DECIZIE Nr.
1076 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.161 alin.(4) din Legea nr.53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006
al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.078/62/M/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost
ridicată de Muzeul Bran într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar art. 45 şi art. 135 alin. (1)şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.
In acest sens, arată că, potrivit acestui text de lege, se prezumă respectarea
de către angajat a obligaţiei prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul
muncii referitoare la realizarea normei de muncă sau îndeplinirea atribuţiilor
ce îi revin conform fişei postului, dar nu şi aplicarea de către angajator a
sancţiunilor pentru neprezentarea nejustificată la locul de muncă a
angajatului. Astfel, este restrâns dreptul angajatorului de a decide măsurile
manageriale, încălcându-se principiile economiei de piaţă şi ale libertăţii
contractuale.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
textul de lege criticat nefiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate.
Astfel, arată că Legea fundamentală consacră libertatea economică, garantează
accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi
exercitarea acestora „în condiţiile legii", astfel încât stabilirea
cadrului de exercitare a acestui drept constituţional este la latitudinea
legiuitorului. In ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu
art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, arată că într-un stat de
drept nu este de conceput ca libertatea comerţului, protecţia concurenţei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie să fie asigurate altfel decât cu stricta aplicare a legii.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, acesta instituind o măsură de
protecţie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ce nu contravine
prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. De asemenea,
consideră că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează o problemă
de aplicare a legii, ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii
potrivit cărora „Intârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina
obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea
prejudiciului produs salariatului."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
este contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 45 referitor la
libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) prin care se arată că „Economia României este
economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă" şi prin
care statul este obligat să asigure „libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor art. 263 din Codul muncii, în cazul
nerespectării obligaţiilor ce izvorăsc din normele legale, regulamentul intern,
contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici, angajatorul poate
sancţiona disciplinar angajatul, inclusiv în cazul absenţei nejustificate de la
serviciu a acestuia. Această sancţionare poate avea loc numai cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege, respectiv a prevederilor art. 264-268 din
acelaşi cod.
De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 270 din
Codul muncii, salariatul poate fi obligat să răspundă patrimonial în temeiul
normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele
materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca sa.
Având în vedere acestea, Curtea
constată că textul de lege criticat nu aduce nicio limitare a angajării
răspunderii salariatului fie pe plan disciplinar, fie pe plan patrimonial, atât
timp cât acestea au fost stabilite în cazurile şi cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege. Caracterul specific al raporturilor de muncă, în care
salariatul se află într-o poziţie de subordonare faţă de angajator, justifică
măsurile de protecţie specială pe care legiuitorul a înţeles să le instituie în
favoarea salariatului prin stabilirea cazurilor şi condiţiilor stricte în care
poate fi atrasă răspunderea acestuia ori poate fi sancţionat.
Aceste măsuri de protecţie nu pot fi privite ca fiind
contrare art. 45 ori art. 135 alin.(1) şi (2) lit. a) din Constituţie. Astfel,
Curtea observă că art. 45 din Constituţie garantează accesul liber al persoanei
la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora „în
condiţiile legii"şi, prin urmare, stabilirea cadrului de exercitare a
acestui drept constituţional este la latitudinea legiuitorului.
In acelaşi timp, într-un stat de drept, libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie sunt asigurate în condiţiile în
care este respectată cu stricteţe legea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A. d) şi al art.29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Braşov -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu