DECIZIE Nr.
1025 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza intai din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea
intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 773 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Triton Energy UK
CO" din Marea Britanie în Dosarul nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea -
Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece criticile
formulate sunt neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 mai
2008, pronunţată în Dosarul nr. 149/88/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia
civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Triton
Energy UK CO" din Marea Britanie într-o cauză comercială.
In motivarea excepţiei se
susţine că art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanţă contravine art. 21 şi art.
129 din Constituţie, prin aceea că „îngrădeşte părţii - eventual nemulţumită de
hotărârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată -
dreptul de a se adresa instanţei superioare, pentru o verificare a condiţiilor
de legalitate şi temeinicie a hotărârii date de prima instanţă", deşi
garantarea existenţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor omului trebuie
să fie efectivă, iar liberul acces la justiţie „înseamnă totodată şi dreptul la
o judecată într-un dublu grad de jurisdicţie". Or, potrivit textului de
lege criticat, „în vreme ce hotărârile de admitere a cererilor de emitere a
ordonanţelor de plată în materie comercială pot fi atacate cu o acţiune în
anulare separată, hotărârile de respingere a unor asemenea cereri sunt
irevocabile, nefiind supuse vreunei căi de atac".
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia
este neîntemeiată. In acest sens, arată că „mijloacele procedurale puse la
îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii,
fără ca prin aceasta una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată." Teza a doua a
textului de lege criticat conferă creditorului posibilitatea de a introduce
cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textul de
lege criticat prevede: „(3) In cazul în care
contestaţia este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o
încheiere irevocabilă. [...]"
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege
contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 privind „Accesul liber
la justiţie" şi ale art. 129 referitoare la „Folosirea căilor de
atac".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru
următoarele considerente:
In esenţă, în opinia autorului excepţiei, art. 9 alin.
(3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 îngrădeşte
dreptul părţii nemulţumite de hotărârea de respingere a cererii de emitere a
unei ordonanţe de plată de a se adresa instanţei superioare, ceea ce încalcă
accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac.
Analizând susţinerile formulate, Curtea constată că,
deşi art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanţă dispune că încheierea prin care
instanţa respinge cererea creditorului în cazul în care contestaţia debitorului
este întemeiată, prevederea criticată nu contravine nici liberului acces la
justiţie, nici dreptului părţilor la folosirea căilor de atac. Aceasta
deoarece, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se face
„în condiţiile legii". Cu privire la prevederile art. 129 din
Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că ele nu pot fi
interpretate în sensul că ar garanta tuturor părţilor din proces accesul la
toate căile de atac, ci au semnificaţia unei reglementări precise a
modalităţilor concrete în care căile de atac vor fi exercitate. De asemenea,
Curtea a mai statuat că accesul la justiţie nu înseamnă accesul, în toate
cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, întrucât,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi
procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege. Aşadar, legiuitorul poate
reglementa, fără a încălca Constituţia, regimul juridic al căilor de atac şi
gradele de jurisdicţie pe care le consideră necesare pentru buna administrare a
justiţiei.
Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a
fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru reglementarea
unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca
obiect asemenea obligaţii. Aşa fiind, prin textul de lege criticat, potrivit
căruia încheierea de respingere a cererii creditorului este irevocabilă,
legiuitorul a apreciat că este oportună exceptarea acestei încheieri de la
căile de atac, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile
constituţionale menţionate.
De altfel, Curtea constată că,
potrivit tezei a doua a art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007, în cazul respingerii cererii, creditorul „[...] poate
introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun", iar
în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate, având calitatea
de creditor, îşi poate valorifica drepturile conform acestor prevederi din
ordonanţă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Triton Energy UK CO" din Marea Britanie în Dosarul
nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu