DECIZIE   Nr. 1046 din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întai din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 577 din 19 august 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Mihaela Ionescu                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judeţul Brăila, în Dosarul nr. 5.066/196/2007 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Cristian Dănuţ Mihai a depusă note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Totodată, arată că apărătorul autorului excepţiei a depus cerere de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât avocatul nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul autorului excepţiei.

Cauza este în stare de judecată.

Doamna Stela Tomescu, delegat al apărătorului autorului excepţiei, depune la dosar concluzii scrise prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, In acest sens, arată că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.066/196/2007, Tribunalul Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr! 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judeţul Brăila, în cadrul recursului formulat de aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 4.556 din 15 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Brăila într-o cauză de fond funciar.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deşi acest din urmă text garantează egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legii. Totodată, consideră că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care părţile sunt lipsite de un grad de jurisdicţie, cel al apelului. De asemenea, susţine că se încalcă şi dispoziţiile constituţionale în materia proprietăţii, deoarece măsura adoptată prin legea specială, de a înlătura calea de atac a apelului, nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere existenţei acestui dreptului.

Tribunalul Brăila - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situaţii deosebite.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale. In acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 139/2006 şi nr. 416/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul critică doar art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

In consecinţă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."

Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cât şi a dispoziţiilor art. 6 relative la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul de lege criticat a mai fost suspus controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 1.342 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea Constituţională statuând că acesta este constituţional. In acest sens, Curtea a reţinut că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, în procesele funciare, în primă instanţă, sunt supuse numai recursului.

Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", art. 126 alin. (2) din Constituţie statuând că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei sale constante, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea a reţinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 nu încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu a reţinut nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judeţul Brăila, în Dosarul nr. 5.066/196/2007 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu