DECIZIE   Nr. 100 din 13 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 1 alin. 1 si 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 1 martie 2007

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu             - judecător

Aspazia Cojocaru                 - judecător

Acsinte Gaspar                    - judecător

Kozsokar Gabor                   - judecător

Petre Ninosu                        - judecător

Ion Predescu                        - judecător

Tudorel Toader                    - judecător

Marilena Mincă                     - procuror

Florentina Geangu               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Dan Oancea, lipsă fiind Administraţia Naţională a Penitenciarelor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată. De asemenea, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 26 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.886/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „textul de lege criticat este discriminatoriu faţă de cei condamnaţi la deţinere pe viaţă, întrucât un condamnat care a împlinit vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat după executarea a 15 ani de deţinere, iar cei care nu au această vârstă, numai după executarea a 20 de ani de detenţie", fiind astfel încălcate, în opinia sa, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind „Interzicerea discriminării".

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate se aplică condamnaţilor fără discriminări.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor   celor   două   Camere   ale   Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că aplicarea unui tratament diferenţiat persoanelor condamnate, în cazul liberării condiţionate, nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 1".

In opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind „Interzicerea discriminării".

Examinând excepţia, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar înfrânge principiul egalităţii în drepturi înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu pot fi primite. In jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a subliniat în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că pentru situaţii diferite se impun soluţii juridice diferite. Astfel, în Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a arătat că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă „eo ipso" aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în  Monitorul Oficial al  României,  Partea I,  nr.  134 din 2 aprilie 1998, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, astfel încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate referitoare la instituirea unor condiţii pentru liberarea condiţionată a persoanelor condamnate la deţinere pe viaţă, respectiv după efectuarea a 20 de ani de deţinere, iar în cazul în care condamnatul a trecut de vârsta de 60 de ani, după executarea a 15 ani de deţinere, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, precum şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei.

Liberarea condiţionată nu este un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele lor penale.

Nu se poate susţine, aşadar, că dispoziţiile art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu