Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.025-1.032 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucia Cazan în Dosarul nr. 23.209/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.113D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textele de lege criticate nu limitează accesul persoanelor la justiţie, legiuitorul având posibilitatea să prevadă ca anumite tipuri de cauze să fie judecate în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici dreptul la apărare, părţile având posibilitatea de a formula întâmpinare, concluzii scrise şi de a fi asistate de un avocat, iar hotărârea, după pronunţare, se comunică părţilor, care au posibilitatea de a o ataca. Totodată, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă nu încalcă nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autoarea excepţiei, întrucât nu presupune expunerea publică a unor date privind viaţa intimă a părţilor implicate. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.780 din 20 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.209/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.025-1.032 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucia Cazan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de valoare redusă formulată potrivit art. 1.025-1.032 din Codul de procedură civilă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că procedura cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât limitează accesul la şedinţa publică şi pronunţarea sentinţei judecătoreşti în şedinţă publică.6. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acestea nu limitează accesul persoanelor la justiţie şi nici dreptul la apărare, părţile având posibilitatea de a formula întâmpinare, concluzii scrise şi de a fi asistate de un avocat. Sentinţa, după pronunţare, se comunică părţilor care au posibilitatea de a o ataca, în condiţiile legii. Instanţa apreciază că procedura cu privire la cererile de valoare redusă nu încalcă nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autoarea excepţiei.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.025-1.032 care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă din Codul de procedură civilă. Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege, păstrând soluţia legislativă, se regăsesc în prezent la art. 1.026-1.033 din Codul de procedură civilă.11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 52 alin. (3) privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. De asemenea se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură specială prin care se soluţionează cererile a căror valoare nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, fiind exclusă de la aplicare în materiile şi cererile expres prevăzute de art. 1.026 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, având un caracter alternativ, reclamantul putând alege între procedura specială şi procedura de drept comun. 13. Curtea observă, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul Codului de procedură civilă, că legiuitorul, în reglementarea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, a avut drept model legislativ prevederile Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 199 din 31 iulie 2007.14. Astfel, similar procedurii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 861/2007, şi procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă din Codul de procedură civilă este reglementată ca o procedură scrisă, în care sunt utilizate formulare tipizate pentru actele de procedură (art. 1.029 din Codul de procedură civilă), şi care se desfăşoară, în întregime, în camera de consiliu [art. 1.030 alin. (1) din Codul de procedură civilă], cu excepţia cauzelor în care instanţa judecătorească consideră necesară o dezbatere orală sau în care una din părţi solicită aceasta [art. 1.030 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. În cazul în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, acestea vor fi citate [art. 1.030 alin. (10) din Codul de procedură civilă].15. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă, Curtea reţine că aceasta revine judecătoriei potrivit art. 1.028 din Codul de procedură civilă, care va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală (art. 1.031 din Codul de procedură civilă). Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare (art. 1.033 din Codul de procedură civilă).16. Aşadar, Curtea observă că procedura privind cererile cu valoare redusă astfel cum a fost configurată, prin art. 1.026 -1.033 din Codul de procedură civilă, de legiuitor, în virtutea competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 din Legea fundamentală potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", este o procedură specială, facultativă, fiind, de regulă, scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură, acestea putând formula întâmpinare, răspuns la întâmpinare sau cerere reconvenţională. Hotărârea pronunţată asupra cererii se comunică părţilor, care pot formula apel în termenul prevăzut de lege.17. Autoarea excepţiei critică modul de reglementare a procedurii privind cererile de valoare redusă reglementată de Codul de procedură civilă, considerând că prin acesta îi sunt încălcate anumite drepturi constituţionale, al căror conţinut, astfel cum este reglementat de Legea fundamentală şi conturat în jurisprudenţa Curţii, nu are legătură cu înţelesul pe care autoarea li-l atribuie.18. Ca atare, în ceea ce priveşte invocarea art. 26 din Constituţie, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură scrisă, care se desfăşoară în camera de consiliu, astfel încât nu presupun expunerea publică a unor date privind viaţa intimă a părţilor din litigiu.19. În continuare, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 30, pretins a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor sau credinţelor, astfel încât nu se poate reţine contrarietatea dintre dispoziţiile procesual civile criticate şi acest text constituţional. Nici în cazul în care autoarea excepţiei a înţeles prin libertatea de exprimare dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum s-a reţinut în paragrafele 16-17 din prezenta decizie, părţile au, în cadrul procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, posibilitatea formulării şi depunerii apărărilor pe care le consideră necesare, iar împotriva hotărârii instanţei părţile pot uza de căile de atac deschise de lege.20. Dreptul la informaţie, reglementat de art. 31 din Constituţie, consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Din această perspectivă, dreptul părţilor la o şedinţă publică şi pronunţarea hotărârii în şedinţă publică au un conţinut diferit de acela al dreptului la informaţie garantat de art. 31 din Legea fundamentală.21. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 52 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că procedura reglementată de dispoziţiile legale criticate nu este de natură a încălca dreptul oricărui petent de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de stat prin erori judiciare. Problema erorilor judiciare se ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a statului în asemenea împrejurări.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucia Cazan în Dosarul nr. 23.209/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1.026-1.033 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,
Andreea Costin