DECIZIE Nr.
1001 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1), (1 1) si (1 2) din
Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea
postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat
la societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 9 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu -magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (11) şi (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru
monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare- cumpărare de acţiuni
deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia
Liana PAS din Venus în Dosarul nr. 170/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6
noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 170/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (11) şi (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru
monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni
deţinute de stat la societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect
recursul împotriva unei decizii prin care s-a dispus rezoluţiunea unui contract
de vânzare-cumpărare de acţiuni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece, contrar principiului separaţiei puterilor în stat,
legiuitorul se substituie părţilor în modificarea unor clauze contractuale.
Incălcând şi principiul neretroactivităţii legilor, textele criticate modifică
o serie de contracte încheiate în perioadele anterioare intrării sale în
vigoare, substituind drepturile şi obligaţiile convenite la încheierea
contractelor cu drepturi şi obligaţii noi şi creând pe această cale o situaţie
avantajoasă numai pentru una din părţi, respectiv pentru A.V.A.S. Vânzătorul
este avantajat faţă de cumpărător, prin efectul art. 21 alin. (1), (11) şi (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, încălcându-se dreptul de
proprietate al celui din urmă, care este lipsit totodată de mijloacele legale
de apărare în justiţie.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, potrivit jurisprudenţei
Curţii în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Titlul Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 a fost
modificat prin art. I pct. 1
din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării
obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 635 din 19 iulie 2005, având următorul cuprins:
„Ordonanţă privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a
contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile
comerciale."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (1), (11)şi (12)
din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, cu modificările şi completările aduse
prin art. I pct. 32 şi 33 din
Legea nr. 506/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002. Acestea au
următorul cuprins:
Art. 21: „(1) In cazul
desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va
reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului,
reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice
titlu, până la desfiinţarea acestuia.
(11) In
cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru
prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata
daunelor-interese constituite din:
a)sumele reprezentând
dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la
data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a
neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de
către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului
în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12)
Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect
desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei
ordonanţe."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (4) referitor la
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivităţii legii, ale art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)şi (2) referitor
la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea
dreptului de proprietate şi alin. (8) privind interzicerea confiscării averii
dobândite licit, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 52 privind
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135
alin. (1) referitor la caracterul economiei României şi alin. (2) lit. a)
privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, ale art. 136
alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietăţii private, ale art.
6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 17 privind
protecţia şi garantarea dreptului de proprietate din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, precum şi la cele ale art. 1 privind protecţia proprietăţii
din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 s-a
pronunţat, prin numeroase decizii.
Astfel, prin Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă,
următoarele: prevederile legale criticate nu contravin principiului
neretroactivităţii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie,
întrucât nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi găsi
aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.
25/2002; pe de altă parte, o lege nu este retroactivă atunci când modifică
pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici
atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor
unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în
aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune
în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că
textele de lege criticate nu conţin norme contrare dreptului de acces liber la
instanţă.
Pentru motivele înfăţişate în decizia anterior
menţionată nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 16
alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, prin
Decizia nr. 544 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.015
din 16 noiembrie 2005, că acestea nu contravin principiului egalităţii în
drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
De asemenea, prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituţională a constatat
conformitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 cu
art. 44 din Constituţie, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reţinând că dreptul de
proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât textele legale
criticate nu dispun transferul unor bunuri, acestea referindu-se la răspunderea
cumpărătorului în cazul neexecutării obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea
daunelor-interese datorate.
Pentru aceleaşi motive nu poate
fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 136 alin. (5) din
Constituţie.
Curtea observă, cu acest prilej, că prevederile legale
criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o
activitate economică este garantat, în condiţiile legii, iar statul asigură
libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale prin crearea unui cadru
legislativ favorabil. In speţă, Statul şi-a îndeplinit obligaţiile
constituţionale prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, care, aşa cum
s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, este în acord cu principiile Legii
fundamentale.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica
referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, iar
dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (11)şi (12)
din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a
contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată
de Asociaţia Liana PAS din Venus în Dosarul nr. 170/1/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu