LEGE Nr. 248
din 22 iunie 2006
pentru aderarea Romaniei la
Conventia asupra protectiei si promovarii diversitatii expresiilor culturale,
adoptata la Paris la 20 octombrie 2005
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 28 iunie 2006
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. 1. - România aderă la
Convenţia asupra protecţiei şi promovării diversităţii expresiilor culturale,
adoptată la Paris la 20 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 33-a sesiuni a
Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă
şi Cultură (3-21 octombrie 2005).
Art. 2. - Cu ocazia depunerii instrumentului de
aderare, se va formula următoarea declaraţie:
„In conformitate cu prevederile art. 9 paragraful b) şi
ale art. 28 din Convenţie, România desemnează Ministerul Culturii şi Cultelor
ca punct de contact responsabil cu comunicarea informaţiilor aflate în legătură
cu Convenţia."
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
CONVENŢIE
asupra protecţiei şi promovării diversităţii
expresiilor culturale*) 20 octombrie 2005, Paris
Conferinţa Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită la Paris în cea de-a 33-a
sesiune a sa, între 3 şi 21 octombrie 2005,
afirmând că diversitatea culturală este o
caracteristică definitorie a umanităţii,
conştientă că diversitatea culturală constituie un
patrimoniu comun al umanităţii şi trebuie ocrotită şi păstrată în beneficiul
tuturor,
fiind conştientă că diversitatea culturală creează o
lume variată şi diversă care măreşte numărul opţiunilor şi îmbogăţeşte
capacităţile şi valorile umane şi, prin urmare, este principalul resort al
dezvoltării durabile a comunităţilor, popoarelor şi naţiunilor,
reamintind că diversitatea
culturală, înfloritoare în cadrul democraţiei, toleranţei, justiţiei sociale şi
respectului reciproc dintre popoare şi culturi, este indispensabilă pentru pace
şi securitate la nivel local, naţional şi internaţional,
celebrând importanţa diversităţii culturale pentru
deplina înfăptuire a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
proclamate prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi prin alte
instrumente universal recunoscute,
subliniind nevoia de a încorpora cultura ca element strategic al politicilor de dezvoltare naţionale şi
internaţionale, precum şi al cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi
luând, de asemenea, în considerare Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite
(2000), care pune accent, în special, asupra eradicării sărăciei,
luând în considerare că în timp şi în spaţiu cultura ia
forme diverse şi că această diversitate este întruchipată de unicitatea şi
pluralitatea identităţilor şi expresiilor culturale ale popoarelor şi
societăţilor care formează umanitatea,
recunoscând importanţa cunoştinţelor tradiţionale ca
sursă de bogăţie materială şi intangibilă şi, în special, a sistemelor de
cunoştinţe ale popoarelor indigene, contribuţia pozitivă a acestora la
dezvoltarea durabilă, precum şi nevoia de protejare şi promovare adecvată a
acestora,
recunoscând nevoia de a lua măsuri pentru protejarea
diversităţii expresiilor culturale, inclusiv a conţinutului acestora, în
special în situaţiile în care expresiile culturale pot fi ameninţate de
posibilitatea unei grave prejudicieri sau a dispariţiei,
subliniind importanţa culturii pentru coeziune socială
în general şi, în particular, potenţialul său de întărire a statutului şi
rolului femeii în societate,
fiind conştientă că diversitatea culturală este
consolidată de libera circulaţie a ideilor şi este alimentată de schimburile şi
interacţiunile constante dintre culturi,
reafirmând că libertatea de gândire, exprimare şi
informare, precum şi diversitatea media permit expresiilor culturale să
înflorească în interiorul societăţilor,
*) Traducere.
recunoscând că diversitatea expresiilor culturale,
incluzând expresiile culturale tradiţionale, este un factor important care
permite indivizilor şi popoarelor să îşi exprime şi să îşi împărtăşească ideile
şi valorile,
reamintind că diversitatea lingvistică este un element
fundamental al diversităţii culturale şi subliniind rolul fundamental pe care
îl joacă educaţia în protejarea şi promovarea expresiilor culturale,
cunoscând importanţa vitalităţii culturilor, inclusiv
pentru persoanele aparţinând minorităţilor şi popoarelor indigene, astfel cum
se manifestă în libertatea lor de a-şi crea, disemina şi distribui expresiile
culturale tradiţionale şi de a avea acces la acestea, pentru a beneficia de
acestea pentru propria lor dezvoltare,
evidenţiind rolul vital al interacţiunii şi
creativităţii culturale, care îmbogăţesc şi reînnoiesc expresiile culturale şi
întăresc rolul jucat de cei implicaţi în dezvoltarea culturii pentru progresul
societăţii în general,
recunoscând importanţa drepturilor de proprietate
intelectuală în susţinerea celor implicaţi în creaţia culturală,
fiind convinsă că activităţile, bunurile şi serviciile
culturale au atât un caracter economic, cât şi un caracter cultural, deoarece
propagă identităţi, valori şi semnificaţii şi de aceea nu trebuie tratate ca
având exclusiv valoare comercială,
luând în considerare că procesele de globalizare, care
au fost facilitate de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiei, permit condiţii fără precedent pentru întărirea legăturilor
dintre culturi, ele reprezentând, de asemenea, o provocare pentru diversitatea
culturală, în special din punctul de vedere al riscurilor de apariţie a
dezechilibrelor dintre ţările bogate şi cele sărace,
conştientă că mandatul specific al UNESCO de a asigura
respectul pentru diversitatea culturilor şi de a recomanda acele acorduri
internaţionale care pot fi necesare pentru a promova libera circulaţie a
ideilor prin cuvinte şi imagini,
referindu-se la prevederile instrumentelor
internaţionale adoptate de UNESCO în legătură cu diversitatea culturală şi
exercitarea drepturilor culturale şi, în special, la Declaraţia Universală a
Diversităţii Culturale din anul 2001,
adoptă prezenta convenţie la data de 20 octombrie 2005.
I. OBIECTIVE Şl PRINCIPII DIRECTOARE
ARTICOLUL 1
Obiective
Obiectivele prezentei convenţii sunt:
a) să protejeze şi să promoveze diversitatea
expresiilor culturale;
b) să creeze condiţiile pentru îmbogăţirea culturilor
şi interacţiunea liberă a acestora într-o manieră reciproc benefică;
c) să încurajeze dialogul dintre culturi pentru a
asigura în lume schimburi culturale mai largi şi echilibrate, în favoarea
respectului intercultural şi a unei culturi a păcii;
d) să cultive interculturalitatea pentru a dezvolta
interacţiunea culturală în spiritul construirii de punţi între popoare;
e) să promoveze respectul pentru diversitatea
expresiilor culturale şi să cultive înţelegerea valorii acesteia la nivel
local, naţional şi internaţional;
f) să reafirme importanţa legăturii dintre cultură şi
dezvoltare pentru toate ţările, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,
şi să sprijine acţiunile întreprinse la nivel naţional şi internaţional pentru
a asigura recunoaşterea adevăratei valori a acestei legături;
g) să acorde recunoaştere naturii distincte a
activităţilor, bunurilor şi serviciilor culturale ca vehicule ale identităţii,
valorilor şi semnificaţiilor;
h) să reafirme drepturile suverane ale statelor în ceea
ce priveşte păstrarea, adoptarea şi implementarea politicilor şi măsurilor pe
care le consideră potrivite pentru a proteja şi a promova diversitatea
expresiilor culturale pe teritoriile proprii;
i) să întărească cooperarea şi solidaritatea
internaţională în spiritul parteneriatului, în special în vederea întăririi
capacităţii statelor în curs de dezvoltare pentru a proteja şi a promova
diversitatea expresiilor culturale.
ARTICOLUL 2
Principii directoare
1. Principiul respectului pentru drepturile omului
şi libertăţile fundamentale
Diversitatea culturală poate fi protejată şi promovată
numai dacă sunt garantate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, cum ar
fi libertatea de exprimare, informare şi comunicare, precum şi abilitatea
persoanelor de a alege expresiile culturale. Nimeni nu poate invoca prevederile
prezentei convenţii pentru a încălca drepturile omului şi libertăţile
fundamentale consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului sau
garantate de dreptul internaţional ori pentru a limita sfera de aplicare a
acestora.
2. Principiul suveranităţii
In conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu
principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a adopta
măsuri şi politici pentru protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor
culturale pe teritoriile proprii.
3. Principiul
demnităţii egale şi al respectului pentru toate culturile Protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale
presupun recunoaşterea demnităţii egale şi a
respectului pentru toate culturile, inclusiv pentru culturile persoanelor
aparţinând minorităţilor şi popoarelor indigene.
4. Principiul solidarităţii şi cooperării
internaţionale Cooperarea şi solidaritatea
internaţională trebuie să aibă drept scop acordarea posibilităţii ca ţările, în
special ţările în curs de dezvoltare, să îşi creeze şi să îşi întărească
propriile mijloace de expresie culturală, inclusiv propriile industrii
culturale, indiferent dacă acestea sunt în curs de apariţie sau există deja la
nivel local, naţional şi internaţional.
5. Principiul complementarităţii aspectelor economice
şi culturale ale dezvoltării
Intrucât cultura este unul dintre principalele
resorturi ale dezvoltării, aspectele culturale ale dezvoltării sunt la fel de
importante ca şi aspectele economice, la care indivizii şi popoarele au dreptul
fundamental să participe şi de care să se bucure.
6. Principiul dezvoltării durabile
Diversitatea culturală este un beneficiu important al
indivizilor şi societăţilor. Protejarea, promovarea şi păstrarea diversităţii
culturale reprezintă cerinţe esenţiale pentru dezvoltarea durabilă în
beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.
7. Principiul accesului echitabil
Accesul echitabil la o gamă largă şi diversificată de
expresii culturale din toată lumea şi accesul culturilor la mijloacele de
expresie şi diseminare constituie elemente importante pentru îmbogăţirea
diversităţii culturale şi încurajarea înţelegerii reciproce.
8. Principiul deschiderii şi al echilibrului
Când statele adoptă măsuri pentru a sprijini
diversitatea expresiilor culturale, trebuie să caute să promoveze, prin
modalităţi adecvate, deschiderea către alte culturi ale lumii şi să se asigure
că aceste măsuri sunt adecvate obiectivelor urmărite prin prezenta convenţie.
II. SFERA DE APLICARE
ARTICOLUL 3
Sfera de aplicare
Prezenta convenţie se aplică politicilor şi măsurilor
adoptate de părţi în legătură cu protejarea şi promovarea diversităţii
expresiilor culturale.
III. DEFINIŢII
ARTICOLUL 4
Definiţii
In scopul prezentei convenţii, definiţiile de mai jos
au următoarele semnificaţii:
1. Diversitatea culturală
Diversitatea culturală se
referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor şi
societăţilor. Aceste expresii sunt transmise în cadrul şi între grupuri şi
societăţi.
Diversitatea culturală se manifestă nu numai prin căi
variate de exprimare, sporire şi transmitere a patrimoniului cultural prin
intermediul varietăţii expresiilor culturale, ci şi prin diverse moduri de
creaţie, producţie, diseminare, distribuire şi utilizare artistică, indiferent
de tehnologiile şi de mijloacele folosite pentru
acestea.
2. Conţinut cultural
Conţinutul cultural se
referă la înţelesul simbolic, dimensiunea artistică şi valorile culturale care
au originea în sau exprimă identităţi culturale.
3. Expresii culturale
Expresiile culturale sunt
acele expresii care rezultă din creativitatea
persoanelor, grupurilor şi societăţilor şi care au conţinut cultural.
4. Activităţi, bunuri şi servicii culturale
Activităţile, bunurile şi serviciile culturale se referă la acele activităţi, bunuri şi servicii care, în momentul
în care sunt considerate drept atribute, utilizări sau finalităţi specifice,
întruchipează ori transmit expresii culturale, indiferent de valoarea
comercială pe care o pot avea. Activităţile culturale pot fi un scop în sine sau
pot contribui la realizarea bunurilor şi serviciilor culturale.
5. Industrii culturale
Industriile culturale se
referă la industriile ce produc şi distribuie bunuri sau servicii culturale,
astfel cum sunt definite la pct. 4 de mai sus.
6. Măsuri şi politici culturale
Măsurile şi politicile culturale se referă la acele măsuri şi politici ce privesc cultura, la nivel
local, naţional, regional sau internaţional, care sunt fie concentrate asupra
culturii ca atare, fie create pentru a avea un efect direct asupra expresiilor
culturale ale persoanelor, grupurilor sau societăţilor, inclusiv asupra
creării, producerii, diseminării, distribuirii şi accesului la activităţile,
bunurile şi serviciile culturale.
7. Protejare
Protejarea înseamnă
adoptarea măsurilor menite să păstreze, să ocrotească şi să sporească
diversitatea expresiilor culturale.
A proteja înseamnă a
adopta astfel de măsuri.
8. Interculturalitate
Interculturalitatea se
referă la existenţa şi interacţiunea echitabilă a diverselor culturi şi la
posibilitatea generării de expresii culturale distribuite prin dialog şi
respect reciproc.
IV. DREPTURI Şl
OBLIGAŢII ALE PĂRŢILOR
ARTICOLUL 5
Reguli generale referitoare la drepturi şi obligaţii
1. Părţile, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite,
cu principiile dreptului internaţional şi cu instrumentele universal
recunoscute, referitoare la drepturile omului, îşi reafirmă dreptul suveran de
a formula şi a implementa politici culturale proprii şi de a adopta măsuri
pentru protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale şi de a
întări cooperarea internaţională pentru realizarea scopurilor prezentei
convenţii.
2. Atunci când o parte implementează politici şi ia
măsuri pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale pe
teritoriile proprii, politicile şi măsurile părţii respective trebuie să
respecte prevederile prezentei convenţii.
ARTICOLUL 6
Drepturile părţilor la nivel naţional
1. In interiorul cadrului propriilor măsuri şi
politici culturale, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 6 şi luând în
considerare nevoile şi circumstanţele particulare proprii, fiecare parte poate
adopta măsuri care să urmărească protejarea şi promovarea diversităţii
expresiilor culturale în interiorul teritoriului său.
2. Aceste măsuri pot include:
a) măsuri de reglementare menite să protejeze şi să
promoveze diversitatea expresiilor culturale;
b) măsuri care, într-o manieră adecvată, oferă
oportunităţi pentru activităţile, bunurile şi serviciile culturale naţionale,
printre toate celelalte disponibile pe teritoriul naţional, pentru a crea,
produce, disemina, distribui şi utiliza astfel de activităţi, bunuri şi
servicii naţionale, inclusiv prevederi referitoare la limba utilizată pentru
astfel de activităţi, bunuri şi servicii;
c) măsuri menite să ofere un acces efectiv
industriilor şi activităţilor culturale naţionale independente la mijloacele de
producţie, diseminare şi distribuire a activităţilor, bunurilor şi serviciilor
culturale;
d) măsuri menite să ofere asistenţă financiară
publică;
e) măsuri menite să încurajeze organizaţiile
nonprofit, precum şi instituţiile publice şi private, artiştii şi alţi
profesionişti din cultură, să dezvolte şi să promoveze liberul schimb şi
circulaţia ideilor, expresiilor culturale şi activităţilor, bunurilor şi
serviciilor culturale şi să stimuleze atât spiritul creativ, cât şi pe cel antreprenorial în cadrul
activităţilor acestora;
f) măsuri menite să înfiinţeze şi să sprijine
instituţii publice, după caz;
g) măsuri menite să ocrotească şi să sprijine
artiştii şi alte persoane implicate în crearea de
expresii culturale;
h) măsuri menite să intensifice diversitatea media,
inclusiv prin servicii publice de radiodifuziune.
ARTICOLUL 7
Măsuri de promovare a expresiilor culturale
1. Părţile depun
eforturi să creeze pe teritoriile proprii un mediu care să încurajeze indivizii
şi grupurile sociale:
a) să creeze, să producă, să disemineze şi să aibă
acces la propriile expresii culturale, acordând atenţia cuvenită
circumstanţelor şi nevoilor speciale ale femeilor, precum şi ale diferitelor
grupuri sociale, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor şi
popoarelor indigene;
b) să aibă acces la diverse expresii culturale din
teritoriile proprii şi din alte ţări ale lumii.
2. De asemenea, părţile depun eforturi să recunoască
importanţa contribuţiei artiştilor, a altor persoane implicate în procesul
creativ, a comunităţilor culturale şi a organizaţiilor care sprijină munca
acestora, precum şi rolul lor central în creşterea diversităţii expresiilor
culturale.
ARTICOLUL 8
Măsuri de protejare a expresiilor culturale
1. Fără a aduce
atingere prevederilor art. 5 şi 6, o parte poate stabili existenţa unor
situaţii speciale în care expresiile culturale pe teritoriul său sunt supuse
riscului de a dispărea, sunt grav ameninţate sau se află într-o altă situaţie
care necesită o protecţie urgentă.
2. Părţile pot lua toate măsurile adecvate pentru a
proteja şi a păstra expresiile culturale aflate în situaţiile prevăzute la
alin. 1 într-o manieră conformă cu prevederile prezentei convenţii.
3. Părţile raportează Comitetului Interguvernamental
prevăzut la art. 23 toate măsurile luate pentru a face faţă exigenţelor
situaţiei, iar acesta va face recomandările cuvenite.
ARTICOLUL 9
Transparenţa şi comunicarea informaţiilor
Părţile:
a) oferă informaţii adecvate în rapoartele lor către
UNESCO la fiecare 4 ani asupra măsurilor luate pentru protejarea şi promovarea
diversităţii expresiilor culturale pe propriile teritorii şi la nivel internaţional;
b) desemnează un punct de contact responsabil cu
comunicarea informaţiilor aflate în legătură cu prezenta convenţie;
c) comunică şi schimbă informaţii referitoare la
protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale.
ARTICOLUL 10
Educaţie şi sensibilizare a publicului
Părţile:
a) încurajează şi promovează înţelegerea importanţei
protejării şi promovării diversităţii expresiilor culturale, inter alia, prin programe educaţionale
şi de sensibilizare intensă a publicului;
b) cooperează cu celelalte părţi şi organizaţii
internaţionale şi regionale pentru atingerea obiectivului prezentului articol;
c) depun eforturi să încurajeze creativitatea şi să
consolideze capacităţile de producţie prin organizarea de programe
educaţionale, de instruire şi schimb în domeniul industriilor culturale. Aceste
măsuri trebuie implementate într-o manieră care să nu aibă un impact negativ
asupra formelor tradiţionale de producţie.
ARTICOLUL 11
Participarea societăţii civile
Părţile recunosc rolul fundamental al societăţii civile
în protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale. Părţile
încurajează participarea activă a societăţii civile la eforturile lor de
atingere a obiectivelor prezentei convenţii.
ARTICOLUL 12
Promovarea cooperării internaţionale
Părţile depun eforturi să consolideze cooperarea lor
bilaterală, regională şi internaţională pentru a crea condiţiile favorabile
promovării diversităţii expresiilor culturale, acordând o atenţie specială
situaţiilor prevăzute la art. 8 şi 17, în special pentru:
a) a facilita dialogul
părţilor cu privire la politica culturală;
b) a întări capacităţile de management şi strategice
ale sectorului public în cadrul instituţiilor culturale din sectorul public,
prin intermediul schimburilor culturale profesionale şi internaţionale şi prin
împărtăşirea celor mai bune practici;
c) a reîntări parteneriatele cu şi între societatea
civilă, organizaţiile nonguvernamentale şi sectorul privat în scopul
dezvoltării şi promovării diversităţii expresiilor culturale;
d) a promova folosirea noilor tehnologii, a încuraja parteneriatele în vederea intensificării
înţelegerii culturale şi comunicării informaţiilor, precum şi a dezvoltării
diversităţii expresiilor culturale;
e) a încuraja încheierea acordurilor de coproducţie
şi codistribuţie.
ARTICOLUL 13
Integrarea culturii în dezvoltarea durabilă
Părţile depun eforturi să integreze cultura în
politicile lor de dezvoltare la toate nivelurile pentru a crea condiţiile
favorabile unei dezvoltări durabile şi, în acest cadru, să dezvolte aspectele
referitoare la protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor culturale.
ARTICOLUL 14
Cooperare pentru dezvoltare
Părţile depun eforturi să sprijine cooperarea pentru o
dezvoltare durabilă şi pentru a reduce sărăcia, în special în ceea ce priveşte
nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare, în scopul favorizării
emergenţei unui sector cultural dinamic, inter alia,
prin următoarele măsuri:
a) consolidarea industriilor culturale în ţările în
curs de dezvoltare prin:
(i) crearea şi întărirea capacităţilor de producţie şi
distribuţie a culturii din ţările în curs de dezvoltare;
(ii) facilitarea accesului mai larg la piaţa globală şi
la reţelele internaţionale de distribuţie pentru activităţile, bunurile şi serviciile
culturale proprii;
(iii) permiterea apariţiei unor
pieţe locale şi regionale viabile;
(iv) adoptarea, acolo unde este posibil, de măsuri
adecvate în ţările dezvoltate în vederea facilitării accesului pe teritoriul
lor pentru activităţile, bunurile
şi serviciile culturale din ţările în curs de
dezvoltare;
(v) acordarea de sprijin pentru munca de creaţie şi
facilitarea mobilităţii, în limita posibilităţilor, a artiştilor din ţările în
curs de dezvoltare;
(vi) încurajarea colaborării corespunzătoare dintre
ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în
domenii precum, inter alia, muzica şi filmul;
b) crearea capacităţilor prin schimbul de informaţii,
experienţă şi expertiză, ca şi prin instruirea resurselor umane din ţările în
curs de dezvoltare din sectoarele public şi privat, în legătură cu, inter alia, capacităţile strategice şi
de management, dezvoltarea şi implementarea de politici, promovarea şi
distribuirea expresiilor culturale, dezvoltarea microîntreprinderilor şi a
celor mici şi mijlocii, utilizarea tehnologiei, precum şi transferul şi
dezvoltarea de abilităţi;
c) transferul de tehnologie prin introducerea de
măsuri stimulative adecvate pentru transferul de tehnologie şi know-how, în
special în domeniile întreprinderilor şi industriilor culturale;
d) sprijin financiar prin:
(i) înfiinţarea unui fond internaţional pentru
diversitate culturală, după cum este prevăzut la art. 18;
(ii) oferirea de asistenţă de dezvoltare în mod
oficial, după caz, inclusiv asistenţă tehnică, pentru a stimula şi a sprijini
creativitatea;
(iii) alte forme de asistenţă
financiară, cum ar fi: împrumuturi cu dobândă mică, subvenţii şi alte mecanisme
de finanţare.
ARTICOLUL 15
Aranjamente de colaborare
Părţile încurajează dezvoltarea de parteneriate între
şi în cadrul sectorului public şi privat şi organizaţiile nonprofit, pentru a
coopera cu ţările în curs de dezvoltare în vederea întăririi capacităţii lor de
protejare şi promovare a diversităţii expresiilor culturale. Aceste
parteneriate inovatoare vor pune accentul, în concordanţă cu nevoile practice
ale ţărilor în curs de dezvoltare, pe dezvoltarea continuă a infrastructurii, a
resurselor umane şi a politicilor, precum şi a schimbului de activităţi, bunuri
şi servicii culturale.
ARTICOLUL 16
Tratament preferenţial pentru ţările în curs de
dezvoltare
Ţările dezvoltate facilitează schimburile culturale cu
ţările în curs de dezvoltare prin acordarea unui tratament preferenţial
artiştilor şi altor profesionişti şi practicieni din cultură, precum şi
bunurilor şi serviciilor culturale provenite din ţările în curs de dezvoltare,
prin intermediul unui cadru legal şi instituţional adecvat.
ARTICOLUL 17
Cooperarea internaţională în situaţii de ameninţare
gravă la adresa expresiilor culturale
Părţile vor coopera în oferirea de asistenţă în mod
reciproc şi, în special, ţărilor în curs de dezvoltare, în situaţiile prevăzute
la art. 8.
ARTICOLUL 18
Fondul internaţional pentru diversitate culturală
1. Prin prezenta convenţie este înfiinţat un fond
internaţional pentru diversitate culturală, denumit în continuare Fondul.
2. Fondul este constituit ca fond de depozit, în
conformitate cu regulamentele financiare ale UNESCO.
3. Resursele Fondului constau în:
a) contribuţii voluntare efectuate de părţi;
b) fonduri alocate în acest scop de Conferinţa
Generală a UNESCO;
c) contribuţii, daruri sau donaţii din partea altor
state, organizaţii şi programe din sistemul Naţiunilor Unite, din partea altor
organizaţii regionale ori internaţionale, precum şi din partea unor persoane
fizice sau organisme publice ori private;
d) orice dobândă aferentă resurselor Fondului;
e) fonduri strânse prin colecte şi încasări în cadrul
evenimentelor organizate în beneficiul Fondului;
f) orice altă resursă autorizată de regulamentele
Fondului.
4. Utilizarea resurselor Fondului se decide de către un comitet interguvernamental, pe baza
directivelor stabilite de Conferinţa părţilor prevăzută la art. 22.
5. Comitetul Interguvernamental poate accepta
contribuţii şi alte forme de asistenţă în scopuri generale şi speciale în
legătură cu proiecte specifice, dacă aceste proiecte au fost aprobate de
comitetul respectiv.
6. Contribuţiile aduse la Fond nu pot fi însoţite de
nici o condiţie politică, economică sau de altă natură, care este incompatibilă
cu obiectivele prezentei convenţii.
7. Părţile depun eforturi să
ofere regulat contribuţii voluntare în scopul implementării prezentei
convenţii.
ARTICOLUL 19
Schimbul, analiza şi diseminarea informaţiilor
1. Părţile consimt să
schimbe informaţii şi să pună în comun expertiza referitoare la colectarea
datelor şi statisticile despre diversitatea expresiilor culturale, precum şi
despre cele mai bune practici referitoare la protejarea şi promovarea acestora.
2. UNESCO va facilita colectarea, analizarea şi
diseminarea tuturor informaţiilor, statisticilor şi celor mai bune practici
prin folosirea mecanismelor existente în cadrul secretariatului.
3. De asemenea, UNESCO va înfiinţa şi va actualiza o
bază de date despre diferite sectoare şi organizaţii guvernamentale, private şi
nonprofit, implicate în domeniul expresiilor culturale.
4. Pentru a facilita colectarea datelor, UNESCO va
acorda o atenţie specială creării capacităţii şi îmbunătăţirii expertizei
pentru părţile care înaintează o cerere pentru o astfel de asistenţă.
5. Colectarea informaţiilor
identificate în prezentul articol va completa informaţiile colectate în
conformitate cu prevederile art. 9.
V. RAPORTURI CU ALTE INSTRUMENTE
ARTICOLUL 20
Raportul cu alte tratate: sprijin reciproc, complementaritate
şi nesubordonare
1. Părţile recunosc că îşi vor îndeplini cu
bună-credinţă obligaţiile care le revin potrivit prezentei convenţii şi tuturor
celorlalte tratate la care sunt părţi. Prin urmare, fără a subordona prezenta
convenţie oricărui alt tratat,
a) părţile vor dezvolta sprijinul reciproc dintre
prezenta convenţie şi celelalte tratate la care sunt părţi; şi
b) atunci când interpretează şi aplică alte tratate la
care sunt părţi sau atunci când îşi asumă alte obligaţii internaţionale, părţile vor lua în
considerare prevederile relevante din prezenta convenţie.
2. Nicio prevedere din prezenta convenţie nu va fi
interpretată în sensul modificării drepturilor şi obligaţiilor părţilor pe care
acestea le au în cadrul oricăror alte tratate la care sunt părţi.
ARTICOLUL 21
Consultare şi coordonare internaţională
Părţile se angajează să promoveze obiectivele şi
principiile prezentei convenţii în alte forumuri internaţionale. In acest scop,
părţile se vor consulta reciproc, după caz, având în vedere aceste obiective şi
principii.
VI. ORGANELE CONVENŢIEI
ARTICOLUL 22
Conferinţa părţilor
1. Va fi înfiinţată o conferinţă a părţilor.
Conferinţa părţilor va fi organul plenar şi suprem al prezentei convenţii.
2. Conferinţa părţilor se va întruni în sesiuni
ordinare la fiecare 2 ani, în limita posibilităţilor, în cadrul Conferinţei
Generale a UNESCO. Aceasta se poate întâlni în sesiune extraordinară, dacă se
decide astfel, sau în cazul în care Comitetul Interguvernamental primeşte o
cerere în acest sens din partea a cel puţin unei treimi din numărul părţilor.
3. Conferinţa părţilor îşi adoptă propriile reguli de
procedură.
4. Funcţiunile Conferinţei părţilor sunt, inter alia:
a) alegerea membrilor Comitetului Interguvernamental;
b) primirea şi examinarea rapoartelor părţilor la
prezenta convenţie, transmise de Comitetul Interguvernamental;
c) aprobarea directivelor operaţionale pregătite la
cererea sa de către Comitetul Interguvernamental;
d) luarea oricăror alte măsuri pe care le consideră
necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii.
ARTICOLUL 23
Comitetul Interguvernamental
1. In cadrul UNESCO se înfiinţează un comitet
interguvernamental pentru protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor
culturale, denumit în continuare Comitet
Interguvernamental. Acesta este compus din
reprezentanţii a 18 state părţi la Convenţie, aleşi pentru un mandat de 4 ani
de către Conferinţa părţilor la data intrării în vigoare a prezentei convenţii,
potrivit art. 29.
2. Comitetul Interguvernamental se întruneşte anual.
3. Comitetul Interguvernamental funcţionează sub
autoritatea şi îndrumarea Conferinţei părţilor şi va răspunde în faţa acesteia.
4. Numărul membrilor Comitetului Interguvernamental va
creşte la 24 din momentul în care numărul părţilor la Convenţie va ajunge la 50.
5. Alegerea membrilor Comitetului Interguvernamental
se va face pe baza principiului reprezentării geografice echitabile şi pe baza
principiului rotaţiei.
6. Fără a aduce atingere altor responsabilităţi
conferite de prezenta convenţie, funcţiile Comitetului Interguvernamental sunt:
a) să promoveze obiectivele prezentei convenţii şi să
încurajeze şi să monitorizeze implementarea acestora;
b) să întocmească şi să înainteze spre aprobare Conferinţei
părţilor, la cererea acesteia, directivele operaţionale pentru implementarea şi aplicarea prevederilor
Convenţiei;
c) să transmită Conferinţei părţilor rapoartele
părţilor la Convenţie, împreună cu propriile comentarii şi cu un rezumat al
conţinutului acestora;
d) să facă recomandări adecvate pentru a fi avute în
vedere în situaţiile supuse atenţiei sale de către părţile la Convenţie, în
conformitate cu prevederile relevante ale acesteia, în special cu art. 8;
e) să creeze proceduri şi alte mecanisme de consultare
menite să promoveze obiectivele şi principiile prezentei convenţii în cadrul
altor forumuri internaţionale;
f) să îndeplinească orice altă sarcină, la cererea
Conferinţei părţilor.
7. Comitetul Interguvernamental, în conformitate cu
propriile reguli de procedură, poate invita în orice moment organizaţii private
sau publice ori persoane fizice în vederea participării la întrunirile sale
pentru a fi consultate asupra unor aspecte specifice.
8. Comitetul Interguvernamental va pregăti şi va
înainta Conferinţei părţilor, spre aprobare, propriile reguli de procedură.
ARTICOLUL 24
Secretariatul UNESCO
1. Organele Convenţiei sunt asistate de Secretariatul
UNESCO.
2. Secretariatul UNESCO întocmeşte documentaţia
Conferinţei părţilor şi a Comitetului Interguvernamental, precum şi agenda
întrunirilor acestora, sprijină implementarea deciziilor luate de către acestea
şi raportează cu privire la respectiva implementare.
VII. CLAUZE FINALE
ARTICOLUL 25
Soluţionarea diferendelor
1. In cazul unui
diferend între părţile la prezenta convenţie cu privire la interpretarea sau
aplicarea acesteia, părţile caută să soluţioneze divergenţa respectivă prin
negociere.
2. Dacă părţile implicate nu pot să ajungă la un
acord prin negociere, acestea, împreună, pot căuta bunele oficii ale unei terţe
părţi sau pot solicita medierea diferendului de către o terţă parte.
3. Dacă bunele oficii sau medierea nu sunt angajate
ori dacă divergenţa nu este soluţionată prin negociere, bune oficii ori mediere,
o parte poate apela la conciliere în conformitate cu procedura descrisă în
anexa la prezenta convenţie. Părţile vor lua în considerare cu bună-credinţă
propunerea făcută de Comisia de conciliere în vederea soluţionării
diferendului.
4. Fiecare parte poate, în momentul ratificării,
acceptării, aprobării sau aderării, să declare că nu recunoaşte procedura
concilierii descrisă mai sus. Orice parte care a făcut o astfel de declaraţie o
poate retrage în orice moment prin notificarea adresată directorului general al
UNESCO.
ARTICOLUL 26
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
statelor membre
1. Prezenta convenţie face obiectul ratificării,
acceptării, aprobării sau aderării statelor membre ale UNESCO în concordanţă cu
procedurile lor constituţionale respective.
2. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare
sau aderare vor fi depuse la directorul general al UNESCO.
ARTICOLUL 27
Aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisă aderării tuturor
statelor care nu sunt membre ale UNESCO, dar sunt membre ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau ale oricăreia dintre agenţiile lor specializate, care sunt
invitate de Conferinţa generală a UNESCO să adere la aceasta.
2. Prezenta convenţie va fi, de asemenea, deschisă
aderării teritoriilor care se bucură de o autoguvernare internă deplină,
recunoscută ca atare de către Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au
obţinut independenţa deplină în concordanţă cu Rezoluţia Adunării Generale 1514
(XV) şi care au competenţe în
domeniile guvernate de prezenta convenţie, inclusiv competenţe de a deveni
parte la tratate în ceea ce priveşte astfel de domenii.
3. Următoarele prevederi se aplică organizaţiilor de
integrare economică regională:
a) prezenta convenţie va fi deschisă, de asemenea,
aderării oricărei organizaţii de integrare economică regională, care, cu
excepţiile prevăzute mai jos, va fi obligată pe deplin de prevederile
Convenţiei în acelaşi mod ca şi statele părţi;
b) în cazul în care unul sau mai multe state membre
ale unei asemenea organizaţii este, de asemenea, parte la prezenta convenţie,
organizaţia şi acest stat membru sau aceste state membre va/vor decide asupra
responsabilităţii lui/lor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care îi/le
revin potrivit prezentei convenţii. O astfel de partajare de responsabilităţi
va începe să producă efecte după îndeplinirea procedurii de notificare descrise
la subparagraful c). Organizaţia şi statele membre nu pot să exercite
concomitent drepturile acordate prin prezenta convenţie. In plus, organizaţiile
de integrare economică regională, în ceea ce priveşte chestiunile din sfera lor
de competenţă, îşi exercită dreptul de a vota cu un număr de voturi egal cu
numărul statelor lor membre care sunt părţi la prezenta convenţie. O astfel de
organizaţie nu îşi va putea exercita dreptul de vot dacă oricare dintre statele
sale membre îşi exercită acest drept şi viceversa;
c) o organizaţie de integrare economică regională şi
statul sau statele sale membre care au convenit asupra partajării
responsabilităţilor în conformitate cu subparagraful b) va informa părţile cu
privire la orice propunere de partajare de responsabilităţi în următorul mod:
(i) în instrumentul său de aderare, o astfel de
organizaţie declară în detaliu partajarea responsabilităţilor proprii în ceea
ce priveşte domeniile guvernate de prezenta convenţie;
(ii) în cazul oricărei modificări ulterioare a
respectivelor responsabilităţi, organizaţia de integrare economică regională
informează depozitarul cu privire la orice astfel de propunere de modificare a
respectivelor responsabilităţi; depozitarul informează, la rândul său, părţile
cu privire la o astfel de modificare;
d) se prezumă că statele membre ale unei organizaţii
de integrare economică regională care devin părţi la prezenta convenţie îşi păstrează
competenţele asupra tuturor domeniilor în legătură cu care depozitarul nu a
fost informat sau nu s-a depus o declaraţie expresă privind transferul de
competenţă către organizaţie;
e) organizaţie de integrare
economică regională înseamnă o organizaţie
constituită de state suverane, membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale
oricărei agenţii specializate a acesteia, către care aceste state au transferat
competenţele referitoare la domeniile guvernate de prezenta convenţie şi care a
fost pe deplin autorizată, potrivit procedurilor
interne proprii, să devină parte la Convenţie.
4. Instrumentele de aderare se depozitează la
directorul general al UNESCO.
ARTICOLUL 28
Punct de contact
La data la care devine parte la prezenta convenţie,
fiecare parte va desemna un punct de contact în conformitate cu art. 9.
ARTICOLUL 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni
după data depunerii celui de-al treizecilea instrument de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare, dar numai în ceea ce priveşte acele state ori
organizaţii de integrare economică regională care au depus instrumentele
proprii de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acea dată sau înainte
de aceasta. Convenţia va intra în vigoare în ceea ce priveşte orice altă parte
la 3 luni după ce aceasta îşi depune propriul
instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. In scopul prezentului articol, orice instrument
depus de o organizaţie regională integrată economic nu va fi luat în
considerare în plus faţă de cele depuse de statele membre ale organizaţiei.
ARTICOLUL 30
Regimuri constituţionale federale sau neunitare
Recunoscând că acordurile internaţionale obligă în mod
egal părţile, indiferent de sistemele lor constituţionale, următoarele prevederi
se aplică părţilor care au regimuri constituţionale federale sau neunitare:
a) în ceea ce priveşte prevederile prezentei
convenţii, a căror implementare se supune jurisdicţiei legale a puterii
legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central
vor fi aceleaşi ca şi în cazul părţilor care nu sunt state federale;
b) în ceea ce priveşte prevederile Convenţiei, a căror
implementare se supune jurisdicţiei unor unităţi constituente individuale
precum statele, judeţele, provinciile sau cantoanele, care nu sunt obligate de
sistemul constituţional al federaţiei să ia măsuri legislative, guvernul
federal va informa, după caz, autorităţile competente ale unităţilor
constituente precum statele, judeţele, provinciile sau cantoanele cu privire la
prevederile menţionate, cu recomandarea sa pentru
adoptarea acestora.
ARTICOLUL 31
Denunţare
1. Orice parte la
prezenta convenţie poate denunţa prezenta convenţie.
2. Denunţarea va fi notificată prin orice instrument
scris depus la directorul general al UNESCO.
3. Denunţarea va produce efecte după 12 luni de la
primirea instrumentului de denunţare. Denunţarea nu va modifica cu nimic
obligaţiile financiare ale părţii care denunţă Convenţia până la data la care
retragerea produce efecte.
ARTICOLUL 32
Funcţiunile depozitarului
Directorul general al UNESCO,
în calitate de depozitar al prezentei convenţii, va informa statele membre ale
Organizaţiei, statele care nu sunt membre ale acesteia şi organizaţiile de
integrare economică regională precizate la art. 27, precum şi Organizaţia
Naţiunilor Unite cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare prevăzute în art. 26 şi 27, precum şi cu
privire la denunţările prevăzute la art. 31.
ARTICOLUL 33
Amendamente
1. O parte la prezenta convenţie poate propune
amendamente la prezenta convenţie prin comunicare scrisă adresată directorului
general al UNESCO. Directorul general al UNESCO va transmite această comunicare
către toate părţile. Dacă, în termen de 6 luni de la data distribuirii
comunicării, cel puţin jumătate din numărul părţilor răspunde favorabil
solicitării, directorul general al UNESCO va prezenta o astfel de propunere
următoarei sesiuni a Conferinţei părţilor spre dezbatere şi eventuală adoptare.
2. Amendamentele se adoptă cu o majoritate de două
treimi din numărul părţilor prezente şi participante la vot.
3. Odată adoptate, amendamentele la prezenta
convenţie sunt transmise părţilor spre ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare.
4. Amendamentele la prezenta convenţie vor intra în
vigoare pentru părţile care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat după
3 luni de la depunerea instrumentelor prevăzute în alin. 3 al prezentului
articol, de către două treimi
din numărul părţilor. Ulterior, un amendament va intra în vigoare pentru
părţile care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la amendamentul menţionat după
3 luni de la depunerea de către parte a instrumentelor sale de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare.
5. Procedura descrisă la alin. 3 şi 4 nu se aplică
amendamentelor la art. 23 referitoare la numărul membrilor Comitetului
Interguvernamental. Aceste amendamente vor intra în vigoare în momentul
adoptării acestora.
6. Statul sau organizaţia de integrare economică
regională la care se face referire la art. 27, care devine parte la prezenta
convenţie după intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu alin. 4
al prezentului articol, în lipsa exprimării unei intenţii diferite, va fi
considerat/considerată:
a) parte la prezenta convenţie astfel cum a fost
amendată; şi
b) parte la Convenţia nemodificată, în raport cu
orice parte care nu este obligată prin amendamente.
ARTICOLUL 34
Texte oficiale
Prezenta convenţie a fost întocmită în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate cele 6 texte fiind egal autentice.
ARTICOLUL 35
Inregistrare
In conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite,
prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor
Unite, la solicitarea directorului general al UNESCO.
ANEXĂ
PROCEDURA DE CONCILIERE
ARTICOLUL 1
Comisia de conciliere
La cererea uneia dintre părţile aflate într-o
divergenţă este creată o comisie de conciliere. Dacă părţile nu convin altfel,
Comisia de conciliere va fi alcătuită din 5 membri, câte 2 numiţi de fiecare
parte implicată şi un preşedinte ales în solidar de aceşti membri.
ARTICOLUL 2
Membrii Comisiei de conciliere
In divergenţele dintre mai mult de două părţi, părţile
cu interese comune îşi vor desemna membrii în Comisia de conciliere în solidar,
prin acordul acestora. Atunci când două sau mai multe părţi au interese
diferite ori dacă există un dezacord, chiar dacă acestea au acelaşi interes,
părţile îşi vor desemna membrii separat.
ARTICOLUL 3
Intâlniri
Dacă, în termen de două luni de la data solicitării de
creare a Comisiei de conciliere, nu are loc nici o întâlnire a părţilor,
directorul general al UNESCO, în cazul în care i se cere acest lucru de către
partea care a formulat solicitarea, va fixa
aceste întâlniri într-un termen suplimentar de
două luni.
ARTICOLUL 4
Preşedintele Comisiei de conciliere
Dacă nu a fost ales un preşedinte al Comisiei de
conciliere în termen de două luni de la data numirii ultimului membru al
acesteia, directorul general al UNESCO, dacă i se cere aceasta de către o
parte, va desemna un preşedinte în cadrul unui termen suplimentar de două luni.
ARTICOLUL 5
Decizii
Comisia de conciliere va lua deciziile prin votul
majorităţii membrilor săi. Comisia îşi va stabili propria procedură, dacă
părţile la diferent nu agreează altfel. Comisia de conciliere va oferi o
propunere de soluţionare a divergenţei pe care părţile o vor considera de
bună-credinţă.
ARTICOLUL 6
Dezacord
Comisia de conciliere va decide asupra dezacordului cu
privire la competenţa sa.