DECIZIE   Nr. 101 din 13 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, raportate la art. 595 din Codul de procedura civila, si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 174 din 13 martie 2007

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                - judecător

Aspazia Cojocaru                    - judecător

Acsinte Gaspar                       - judecător

Kozsokar Gabor                      - judecător

Petre Ninosu                           - judecător

Ion Predescu                           - judecător

Tudorel Toader                       - judecător

Antonia Constantin                 - procuror

Florentina Geangu                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului Bucureşti -Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 22 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 17.487/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de VGR' Investments LLC.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportat la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece „nu asigură în mod egal ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate al creditorului asupra creanţei sale în situaţia în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de respingere a cererii de somaţie de plată, hotărâre care, potrivit art. 7 din ordonanţă, este irevocabilă, iar debitorul se poate prevala de acest text de lege pentru a solicita ridicarea măsurii sechestrului asigurător faţă de creditorii care acţionează pe calea dreptului comun şi împotriva cărora debitorul a obţinut o hotărâre irevocabilă pe fondul dreptului de creanţă".

Totodată, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, întrucât „Curtea Constituţională are exclusiv competenţa de a soluţiona excepţiile ridicate în faţa instanţelor de judecată, admisibilitatea sau inadmisibilitatea trebuind să fie de competenţa instanţei constituţionale, după cum inadmisibilitatea unei acţiuni de drept comun este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, şi nu de competenţa contenciosului constituţional".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispoziţii raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă (modificat de art. I pct. 78 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), precum şi prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Textele legale menţionate au următorul conţinut:

- Art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. In acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.";

-  Art. 595 din Codul de procedură civilă: „In cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asiguratorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător".;

-   Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepţiei susţine, pe de o parte, că prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate.

I. Astfel, Curtea a mai fost sesizată cu numeroase excepţii privind neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, dar toate acele critici au fost respinse, constatându-se că atât actul normativ criticat, în ansamblul său, cât şi diferite dispoziţii ale sale sunt în conformitate cu prevederile constituţionale. In acest sens, Curtea a pronunţat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, şi Decizia nr. 200 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 3 iulie 2003.

Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului.

Mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată.

In ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 19 noiembrie 2002 s-a reţinut că „executarea oricărei obligaţii de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. In toate cazurile în care o asemenea obligaţie se execută, chiar şi în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituţionale. De altfel, învestirea hotărârii judecătoreşti cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părţilor un tratament egal şi posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar şi după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptăţită are dreptul să introducă, în faţa instanţei de executare, contestaţie la executare".

II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în raport cu dispoziţiile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.

Cu aceste prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 „sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale".

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu