DECIZIE Nr.
1067 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 681 din 7 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 9.642/197/2009 al
Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.642/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Transbus" - S.A. din Braşov într-o cauză civilă având ca obiect o cerere
în anulare a Sentinţei civile nr. 2.359 din 9 martie 2009, pronunţată de
Judecătoria Braşov într-o acţiune privind emiterea unei somaţii de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 44 şi art. 57. In
acest sens, arată, în esenţă, că instanţa de judecată, învestită cu
soluţionarea unei cereri în procedura specială a somaţiei de plată, este
limitată doar la verificarea îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art.
1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, neputând avea în vedere şi alte aspecte
legate de respectiva cauză. De asemenea, prin intermediul acestor dispoziţii de
lege, creditorul este privilegiat în dauna debitorului, ceea ce aduce atingere
echilibrului patrimoniilor.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii
care au următorul cuprins: „Art- 1- - (1) Procedura somaţiei de plată se
desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin
executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat
printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care
atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau
orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă înfrângerea prevederilor constituţionale ale
art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 referitoare la dreptul
de proprietate privată şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor cu bună-credinţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în raport cu critici similare, s-a pronunţat în sensul
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
prin numeroase decizii. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20
martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din
26 aprilie 2007, Decizia nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 28 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Decizia nr.
1.087 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 665 din 6 octombrie 2009,
prin care Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată,
derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea
într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a
determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la
înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Potrivit
art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această procedură se aplică doar în cazul „creanţelor
certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de
bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt
mod admis de lege [...]". Intrucât ordonanţa
cuprinzând somaţia de plată ce urmează a fi emisă de judecător se va referi
doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri
însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin
înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a
fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele
părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.
Rezultă, prin prisma celor de mai sus, că nu sunt
încălcate nici celelalte prevederi constituţionale invocate.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul
nr. 9.642/197/2009 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman