DECIZIE Nr.
1007 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată
de Manuel Viorel Lungu şi Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorii
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Aceştia au depus câte o cerere prin care solicită
acordarea unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că apărătorul
ales al autorului Manuel Viorel Lungu nu se poate prezenta, fiind, în calitate
de cadru didactic universitar, antrenat în organizarea examenului de licenţă,
iar Floricel Onea arată că doreşte să-şi angajeze un alt avocat, întrucât cel
care l-a reprezentat în faţa instanţei de drept comun este plecat în concediu
de odihnă.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că şi la termenul anterior
s-a solicitat acelaşi lucru, apărătorul ales al autorului Manuel Viorel Lungu
fiind la acea dată bolnav.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi
art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată.
Cauza se află în stare de judecată.
Viorel Manuel Lungu şi Floricel Onea solicită admiterea
excepţiei aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 27.631/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Manuel Viorel Lungu şi Floricel
Onea în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11, art. 20
raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) şi art. 124
alin. (2), deoarece legea specială autorizează aplicarea prin analogie a
pedepsei prevăzute la infracţiunile din Codul penal. Or, o asemenea
reglementare este de natură a afecta principiul legalităţii infracţiunilor şi
pedepselor. De asemenea, prin intermediul textelor criticate se stabileşte în
mod nejustificat un regim juridic discriminator, care afectează dreptul la un
proces echitabil şi care instituie o justiţie străină principiilor referitoare
la unicitate, imparţialitate şi egalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut:
Art. 6 din Legea nr. 78/2000: „Infracţiunile de
luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită -
prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite -
prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută
la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea
nr. 78/2000, statuând de principiu că reglementarea care formează obiectul
excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin
autorii acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică
explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se
plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a
procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei
instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia
implică absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea recunoscută unei
autorităţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penală - de a stabili
ea însăşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă
soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată
prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din
Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat că nu poate primi susţinerea
potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 ar încălca celelalte
principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo
restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei.
Aşa fiind, deoarece până în prezent nu au intervenit
elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Manuel Viorel Lungu şi
Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru