ACORD   Nr. 0 din 7 decembrie 2006

intre Romania si Insulele Virgine Britanice privind impunerea veniturilor din economii, convenit prin schimb de scrisori

ACT EMIS DE: ACT INTERNATIONAL

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 385 din 7 iunie 2007

A.  Scrisoare din partea Guvernului României

Domnule,

Mă refer la textul modelului propus al „Acordului între Guvernul Insulelor Virgine Britanice şi fiecare dintre statele membre ale UE ce urmează să efectueze schimbul automat de informaţii, privind impunerea veniturilor din economii", aprobat de către Grupul de lucru la nivel înalt (impunerea pe economii) al Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din 22 iunie 2004 (doc. 10.398/1/04 REV 1  FISC 127+COR 1).

Având în vedere textul arătat mai sus, am onoarea:

-   de a vă propune Acordul privind impunerea veniturilor din economii, prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare;

-  de a propune ca intrarea în vigoare a angajamentelor arătate să aibă loc la data aderării României la Uniunea Europeană, sub rezerva notificării reciproce a îndeplinirii formalităţilor constituţionale interne pentru intrarea în vigoare a acestor aranjamente;

-   de a vă propune angajamentul nostru comun de a ne îndeplini cât mai curând posibil formalităţile constituţionale interne arătate şi de a ne notifica reciproc fără întârziere pe canale oficiale atunci când aceste formalităţi au fost îndeplinite;

-  de a propune ca, până la îndeplinirea acestor formalităţi constituţionale interne şi intrarea în vigoare a acestui acord privind impunerea veniturilor din economii, guvernele României şi Insulelor Virgine Britanice să aplice în mod provizoriu acordul prevăzut în apendicele 1, cu respectarea dispoziţiilor noastre constituţionale naţionale, cu începere de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele precizate mai sus sunt convenabile guvernului dumneavoastră, prezenta scrisoare împreună cu apendicele 1 şi cu confirmarea dumneavoastră să constituie acordul nostru comun şi stabilirea aranjamentelor între România şi Insulele Virgine Britanice.

Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei noastre celei mai înalte.

Pentru Guvernul României,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,

ministrul finanţelor publice

Intocmită la Bucureşti la 7 octombrie 2006, în limbile română şi engleză, în 3 exemplare.

B.  Răspuns propus din partea Guvernului Insulelor Virgine Britanice

Domnule,

Am onoarea să confirm primirea scrisorii dumneavoastră din 7 octombrie 2006, având următorul conţinut:

„Domnule,

Mă refer la textul modelului propus al «Acordului între Guvernul Insulelor Virgine Britanice şi fiecare dintre statele membre ale UE ce urmează să efectueze schimbul automat de informaţii, privind impunerea veniturilor din economii», aprobat de către Grupul de lucru la nivel înalt (impunerea pe economii) al Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din 22 iunie 2004 (doc. 10398/1/04 REV 1  FISC 127+COR 1).

Având în vedere textul arătat mai sus, am onoarea:

-   de a vă propune Acordul privind impunerea veniturilor din economii, prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare;

-  de a propune ca intrarea în vigoare a aranjamentelor arătate să aibă loc la data aderării României la Uniunea Europeană, sub rezerva notificării reciproce a îndeplinirii formalităţilor constituţionale interne pentru intrarea în vigoare a acestor aranjamente;

-   de a vă propune angajamentul nostru comun de a ne îndeplini cât mai curând posibil formalităţile constituţionale interne arătate şi de a ne notifica reciproc fără întârziere pe canale oficiale atunci când aceste formalităţi au fost îndeplinite;

-  de a propune ca, până la îndeplinirea acestor formalităţi constituţionale interne şi intrarea în vigoare a acestui Acord privind impunerea veniturilor din economii, guvernele României şi Insulelor Virgine Britanice să aplice în mod provizoriu acordul prevăzut în apendicele 1, cu respectarea dispoziţiilor noastre constituţionale naţionale, cu începere de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele precizate mai sus sunt convenabile guvernului dumneavoastră, prezenta scrisoare împreună cu apendicele 1 şi cu confirmarea dumneavoastră să constituie acordul nostru comun şi stabilirea aranjamentelor între România şi Insulele Virgine Britanice.

Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei noastre celei mai înalte."

Sunt în măsură să confirm că Guvernul Insulelor Virgine Britanice este de acord cu conţinutul scrisorii dumneavoastră din 7 octombrie 2006.

Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei noastre celei mai înalte.

Pentru Guvernul Insulelor Virgine Britanice,

D. Orlando Smith,

ministru-şef

Intocmită la Tortola la 7 decembrie 2006, în limbile română şi engleză, în 3 exemplare.

Apendicele 1

ACORD

privind impunerea veniturilor din economii, încheiat între România şi Insulele Virgine Britanice

Intrucât:

1.  Art. 17 din Directiva 2003/48/CEE (denumită în continuare directiva) Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare Consiliul) privind impunerea veniturilor din economii prevede că, până la 1 ianuarie 2004, statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma directivei începând cu 1 ianuarie 2005, cu condiţia ca:

„(i) Confederaţia Elveţiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco şi Principatul Andorra să aplice de la aceeaşi dată măsuri echivalente celor cuprinse în directivă, în conformitate cu acordurile încheiate de acestea cu Comunitatea Europeană, în urma deciziilor adoptate în unanimitate de către Consiliu;

(ii) toate acordurile sau alte aranjamente să fie în vigoare, prevăzând că toate teritoriile dependente sau asociate relevante aplică de la aceeaşi dată schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II din directiva (sau, pe parcursul perioadei de tranziţie definite la art. 10, aplică un impozit prin reţinere la sursă în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la art. 11 şi 12)."

2.   La 19 iulie 2004 (Decizia 2004/587/CE a Consiliului), Consiliul a modificat data aplicării directivei, data de 1 ianuarie 2005 fiind înlocuită cu data de 1 iulie 2005.

3.  La 24 iunie 2005, Consiliul:

-   a luat notă de faptul că cele 25 de state membre, 5 state europene (Principatul Andorra, Principatul Liechtenstein, Principatul Monaco, Republica San Marino şi Confederaţia Elveţiană), 3 dependente ale Coroanei Britanice (Guernsey, Insula Man şi Jersey) şi 7 teritorii dependente sau asociate din regiunea Caraibelor (Antilele Olandeze, Aruba, Anguilla, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Montserrat, Insulele Turks şi Caicos) au confirmat aplicarea măsurilor convenite de impunere a veniturilor din economii, începând cu 1 iulie 2005 (accept);

-  a adoptat „nota de accept" (doc. 10.038/05 FISC 69) care a declanşat aplicarea de către toate cele 40 de părţi la acord a măsurilor convenite de impunere a veniturilor din economii, începând cu 1 iulie 2005;

-  a autorizat Secretariatul Consiliului să facă cunoscute ţărilor şi teritoriilor terţe relevante şi publicului „nota de accept" şi informaţiile referitoare la convenţiile bilaterale de impunere a veniturilor din economii şi la directiva privind impunerea veniturilor din economii.

4.   Insulele Virgine Britanice (IVB) nu sunt membre ale Uniunii Europene şi nu fac parte din teritoriul fiscal al Uniunii Europene, dar Guvernul Regatului Unit a solicitat Guvernului IVB să aplice în mod voluntar dispoziţiile directivei.

5.   IVB iau notă de faptul că, deşi scopul final al statelor membre ale Uniunii Europene este acela de a realiza o impunere efectivă a plăţilor de dobânzi în statul membru de rezidenţă fiscală al beneficiarilor efectivi prin schimbul de informaţii referitoare la plăţile de dobânzi, 3 state membre, şi anume Republica Austria, Regatul Belgiei şi Marele Ducat de Luxemburg, nu au obligaţia, pe durata unei perioade de tranziţie, să efectueze schimb de informaţii, dar aplică un impozit prin reţinere la sursă asupra veniturilor din economii acoperite de directivă.

6.  IVB au acceptat să aplice un impozit prin reţinere la sursă începând cu 1 iulie 2005, dacă statele membre ale Uniunii Europene au adoptat actele cu putere de lege şi actele administrative necesare în vederea respectării directivei, iar condiţiile prevăzute la art. 17 din directivă şi la art. 18 alin. (2) din prezentul acord au fost în general îndeplinite.

7.   IVB au acceptat să aplice schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II din directivă, cu începere de la încheierea perioadei de tranziţie definite la art. 10 alin. (2) din directivă.

8.  IVB dispun de legislaţie referitoare la întreprinderile de plasament colectiv, care este considerată a avea efecte echivalente cu legislaţia Comunităţii Europene la care se face referire la art. 2 şi 6 din directivă.

Prin urmare, Guvernul României şi Guvernul IVB (denumite în continuare parte contractantă sau părţi contractante, în funcţie de context) au convenit să încheie prezentul acord, ce cuprinde obligaţii numai pentru părţile contractante şi prevede:

a)  schimbul automat de informaţii de către autoritatea competentă din România către autoritatea competentă din IVB în acelaşi mod ca şi cel efectuat către autoritatea competentă a unui stat membru;

b)   aplicarea de către IVB, în cursul perioadei de tranziţie definite la art. 10 din directivă, a unui impozit prin reţinere la sursă de la data aderării României la Uniunea Europeană şi în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la art. 11 şi 12 din directivă;

c)   schimbul automat de informaţii de către autoritatea competentă din IVB către autoritatea competentă din România, în conformitate cu art. 13 din directivă;

d)  transferul de către autoritatea competentă din IVB către autoritatea competentă din România a 75% din veniturile aferente impozitului prin reţinere la sursă, în legătură cu plăţile de dobânzi efectuate de un agent plătitor stabilit în IVB către o persoană fizică rezidentă în România.

ARTICOLUL 1

Definiţii

In sensul prezentului acord, expresiile:

a) autoritate competentă, atunci când este aplicată părţilor contractante, înseamnă:

(i) în cazul  României,  ministrul finanţelor    publice sau un reprezentant autorizat;

(ii) în cazul IVB, secretarul pentru finanţe;

b)   România înseamnă teritoriul României situat în Europa, marea teritorială şi apele interioare ale acesteia, precum şi platoul continental şi orice alt spaţiu asupra căruia România îşi exercită drepturile suverane sau jurisdicţia în conformitate cu normele dreptului internaţional;

c)   rezidenţă, în legătură cu un beneficiar efectiv, înseamnă ţara sau teritoriul în care se află adresa sa permanentă, sub rezerva condiţiilor prevăzute la art. 7 alin. (3) din prezentul acord;

d) organism de plasament colectiv în valori mobiliare înseamnă o întreprindere de plasament colectiv în valori mobiliare, recunoscută în conformitate cu directiva Consiliului Uniunii Europene cunoscută ca Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la întreprinderile de plasament colectiv în valori mobiliare.

ARTICOLUL 2

Reţinerea la sursă a impozitului de către agenţii plătitori

Plăţile de dobânzi, aşa cum sunt definite la art. 9 al prezentului acord, efectuate de către un agent plătitor stabilit în IVB către beneficiari efectivi, în înţelesul art. 6 din prezentul acord, care sunt rezidenţi în România, se supun, cu respectarea art. 4 din prezentul acord, unui impozit prin reţinere la sursă din valoarea plăţii de dobândă pe perioada menţionată la art. 15 din prezentul acord, începând cu data menţionată la art. 16 din prezentul acord. Cota impozitului prin reţinere la sursă este de 15% în primii 3 ani ai perioadei de tranziţie, de 20% în următorii 3 ani şi, ulterior, de 35%.

ARTICOLUL 3

Raportarea informaţiilor de către agenţii plătitori

(1)  In cazul în care un agent plătitor stabilit în România efectuează plăţi de dobânzi, aşa cum sunt definite la art. 9 din prezentul acord, către beneficiari efectivi, aşa cum sunt definiţi la art. 6 din prezentul acord, care sunt rezidenţi în IVB, sau în cazul în care se aplică dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. a) din prezentul acord, agentul plătitor raportează autorităţii sale competente:

a)   identitatea şi rezidenţa beneficiarului efectiv, stabilite în conformitate cu art. 7 din prezentul acord;

b)  numele şi adresa agentului plătitor;

c)   numărul contului beneficiarului efectiv sau, atunci când nu există, identificarea creanţei ce a dat naştere dobânzii;

d)  informaţii referitoare la plata dobânzii specificate la art. 5 alin. (1) din prezentul acord; cu toate acestea, fiecare parte contractantă poate limita volumul minim de informaţii referitoare la plata dobânzii pe care agentul plătitor le va raporta la valoarea totală a dobânzii sau a venitului şi la valoarea totală a încasărilor din vânzări, răscumpărări sau restituiri plătite beneficiarului efectiv în cursul anului fiscal, iar România se conformează alin. (2) al prezentului articol.

(2)   In termen de 6 luni de la încheierea anului lor fiscal, autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente din IVB, în mod automat, informaţiile menţionate la alin. (1) lit. a) - d) din prezentul articol, pentru toate plăţile de dobânzi efectuate în cursul anului respectiv.

ARTICOLUL 4

Excepţii de la procedura de reţinere la sursă

(1) In cazul în care percep un impozit prin reţinere la sursă conform art. 2 din prezentul acord, IVB pun la dispoziţie una sau ambele dintre următoarele proceduri pentru a asigura posibilitatea ca beneficiarii efectivi să solicite nereţinerea la sursă a impozitului:

a) o procedură care permite beneficiarului efectiv, aşa cum este definit la art. 6 din prezentul acord, să evite impozitul prin reţinere la sursă prevăzut la art. 2 din prezentul acord, prin autorizarea expresă a agentului său plătitor de a raporta plăţile de dobânzi autorităţii competente a părţii contractante în care este stabilit agentul plătitor, o astfel de autorizaţie acoperă toate plăţile de dobânzi efectuate de acel   agent  plătitor  către beneficiarul efectiv;

b) o procedură care garantează că impozitul prin reţinere la sursă nu se percepe în cazul în care beneficiarul efectiv îi prezintă agentului său plătitor un certificat eliberat în numele sau de către autoritatea competentă a părţii contractante de rezidenţă fiscală, conform alin. (2) al prezentului articol.

(2)   La solicitarea beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a părţii contractante a ţării de rezidenţă fiscală emite un certificat care indică:

(i) numele, adresa şi codul fiscal sau alt număr de identificare sau, în absenţa acestuia, data şi locul naşterii beneficiarului efectiv;

(ii) numele şi adresa agentului plătitor;

(iii) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, dacă acesta nu există, identificarea garanţiei.

Acest certificat este valabil pe termen de cel mult 3 ani.

Acesta se eliberează oricărui beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la solicitare, are înscrise pe el data solicitării şi cea a eliberării şi este valabil în legătură cu plăţile efectuate după data solicitării.

(3)   In cazul în care se aplică alin. (1) lit. a) al prezentului articol, autoritatea competentă din IVB în care este stabilit agentul plătitor comunică informaţiile precizate la art. 3 alin. (1) din prezentul acord autorităţii competente din România, ca ţară de rezidenţă a beneficiarului efectiv. Această comunicare se efectuează în mod automat şi are loc cel puţin o dată pe an, în termen de 6 luni de la încheierea anului fiscal prevăzut de legile uneia dintre părţile contractante, pentru toate plăţile de dobânzi efectuate în cursul anului respectiv.

ARTICOLUL 5

Baza de determinare a impozitului prin reţinere la sursă

(1)   Un agent plătitor stabilit în IVB percepe impozitul prin reţinere la sursă conform art. 2 din prezentul acord, după cum urmează:

a)   în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. a) din prezentul acord, la valoarea dobânzii plătite sau creditate;

b)   în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. b) sau d) din prezentul acord, la valoarea dobânzii sau a venitului menţionat la lit. b) ori d) a respectivei dispoziţii sau printr-o impunere cu efect echivalent ce urmează a fi suportată de primitor, raportată la valoarea totală a încasărilor din vânzare, răscumpărare sau rambursare, aşa cum este această valoare certificată de agentul plătitor autorităţii sale competente;

c)   în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. c) din prezentul acord, la valoarea dobânzii menţionate de repectivul alineat;

d)   în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 9 alin. (4) din prezentul acord, la valoarea dobânzii ce este atribuită fiecărui membru al entităţii menţionate la art. 8 alin. (2) din prezentul acord care îndeplineşte condiţiile art. 6 alin. (1) din prezentul acord;

e)   atunci când IVB exercită opţiunea conform art. 9 alin. (5) din prezentul acord, la valoarea dobânzii anualizate.

(2)   In sensul lit. a) şi b) ale alin. (1) din prezentul articol, impozitul prin reţinere la sursă se deduce pe bază de pro rată pentru perioada în care beneficiarul efectiv a deţinut creanţa. Dacă agentul plătitor nu poate determina perioada de deţinere a creanţei pe baza informaţiilor ce îi sunt furnizate, agentul plătitor consideră că respectiva creanţă s-a aflat în posesia beneficiarului efectiv pe toată durata existenţei sale, dacă acest beneficiar nu oferă dovezi cu privire la data achiziţionării.

(3)  Aplicarea impozitului prin reţinere la sursă de către IVB nu împiedică România să impoziteze veniturile în conformitate cu legea sa naţională.

(4)   Pe parcursul perioadei de tranziţie, IVB pot să prevadă că un agent economic care plăteşte sau garantează dobânzi către o entitate dintre cele menţionate la art. 8 alin. (2) din prezentul acord din cealaltă parte contractantă să fie considerat agent plătitor în locul entităţii şi percep impozitul prin reţinere la sursă asupra acelor dobânzi, cu excepţia cazului în care entitatea a acceptat în mod formal ca numele sau adresa şi valoarea totală a dobânzilor ce îi vor fi plătite ori garantate să fie comunicate în conformitate cu ultimul paragraf al art. 8 alin. (2) din prezentul acord.

ARTICOLUL 6

Definiţia beneficiarului efectiv

(1)   In sensul prezentului acord, beneficiar efectiv înseamnă orice persoană fizică care primeşte o plată de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, dacă respectiva persoană nu poate dovedi că plata nu a fost primită sau garantată pentru beneficiul său propriu. O persoană nu este beneficiar efectiv în cazul în care:

a)   acţionează ca un agent plătitor, în înţelesul art. 8 alin. (1) din prezentul acord;

b)   acţionează în numele unei persoane juridice o entitate care este impozitată pe profit conform regimului general de impozitare a activităţilor economice, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în concordanţă cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului sau o întreprindere echivalentă de plasament colectiv în valori mobiliare stabilită în IVB ori o entitate la care se face referire în art. 8 alin. (2) din prezentul acord şi care, în cel din urmă caz menţionat, dezvăluie numele şi adresa acelei entităţi agentului economic care efectuează plata dobânzii, iar acesta din urmă comunică aceste informaţii autorităţii competente a părţii contractante în care este stabilit; sau

c)  acţionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul efectiv şi dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui beneficiar efectiv.

(2)   In cazul în care un agent plătitor dispune de informaţii care sugerează că persoana fizică care primeşte

O  plată de dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată poate să nu fie beneficiarul efectiv şi în care nu se aplică dispoziţiile alin. (1) lit. a) sau ale alin. (1) lit. b) ale prezentului articol, acesta ia măsurile rezonabile pentru a stabili identitatea beneficiarului efectiv. Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, el consideră persoana fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.

ARTICOLUL 7

Identitatea şi rezidenţa beneficiarilor efectivi

(1)   Fiecare parte adoptă şi asigură, în cadrul teritoriului său, aplicarea procedurilor necesare pentru a permite agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi şi rezidenţa acestora în sensul prezentului acord. Aceste proceduri respectă standardele minime prevăzute la alin. (2) şi (3) ale prezentului articol.

(2)   Agentul plătitor stabileşte identitatea beneficiarului efectiv pe bază de standarde minime care diferă în funcţie de raporturile ce se stabilesc între agentul plătitor şi beneficiarul dobânzii, după cum urmează:

a) pentru raporturile contractuale stabilite înainte de 1   ianuarie 2004, agentul plătitor stabileşte identitatea beneficiarului efectiv, constând în numele şi adresa acestuia, prin utilizarea informaţiilor de care dispune, în special conform reglementărilor în vigoare în ţara în care este stabilit şi conform dispoziţiilor Directivei 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991, în cazul României, sau, în cazul IVB, conform legislaţiei echivalente din IVB, referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;

b) pentru raporturile contractuale stabilite sau pentru tranzacţiile efectuate în absenţa unor raporturi contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabileşte identitatea beneficiarului efectiv, constând în numele, adresa şi, dacă există, numărul de identificare fiscală alocat de către statul membru de rezidenţă în scopuri fiscale; aceste detalii se stabilesc pe baza paşaportului sau a cărţii de identitate oficiale prezentate de beneficiarul efectiv; dacă adresa nu apare nici în paşaport, nici în cartea de identitate oficială, ea se stabileşte pe baza oricărui alt document de identitate prezentat de beneficiarul efectiv; dacă numărul de identificare fiscală nu este menţionat în paşaport, în cartea de identitate oficială sau în oricare alt document de identitate, între care poate fi inclus şi certificatul de rezidenţă fiscală, prezentat de beneficiarul efectiv, identitatea se va completa prin menţionarea datei şi a locului naşterii stabilite pe baza paşaportului sau a cărţii de identitate oficiale.

(3) Agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului pe bază de standarde minime care diferă în funcţie de raporturile stabilite între agentul plătitor şi beneficiarul dobânzii. Cu respectarea condiţiilor prevăzute mai jos, se consideră că rezidenţa se află în ţara în care beneficiarul efectiv îşi are adresa permanentă:

a)   pentru raporturile contractuale stabilite înainte de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza informaţiilor puse la dispoziţia sa, în special conform reglementărilor în vigoare în ţara în care este stabilit şi a Directivei 91/308/CEE a Consiliului, în cazul României, sau, în cazul IVB, conform legislaţiei echivalente din IVB;

b)  pentru raporturile contractuale stabilite sau tranzacţiile efectuate în absenţa unor relaţii contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza adresei menţionate în paşaport, în cartea de identitate oficială sau, dacă este necesar, în baza oricărui alt document de identitate prezentat de beneficiarul efectiv şi în concordanţă cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă un paşaport sau o carte de identitate oficială emisă de un stat membru, care declară ele însele că sunt rezidente într-o ţară terţă, rezidenţa se stabileşte prin intermediul unui certificat de rezidenţă fiscală emis de autoritatea competentă a ţării terţe în care persoana fizică declară că este rezidentă; în cazul neprezentării unui astfel de certificat, se consideră că ţara de rezidenţă este statul membru care a emis paşaportul sau orice alt document de identitate oficial.

ARTICOLUL 8

Definiţia agentului plătitor

(1)  In sensul prezentului acord, agent plătitor înseamnă orice agent economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii în beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă agentul este debitorul creanţei care produce dobânda sau agentul însărcinat cu plata dobânzii ori cu garantarea plăţii de către debitor sau de către beneficiarul efectiv.

(2)    Orice entitate stabilită în una dintre părţile contractante, căreia i se plăteşte sau i se garantează plata dobânzii în beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, este de asemenea considerată agent plătitor la data plăţii sau a garantării plăţii.  Prezenta dispoziţie nu se aplică dacă agentul economic are motiv să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, ca:

a)  este o persoană juridică, cu excepţia acelor persoane juridice prevăzute la alin. (5) al prezentului articol;

b)   profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general de impozitare a activităţilor economice sau

c)   este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare recunoscut în conformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului, sau o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în IVB.

Un agent economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii unei astfel de entităţi stabilite în cealaltă parte contractantă şi care este considerat agent plătitor în temeiul prezentului alineat comunică numele şi adresa entităţii şi valoarea totală a dobânzii plătite sau garantate entităţii autorităţii competente a părţii contractante în care este stabilit, care transmite mai departe aceste informaţii autorităţii competente din partea contractantă în care este stabilită entitatea.

(3)  Entitatea menţionată la alin. (2) al prezentului articol poate, cu toate acestea, să opteze pentru a fi tratată, în scopul aplicării prezentului acord, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau ca o întreprindere echivalentă precizată la lit. c) a alin. (2). Exercitarea acestei opţiuni presupune eliberarea unui certificat de către partea contractantă în care este stabilită entitatea şi prezentarea acestuia de către respectiva entitate agentului economic. Fiecare parte contractantă stabileşte normele metodologice privind această opţiune pentru entităţile stabilite pe teritoriul său.

(4)   In cazul în care agentul economic şi entitatea menţionate la alin. (2) din prezentul articol sunt stabilite în aceeaşi parte contractantă, acea parte contractantă ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea respectă dispoziţiile prezentului acord atunci când aceasta acţionează ca agent plătitor.

(5)  Persoanele juridice exceptate de la prevederile lit. a) a alin. (2) al prezentului articol sunt:

a)  în Finlanda, avoin yhtio (Ay) şi kommandiittiyhtio (Ky)/ oppet bolag   şi kommanditbolag;

b)  în Suedia, handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).

ARTICOLUL 9

Definiţia plăţii de dobândă

(1) In sensul prezentului acord, plata de dobândă înseamnă:

a)   dobânda plătită sau creditată în cont, aferentă creanţelor de orice natură, indiferent că sunt sau nu garantate de o ipotecă şi indiferent că poartă sau nu un drept de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din titluri de stat şi venituri din obligaţiuni sau alte instrumente, incluzând boriusuri şi premii ataşate acestor titluri, obligaţiuni sau instrumente; penalităţile de întârziere nu se consideră plăţi de dobânzi;

b)  dobânda acumulată sau capitalizată la data vânzării, răscumpărării sau rambursării creanţelor menţionate la lit. a);

c)  venitul provenit din plăţile de dobânzi, direct sau prin intermediul unei entităţi la care se face referire în art. 8 alin. (2) din prezentul acord, distribuit de:

(i) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în conformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului sau

(ii) o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în IVB;

(iii) entităţi care se califică pentru opţiunea prevăzută la art. 8 alin. (3) din prezentul acord;

(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în temeiul art. 299 al acestui tratat şi în afara IVB;

d) venitul realizat din vânzarea, rambursarea sau răscumpărarea părţilor sociale sau unităţilor din capitalul următoarelor întreprinderi şi entităţi, dacă acestea investesc, direct sau indirect, prin intermediul altor întreprinderi de plasament colectiv ori entităţi menţionate mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creanţe, astfel cum se prevede la lit. a):

(i) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în conformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului sau

(ii) o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în IVB;

(iii) entităţi care se califică pentru opţiunea prevăzută la art. 8 alin. (3) din prezentul acord;

(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire  a Comunităţii  Europene în temeiul art. 299 al acestui tratat şi în afara IVB.

Cu toate acestea, părţile contractante au opţiunea de a include venitul menţionat la lit. d) a prezentului alineat în definiţia dobânzii doar în măsura în care aceste venituri corespund câştigurilor ce provin direct sau indirect din plăţi de dobânzi în înţelesul lit. a) şi b) ale prezentului alineat.

(2)  In ceea ce priveşte alin. (1) lit. c) şi d) al prezentului articol, în cazul în care un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie cu privire la proporţia veniturilor ce provin din plăţi de dobânzi, valoarea totală a venitului se consideră ca plată de dobândă.

(3)   In ceea ce priveşte alin. (1) lit. d) al prezentului articol, în cazul în care un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie privind procentul activelor investite în creanţe sau în părţi sociale ori în unităţi, aşa cum sunt acestea definite de respectivul alineat, acest procent este considerat a fi peste 40%. In cazul în care agentul plătitor nu poate determina valoarea venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind corespunzător încasărilor în urma vânzării, rambursării sau răscumpărării părţilor sau unităţilor.

(4)  In cazul în care dobânda, aşa cum este definită la alin. (1) al prezentului articol, este plătită sau creditată într-un cont deţinut de o entitate dintre cele menţionate la art. 8 alin. (2) din prezentul acord, această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la art. 8 alin. (3) din prezentul acord, dobânda se consideră ca plată de dobândă de către respectiva entitate.

(5)   In ceea ce priveşte alin. (1) lit. b) şi d) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opţiunea de a obliga agenţi plătitori de pe teritoriul său să anualizeze dobânda pentru o perioadă de cel mult un an şi să trateze aceste dobânzi anualizate ca plată de dobândă, chiar dacă în decursul acestei perioade nu a intervenit nicio vânzare, răscumpărare sau rambursare.

(6)   Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c) şi d) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opţiunea de a exclude din definiţia plăţii dobânzii orice venit menţionat de aceste dispoziţii provenind de la întreprinderi sau entităţi stabilite pe teritoriul sau în cazul în care investiţia acestor entităţi în creanţele menţionate la alin. (1) lit. a} al prezentului articol nu depăşeşte 15% din activele lor. In mod corespunzător, prin derogare de la prevederile alin. (4) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opţiunea de a exclude din definiţia plăţii dobânzii, aşa cum este definită la alin. (1) al prezentului articol, dobânda plătită sau creditată într-un cont al unei entităţi dintre cele menţionate la art. 8 alin. (2) din prezentul acord, această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la art. 8 alin. (3) din prezentul acord şi fiind stabilită pe teritoriul său, în cazul în care investiţia acestei entităţi în creanţele menţionate la alin. (1) lit. a) al prezentului articol nu depăşeşte 15% din activele sale.

Exercitarea acestei opţiuni de către o parte contractantă este opozabilă celeilalte părţi contractante.

(7)  Incepând cu 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la alin. (1) lit. d) al prezentului articol şi la alin. (3) al prezentului articol va fi de 25%.

(8)  Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi la alin. (6) ale prezentului articol sunt stabilite în funcţie de politica de investiţii, aşa cum este definită în regulile de finanţare sau în documentele constitutive de întreprinderile sau entităţile respective, iar în lipsa acestora, în funcţie de componenţa reală a activelor acestor întreprinderi sau entităţi.

ARTICOLUL 10

Impărţirea veniturilor din impozitul prin reţinere la sursă

(1)   IVB reţin 25% din impozitul prin reţinere la sursă, dedus în conformitate cu prezentul acord, şi transferă restul de 75% din venituri României.

(2)   IVB, care percepe un impozit prin reţinere la sursă în conformitate cu art. 5 alin. (4) al prezentului acord, reţin 25% din venituri şi transferă 75% României, proporţional cu transferurile efectuate conform alin. (1) al prezentului articol.

(3)   Aceste transferuri au loc pentru fiecare an fiscal într-o singură tranşă, cel târziu în cursul unui termen de 6 luni de la încheierea anului fiscal prevăzută de legile IVB.

(4)   IVB, care aplică un impozit prin reţinere la sursă, vor adopta măsurile necesare pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a acestui sistem de împărţire a veniturilor.

ARTICOLUL 11

Eliminarea dublei impuneri

(1)   Partea contractantă în care beneficiarul efectiv îşi are rezidenţa fiscală asigură eliminarea oricărei duble impuneri ce ar putea rezulta din aplicarea de către IVB a impozitului prin reţinere la sursă prevăzut de prezentul acord, în conformitate cu următoarele dispoziţii:

a)  dacă dobânda primită de un beneficiar efectiv a fost supusă impozitului prin reţinere la sursă în IVB, România acordă acestuia un credit fiscal egal cu valoarea impozitului reţinut în conformitate cu legislaţia sa naţională; în cazul în care această valoare depăşeşte valoarea impozitului datorat în conformitate cu legislaţia sa naţională, România restituie impozitul reţinut suplimentar beneficiarului efectiv;

b)   dacă, pe lângă impozitul prin reţinere la sursă prevăzut la art. 5 din prezentul acord, dobânda primită de un beneficiar efectiv a fost supusă oricărui alt tip de impozit prin reţinere la sursă şi partea contractantă de rezidenţă fiscală acordă un credit fiscal pentru acest impozit prin reţinere la sursă în conformitate cu legea sa naţională sau cu convenţiile de evitare a dublei impuneri, acest alt impozit prin reţinere la sursă va fi creditat înainte de aplicarea procedurii prevăzute la lit. a) a prezentului articol.

(2) Partea contractantă de rezidenţă fiscală a beneficiarului efectiv poate înlocui mecanismul de credit fiscal prevăzut la alin. (1) al prezentului articol cu o restituire a impozitului prin reţinere la sursa prevăzută la art. 5 din prezentul acord.

ARTICOLUL 12

Dispoziţii tranzitorii privind titlurile de creanţă negociabile

(1) Pe parcursul perioadei de tranziţie menţionate la art. 15 din prezentul acord, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010, obligaţiunile naţionale şi internaţionale şi alte titluri de creanţă negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele originale de emisiune au fost aprobate înainte de această dată de autorităţile competente, în înţelesul Directivei 80/390/CEE a Consiliului, ori de către autorităţile responsabile din ţările terţe, nu se consideră creanţe în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. a) din prezentul acord, cu condiţia să nu se mai efectueze alte emisiuni ale acestor titluri de creanţe negociabile ulterior datei de 1 martie 2002. Cu toate acestea, în cazul în care perioada de tranziţie se prelungeşte după 31 decembrie 2010, dispoziţiile prezentului articol continuă să se aplice doar în ceea ce priveşte titlurile de creanţă negociabile:

a)  care conţin clauzele de reîntregire a sumei brute şi de rambursare anticipată;

b)  în cazul cărora agentul plătitor, aşa cum este definit în art. 8 din prezentul acord, este stabilit într-o parte contractantă care aplică impozitul cu reţinerea la sursă şi acel agent plătitor plăteşte dobânda sau garantează dobânda în beneficiul imediat al unui beneficiar efectiv rezident în cealaltă parte contractantă.

Dacă după 1 martie 2002 inclusiv se efectuează o altă emisiune pentru titlurile de creanţe negociabile menţionate mai sus, emise de un guvern sau de o entitate asimilată care acţionează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut printr-un tratat internaţional, aşa cum este definită în anexa la prezentul acord, întreaga emisiune de titluri, constând din emisiunea iniţială şi din oricare alta ulterioară, este considerată a fi o creanţă în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. a) din prezentul acord.

Dacă după 1 martie 2002 inclusiv un alt emitent neprevăzut la cel de-al doilea paragraf efectuează o altă emisiune pentru titlurile de creanţe negociabile menţionate mai sus, această emisiune este considerată a fi o creanţă în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. a) din prezentul acord.

(2) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică părţile contractante să impună veniturile obţinute din titlurile de creanţe negociabile menţionate la alin. (1) în conformitate cu legislaţia lor naţională.

ARTICOLUL 13

Procedura de soluţionare amiabilă

In cazul în care între părţi intervin dificultăţi sau îndoieli în legătură cu aplicarea sau interpretarea prezentului acord, părţile contractante depun toate eforturile pentru a soluţiona respectiva problemă pe cale amiabilă.

ARTICOLUL 14

Confidenţialitatea

(1)   Se păstrează confidenţialitatea tuturor informaţiilor furnizate şi primite de către autoritatea competentă a unei părţi contractante.

(2)   Informaţiile furnizate autorităţii competente a unei părţi contractante nu pot fi utilizate în niciun alt scop decât cel de impozitare directă fără consimţământul prealabil al celeilalte părţi contractante.

(3)    Informaţiile furnizate sunt dezvăluite numai persoanelor sau autorităţilor implicate în impozitarea directă şi sunt utilizate de aceste persoane sau autorităţi numai în aceste scopuri sau în scopuri de supraveghere, inclusiv în soluţionarea oricărei contestaţii. In aceste scopuri, informaţiile pot fi dezvăluite în şedinţele publice ale instanţelor judecătoreşti sau în celelalte proceduri judiciare.

(4)  In cazul în care autoritatea competentă a unei părţi contractante consideră că informaţiile pe care Ie-a primit de la autoritatea competentă a celeilalte părţi contractante pot fi utile autorităţii competente a unui terţ stat membru, poate transmite aceste informaţii autorităţii competente a acestui terţ stat, cu acordul autorităţii competente ce a furnizat informaţiile.

ARTICOLUL 15

Perioada de tranziţie

La încheierea perioadei de tranziţie definite la art. 10 alin. (2) din directivă, IVB încetează să aplice impozitul prin reţinere la sursă şi împărţirea veniturilor prevăzute prin prezentul acord şi aplică în relaţia cu România dispoziţiile referitoare la schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II din directivă. Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 din prezentul acord, dacă pe parcursul perioadei de tranziţie IVB optează pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II din directivă, acestea nu mai aplică impozitul prin reţinere la sursă şi împărţirea veniturilor prevăzută la art. 10 din prezentul acord.

ARTICOLUL 16

Intrarea în vigoare

Prezentul acord intră în vigoare în a 30-a zi sau, în cazul în care este necesar, în a 3-a zi de la ultima dintre datele la care fiecare dintre guverne a notificat celuilalt în scris îndeplinirea formalităţilor necesare din punct de vedere constituţional, iar dispoziţiile sale produc efecte de la data aderării României la Uniunea Europeană.

ARTICOLUL 17

Denunţarea acordului

(1)   Prezentul acord rămâne în vigoare până la data la care este denunţat de către una dintre părţile contractante.

(2)   Oricare dintre părţile contractante poate denunţa acordul prin transmiterea unei notificări de denunţare celeilalte părţi contractante în care se precizează împrejurările ce au condus la această notificare. In această situaţie, acordul încetează să mai producă efecte în termen de 12 luni de la transmiterea notificării.

ARTICOLUL 18

Aplicarea şi suspendarea aplicării

(1)   Sub rezerva procedurii de soluţionare amiabilă prevăzute la art. 13 din prezentul acord, aplicarea prezentului acord sau a unor părţi ale acestuia poate fi suspendată de oricare dintre părţile contractante, suspendarea intrând în vigoare de îndată prin notificarea către cealaltă parte a împrejurărilor ce au condus la notificare, în cazul în care directiva încetează să se mai aplice, temporar sau definitiv, în conformitate cu dreptul Comunităţii Europene, sau în cazul în care un stat membru suspendă aplicarea legislaţiei de punere în aplicare a acesteia. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce împrejurările ce au condus la suspendare nu mai sunt valabile.

(2)   Sub rezerva procedurii de soluţionare amiabilă prevăzute la art. 13 din prezentul acord, oricare dintre părţile contractante poate suspenda aplicarea prezentului acord prin notificarea către cealaltă parte a împrejurărilor ce au condus la notificare, în cazul în care una dintre ţările sau teritoriile terţe menţionate la art. 17 alin. (2) din directivă încetează ulterior să aplice măsurile menţionate de respectiva dispoziţie. Suspendarea aplicării are ioc nu mai devreme de două luni de la notificare. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce măsurile sunt reintroduse de către ţară sau teritoriul terţ în cauză.

Intocmită în limbile română şi engleză, toate versiunile fiind egal autentice. In cazul în care există divergenţe de interpretare între versiunile în diferitele limbi ale textului, are prioritate versiunea în limba engleză.

Pentru Guvernul României,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,

ministrul finanţelor publice

Pentru Guvernul Insulelor Virgine Britanice,

D. Orlando Smith,

ministru-şef

ANEXĂ la acord

LISTA

entităţilor asimilate la care se face referire în art. 12

Germania

In sensul art. 12 din prezentul acord, următoarele entităţi sunt considerate entitate asimilată care acţionează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut printr-un tratat internaţional:

Entităţi din cadrul Uniunii Europene:

Belgia

-Vlaams Gewest (Regiunea flamandă)

-  Region wallonne (Regiunea valonă)

-   Region bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles)

-  Communaute francaise (Comunitatea franceză)

-  Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea flamandă)

-    Deutschsprachige Gemeinschaft (Comunitatea germanofonă)

Bulgaria

 (municipalităţi)

Spania

-  Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei)

-    Junta   de   Andalucia   (Executivul   Regional   al Andaluziei)

-    Junta   de    Extremadura   (Executivul    Regional Extremadura)

-  Junta de Castilia - La Mancha (Executivul Regional Castilia - La Mancha)

-   Junta de Castilia - Leon (Executivul Regional Castilia - Leon)

-   Gobierno Forai de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei)

-   Govern de Ies Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare)

-   Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei)

-   Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei)

-   Diputacion General de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului)

-   Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare)

-  Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei)

-  Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului)

-   Gobierno de la Comunidad Autonoma del Pais Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunităţii Autonome a Ţării Bascilor)

-   Diputacion Forai de Guipuzcoa (Consiliul Regional Guipuzcoa)

-    Diputacion Forai de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya)

-   Diputacion Forai de Alava (Consiliul Regional Alava)

-   Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului)

-   Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăşenesc al Barcelonei)

-   Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria)

-    Cabildo   Insular  de   Tenerife   (Consiliul   Insulei Tenerife)

-  Instituto de Credito Oficial (Instituţia Creditului Public)

-   Instituto Catalan de Finanzas (Instituţia Financiară a Cataloniei)

-  Instituto Valenciano de Finanzas (Instituţia Financiară a Valenciei)

Grecia

Franţa   

-La Caisse d'amortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de Amortizare a Obligaţiilor Sociale)

-  L'Agence frangaise de developpement (AFD) (Agenţia Franceză de Dezvoltare)

-   Reseau Ferre de France (RFF) (Reţeaua Franceză de Căi Ferate)

-   Caisse Nationale des Autoroutes (CAN) (Fondul Naţional al Autostrăzilor)

-   Assistance publique Hopitaux de  Paris (APHP) (Asistenţa Publică a Spitalelor din Paris)

-  Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui)

-   Entreprise miniere et chimique (EMC) (Intreprinderea Minieră si Chimică)

Italia

-  regiuni

-  provincii

-  municipalităţi

-   Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite şi Imprumuturi)

Letonia

-  Pasvaldibas (guvernele locale)

Polonia

-  gminy (comune)

-  powiaty (districte)

-  wojewodztwa (provincii)

-  zwiazki gmin (asociaţii de comune)

-  powiatow (asociaţii de districte)

-  wojewodztw (asociaţii de provincii)

-  miasto stoleczne Warszawa (capitala Varşovia)

-   Agencja Restrukturyzacji  I  Modernizacji  Rolnictwa (Agenţia pentru Restructurare şi Modernizare a Agriculturii)

-  Agencja Nieruchomosci Rolnych (Agenţia Proprietăţilor Agricole)

Portugalia

-Regio Autonoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei)

-   Regio Autonoma dos Agores (Regiunea Autonomă a Azorelor)

-   municipalităţi

România

- autorităţile administraţiei publice locale

Slovacia

-   mesta a obce (municipalităţi)

-   Zeleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de Căi Ferate)

-   Statny fond cestneho hospodarstva (Fondul de Stat pentru Administrarea Drumurilor)

-    Slovenske elektrarne (Companiile Slovace de Energie)

-  Vodohospodarska vystavba (Societatea de Economie a Apei)

Entităţi internaţionale

-   Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

-   Banca Europeană de Investiţii

-   Banca Asiatică de Dezvoltare

-   Banca Africană de Dezvoltare

-   Banca Mondială/BIRD/FMI

-  Corporaţia Financiară Internaţională

-   Banca Inter-Americană de Dezvoltare

-   Fondul Social de Dezvoltare al Consiliului Europei

-   EURATOM

-  Comunitatea Europeană

-   Corporacion Andina de Fomento (CAF) (Corporaţia Andina de Dezvoltare)

-   Eurofima

-  Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

-   Banca Nordică de Investiţii

-   Banca Caraibeană de Dezvoltare

Dispoziţiile art. 12 nu aduc atingere niciuneia dintre obligaţiile internaţionale pe care părţile contractante şi Ie-a asumat în relaţiile cu entităţile internaţionale menţionate mai sus.

Entităţi din ţări terţe

Entităţile ce îndeplinesc următoarele criterii:

1.   Entitatea este clar considerată a fi o entitate publică în conformitate cu criteriile naţionale.

2.   Respectiva entitate publică este un producător din afara Uniunii Europene, care administrează şi finanţează un grup de activităţi, în principal furnizarea de produse şi servicii din afara Uniunii Europene, destinate beneficiului comunităţii şi care sunt efectiv controlate de guvernul central.

3.   Respectiva entitate publică emite cu regularitate creanţe de valoare însemnată.

4.   Statul respectiv poate să garanteze că o asemenea entitate publică nu va exercita o răscumpărare înainte de termen în cazul clauzelor de reîntregire a sumei brute.