DECIZIE Nr.
1071 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), art. 61 alin.
(1) lit. c) si d) si alin. (2), precum si ale art. 611 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 22 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 60 alin. (1)
lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Val Sylv" - S.R.L,
în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecătoriei Bacău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţată cu privire la aceeaşi soluţie
legislativă, în redactarea anterioară modificării Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.913/180/2009, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41
alin. (1) şi art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Val Sylv" -S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este
neconstituţională impunerea unei limitări suplimentare a greutăţii pe fiecare
osie, pe lângă limitarea masei totale a ansamblului de vehicule. Astfel, în
momentul încărcării, transportatorul nu are posibilitatea practică de a cântări
marfa şi de a o distribui astfel încât masa acesteia să nu depăşească, pe cele
3 osii ale semiremorcii, limitele maxime admise de lege. Prin urmare, aplicarea
sancţiunii prevăzute de textele criticate se realizează în lipsa vinovăţiei
transportatorului, cu încălcarea principiului legalităţii, definitoriu pentru
statul de drept. Se încalcă libertatea economică şi obligaţia statului de a
crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie,
deoarece se îngrădeşte în mod evident exercitarea activităţii de transport în
condiţii optime, transportatorii fiind obligaţi la plata unor sume de bani în
mod nejustificat şi nelegal. Se mai arată şi că sancţiunea contravenţională ar
trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, iar nu
operatorului de transport sau deţinătorul vehiculului.
Judecătoria Bacău apreciază
că excepţia invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, acesta îl constituie art. 41 alin. (1) şi art. 60 alin.
(1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din
29 iunie 1998, texte care, la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia
de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins:
- Art. 41 alin. (1): „Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă
admisă pe axă şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc
limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizaţiei speciale
de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează
transportul, în condiţiile stabilite prin reglementări specifice emise de
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.";
-Art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2): „(1)
Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:
[...] d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1)
prin efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a
dimensiunilor maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată
de administratorul drumului, se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la
60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat
în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este
menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului; [...]
(2) Pentru încălcarea
prevederilor art. 41 alin. (1), precum şi a restricţiilor de circulaţie
instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda
contravenţională, şi contravaloarea autorizaţiei speciale de transport. In
aceste situaţii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei obligaţia de plată a autorizaţiei speciale de transport,
calculată şi eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine
titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate şi cu privire la obligaţia
de plată a autorizaţiei speciale de transport. [...]"
Se constată că, ulterior sesizării Curţii
Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 a fost modificată şi
completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Soluţiile legislative
criticate se regăsesc, în esenţă, în dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2),
respectiv art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) şi art. 611 alin. (1) din acelaşi act normativ,
astfel cum a fost modificat şi completat.
Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale în materie,
Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2),
art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) şi art. 611 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările
ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 41 alin. (1) şi (2): „(1) Este interzisă
efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în
România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăşirea masei totale
maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise
prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în
România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăşirea masei totale
maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise
prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se poate efectua numai în baza autorizaţiei
speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care
se efectuează transportul, în condiţiile stabilite prin ordin comun al
ministrului transporturilor şi infrastructurii şi al ministrului administraţiei
şi internelor.";
- Art. 61 alin. (1) lit. c) şi
d) şi alin. (2) „Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu
constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţionează după cum
urmează: [...]
c) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin
efectuarea transporturilor fără AST si ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la
15.000 lei la 20.000 lei;
d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin
efectuarea transporturilor cu depăşirea maselor pe axe, masei totale şi/sau
dimensiunilor înscrise în AST, cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei;
[...]
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c), d),
e), h), p) şi q) se aplică persoanei fizice sau juridice responsabile în
conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (10)." [Art. 41 alin. (10) din aceeaşi ordonanţă
stabileşte că „(10) Responsabilitatea circulaţiei vehiculelor rutiere cu depăşiri ale maselor
şi/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia
dintre condiţiile înscrise în AST revine:
a) operatorului de transport rutier, astfel cum
acesta este înscris în documentele de transport;
b) persoanei fizice sau juridice care foloseşte
vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situaţia în
care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de
transport;
c) proprietarului
vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) şi b) nu
pot fi identificate;
d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele
prevăzute la lit. a), b) şi c) nu pot fi identificate;
e) expeditorului, conform responsabilităţilor care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.)];
- Art. 611 alin. (1): „(1) Pentru încălcarea prevederilor art. 41, contravenientul va
achita, pe lângă amenda contravenţională, şi contravaloarea tarifelor prevăzute
la art. 41 alin. (13). In aceste situaţii, personalul cu atribuţii de control
consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia de plată
a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi supremaţia Constituţiei şi a
legilor, dispoziţiile art. 45 şi pe cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) care
consacră libertatea economică.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în
jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra aceloraşi soluţii
legislative, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de
critici similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 10 din 18
ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, sau
Decizia nr. 704 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo
reţinute, că normele criticate, care stabilesc o serie de condiţii de transport
a căror neîndeplinire constituie contravenţie, precum şi sancţiunile
contravenţionale aplicabile, nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi
(5), ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Intrucât nu
au intervenit elemente noi, atât soluţia pronunţată anterior de Curte, cât şi
considerentele care au fundamentat-o îsi menţin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (1)şi (2), art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin.
(2), precum şi ale art. 611 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Val Sylv" - S.R.L.
în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecătoriei Bacău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta