DECIZIE Nr.
1025 din 9 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 678 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Catalpete Cengiz în Dosarul nr.
3.999/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent
învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note
scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textul de lege ce formează obiect al acesteia nu contravine prevederilor din
Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.999/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Catalpete Cengiz într-o cauză având ca
obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii Oficiului
Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a accesului la o nouă
procedură de azil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucât, dat fiind lipsa sa de precizie şi claritate,
limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2)
din Constituţie doar la riscul de a fi supus la tortură şi tratamente sau
pedepse inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele 5 motive de
persecuţie: rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un
anumit grup social. Or, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi
convenţionale, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
„spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane sau degradante este mult
mai larg". De aceea, se arată că dispoziţiile de lege criticate „permit
interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi
tratamentelor inumane ori degradante". Autorul excepţiei, turc de origine
kurdă, precizează că a fost obligat să îşi părăsească ţara deoarece a suferit
persecuţii grave întrucât a dezertat din serviciul militar obligatoriu şi
descrie în amănunt situaţia sa personală, precum şi condiţiile sociale,
politice şi legislative din Turcia.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că stabilirea, prin dispoziţiile legale criticate, a condiţiilor în care se
poate acorda accesul la o nouă procedură de azil este în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă, la
integritate fizică şi psihică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din
18 mai 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 88 alin. (2) - „(2) Accesul la o nouă
procedură de azil se acordă dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele
condiţii:
a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii
anterioare sau după soluţionarea cererii anterioare printr-o hotărâre
irevocabilă ori, după caz, printr-o decizie de închidere a dosarului,
solicitantul invocă elemente noi care nu au putut fi prezentate din motive
neimputabile acestuia, cu condiţia ca aceste elemente să nu fie rezultatul unor
acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea
statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor
motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor până la data depunerii
cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil;
b) de la data finalizării procedurii de azil
anterioare, în sensul alin. (1) lit. b), au survenit transformări de ordin
politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de natură a avea
consecinţe grave pentru solicitant."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile art. 88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 reglementează
condiţiile ce trebuie îndeplinite, alternativ, pentru ca solicitantului să i se
acorde accesul la o nouă procedură de azil. Curtea constată că redactarea
acestora este suficient de clară şi precisă pentru ca destinatarul normei,
apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, să înţeleagă
cerinţele stabilite de aceasta, în aşa fel încât să poată valorifica
posibilitatea oferită de prevederile de lege criticate, în sensul de a obţine
accesul la o nouă procedură de azil, în ipoteza în care se încadrează în
cerinţele impuse de acestea.
Totodată, Curtea reţine că textele de lege ce formează
obiectul excepţiei nu conţin nicio prevedere de natură să nesocotească
interdicţia de supunere la tortură sau la tratamente inumane ori degradante
impusă de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul
excepţiei. De altfel, Curtea observă că acesta este nemulţumit de modul în care
Oficiul Român pentru Imigrări face aplicarea normei criticate, ceea ce
excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 88 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, excepţie ridicată de Catalpete Cengiz în Dosarul nr. 3.999/4/2008 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu