DECIZIE   Nr. 1023 din 14 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 739 din 5 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                  - preşedinte

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Ingrid Alina Tudora                - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea în Dosarul nr. 8.524/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită judecarea în lipsă, prilej cu care reiterează o serie de argumente în sprijinul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.524/63/2009, Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea într-o cauză civilă având ca obiect nulitate adopţie.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 57 din Legea nr. 273/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), care garantează accesul liber la justiţie al oricărei persoane pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, întrucât îngrădesc acestuia dreptul de a solicita în instanţă constatarea nulităţii adopţiei.

Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia la data sesizării instanţei de contencios constituţional, îl constituiau prevederile art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acest act normativ a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009 şi, ca urmare a renumerotării textelor, art. 57 a devenit art. 63 din lege, cu acelaşi conţinut.

Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 63 din Legea nr. 273/2004, care au următorul conţinut:

„Art. 63. - Acţiunea în declararea nulităţii adopţiei aparţine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi având motivări similare.

In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.327 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 10 decembrie 2009, sau Decizia nr. 73 din 21 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că reglementarea legală criticată nu contravine art. 21 din Legea fundamentală.

Prin aceste decizii, Curtea a constatat că „Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei stabileşte, cu valoare de regulă de bază a adopţiei, principiul interesului superior al copilului. Legea prevede expres acest principiu în cap. I intitulat «Dispoziţii generale», art. 2 lit. a) şi în art. 5 alin. (1) referitor la condiţiile de fond ale adopţiei. Luând în considerare principiul menţionat, legea defineşte nulitatea adopţiei ca o sancţiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului.

Astfel, stabilind în primul alineat al art. 62 că adopţia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege, legea instituie în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol norma după care instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă va constata că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat."

In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că „legiuitorul a instituit o nulitate sub condiţie - aceea ca menţinerea adopţiei să fie în interesul superior al copilului - şi că această sancţiune juridică nu poate fi caracterizată ca o nulitate absolută. Reglementarea în acest mod a nulităţii adopţiei nu contravine normelor şi principiilor Constituţiei, ci, dimpotrivă, având în vedere scopul adopţiei (...), şi anume creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial, este pe deplin concordantă cu art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor»".

Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea, prin dispoziţiile cuprinse în textul de lege criticat, a exercitării acţiunii în declararea nulităţii adopţiei reprezintă o consecinţă firească a modului în care legiuitorul a conceput şi a definit nulitatea adopţiei, ca o sancţiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului. In condiţiile în care adoptatul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu nu mai este necesar ca interesul superior al acestuia să fie apărat pe calea intentării de către orice persoană interesată a unei cereri de declarare a nulităţii adopţiei şi nici pe calea aprecierii de către instanţa de judecată a interesului lui de a se menţine adopţia. A admite că, şi după ce adoptatul a devenit major, exercitarea acţiunii de declarare a adopţiei ar putea fi exercitată de altă persoană echivalează cu nerecunoaşterea aptitudinii celui în cauză de a-şi identifica propriul interes şi, deci, cu negarea capacităţii lui de exerciţiu.

Prin urmare, Curtea constată că nu se poate primi susţinerea potrivit căreia reglementarea criticată este de natură să restrângă accesul la justiţie al persoanelor interesate, altele decât adoptatul cu deplină capacitate de exerciţiu, întrucât accesul la justiţie implică un interes legitim, iar, în cazul analizat, interesul legitim de declarare a nulităţii adopţiei sau de menţinere a acesteia aparţine în exclusivitate adoptatului.

Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea în Dosarul nr. 8.524/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora