DECIZIE Nr.
1043 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 si art.
8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata,
precum si a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 813 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art.
8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129 din Codul de procedură
civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr.
24.689/245/2006 al Judecătoriei laşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 16 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
24.689/245/2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art.
8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129 din Codul de procedură
civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comerciaiă „Lactis" - S.A. din
Iaşi în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate,
întrucât „permite instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe privind somaţia
de plată doar în baza unei examinări, fără a intra în fondul cauzei". In
aceste condiţii, acţiunea în anulare este lipsită de eficienţă, rezumându-se la aceleaşi aspecte arătate,
ceea ce contravine art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Art. 4 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, care dă
posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi
a explicaţiilor părţilor, încalcă, în opinia autoarei excepţiei, dreptul la un
proces echitabil şi dreptul la apărare, iar, „prin emiterea şi punerea în
executare a unui titlu executoriu în urma unui proces sumar, încalcă şi dreptul
de proprietate". Art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă
dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, deoarece expresia „lămuriri şi
explicaţii" conţinută de acesta „este neclară şi susceptibilă de
îngrădirea dreptului la apărare". Art. 8 din aceeaşi ordonanţă încalcă
egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil', dreptul la apărare şi
dreptul de proprietate, deoarece prevede o singură cale de atac, creând „o
situaţie de inegalitate între debitorul din procedura somaţiei de plată si pârâtul
din procesele comerciale de drept comun". Referitor la art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, se arată că încalcă dreptul la un proces echitabil, prin
aceea că permite cenzurarea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa de judecată.
Judecătoria Iaşi, însuşindu-şi concluziile
formulate în cauză de pârâta-creditoare Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, se constată că, deşi Curtea Constituţională a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4
alin. (2), art. 6 şi art. 8'din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129
din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
criticile formulate de autoarea excepţiei vizează numai art. 1, art. 4 alin.
(2), art. 6 si art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, precum şi art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa
cu privire la constituţionalitatea art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie
2004.
Textele din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 criticate
au următorul cuprins:
- Art. 1 - „(1) Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce
reprezintă obligaţii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.
(2)Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
-Art. 4 alin. (2) - „In
toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea
părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în
efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor
asupra modalităţilor de plată.";
- Art. 6 - „(1) Dacă nu a
intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2)Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3)Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi
nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit
înţelegerii părţilor.
(4)Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 8 - „(1) Impotriva ordonanţei
prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în
termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2)Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) abrogat
(4)Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
Prevederile din Legea nr. 47/1992 criticate au următorul cuprins:
- Art. 29 alin. (6) -„Dacă
excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la
apărare şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate. Se invocă, totodată,
prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Asupra constituţionalităţii
art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi răspunzând unor critici similare celor
formulate în prezenta cauză.
In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20 martie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 173 din 6 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 429 din 18 iunie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr.
348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau
Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie
2003, prin care, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a respins
excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
II. De asemenea, dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, Curtea stabilind, prin numeroase decizii, că acestea sunt constituţionale. Astfel, de exemplu,
prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 70 din
25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de
jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de
către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de
filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia
de a le respinge ca inadmisibile
pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina schimbarea jurisprudenţei mai sus menţionate, soluţiile pronunţate de
Curte cu acele prilejuri, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 24.689/245/2006 al Judecătoriei
laşi.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta