Decizia Nr.1073 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de L’Oreal Deutschland G.M.B.H. în Dosarul nr. 50.664/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate pentru că nu este motivată, în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 50.664/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.Excepţia a fost ridicată de L’Oreal Deutschland G.M.B.H. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel civil declarat împotriva Hotărârii nr. 118 din 19 mai 2009 a Comisiei de Reexaminare Mărci, având ca obiect atribuire marcă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu arată în ce fel sunt încălcate dispoziţiile constituţionale prin prevederile legale criticate.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost modificate, iar soluţia legislativă criticată nu a fost preluată în noua reglementare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, deci forma existentă înainte de republicarea Legii nr. 84/1998 din 27 mai 2010 şi de modificările operate de Legea nr. 66/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010.Textul de lege atacat are următorul conţinut: „Decăderea din drepturile conferite de marcă produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 66/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010, soluţia legislativă criticată nefiind preluată prin noile reglementări. Astfel, art. 46 alin. (5) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, prevede că: „Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere la instanţa judecătorească competentă.“Având în vedere că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 Curtea Constituţională şi-a reconsiderat jurisprudenţa cu privire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, constatând că aceasta este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.Astfel, Curtea a statuat că „se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalităţii legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă.“Curtea a mai constatat că „prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie «în vigoare» la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, se înlătură de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei“.În aceste condiţii Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor legale pe baza cărora a luat naştere raportul juridic litigios.Însă, analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu arată în ce fel dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, iar simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi constituţionale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de L’Oreal Deutschland G.M.B.H. în Dosarul nr. 50.664/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae