Decizia Nr.1032 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Jana Eugenia Neculai în Dosarul nr. 8.663/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 816 din 3 iunie 2010, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.663/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Jana Eugenia Neculai într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţei civile, recurs prin care s-a solicitat, printre altele, suspendarea executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale, deoarece favorizează partea care a formulat cererea de suspendare a unei hotărâri. Toate persoanele trebuie să aibă parte de un proces echitabil, guvernat de norme cuprinse în legi, aşa cum ar trebui reglementată şi cererea de suspendare provizorie a executării unei hotărâri.Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituţionale menţionate de autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate fiind mijloace procesuale puse de legiuitor la dispoziţia părţilor tocmai pentru asigurarea echilibrului procesual.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 300 alin. 2 şi 3: „La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.“; – Art. 403 alin. 3 şi 4: „Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) - Statul român şi în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale ale art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciind că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 14 martie 2005, şi Decizia nr. 991 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, Curtea a stabilit că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci dau expresie principiului constituţional al egalităţii de tratament, întrucât, oferind debitorului posibilitatea de a solicita şi a obţine suspendarea executării, o condiţionează de plata unei cauţiuni a cărei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executării solicitate cu rea-credinţă de debitor şi acordată cu uşurinţă de instanţă; totodată, normele în cauză instituie obligaţia instanţei de a proceda la ascultarea părţilor, prilej cu care urmează să stabilească existenţa unor motive temeinice de natură să impună şi să justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusă căii de atac a recursului, care permite părţii nemulţumite de soluţia adoptată prin încheiere să obţină îndreptarea acesteia; în sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare. De asemenea, Curtea a mai statuat că, în măsura în care dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. Se observă, de altfel, că dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei respective, soluţia pronunţată prin deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, în dosar, nu a fost solicitată suspendarea provizorie a executării. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nr. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“ În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Jana Eugenia Neculai în Dosarul nr. 8.663/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae