DECIZIE Nr.
1037 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza intai, art. 399
alin. 2 1, art. 399 alin. 3 si art. 460 alin. 4 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 6 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi, alin. 21, alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din
Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială BRD -
Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala laşi în Dosarul nr. 2.145/189/2007 al
Tribunalului Vaslui - Secţia civilă.
La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei,
domnii avocaţi Valeriu Stoica şi Cătălina Dicu, din cadrul Baroului Bucureşti.
Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul pentru autoarea excepţiei, domnul avocat
Valeriu Stoica solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată, expunând,
pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond. Arată că validarea popririi, în
actuala reglementare, are, în privinţa terţului poprit, natura juridică a unei
veritabile sancţiuni civile, acesta fiind ţinut să suporte din fondurile
proprii plata creanţei creditorului popritor, în măsura în care nu a făcut
consemnarea sau, după caz, plata din sumele datorate debitorului. Se arată că,
deşi instanţa supremă a stabilit, prin Decizia nr. 4 din 21 septembrie 2008 a
Secţiilor Unite, că validarea popririi pe sumele viitoare are natura unei
măsuri de conservare, iar nu de executare a terţului poprit, urmare modificării
textelor ce fac obiectul excepţiei, măsura validării popririi a devenit o
veritabilă măsură de executare din moment ce prin hotărârea de validare, fiind
titlu executoriu contra terţului poprit, se ajunge ca acesta să plătească
creditorului popritor din fondurile proprii. Depune concluzii scrise în sensul
celor arătate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se pune în discuţie
în cauză este interpretarea, respectiv aplicarea textelor criticate în speţa
dedusă judecăţii. Apreciază că cele statuate de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie cu privire la interpretarea normelor ce fac obiectul excepţiei îşi
păstrează valabilitatea.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.145/189/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 21, art. 399 alin. 3 şi art.
460 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
invocată de Societatea Comercială BRD - Groupe Societe Generale S.A. -
Sucursala laşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 460 alin. 4 din Codul de procedură
civilă este neconstituţional, deoarece, în temeiul acestuia, instanţa
judecătorească pronunţă o hotărâre care constituie titlu executoriu împotriva
terţului poprit ca sancţiune nu pentru încălcarea obligaţiilor acestuia,
săvârşită până la data validării, ci pentru o încălcare eventuală pe care
acesta ar putea să o săvârşească după pronunţarea hotărârii de validare. Se
ajunge astfel ca instanţa „să sancţioneze terţul poprit cu obligarea de a plăti
în locul debitorului poprit, sub riscul executării sale silite, pentru o faptă
ulterioară pronunţării hotărârii, şi asupra căreia judecătorul nu a statuat,
iar terţul poprit nu şi-a putut exercita dreptul la apărare". Aşa fiind,
aplicarea în practică a textelor de lege criticate este de natură să genereze
„grave abuzuri împotriva terţului poprit", un exemplu în acest sens fiind,
potrivit susţinerilor autorului excepţiei, cazul în speţă, în care „intimata
BCR a susţinut, iar instanţele care s-au pronunţat [...] şi-au însuşit această
opinie, că hotărârea de validare a popririi constituie titlu executoriu
împotriva terţului poprit chiar şi în condiţiile în care hotărârea de validare
nu instituie nicio obligaţie concretă de plată în sarcina terţului poprit, ci
se mărgineşte numai să dispună validarea popririi pe conturile debitorului
deschise la terţul poprit. Or, pentru ca terţul poprit să fie ţinut să
plătească, el însuşi, din fondurile proprii, creanţa creditorului popritor,
trebuie ca el să beneficieze de un proces echitabil, respectiv de dreptul de
apărare, în cadrul căruia să se stabilească în mod concret obligaţiile ce-i
revin, precum şi cuantumul sumei datorate". In acelaşi sens sunt
neconstituţionale, în opinia autoarei excepţiei, şi dispoziţiile art. 399 alin.
1 teza întâi, art. 399 alin. 21 şi art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în condiţiile
în care hotărârea pronunţată în procedura de validare a popririi reprezintă
titlu executoriu împotriva terţului poprit.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate. Astfel, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea care constituie
titlu executoriu s-a respectat terţului poprit dreptul la un proces echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textele de
lege criticate nu constituie un obstacol privind exercitarea dreptului la
apărare, întrucât oferă părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile
sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, inclusiv posibilitatea
de a fi asistate de un avocat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 21
art. 399 alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, având următorul cuprins:
- Art. 399 alin. 1 teza întâi, alin. 21 şi alin. 3: „Impotriva executării silite, precum şi împotriva
oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută
de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare
lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu,
precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea
silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de
lege. [...]
De asemenea, după ce a început executarea silită,
cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi
anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată
fără îndeplinirea condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească,
se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
- Art. 460 alin. 4: „După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la
consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres
în hotărârea de validare. In caz de nerespectare a acestor obligaţii,
executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de
validare ce constituie titlu executoriu."
In opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la
apărare. Se invocă totodată dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că motivele invocate nu privesc probleme de
constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă
judecăţii. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, normele criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care conduc la situaţia în care terţul poprit să
plătească, el însuşi, din fondurile proprii, creanţa creditorului popritor, cu
toate că nu a beneficiat de un proces echitabil, în cadrul căruia să se
stabilească în mod concret obligaţiile ce-i revin, precum şi cuantumul sumei
datorate.
Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea
cauzei. De altfel, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în conformitate
cu prevederile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, „asigură
interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti", a statuat în acest sens, prin
Decizia nr. IV din 21 septembrie 1998 a Secţiilor
Unite, publicată în Buletinul Jurisprudenţei pe anul 1998, că „validarea
popririi asupra unui cont lipsit de disponibil bănesc nu obligă banca terţ
poprit să efectueze plăţi din fondurile proprii ori să răspundă dacă debitorul
urmărit îşi va închide contul, ci, eventual, deschide cont la altă bancă.
Validarea unei atari popriri se justifică numai pentru a se da posibilitatea ca
eventualele intrări de sume în cont să fie puse la dispoziţia creditorului,
ţinându-se seama că operaţiunile de intrare-ieşire a sumelor din conturile
bancare pot avea loc într-un ritm mult prea rapid pentru a putea fi corelate cu
posibilitatea obţinerii de către creditor a unei hotărâri judecătoreşti
definitive de validare a popririi."
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399
alin. 21, art. 399
alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de
Societatea Comercială BRD - Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Iaşi în
Dosarul nr. 2.145/189/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta