DECIZIE   Nr. 103 din 4 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 146 din 5 martie 2010

Ioan Vida                                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Marinela Mincă                            - procuror

Marieta Safta                               - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Seetimi" - S.R.L. în Dosarul nr. 6737.1/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6737.1/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Seetimi" - S.R.L.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea conform căreia plângerea ar fi tardivă în condiţiile în care partea interesată nu s-ar fi adresat instanţei în termen de 20 de zile de la data când a expirat termenul pentru primul-procuror de rezolvare a plângerii este neconstituţională. Aceasta din mai multe considerente, respectiv: prin declararea plângerilor ca tardive devine imposibil un control judecătoresc al actelor procurorului, fără să se poată susţine că petentul ar fi stat în pasivitate; soluţia tardivităţii este exagerat de formalistă; reţinerea tardivităţii conduce la consecinţe greu de conciliat cu logica şi bunul-simţ juridic câtă vreme primul-procuror continuă să comunice soluţiile sale „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat" iar, pe de altă parte, dacă petentul se adresează instanţei, devine perfect posibil ca în timpul judecăţii să fie comunicată soluţia favorabilă a primului-procuror, „ceea ce face lipsită de interes plângerea la instanţă"; aplicarea rigidă a legii „este catastrofală faţă de persoanele fără studii juridice"; „nicio situaţie legalmente similară nu atrage consecinţe atât de dure faţă de petent". In plus „termenele înăuntrul cărora pot fi exercitate anumite căi de atac care asigură respectarea drepturilor, intereselor sau libertăţilor unei persoane trebuie reglementate în aşa fel încât niciun echivoc să nu poată plana asupra duratei lor sau a momentului în care acestea încep sau încetează să curgă, pentru a nu afecta în niciun fel exerciţiul prerogativei conferite de lege".

Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: „In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile."

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 51 privind dreptul la petiţionare şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate. Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

In ceea ce priveşte eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepţiei, acestea nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Seetimi" - S.R.L. în Dosarul nr. 6737.1/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta