DECIZIE Nr.
1053 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 19 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată
de Dumitru Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 al'Tribunalului Dolj - Secţia
civilă.
La apelul nominal răspunde avocatul Dan Ştefan
Coşoveanu, apărător al autorului excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că
la dosar au fost depuse note scrise de către Comisia locală pentru aplicarea
Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria Băileşti, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la
dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.445/183/2008, Tribunalul Dolj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin! (î) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Catană într-o cauză civilă
având ca obiect fond funciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea textelor de lege
criticate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 44 şi 46,
arătând că legiuitorul a prevăzut' posibilitatea reconstituirii dreptului de
proprietate numai în cazul în care terenul este liber de construcţii şi
neafectat de lucrări de investiţii, în caz contrar nefiind reglementată
acordarea de terenuri în compensare sau de despăgubiri. Astfel, invocă neconstituţionalitatea
textului de lege criticat, prin lipsa reglementării pentru foştii proprietari
ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de
despăgubiri, în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit
pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de construcţii sau de lucrări de
interes public.
Tribunalul Dolj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire
la textele de lege criticate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei
legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că
modul de reglementare şi sfera persoanelor îndreptăţite la constituirea
dreptului de proprietate privată reprezintă opţiunea legiuitorului, în deplină
conformitate cu dispoziţiile constituţionale, potrivit cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege. Consideră că
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 nu sunt incidente în cauză. Preşedinţii
celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1 j din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991.
Analizând excepţia, Curtea constată însă că obiect al
acesteia îl constituie prevederile art. I pct. 13 din titlul I „Modificarea şi
completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul' Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din
5 ianuarie 1998, având următorul conţinut:
- Art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005: „Articolul
8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 8. - (1) Nu
intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul
localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele
al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut
cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu completări prin Legea
nr. 501/2002, cu modificările ulterioare.»";
- Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „Nu intră
sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor
la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror
regim juridic este reglementat prin Legea fondului' funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare.";
- Art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991: „Terenurile
fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii,
din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale,
considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr.
712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari
sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere."
Autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale
ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul
de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire. Totodată,
consideră că textele de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. I pct. 13 din titlul I „Modificarea şi completarea
Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" al Legii nr. 247/2005 conţine
prevederi privind modificarea art. 8 din Legea nr. 10/2001. Critica de
neconstituţionalitate priveşte art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel
încât Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 217 din 28 februarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie
2008, prin Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, şi prin Decizia
nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că soluţia de restituire a
unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi
are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra
modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu
privire la proprietatea funciară şi a constatat că textul criticat nu
contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 46 din Constituţie, Curtea a constatat, în aceleaşi decizii, că textul de
lege criticat exclude de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în
extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al
căror regim juridic este reglementat prin legi speciale, prin aceasta
necontravenind sub niciun aspect dreptului constituţional la moştenire.
Nici susţinerea potrivit căreia aceste prevederi ar
contraveni principiului constituţional al ocrotirii şi garantării proprietăţii
nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa,
dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea
dreptului de proprietate.
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în
prezenţa cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte prevederile art. 36 alin. (5) din
Legea nr. 18/1991, Curtea reţine că prin Decizia nr. 192 din 13 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie
2007, a constatat că acestea sunt conforme atât cu dispoziţiile constituţionale
privind egalitatea în drepturi, cât şi cu art. 44 din Legea fundamentală,
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.
Soluţia acestei decizii este valabilă şi în prezenta
cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
Curtea constată că autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce
constă contrarietatea faţă de prevederile Convenţiei, ci doar invocă încălcarea
ei. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate
instanţei de contencios constituţional trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu
se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor
motive de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art.
8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36
alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru
Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu