DECIZIE Nr.
1010 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 809 din 27 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de Călina Domilescu, în nume
propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr.
2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr.
1.172D/2007 şi nr. 1.245D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.245D/2007 la Dosarul nr.
1.172D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 11 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1
053/35/C/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă. Excepţia a fost
ridicată de Ioan Micula într-o cauză având ca obiect suspendarea provizorie a
executării unei ordonanţe preşedinţiale.
Prin Incheierea din 30 iulie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.532/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a
fost ridicată de către Călina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea
minorei Mariana Domilescu, într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea
provizorie a executării silite.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin
că textele de lege criticate încalcă principiul constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Totodată, apreciază că, „raportat la dispoziţiile art. 581 din Codul de
procedură civilă, dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă
sunt neconstituţionale,
întrucât o normă specială referitoare la procedura contestaţiei la executare nu
poate fi extinsă şi la alte dispoziţii procedurale". De asemenea, autorii
excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate, întrucât prevăd că în
cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate
dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a
executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă,
încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac, încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), care consacră accesul liber la
justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale
art. 129, privitoare la folosirea căilor de atac.
Curtea de Apel Oradea
- Secţia comercială apreciază că prevederile art.
403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor
constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, respectiv la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece
legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din
Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei
situaţii juridice. De asemenea, apreciază că „dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi
4 din Codul de procedură civilă nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea
fundamentală".
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi
ale art. 24, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art.
126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite,
adecvate fiecărei situaţii juridice. De asemenea, apreciază că prevederile art.
403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 129 din
Constituţie, întrucât acestea din urmă nu garantează folosirea tuturor căilor
de atac, iar textul de lege criticat instituie o măsură cu caracter vremelnic,
care se poate lua numai „în cazuri urgente", care justifică această
procedură specială.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că o asemenea
reglementare se justifică prin urgenţa măsurii solicitate, care are caracter
vremelnic şi poate fi dispusă numai până la soluţionarea cererii de suspendare
a executării silite, formulată în cadrul contestaţiei la executare. In acest
sens, se referă la Decizia Curţii Constituţionale nr. 324 din 14 iunie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 600 din 12 iulie 2005.
De asemenea, Guvernul apreciază că dispoziţiile de lege
criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii şi a
autorităţilor publice, astfel cum este consacrat în art. 16 din Constituţie.
„Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale cu privire la art.
16 din Constituţie, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor
numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice,
deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic
diferenţiat. Or, nu se poate susţine că, în cadrul procedurii de executare
silită, creditorul se află pe poziţie de egalitate cu debitorul, legiuitorul
punând însă la dispoziţia ambelor părţi mijloace procesuale în scopul
asigurării echilibrului procesual şi egalităţii de arme dintre acestea".
Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 128 din 1 martie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă nu aduc
atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 24.
Astfel, arată că măsura instituită prin textul de lege criticat se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor,
iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal
în faţa legii. In continuare, arată că suspendarea provizorie a executării de
către preşedintele instanţei, în cazuri urgente, printr-o încheiere care nu
este supusă niciunei căi de atac, până la soluţionarea cererii de suspendare de
către instanţă, nu restrânge sub niciun aspect accesul liber la justiţie, ci
are în vedere respectarea principiului constituţional privind judecarea
cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, reglementarea normelor de procedură
este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate nu aduc
atingere sub niciun aspect dreptului părţilor de a fi asistate în tot cursul
procesului de un avocat. In sensul celor de mai sus, invocă deciziile Curţii
Constituţionale nr. 363/2007, nr. 365/2007 şi nr. 456/2007.
In fine, consideră că, în concordanţă cu prevederile
art. 129 din Legea fundamentală, este în competenţa exclusivă a legiuitorului
stabilirea căilor de atac şi a condiţiilor în care acestea pot fi exercitate.
In acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 800 din 9
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006, şi la
Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă,
având următorul cuprins:
„Asupra cererii de
suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se
pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă
este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice - art. 16 alin. (1), accesul liber la justiţie, dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil -
art. 21, dreptul la apărare - art. 24, folosirea căilor de atac - art. 129.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură
civilă reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului,
stabilite în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege".
Alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă
reglementează posibilitatea părţilor interesate de a ataca încheierea
pronunţată cu privire la cererea de suspendare a executării silite, iar alin. 4
al aceluiaşi articol prevede posibilitatea ca preşedintele instanţei să
dispună, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a
executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit
regulilor de procedură din dreptul comun. Incheierea dată în acest caz de
preşedintele instanţei nu este supusă niciunei căi de atac. Singura condiţie
impusă de către legiuitor, potrivit alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură
civilă, este plata unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului
cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani.
In analizarea
constituţionalităţii acestui text de lege, trebuie avută în vedere, pe de o
parte, urgenţa care se impune în cazul suspendării provizorii a executării
silite, urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi
de atac împotriva încheierii date de preşedintele instanţei, iar pe de altă
parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl
prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale. Creditorul
beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin
instituirea cauţiunii menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin
suspendarea provizorie a executării silite.
In ceea ce priveşte prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie pretins încălcate, critica cu un atare obiect nu este întemeiată,
deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în
situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar măsura instituită
prin aceasta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a
persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa
legii.
Imprejurarea că împotriva încheierii instanţei prin
care s-a dispus suspendarea provizorie nu se poate promova nicio cale de atac
nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la
accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la dreptul la
apărare, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126
alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate
fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale
nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
In fine, Curtea observă că dispoziţiile de lege
criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu
motivări asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume
că acestea sunt constituţionale. In acest sens este Decizia Curţii
Constituţionale nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 558
din 15 august 2007, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 622 din 26 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate mai sus îsi păstrează
valabilitatea si în cauza de fată.'
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr.
1.053/35/C/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de Călina
Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în
Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman