DECIZIE Nr.
1016 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 543 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,
excepţie ridicată de Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun în Dosarul nr.
7.061/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.061/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie
ridicată de Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun într-o cauză având ca obiect o
contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin reglementarea criticată se
instituie un termen mai îndelungat, respectiv 7 ani, în care intervine
prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bancare preluate
de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB. Astfel, arată că,
din cauza impreciziei legiuitorului şi a formulării defectuoase a textului
legal, acesta poate fi interpretat în sensul că termenul special de prescripţie
a executării silite se aplică nu numai situaţiilor juridice nou-create, ci şi
situaţiilor în curs de desfăşurare, ceea ce conferă normei criticate un
caracter retroactiv. De asemenea, apreciază că prin excluderea din domeniul
reglementat a situaţiilor în curs de desfăşurare şi prin însăşi instituirea
unui termen special în beneficiul unei autorităţi publice şi în detrimentul
persoanelor juridice sau fizice private se încalcă principiul constituţional al
egalităţii în faţa legii.
In final, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate,
întrucât subiecţii unui raport juridic născut la un moment dat pot fi
consideraţi proprietari ai unei „speranţe legitime", iar raportul în cauză
trebuie să fie guvernat pe tot parcursul derulării sale de aceleaşi norme
legale, care erau în vigoare la momentul naşterii acelui raport. Mai exact,
arată că, atât timp cât autorii excepţiei aveau reprezentarea, la momentul
naşterii raportului juridic, că termenul de prescripţie pentru a obţine
executarea silită a creanţei era de 3 ani, atunci nu se poate interveni pe
parcurs pentru a se modifica această situaţie de drept, fără a se aduce astfel
o gravă atingere intereselor lor legitime.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că
reglementarea criticată este în concordanţă cu normele constituţionale şi
dispoziţiile convenţionale invocate, apreciind că stabilirea unui termen de
prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel
general, se justifică prin natura specială a creanţelor preluate de Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să
aprecieze această situaţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, şi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(5)
Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor
preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatate
prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost
învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică
creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost
prescris."
Autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la
neretroactivitatea legii civile, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi
dreptul intern şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, precum şi celor ale art. 44 şi 136 privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege
criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca cele invocate în
prezenta cauză şi având motivări similare, prilej cu care a statuat că
prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie
2005, şi prin Decizia nr. 847 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a
constatat că nu există incompatibilitate între textul de lege criticat şi
dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Stabilirea unui
termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silită,
diferit de cel general, se justifică în cauză prin natura specială a creanţelor
preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la
latitudinea legiuitorului să aprecieze această situaţie.
Ca atare, stabilirea unor termene de prescripţie
diferite, în raport cu natura unor creanţe, nu încalcă nicio dispoziţie a Legii
fundamentale, această posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.
In ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei
referitoare la pretinsa încălcare a principiului constituţional al
neretroactivităţii legii civile, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu
cuprinde dispoziţii care să înfrângă acest principiu. Dimpotrivă, teza a doua a
art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că „Acest
termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită
a fost prescris".
Totodată, prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie
2006, Curtea a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie special, cu
privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru
Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci,
dimpotrivă, textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din
valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere
ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea
titularilor. Astfel, fiind vorba de creanţe preluate de Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsă legătură cu datoria
publică internă şi, pe cale de consecinţă, cu bugetul de stat şi cu asigurarea
surselor veniturilor publice.
Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât
soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au
fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de
Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora