DECIZIE Nr. 108 din 12 aprilie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 320 din 14 iunie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Monica Manughevici in Dosarul nr. 642/2000 al Judecatoriei Targoviste.
La apelul nominal lipsesc toate partile, fata de care procedura de citare
este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie, precum si faptul ca in speta nu au intervenit
elemente noi de natura sa justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea
exceptiei ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 642/2000,
Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala. Exceptia a fost ridicata de Monica Manughevici intr-o cauza penala
avand ca obiect plangerea prealabila formulata de partea vatamata Alina
Mavrodin.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin prevederilor
constitutionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 11, 20, 29, 30, 31, 38, 49 si
54, deoarece "exista posibilitatea unei alte persoane de a ingradi
exercitarea acestor drepturi ori de cate ori doreste".
Judecatoria Targoviste, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este
neintemeiata. Se considera ca prin dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de
procedura penala se reglementeaza "un mod special de sesizare a organelor
judiciare", a carui lipsa ar impiedica "punerea in miscare si exercitarea
actiunii penale, pentru infractiunea dedusa judecatii", ceea ce "ar
aduce atingere dreptului insusi de petitionare prevazut de Constitutie".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala este neintemeiata. Se considera ca legea trebuie sa impuna "anumite
limite in comportamentul si exprimarea indivizilor", deoarece
"libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea si nici dreptul la
imagine al persoanei".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
279 alin. 1 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
"Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea
prevede ca este necesara astfel de plangere."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate
sunt:
Art. 1 alin. (3)
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate.";
Art. 11
"(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 29
"(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea
credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi
constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare
convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor
proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau actiuni de invrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul
acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale,
in penitenciare, in azile si in orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.";
Art. 30
"(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a
credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a
face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
Art. 31
"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate
sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.";
Art. 38
"(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si
alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de
protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si
al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte
situatii specifice.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
Art. 54
"Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si
exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa
incalce drepturile si libertatile celorlalti."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
1 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu pot fi retinute sub nici
un aspect criticile formulate.
Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile
a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a
oficialitatii procesului penal, inscrisa in art. 2 alin. 2 din Codul de
procedura penala. Cazurile in care este necesara plangerea prealabila se impart
in doua categorii: in cazul anumitor infractiuni, prevazute expres si limitativ
de lege, plangerea prealabila se depune direct la instanta de judecata, iar in
cazul altor infractiuni, determinate de asemenea prin lege, plangerea trebuie
adresata organului de urmarire penala competent, sesizarea instantei urmand sa
se faca prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din
Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege". Stabilirea infractiunilor in cazul carora este necesara plangerea
prealabila, a celor in cazul carora trebuie efectuata urmarirea penala, precum
si a celor in cazul carora sesizarea instantei de judecata se face prin
plangerea prealabila directa a persoanei vatamate este lasata de Constitutie la
libera optiune a legiuitorului.
Se observa ca in orice proces penal, incepand din momentul declansarii sale
(inceperea urmaririi penale sau sesizarea instantei de judecata), sunt
implicate diferite parti (invinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila,
parte responsabila civilmente), care au drepturi si obligatii egale. Norma
procedurala penala criticata nu prevede privilegii sau ingradiri ale
exercitarii drepturilor procesuale pentru nici una dintre partile procesului
penal, iar distinctiile facute intre calitatea partilor nu inseamna nici
privilegii si nici discriminari.
Calitatea procesuala de inculpat este definita la art. 23 din Codul de
procedura penala, potrivit caruia "Persoana impotriva careia s-a pus in
miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat".
Aceasta calitate de inculpat nu reprezinta o prejudecare a cauzei si nu
rastoarna prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) din
Constitutie, conform caruia, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". De
asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate
care, la fel ca oricare parte din procesul penal, isi poate exercita dreptul la
aparare si poate solicita administrarea oricaror probe legale pentru combaterea
sustinerilor formulate in acuzare. In vederea apararii impotriva unor inculpari
vadit nefondate sau tendentioase inculpatul are la dispozitie si mijloace de
drept penal, avand posibilitatea sa ceara tragerea la raspundere penala a celor
care l-au reclamat, pentru savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa,
prevazuta la art. 259 din Codul penal.
Se constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
nu contravine nici prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la
raportul dintre dreptul international si dreptul intern si, respectiv, la
tratatele internationale privind drepturile omului. Potrivit art. 10 pct. 2 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
dreptul la libertatea de exprimare poate fi supus "unor formalitati,
conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri
necesare, intr-o societate democratica, pentru [...] protectia reputatiei sau a
drepturilor altora".
De altfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 si nr.
197 din 12 octombrie 2000, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea Constitutionala a statuat, pentru
aceleasi considerente, ca dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala sunt constitutionale.
Cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in
cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
schimbarea solutiei pronuntate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Monica Manughevici in
Dosarul nr. 642/2000 al Judecatoriei Targoviste.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 aprilie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman