DECIZIE Nr.
1001 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, excepţie ridicată de Viorel Nicola în Dosarul nr. 35/203/2009 şi de
Nicolae Floca în Dosarul nr. 655/203/2009 ale Judecătoriei Câmpeni.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate
ridicate în Dosarele nr. 705D/2009 şi nr. 2.373D/2009 au obiect identic, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 2.373D/2009 la Dosarul nr. 705D/2009, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 25 februarie 2009 şi 28 aprilie
2009, pronunţate în Dosarele nr. 35/203/2009 şi nr. 655/203/2009, Judecătoria
Câmpeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Viorel Nicola şi Nicolae Floca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21
alin. (3), art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt în
contradicţie cu art. 181 din Codul penal, judecătorul nemaiputând
aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni
silvice. Aşa fiind, este subminat principiul separaţiei puterilor în stat.
Judecătoria Câmpeni opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie
2008, care au următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 106-113
prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi
de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în
care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,
precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate
pentru următoarele argumente:
Articolul 181 din Codul penal, invocat în
susţinerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin
conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale
ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile
art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului
substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol
social concret al unui fapte penale este mai mic faţă de pericolul social
generic al infracţiunii tip incriminată de legiuitor. Insă posibilitatea
conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile
infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile
sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de
persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale
faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta
prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că
prin art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcă principiul separaţiei puterilor
în stat, Parlamentul, ca unica autoritate a ţării, fiind singurul în drept să
decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier
naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricărei persoane dreptul
la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Aşa fiind, în aceste
condiţii este înfăptuită şi justiţia, sens în care nu se poate admite ideea
înfrângerii principiului constituţional consacrat de art. 124 alin. (2).
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile
legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată
că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în
ipoteza normei contestate fără niciun fel de considerente arbitrare.
De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de
art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile
legale criticate nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar, pe
de altă parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este
asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale
referitoare la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată
de Viorel Nicola în Dosarul nr. 35/203/2009 şi de Nicolae Floca în Dosarul nr.
655/203/2009 ale Judecătoriei Câmpeni.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru