DECIZIE Nr.
1020 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al
Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 11.217/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Dan Ciubotariu într-o
cauză civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin
posibilitatea dată instanţei de a numi administrator-sechestru pe însuşi
deţinătorul bunurilor, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii.
De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile
criticate sunt în dezacord şi cu art. 25 din Constituţie privind dreptul la
liberă circulaţie, întrucât prin numirea ca administrator-sechestru deţinătorul
bunului ar putea să fie pus în imposibilitatea de a emigra, fiind obligat să
desfăşoare o „muncă forţată", aspect de natură a contraveni dispoziţiilor
art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Legea
fundamentală.
Judecătoria Iaşi apreciază că dispoziţiile de lege în raport de care pârâta a înţeles
să invoce excepţia de neconstituţionalitate nu contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16, 25, 42 şi 53 din Constituţie. Posibilitatea
conferită instanţei de art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă de a
încredinţa paza bunului sechestrat, în lipsa convenţiei părţilor, unei persoane
desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului, este o
măsură raţională, menită să ajute la conservarea patrimoniilor, conservare de
care primul interesat este chiar deţinătorul bunului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având
următorul cuprins: „Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei
desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane
desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. In acest
scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce
urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal,
administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi
instanţei care a încuviinţat măsura."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 privind libera circulaţie,
ale art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea a III-a
„Sechestrul judiciar" a cap. IV „Măsurile asigurătorii" din cartea a VI-a „Proceduri
speciale" a Codului de procedură civilă, art. 600 din Codul de procedură
civilă reglementând procedura de soluţionare a cererii de sechestru judiciar.
Curtea constată că cererea de sechestru judiciar se
judecă în mod obligatoriu cu citarea părţilor, această procedură având caracter
contencios. Astfel, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să
justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile
procesuale prevăzute de lege.
In caz de admitere a cererii de sechestru judiciar,
instanţa este obligată să desemneze administratorul-sechestru, aceasta nefiind
doar o facultate lăsată la aprecierea sa. Adminstratorul-sechestru este
persoana căreia îi este încredinţată paza bunului sechestrat şi care poate să
fie persoana desemnată de părţi de comun acord ori, în caz de neînţelegere
între părţi, persoana desemnată de instanţă, care poate fi chiar deţinătorul
bunului.
In legătură cu invocarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
publice, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui
principiu constituţional, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente
arbitrare, măsura instituită prin acestea ia în considerare specificul fiecărei
cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un
tratament egal.
Curtea constată că măsura sechestrului judiciar,
reglementată de textele de lege criticate, constă în indisponibilizarea
bunului care formează obiectul litigiului, acesta
fiind încredinţat spre păstrare şi administrare până la soluţionarea definitivă
a litigiului.
Aşa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea
unui bun determinat, desemnarea ca administrator-sechestru a deţinătorului
bunului fiind o măsură raţională, pe care instanţa are competenţa să o adopte,
în lipsa convenţiei părţilor cu privire la acest aspect, prevederile
constituţionale ale art. 25 referitoare la dreptul la libera circulaţie nefiind
încălcate.
Mai mult, în condiţiile în care
procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă
are caracter provizoriu, nu se poate susţine că, prin intermediul ei, s-ar
aduce atingere dreptului la liberă circulaţie.
Constituţia garantează dreptul la liberă circulaţie în
ţară şi în străinătate, potrivit propriei voinţe, iar condiţiile exercitării
acestui drept sunt stabilite prin lege.
Cu privire la invocarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate, se constată că
dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional atâta
vreme cât administratorul-sechestru în persoana deţinătorului bunului este un
mandatar judiciar, interesat cu privire la buna administrare a bunurilor ce fac
obiectul sechestrului judiciar, dispoziţiile criticate neprevăzând
posibilitatea ca acesta să fie remunerat, având în vedere tocmai interesul
menţionat.
Asupra dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, raportate la prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 576 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, prin care a respins excepţia şi a
statuat că aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Neintervenind elemente noi, de
natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi
soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman