DECIZIE Nr.
1045 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. d) din Codul de
procedura penala, raportat la art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002
privind organizarea si functionarea Politiei Romane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 761 din 11 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la art. 27
alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei Române, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr.
2.088/35/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai
2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.088/35/2006, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 pct. 1 lit. d) din Codul de
procedură penală, raportat la art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002
privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în dosarul de mai sus, având
ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16
alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), precum şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, deoarece, din cauza
calităţii unui coinculpat care se încadrează în dispoziţiile legale ce atrag
competenţa Curţii de Apel ca primă instanţă, autorul excepţiei este în
imposibilitate de a uza de calea de atac a apelului, neputând astfel beneficia
de drepturile şi garanţiile procesuale în cadrul unui proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale
criticate neconţinând privilegii sau discriminări în raport cu criteriile
egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie. De asemenea,
instituirea unor reguli de competenţă materială este, potrivit art. 126 alin.
(2) din Legea fundamentală, atributul exclusiv al legiuitorului, fără ca
aceasta să contravină dreptului părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. In plus, accesul liber la justiţie
nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de
atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură
penală, referitoare la Competenţa Curţii de Apel, şi art. 27 alin. (3)
lit. b) din Legea nr. 218/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 305 din 9 mai
2002, modificată prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au
următorul conţinut:
- Art. 281 pct. 1
lit. d) din Codul de procedură penală:
„Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanţă: [...]
d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa
sa;"
- Art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002: „Infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe
de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de către:
b) curtea de apel, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. Uit. e)-j) din Legea
nr.'360/2002."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală. De
asemenea, prin Decizia nr. 890 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 13 noiembrie 2007, a fost respinsă ca neîntemeiată şi
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din Legea
nr. 218/2002.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la art. 27
alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei Române, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr.
2.088/35/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru