DECIZIE Nr.
1010 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului si ale Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 628 din 22 septembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, precum şi a ordonanţei în
ansamblul său", excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tamango"
- S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului laşi - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie
2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea,
la cererea autorului excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 23 iunie 2009,
pentru ca acesta să depună concluzii scrise. La 23 iunie 2009, Curtea a dispus,
din nou, amânarea pronunţării pentru data de 30 iunie 2009 şi, apoi, pentru 7
iulie 2009, ca urmare a imposibilităţii constituirii legale a completului de
judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.628/99/2008, Tribunalul laşi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, precum şi a ordonanţei în
ansamblul său". Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Tamango" - S.R.L. din laşi într-o cauză având ca obiect anularea unui act
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că restricţiile impuse prin
modificările aduse prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2005 reprezintă nu doar o restrângere a exercitării dreptului de
proprietate, „ci o anihilare efectivă a acestuia în atributele sale esenţiale,
folosinţa şi dispoziţia". Intrucât nu este permisă construirea pe
terenurile aflate în proprietate privată, la care se referă textul de lege
criticat, operează „o expropriere de facto, sub adăpostul protecţiei
mediului înconjurător". Arată că „interesul protejării mediului ambiant nu
poate justifica legiferarea unor reguli abuzive care să aducă o îngrădire atât
de drastică". In opinia sa, limitarea exercitării dreptului de proprietate
nu este rezultatul unor situaţii excepţionale, de natura celor prevăzute în mod
expres în art. 53 din Constituţie, argumentul potrivit căruia protecţia şi
gestionarea durabilă a spaţiilor verzi din localităţile puternic urbanizate
sunt obiective de interes public nefiind suficient pentru a justifica adoptarea
unor norme care să nesocotească un alt principiu constituţional, şi anume cel
al garantării dreptului fundamental la proprietate. In plus, limitarea nu este
proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu este limitată în timp,
măsura de interzicere a schimbării sau reducerii suprafeţei spaţiului verde
fiind instituită sine die. Mai arată că, prin aplicarea prevederilor de
lege criticate, se încalcă în mod abuziv principiul constituţional al
garantării dreptului la liberă iniţiativă economică. Aceasta, deoarece a
achiziţionat terenul anterior modificărilor legislative criticate, în
realizarea obiectului de activitate al societăţii comerciale şi în scopul
exercitării unei activităţi cu conţinut economic, or, dacă, la momentul
achiziţionării terenului, ar fi putut întrevedea o asemenea iniţiativă
legislativă, nu ar fi consimţit la cumpărarea acestuia.
In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, susţine că emiterea acesteia s-a făcut cu
încălcarea principiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea
fundamentală. In acest sens, arată că transpunerea în plan naţional a normelor
Uniunii Europene în materie de mediu nu poate fi considerată o situaţie
extraordinară, ci, dimpotrivă, este un deziderat a cărui realizare implică o
strategie coerentă, care să aibă ca temei legea şi respectarea principiilor şi
valorilor fundamentale ale statului democratic. Totodată, autorul excepţiei
consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 este
neconstituţională, întrucât afectează regimul juridic al proprietăţii, prin
nesocotirea prerogativei sale esenţiale, respectiv a dreptului de dispoziţie.
In fine, precizează că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie,
regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii poate fi reglementat
numai prin legi organice, acesta fiind încă un argument care conduce la
concluzia neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă în integralitatea sa.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, consideră că interdicţia
schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute
ca atare în documentaţiile de urbanism, a reducerii suprafeţelor acestora ori a
strămutării lor, fără a se ţine seama de regimul lor juridic, „aduce
indubitabil atingere dreptului de proprietate, punând astfel pe cel care are în
proprietate privată un spaţiu din categoria celor ce cad sub incidenţa
ordonanţei de urgenţă de a nu-l putea folosi potrivit scopului avut în vedere
la achiziţionare şi fără a fi prevăzută o modalitate de despăgubire
echitabilă".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează în
sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei la dosarul
cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia
mediului", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713
din 22 octombrie 2007. Acest text modifică art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Curtea urmând să examineze
constituţionalitatea acestor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au,
în prezent, următoarea redactare:
- Art. 71: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor
amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de
urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă,
indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori
încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate
absolută."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia
mediului, în ansamblul său.
Textele din Constituţie invocate de autorul excepţiei
în motivarea criticii sunt următoarele: art. 44 - „Dreptul de proprietate
privată", art. 45- „Libertatea economică", art. 53- „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi", art. 73 alin. (3)
lit. m) care stabileşte că regimul juridic general al proprietăţii se
reglementează prin lege organică şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la
condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că soluţionarea acesteia trebuie să înceapă cu analiza criticilor
privind constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005, întrucât existenţa unor asemenea eventuale vicii ar
face inutilă examinarea pe fond a prevederilor acesteia şi, implicit, a
prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 pe care
aceasta le modifică şi care formează obiect al prezentei excepţii.
Aşadar, sub acest aspect, Curtea reţine că adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 întruneşte condiţiile impuse de
art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. In condiţiile actuale, In care
mediul înconjurător este din ce în ce mai ameninţat de procesul de
industrializare şi de dezvoltare urbană, reglementarea pe calea unei ordonanţe
de urgenţă a unor măsuri pentru protejarea acestuia îşi găseşte pe deplin
justificarea. Riscul de distrugere a unor zone verzi prin transformarea
acestora în suprafeţe ocupate de construcţii nu putea fi contracarat decât prin
emiterea unei asemenea ordonanţe, fiind evidentă necesitatea unei asemenea
reglementări, în lipsa căreia s-ar fi produs consecinţe ireparabile până la o
eventuală intervenţie în domeniu, pe calea unei legi, a Parlamentului.
De asemenea, nu sunt nesocotite nici dispoziţiile art.
115 alin. (6) din Constituţie, întrucât prevederile ordonanţei criticate nu
afectează dreptul de proprietate privată, aşa cum este reglementat de art. 44
alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. Această concluzie se deduce din cele
statuate, în jurisprudenţa sa, de Curtea Constituţională, care, chemată fiind
să examineze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, a constatat că dispoziţiile de
lege criticate, prin care se interzice schimbarea destinaţiei terenurilor
amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de
urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de
regimul lor juridic, nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la
ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate şi la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, atât timp cât măsura dispusă
de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăşi substanţa sa, ci
instituie doar o limitare obiectivă şi rezonabilă, în acord cu principiile
fundamentale. în acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august
2008.
Curtea constată că nu este întemeiată nici critica
potrivit căreia, prin aplicarea prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005, se încalcă principiul constituţional al garantării
dreptului la liberă iniţiativă economică, pe motiv că autorul excepţiei nu mai
poate desfăşura activitatea pentru care a achiziţionat terenul în cauză. Un
argument în sensul respingerii acesteia este cel reţinut de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, şi anume
acela potrivit căruia, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate
privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile
de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri.
Curtea a observat că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu
cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor
administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor
dreptului comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Tamango" - S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului
laşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu