DECIZIE Nr.
1031 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din
Legea nr. 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii
drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării
drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de
amânare a judecării cauzei formulată de Direcţia Regională pentru Accize şi
Operaţiuni Vamale Constanţa, întrucât nu i-a fost comunicată motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (4)
din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale,
respinge cererea de amânare a judecăţii formulată de Direcţia Regională pentru
Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate sunt în
acord cu dispoziţiile constituţionale, acestea reprezentând o transpunere a
legislaţiei comunitare în legislaţia naţională.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 611/212/2007, Judecătoria
Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării
drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex" -
S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 9 din
Legea nr. 344/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin.
(1), (2) şi (8) întrucât Legea fundamentală stabileşte că se pot face confiscări
în condiţiile legii, dar numai pentru bunurile destinate, folosite sau
rezultate din infracţiuni sau contravenţii.
In ce priveşte art. 10 alin. (1) din legea criticată,
autorul excepţiei susţine că acest text contravine atât art. 44, cât şi art. 45
din Constituţie, deoarece „o autoritate vamală poate în mod arbitrar să
împiedice exercitarea accesului liber al unei persoane la o activitate
economică".
Se arată că prevederile art. 10 alin. (2) încalcă „în
mod flagrant" art. 21 din Constituţie, întrucât, „întotdeauna în cazul
unui litigiu, Constituţia prevede sau realizarea unor jurisdicţii speciale
administrative care sunt facultative, sau accesul la o instanţă judecătorească.
Potrivit acestui text de lege autoritatea vamală poate decide într-un conflict fără participarea părţilor şi
fără asigurarea unor garanţii de apărare". In acest fel, susţine autorul
excepţiei, autoritatea vamală, care este o autoritate administrativă,
înfăptuieşte în nume propriu o activitate de justiţie, fapt care este în contradicţie
şi cu art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.
Şi, în fine, autorul excepţiei mai arată că, în speţă,
confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe şi ca atare această măsură
nu este justificată.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate sunt în concordanţă cu normele constituţionale invocate. Mai mult,
arată că aprecierea constituţionalităţii normei criticate se face în abstract,
prin compararea textelor de lege între ele, prin interpretarea acestora, şi nu
pe baza elementelor concrete ale speţei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că Legea
nr. 344/2005 a preluat în conţinutul ei dispoziţiile Regulamentului Consiliului
Europei nr. 1.383/2003 privind intervenţia autorităţilor vamale în legătură cu
mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate
intelectuală, precum şi luarea măsurilor legate de aceste mărfuri. De la 1
ianuarie 2007 regulamentele comunitare se aplică direct în România, ca ţară
membră a Uniunii Europene, în baza Tratatului de aderare. Aplicabilitatea
directă presupune că dispoziţiile regulamentului se aplică cu prioritate,
indiferent de faptul că există sau nu dispoziţii identice sau diferite în
legislaţia naţională. Pentru aceste motive, apreciază că dispoziţiile din Legea
nr. 344/2005 au devenit inaplicabile, urmând a fi considerate în vigoare numai
acele prevederi care sunt necesare punerii în aplicare a Regulamentului
Consiliului Europei şi permise de acesta. In argumentarea acestui punct de
vedere, Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, şi
anume Hotărârea preliminară din 9 martie 1978 în cauza Admministrazione delle Finanze delle Stato vs. Simmenthal S.p.A, având ca obiect interpretarea art. 189 din Tratatul Comunităţii
Europene, în special cu privire la efectele aplicabilităţii directe a dreptului
comunitar în cazul unor prevederi din dreptul naţional, contrare acestuia.
Pentru aceste motive, având în vedere prevederile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Guvernul consideră excepţia ca
inadmisibilă, instanţa trebuind să facă aplicarea directă a dispoziţiilor art.
9 si art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1.383/2003.
Guvernul îşi exprimă totuşi un punct de vedere cu
privire la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Legea nr.
344/2005, arătând că acestea nu contravin art. 21, 24, 45, art. 124 alin. (2)
şi art. 126 alin. (1). In acest sens, arată că din coroborarea prevederilor
alin. (1) şi (2) ale art. 10, criticate de autorul excepţiei, cu alin. (5) al
aceluiaşi articol rezultă că declarantul sau deţinătorul mărfurilor are
posibilitatea contestării măsurii de reţinere, în termen de 10 zile de la
notificare, nefiindu-i astfel încălcat accesul liber la justiţie. De asemenea,
arată că activitatea agenţilor economici trebuie să se desfăşoare în condiţiile
şi cu respectarea legii pentru protejarea drepturilor de proprietate
intelectuală.
In ce priveşte încălcarea art. 53 şi art. 135 alin. 2
lit. a) din Constituţie, arată că autorul nu a formulat critici de
neconstituţionalitate şi, ca atare, excepţia raportată la aceste texte este
inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art.
21, art. 44 alin. (8) şi (9), art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea
fundamentală. In acest sens, arată că, în cuprinsul lor prevederile de lege criticate, prin
utilizarea unor concepte ca „bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept
de proprietate intelectuală" sau „reţine bunurile", se abat de la
terminologia utilizată de Constituţie cu privire la dreptul de proprietate
privată, contravenind astfel dispoziţiilor art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea
fundamentală. Astfel, că, deşi dispoziţiile constituţionale permit confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii,
în cazul de faţă prevederile de lege permit chiar distrugerea acestora.
Această metodă de tehnică legislativă nu este admisă
nici de doctrină, nici de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin
Deciziile nr. 54/2001, nr. 314/2001 şi nr. 224/2001 a statuat în sensul
eliminării ambiguităţii textelor de lege. Lipsa de claritate a textelor de lege
criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale, ar putea duce la
interpretări greşite de natură a aduce atingere securităţii raporturilor
juridice. Mai mult, interpretarea dată unor termeni juridici utilizaţi în
actele normative cu valoare inferioară Constituţiei nu poate duce la concluzia
că aceasta este interpretarea care trebuie dată prevederilor constituţionale,
întrucât în caz contrar garanţiile constituţionale ar fi inutile.
De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate
sunt în contradicţie şi cu art. 53 din Constituţie, deoarece prin măsura
prevăzută de lege este afectat însuşi dreptul de proprietate. Pentru aceleaşi
considerente, apreciază că textele de lege criticate contravin şi prevederilor
art. 21 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.093 din
5 decembrie 2005.
Aceste texte de lege au următoarea redactare:
- Art. 9: „Pe baza cererii
de intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularului
dreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere
unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire,
notificând în scris această măsură atât titularului dreptului, cât şi
declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor.";
- Art. 10 alin. (1) şi (2): „(1)
In cazul în care autoritatea vamală a reţinut
mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală
şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse, fără să
se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) titularul dreptului informează în scris
autoritatea vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii
notificării prevăzute la art. 9, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept
de proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3
zile lucrătoare;
b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală,
în termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/ deţinătorului/destinatarului
mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, în vederea distrugerii; acest acord
poate fi transmis autorităţii vamale direct de către declarantul/deţinătorul/
destinatarul mărfurilor.
(2) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se
prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a)
declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor nu se opune în mod expres, în
scris, reţinerii şi/sau suspendării operaţiunii de vămuire ori distrugerii
mărfurilor."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 44 alin. (1), alin. (2) şi alin. (8) referitor la dreptul de
proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin.
(2) care dispune că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi", art. 126 alin. (1) potrivit căruia „Justiţia se realizează
prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege" şi art. 135 alin. 2 lit. a) care
prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factori lor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007,
România a aderat la Uniunea Europeană, devenind membru cu drepturi depline,
Curtea urmează să examineze compatibilitatea legislaţiei interne în domeniul
asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul
operaţiunilor de vămuire cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, întrucât,
în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, „Ca urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului
de aderare".
Curtea constată că prevederile de lege criticate au
preluat însă dispoziţiile cuprinse în art. 9 şi 11 din capitolul III al
Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383 din 22 iulie 2003 privind
intervenţia autorităţilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce
atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, regulament ce a fost
dat în aplicarea art. 133 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.
Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine că
acestea reglementează o procedură specială privind intervenţia autorităţilor
vamale în legătură cu mărfurile suspectate că aduc atingere drepturilor de
proprietate intelectuală.
In legătură cu susţinerile autorului excepţiei,
potrivit cărora prevederile de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), prin „condiţiile în care poate interveni confiscarea" şi
că „nu ar exista probe din care să rezulte că marfa confiscată este
contrafăcută", Curtea constată că măsura reţinerii mărfurilor susceptibile
a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală nu are caracterul unei
confiscări, ci al unei garanţii pentru titularul dreptului, garanţie luată pe o
perioadă determinată şi numai în urma formulării unei cereri de intervenţie
(art. 9 din lege). De altfel, art. 11 din Legea nr. 344/2005 prevede că
autoritatea vamală va dispune eliberarea mărfurilor şi va proceda la vămuirea
acestora, dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală nu face dovada
formulării unei acţiuni civile în termen de 10 zile de la primirea notificării.
In ipoteza în care a fost formulată o astfel de acţiune, autoritatea vamală va
reţine aceste mărfuri până când hotărârea judecătorească devine definitivă şi
irevocabilă. Aşadar, nu este vorba de o confiscare în sensul art. 44 alin. (9),
iar, în privinţa pretinsei încălcări a alin. (8) al aceluiaşi text
constituţional, procedura prevăzută de această lege este expresia conţinutului
acestui text constituţional, în sensul că dobândirea licită a averii se
prezumă.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susţinerea
potrivit căreia confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe, deoarece
problema existenţei dovezilor certe intră în sfera de aplicare a legii, care
este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Curtea, în jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, Decizia
nr. 147 din 29 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a
reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin
(5) din Constituţie, rezultă că pot fi stabilite prin lege anumite limite, fie
în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor anumite drepturi în
considerarea interesului social şi economic general sau pentru apărarea
drepturilor altor persoane. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt
supuse principiului proporţionalităţii înscris la art. 53 alin. (2) din
Constituţie.
In sensul celor arătate, Curtea reţine că pentru
identitate de raţiune aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă.
De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea că cele
două texte de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 21 şi 24 din
Constituţie, deoarece, potrivit art. 10 alin. (5) al legii criticate,
deţinătorul/declarantul sau destinatarul mărfurilor poate contesta în justiţie
măsura reţinerii mărfurilor, ocazie în care îşi poate formula toate apărările.
In ceea ce priveşte pretinsa
încălcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie, Curtea constată că nu au fost formulate argumente, astfel că nu se
poate exercita controlul de constituţionalitate cu privire la încălcarea
acestor dispoziţii constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind
unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Yun Tan Impex" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu