DECIZIE Nr.
1000 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 748 din 5 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Călin Raita în
Dosarul nr. 4.698/271/2007 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul
Judeţean în Construcţii Bihor, prin consilier juridic Ada Marinescu, cu
împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar, lipsind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţii prezente, care susţine că dispoziţiile de lege criticate
nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, motiv pentru care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune concluzii
scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, menţionând că aceasta are caracter inadmisibil,
întrucât autorul său nu demonstrează pretinsa relaţie de contrarietate dintre
textul de lege criticat şi normele fundamentale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din
24 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.698/271/2007, Judecătoria Oradea a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii.
Excepţia a fost ridicată de Călin Raita într-o cauză
civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia arată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 încalcă
dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din
Constituţie. In acest sens, susţine că, din coroborarea prevederilor art. 27
din Legea nr. 50/1991, art. 15 şi ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, rezultă că funcţionarii
Inspectoratului de Stat în Construcţii „au atribuţiuni numai de constatare a
contravenţiilor, nu şi de aplicare a sancţiunilor". Or, textul legal
criticat le conferă acestora competenţe privind dispunerea măsurilor şi a
sancţiunilor prevăzute de lege, ceea ce este de natură „să genereze confuzie
între competenţele de constatare şi cele de aplicare a sancţiunilor" şi să
creeze o stare conflictuală faţă de reglementările legale indicate mai sus.
Judecătoria Oradea apreciază
că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie. Chiar dacă o eventuală interpretare restrictivă a dispoziţiilor art.
27 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 ar putea genera confuzie între competenţele de constatare şi cele de
aplicare a sancţiunilor, aceasta nu va putea duce sub nicio formă la încălcarea
dreptului fundamental al petentului la un proces echitabil şi judecarea într-un
termen rezonabil, atât timp cât, indiferent de organul care constată şi aplică
sancţiunea contravenţională, petentul are posibilitatea de a se adresa
justiţiei pe calea plângerii contravenţionale, conform prevederilor legale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu următorul conţinut:
„(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului,
urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită de
Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al ţării, şi de
inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile şi sancţiunile
prevăzute de prezenta lege."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate,
Curtea Constituţională constată că acestea nu sunt întemeiate.
Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii instituie în sarcina
Inspectoratului de Stat în Construcţii şi formaţiunilor sale teritoriale
atribuţiile de a efectua controlul sub aspectul amenajării teritoriului,
urbanismului şi de a autoriza executarea lucrărilor de construcţii şi conferă
totodată competenţa de a dispune măsurile şi sancţiunile prevăzute de această
lege. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu conţine în
cuprinsul său nicio reglementare care să împiedice într-un fel sau altul
exercitarea neîngrădită a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, acesta concretizându-se în asigurarea
accesului liber la instanţă şi a tuturor garanţiilor procesuale ce
condiţionează într-un stat democratic procesul echitabil.
In plus, Curtea observă că, deşi invocă prevederile
art. 21 alin. (3) din Constituţie ca fiind încălcate, autorul excepţiei nu
formulează niciun fel de argument în acest sens, critica sa axându-se în schimb
pe indicarea unor texte din Legea nr. 50/1991 şi din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, faţă de care apreciază că se produce o confuzie prin aplicarea textului
de lege criticat.
Aşa fiind, Curtea reţine, pe de o parte, că prin
conţinutul său critica de neconstituţionalitate nu este motivată sub aspectul
pretinsului raport de contrarietate dintre textul legal criticat şi norma
constituţională invocată, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Pe de altă
parte, Curtea reaminteşte că exercitarea controlului de constituţionalitate se
efectuează prin raportare la texte fundamentale din Constituţie şi acte
juridice internaţionale la care România este parte, şi nu prin raportare la
reglementări legale în vigoare. Totodată, aspectele privind pretinse necorelări
dintre normele aceluiaşi act normativ sau ale altuia nu pot constitui obiect al
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aşa cum
nici interpretarea legislaţiei în vigoare, aplicabilă unui anumit domeniu, nu
aparţine competenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Călin Raita în
Dosarul nr. 4.698/271/2007 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi