Decizia Nr.107 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia ELCO“ - S.A. din Timişoara, Asociaţia Salariaţilor Societăţii Comerciale „Electroconstrucţia ELCO“ - S.A. din Timişoara şi Modalca Ghiorghiţă, în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.781/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia ELCO“ - S.A. din Timişoara, Asociaţia Salariaţilor Societăţii Comerciale „Electroconstrucţia ELCO“ - S.A. din Timişoara şi Ghiorghiţă Modalca cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră, în esenţă, că din interpretarea textului legal criticat rezultă faptul că legiuitorul obligă părţile să exercite calea de atac a recursului prin invocarea unor motive pe care nu le pot decât intui, întrucât hotărârea atacată nu este nici măcar redactată înăuntrul termenului de recurs.Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următoarea redactare:– Art. 133 alin. (3): „Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.“Autorii acesteia consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 1.248 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 15 noiembrie 2010, Curtea a statuat că dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt prevederi care constituie o aplicare specială a art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă în privinţa societăţilor comerciale. Prin Decizia nr. 333 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a statuat că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi, implicit, dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, legiuitorul fiind în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că legiuitorul, prin edictarea normei legale criticate, şi-a exercitat tocmai această competenţă dată în sarcina sa de textul art. 126 alin. (2) din Constituţie, ţinând cont de rapiditatea desfăşurării raporturilor comerciale, în speţă de adoptarea hotărârilor generale ale acţionarilor şi de necesitatea asigurării unei stabilităţi a acestora, astfel încât Curtea nu poate constata încălcarea textelor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că „legiuitorul obligă părţile să exercite calea de atac a recursului prin invocarea unor motive pe care nu le pot decât intui, întrucât hotărârea atacată nu este nici măcar redactată înăuntrul termenului de recurs“, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 304¹ din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. Prin urmare, nu se poate reţine, astfel cum susţine autorul excepţiei, că, neputându-se obiectiv motiva recursul, ar fi posibil ca instanţa să-l anuleze ca nemotivat, deoarece legea însăşi, în textul precizat, obligă instanţa, în astfel de cazuri - hotărâri care nu pot fi atacate cu apel -să examineze cauza sub toate aspectele. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia ELCO Timişoara“ - S.A., Asociaţia Salariaţilor Societăţii Comerciale „Electroconstrucţia ELCO“ - S.A. din Timişoara şi Ghiorghiţă Modalca în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia Comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu