ORDIN   Nr. 448 din 21 martie 2007

pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel si hidrocarburi aromatice policiclice in aerul inconjurator

ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 226 din 3 aprilie 2007

In temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 17 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

ale art. 59 lit. a) şi k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 265/2006,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului şi gospodăririi apelor emite următorul ordin:

Art. 1 - (1) Se aprobă Normativul privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, prevăzut în anexă.

(2) Anexa are cinci subanexe şi face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile normativului se aplică pentru:

a)  măsurarea şi evaluarea calităţii aerului înconjurător în Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;

b)  măsurarea şi evaluarea calităţii aerului înconjurător în staţiile de monitorizare a calităţii aerului care nu fac parte din Reţeaua naţională de monitorizare a calităţii aerului, exploatate de instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către operatorii economici, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice, în scopul monitorizării impactului poluării atmosferice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului.

Art. 3. - Normativul se actualizează, se modifică şi se completează prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului pe baza noilor date privind efectele poluării atmosferice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului rezultate în urma progresului ştiinţific şi tehnic, sau în scopul adaptării la modificările survenite în standardele şi reglementările europene şi internaţionale în domeniu, fără a conduce însă la modificarea directă sau indirectă a valorilor ţintă.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Dispoziţiile art. 19 - 24 ale normativului intră în vigoare la 15 februarie 2008.

Prezentul ordin transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2004/107/CE din 15 decembrie 2004 privind arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 23/2005.

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

ANEXĂ

NORMATIV

privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel si hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Obiectivul prezentului normativ este de a preveni, a elimina, a limita deteriorarea şi a menţine calitatea aerului înconjurător în vederea evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi mediului în general, asigurând astfel alinierea la normele internaţionale şi la reglementările Uniunii Europene.

(2) In acest sens, prezentul normativ conţine prevederi cu privire la:

a)  valorile ţintă pentru concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător;

b)   stabilirea metodelor şi criteriilor comune pentru evaluarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, precum şi a depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice;

c)  colectarea informaţiilor privind concentraţiile de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, precum şi despre depunerile acestora şi asigurarea accesului publicului la aceste informaţii;

d)   raportarea datelor rezultate din măsurarea şi evaluarea calităţii aerului înconjurător.

Art. 2. - In sensul prezentului normativ, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) valoare ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - reprezintă concentraţia de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător, stabilită în scopul evitării, prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane şi mediului în ansamblul său, ce trebuie atinsă, pe cât posibil, într-o anumită perioadă;

b) depuneri totale sau acumulate -reprezintă cantitatea totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafaţe (sol, vegetaţie, apă, clădiri etc.) cu o anumită arie, într-un anumit interval de timp;

c) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - reprezintă cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinută în fracţia PM₁₀;

d) hidrocarburi aromatice policiclice - reprezintă acei compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate;

e) mercur total gazos - reprezintă vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă.

CAPITOLUL II

Valori ţintă şi criterii de evaluare

Art. 3. - (1) Valorile-ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător sunt cele prevăzute în subanexa nr. 1.

(2) Incepând cu data de 31 decembrie 2012, concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren (utilizate ca un indicator de risc cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător), evaluate în condiţiile descrise în cap. III, nu trebuie să depăşească valorile-ţintă prevăzute în subanexa nr. 1.

Art. 4. - Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător sunt prevăzute în secţiunea I din subanexa nr. 2. Depăşirea pragurilor superior şi inferior de evaluare pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător se determină în conformitate cu secţiunea II din subanexa nr. 2.

Art. 5. - (1) Criteriile pentru determinarea amplasamentelor staţiilor de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător sunt prezentate în secţiunile I şi II din subanexa nr. 3.

(2)   Numărul minim al staţiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător este prevăzut în secţiunea IV din subanexa nr. 3. Staţiile de prelevare se instalează în fiecare zonă sau aglomerare unde, în urma evaluării şi aplicării prevederilor art. 9, măsurătorile sunt obligatorii, iar măsurătorile în puncte fixe reprezintă unica sursă de date privind aceste concentraţii.

(3)    Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor sunt prevăzute în secţiunea III din subanexa nr. 3.

Art. 6. - Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în secţiunea I din subanexa nr. 4. In cazul în care pentru evaluarea calităţii aerului se utilizează modele de calitate a aerului se aplică prevederile secţiunii II din subanexa nr. 4.

CAPITOLUL III

Evaluarea concentraţiilor în aerul înconjurător şi a depunerilor

Art. 7. - Evaluarea calităţii aerului privind concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren se realizează pe întreg teritoriul ţării.

Art. 8. - Pe baza evaluării calităţii aerului se întocmesc liste pentru:

a)  zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren sunt mai mici decât valoarea-ţintă; pentru aceste zone şi aglomerări se iau măsuri prin care să se menţină nivelul poluanţilor sub valorile-ţintă şi să se asigure cea mai bună calitate a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile;

b)  zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren sunt mai mari decât valoarea-ţintă; pentru aceste zone şi aglomerări se menţionează ariile în care s-au înregistrat depăşirile, precum şi sursele care au contribuit la aceasta; pentru aceste zone se stabilesc măsuri care să nu implice costuri excesive, direcţionate mai ales către sursele predominante de emisii, în scopul atingerii valorilor-ţintă. In cazul instalaţiilor industriale care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, aceasta se realizează prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

Art. 9. - (1) Măsurătorile efectuate în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 5 sunt obligatorii pentru:

a)  zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor se situează între pragul superior de evaluare şi pragul inferior de evaluare;

b)  zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor depăşesc pragul superior de evaluare.

(2) In scopul obţinerii unor informaţii cât mai exacte privind calitatea aerului, măsurătorile pot fi completate cu tehnici de modelare.

Art. 10. - In cazul în care nivelurile măsurate pe perioada de timp prevăzută în subanexa 2, secţiunea II se situează între pragul superior de evaluare şi pragul inferior de evaluare, datele obţinute din măsurători, inclusiv măsurători indicative, pot fi completate cu date obţinute din modelare.

Art. 11. - In zonele şi aglomerările în care nivelurile determinate în conformitate cu prevederile secţiunii II din subanexa nr. 2 se situează sub pragul inferior de evaluare, evaluarea calităţii aerului se poate realiza exclusiv prin modelare sau tehnici de estimare obiectivă.

Art. 12. - In zonele şi aglomerările unde poluanţii trebuie măsuraţi, măsurătorile se realizează în puncte fixe fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurătorilor trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelurilor poluanţilor.

Art. 13. - Clasificarea zonelor şi aglomerărilor se stabileşte pe baza depăşirilor pragurilor superior şi inferior de evaluare, în conformitate cu prevederile secţiunii II din subanexa nr. 2, şi se revizuieşte cel puţin o dată la 5 ani. In cazul unor modificări semnificative ale activităţilor care influenţează concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, clasificarea se revizuieşte la intervale mai mici de 5 ani.

Art. 14. - (1) In vederea evaluării contribuţiei benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, la un număr limitat de staţii de monitorizare, se monitorizează şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care vor fi incluşi cel puţin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren şi dibenz(a,h,)antracen.

(2) Punctele de monitorizare a acestor hidrocarburi aromatice policiclice sunt aceleaşi cu cele în care se monitorizează şi benzo(a)pirenul; selectarea lor se face conform secţiunilor I, II şi III din subanexa nr. 3, urmărindu-se să poată fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung.

Art. 15. - (1) Indiferent de nivelurile concentraţiilor, la fiecare 100.000 km2 se instalează câte o staţie de fond pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului, a compuşilor specificaţi la art. 14 alin. (1), precum şi a depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren şi a depunerilor de hidrocarburi aromatice policiclice specificate la art. 14 alin. (1).

(2)   In vederea obţinerii rezoluţiei spaţiale dorite şi a unor rezultate reprezentative, statele vecine pot conveni amplasarea de staţii de monitorizare comune.

(3)    Se recomandă de asemenea şi măsurarea compuşilor de mercur bivalent în formă de pulbere sau gazoasă.

(4)   Ori de câte ori este posibil, monitorizarea se armonizează cu strategia şi programul de măsurători al Programului European de Monitorizare şi Evaluare a Poluanţilor (EMEP).

(5)   Staţiile de prelevare pentru aceşti poluanţi se amplasează astfel încât să permită identificarea variaţiilor induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, conform secţiunilor I, II şi III ale subanexei nr. 3.

Art. 16. - Utilizarea bioindicatorilor poate fi luată în considerare acolo unde modelele regionale de impact asupra ecosistemelor ar putea fi evaluate.

Art. 17. - In zonele şi aglomerările în care informaţiile din măsurătorile în puncte fixe sunt completate cu informaţii din alte surse, ca de exemplu: inventare de emisii, măsurători indicative sau modelări ale calităţii aerului, numărul staţiilor de măsurare în puncte fixe ce trebuie instalate şi rezoluţia spaţială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanţi în conformitate cu secţiunea I din subanexa nr. 3 şi secţiunea I din subanexa nr. 4.

Art. 18. - (1) Metodele de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt prevăzute în secţiunile I, II şi III din subanexa nr. 5.

(2)    Metodele de referinţă pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute în secţiunea IV din subanexa nr. 5.

(3)   Tehnicile de referinţă pentru modelarea calităţii aerului sunt prevăzute în secţiunea V din subanexa nr. 5.

Art. 19. - Metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calităţii aerului sunt transmise pentru informare Comisiei Europene.

CAPITOLUL IV

Transmiterea informaţiilor şi raportarea

Art. 20. - (1) Pentru zonele şi aglomerările în care oricare dintre valorile ţintă menţionate în subanexa nr. 1 au fost depăşite se transmit Comisiei Europene următoarele informaţii:

a)  lista respectivelor zone şi aglomerări;

b)  ariile în care concentraţiile au fost depăşite;

c)  valorile determinate ale concentraţiilor;

d)   cauzele depăşirii şi sursele care au contribuit la depăşire;

e)  populaţia expusă la aceste depăşiri.

(2)  Datele obţinute în conformitate cu prevederile cap. III se raportează Comisiei Europene.

(3)   Informaţiile pentru fiecare an calendaristic se transmit Comisiei Europene până la data de 30 septembrie a anului următor; prima raportare se realizează pentru anul calendaristic ce urmează datei de 15 februarie 2007.

Art. 21. - Se raportează Comisiei Europene orice măsuri luate ca urmare a aplicării prevederilor menţionate la cap. II şi III.

CAPITOLUL V

Informarea publicului

Art. 22. - Informaţii clare, inteligibile şi uşor accesibile privind concentraţiile de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren, hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 14 alin. (1) în aerul înconjurător, precum şi referitoare la ratele de depunere ale arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, benzo(a)pirenului şi ale hidrocarburilor aromatice policiclice prevăzute la art. 14 alin. (1) trebuie să fie puse la dispoziţia publicului, a organizaţiilor de protecţie a mediului, organizaţiilor de consumatori, organizaţiilor reprezentând interesele populaţiei sensibile şi altor organizaţii din domeniul sănătăţii.

Art. 23. - (1) Informaţiile conţin date privind orice depăşire anuală a valorilor ţintă pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren, prevăzute în subanexa nr. 1.

(2)  Ele trebuie să precizeze cauza depăşirii şi suprafaţa pe care aceasta a fost înregistrată.

(3)  Informaţiile trebuie să prezinte pe scurt raportarea la valoarea ţintă, precum şi date relevante privind efectele asupra sănătăţii şi impactul asupra mediului.

(4)   Organizaţiile prevăzute la art. 22 sunt informate cu privire la măsurile luate în urma aplicării prevederilor menţionate la cap. II şi III.

Art. 24. - Informaţiile trebuie furnizate prin internet, presă şi alte mijloace de informare uşor accesibile.

SUBANEXA Nr. 1

Valorile ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel si benzo(a)piren

Poluant	Valoarea ţintă1)
Arsen	6 ng/m3
Cadmiu	5 ng/m3
Nichel	20 ng/m3
Benzo(a)piren	1 ng/m3

1) Pentru conţinutul total din fracţia PM₁₀, mediat pentru un an calendaristic.

SUBANEXA Nr. 2

Determinarea cerinţelor pentru evaluarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren în aerul înconjurător pentru zone şi aglomerări

I. Pragurile superioare şi inferioare de evaluare

Se aplică următoarele praguri superioare şi inferioare de evaluare:

	Arsen	Cadmiu	Nichel	Benzo(a)piren
Pragul superior de evaluare, în procente faţă de valoarea ţintă	60% (3,6 ng/m3)	60% (3 ng/m3)	70% (14 ng/m3)	60%  (0,6  ng/m3)
Pragul inferior de evaluare, în procente faţă de valoarea ţintă	40% (2,4 ng/m3)	40% (2 ng/m3)	50% (10 ng/m3)	40% (0,4  ng/m3)

II. Determinarea depăşirii pragurilor superior şi inferior de evaluare

Depăşirile pragurilor superior şi inferior de evaluare trebuie determinate pe baza concentraţiilor din cei 5 ani anteriori, acolo unde sunt suficiente date disponibile. Se consideră că un prag de evaluare a fost depăşit dacă această depăşire s-a înregistrat în cel puţin 3 ani calendaristici din cei 5 ani luaţi în calcul.

Acolo unde sunt disponibile date pe o perioadă mai mică de 5 ani, pentru determinarea depăşirii pragurilor de evaluare se pot utiliza combinat campanii de măsurări de scurtă durată desfăşurate în perioadele anului şi în locaţiile în care se consideră că pot apărea cele mai mari niveluri de poluare, cu datele obţinute din inventarele de emisii şi din modelare.

SUBANEXA Nr. 3

Amplasarea şi numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor din aerul înconjurător şi din depuneri

I. Amplasarea la macroscară

Staţiile de prelevare sunt selectate astfel încât:

•  să furnizeze date pentru ariile din interiorul zonelor şi aglomerărilor unde se presupune că populaţia este direct sau indirect expusă celor mai mari concentraţii ale poluanţilor, mediate pe perioada unui an calendaristic;

•  să furnizeze date despre nivelurile poluanţilor în alte arii situate în interiorul zonelor şi aglomerărilor reprezentative pentru expunerea populaţiei;

•  să furnizeze date despre depuneri, care reprezintă expunerea indirectă a populaţiei prin lanţul alimentar.

In general, staţiile de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea condiţiilor de mediu ale unor arii foarte restrânse din imediata vecinătate. De regulă, o staţie de prelevare se amplasează astfel încât să fie reprezentativă pentru calitatea aerului pentru o arie de cel puţin 200 m2, în cazul staţiilor de trafic, de cel puţin 250 m x 250 m pentru zonele industriale (dacă este posibil) şi de câţiva km2 în cazul staţiilor de fond urban.

Acolo unde se urmăreşte evaluarea nivelului poluării de fond, punctul de prelevare nu trebuie să fie influenţat de aglomerări sau zone industriale din vecinătate, situate la o distanţă mai mică de câţiva km.

Acolo unde se urmăreşte evaluarea aportului surselor industriale, cel puţin un punct de prelevare va fi instalat pe direcţia dominantă a vântului, în aria rezidenţială cea mai apropiată.

In cazul în care nu sunt cunoscute concentraţiile de fond, se amplasează un punct adiţional de prelevare pe direcţia predominantă a vântului. In mod deosebit, acolo unde sunt depăşite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT).

In măsura în care este posibil, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru locaţii similare care nu sunt situate în imediata lor vecinătate. Ori de cite ori este posibil, staţiile vor fi situate pe acelaşi amplasament cu cele pentru prelevarea PM₁₀.

II. Amplasarea la microscară

Se ţine cont, pe cât posibil, de următoarele criterii:

•  fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare nu va fi limitat sau obstrucţionat de elemente care să afecteze circulaţia aerului în apropierea sondei (în mod normal, sonda se plasează la câţiva metri distanţă de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la mai puţin de 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul clădirilor);

•  în general, orificiul de admisie al sondei se va afla între 1,5 m (înălţimea de respiraţie) şi 4 m distanţă faţă de sol. In unele cazuri poate fi necesară poziţionarea la o înălţime mai mare (de până la 8 m). Aceasta înălţime este indicată şi în cazul în care staţia este reprezentativă pentru o arie mai mare;

•  orificiul de admisie al sondei nu se poziţionează în imediata vecinătate a surselor, pentru a se evita captarea directă a emisiilor fără realizarea amestecului cu aerul înconjurător;

•  orificiul de evacuare al sondei se amplasează astfel încât să se evite recircularea aerului evacuat înapoi prin orificiul de admisie;

•  staţiile de prelevare de trafic trebuie să fie situate la cel puţin 25 m distanţă de marginea intersecţiilor majore şi la cel puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie; orificiile de admisie ale sondelor de prelevare se poziţionează astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea aerului din vecinătatea aliniamentului clădirilor;

•  pentru măsurarea depunerilor în staţiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile şi criteriile EMEP.

De asemenea, se iau în considerare următorii factori:

•  sursele de interferenţă;

•  securitatea;

•  modul de acces;

•   posibilitatea de racordare la energie electrică şi legături telefonice;

•  vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile;

•  siguranţa publicului şi a operatorilor;

•  avantajele amplasării în comun a staţiilor de prelevare pentru mai mulţi poluanţi;

•  planurile de urbanism.

III. Documentarea şi reactualizarea selecţiei punctelor de prelevare

Procedura de selectare a amplasamentului trebuie să fie complet documentată în faza de clasificare a tipurilor de staţii de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjurătoare cu coordonate geografice şi hărţi detaliate.Amplasamentele se revizuiesc la intervale regulate de timp, cu reactualizarea documentaţiei pentru a verifica dacă se respectă în continuare criteriile de selecţie.

IV. Criterii de determinare a numărului staţiilor de prelevare pentru măsurători în puncte fixe a concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe necesare pentru verificarea conformării cu valorile-ţintă pentru protecţia sănătăţii omului, în zonele şi aglomerările în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursa de informaţie

a) Surse difuze

Populaţia zonei sau aglomerării (mii locuitori)	In cazul în care concentraţiile maxime depăşesc valoarea pragului superior de evaluare1)		In cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi inferior de evaluare
	As, Cd, Ni	B(a)P	As, Cd, Ni	B(a)P
0-749	1	1	1	1
750-1.999	2	2	1	1
2.000-3.749	2	3	1	1
3.750-4.749	3	4	2	2
4.750-5.999	4	5	2	2
>=6.000	5	5	2	2
1) Va cuprinde cel puţin o staţie de fond urban, iar pentru B(a)P o staţie de fond urban şi una de trafic, fără ca prin aceasta să crească numărul staţiilor.

b) Surse punctiforme

Pentru evaluarea poluării în vecinătatea surselor punctiforme, numărul de puncte fixe de prelevare se stabileşte ţinând cont de densitatea emisiilor, de tipurile de distribuţie probabilă a poluării aerului şi de expunerea potenţială a populaţiei.

Punctele de prelevare trebuie să fie amplasate astfel încât să fie monitorizată aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), aşa cum sunt ele definite conform legislaţiei în vigoare.

SUBANEXA Nr. 4

Obiective de calitate a datelor şi cerinţe pentru modelele de calitate a aerului

I. Obiective de calitate a datelor

Pentru asigurarea calităţii trebuie îndeplinite următoarele obiective de calitate a datelor:

	B(a)P	As, Cd, Ni	PAH altele decât B(a)P si vapori de Hg	Depuneri totale
- Incertitudine Măsurători fixe şi indicative Modelare	50% 60%	40% 60%	50% 60%	70% 60%
- Captură minimă de date	90%	90%	90%	90%
- Timpul minim acoperit Măsurători fixe Măsurători indicative*)	33% 14%	50% 14%	14%	33%
*)Măsurătorile indicative sunt măsurătorile care nu sunt făcute cu regularitate, dar îndeplinesc  celelalte obiective privind calitatea datelor.

Incertitudinea metodelor utilizate pentru determinarea concentraţiilor în aerul înconjurător (exprimată ca 95% din nivelul de încredere) se evaluează conform principiilor conţinute în Ghidul CEN pentru exprimarea incertitudinii măsurătorilor (ENV 13005-1999), Metodologia ISO 5725:1994 şi ghidul prevăzut în  Raportul CEN „Calitatea aerului - Modalităţi de estimare a incertitudinii metodelor de referinţă pentru aerul înconjurător" (CR 14377:2002E). Procentele de incertitudine se stabilesc pentru măsurători individuale, mediate pe intervale de prelevare specifice, cu un interval de încredere de 95%.

Incertitudinea măsurătorilor trebuie considerată ca fiind aplicabilă în domeniul de concentraţii corespunzător valorii ţintă. Măsurătorile fixe şi indicative trebuie să fie distribuite uniform pe perioada unui an.

Cerinţele pentru captura minimă de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrărilor periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.

Probele de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi aromatice policiclice se prelevează la 24 de ore. Probele individuale prelevate pe o perioadă de până la o lună pot fi combinate şi analizate ca o probă compusă, luându-se măsuri pentru asigurarea stabilităţii probelor pe perioada respectivă.

Cei trei izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determină analitic cu dificultate, de aceea ei pot fi raportaţi ca sumă.

Pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu şi nichel se recomandă prelevarea la 24 de ore. Prelevarea probelor trebuie distribuită uniform de-a lungul zilelor din săptămână şi de-a lungul anului. Pentru determinarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevările lunare sau săptămânale efectuate în cursul unui an întreg.

Se poate utiliza prelevarea umedă în loc de prelevarea uscată numai dacă se poate demonstra că diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele două metode este mai mică decât 10%. Rata de depunere se exprimă în |yg/m2/zi.

Se poate folosi un timp minim de acoperire mai mic decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic de 14% pentru măsurători fixe şi de 6% pentru măsurătorile indicative, numai dacă se poate demonstra că este respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anuală, calculat conform obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în ISO 11222:2002 - „Determinarea incertitudinii timpului de mediere a măsurătorilor de calitate a aerului".

II.   Cerinţele pentru modelele de evaluare a calităţii aerului

In cazul în care se utilizează modele pentru evaluarea calităţii aerului trebuie să se prezinte descrierea modelului şi informaţii privind incertitudinea. Incertitudinea pentru modelare este definită ca deviaţia maximă a nivelelor de concentraţii măsurate şi calculate pe un an întreg, fără a lua în consideraţie accidentele (evenimentele).

III.  Cerinţe privind tehnicile de estimare obiectivă

In cazul în care sunt utilizate tehnicile de estimare obiectivă, incertitudinea nu trebuie să depăşească 100%.

IV.  Standardizare

Pentru substanţele analizate din fracţia PM₁₀, volumul prelevat se exprimă în condiţii standard (temperatură de 293 K şi presiune de 101,3 kPa).

SUBANEXA Nr. 5

Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor în aerul înconjurător şi a depunerilor

I.   Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului şi nichelului în aerul înconjurător

Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu şi nichel în aerul înconjurător este în curs de standardizare de către Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi are la bază prelevarea manuală a PM₁₀, aşa cum este ea descrisă în standardul EN 12341. Reţinerea pe filtru a probelor este urmată de mineralizare şi de analiza prin spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS) sau spectrometrie de emisie cu plasma cuplată inductiv şi spectrometrie de masă (ICP-MS). In absenţa metodelor standard CEN se pot folosi standarde naţionale sau standarde ISO.

Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele obţinute prin metodele de referinţă.

II.   Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza compuşilor aromatici policiclici în aerul ambiental

Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de benzo(a)piren în aerul înconjurător este în curs de standardizare de către Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi are la bază prelevarea manuală a PM₁₀, aşa cum este ea descrisă în standardul EN 12341. In absenţa standardelor CEN, pentru benzo(a)piren sau alt compus policiclic aromatic prevăzut în prezentul ordin se pot utiliza standarde naţionale sau standardul ISO 12884.

Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele obţinute prin metodele de referinţă.

III.  Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza mercurului în aerul înconjurător

Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiei de mercur gazos total în aerul înconjurător este în curs de standardizare şi constă în analiza automată a mercurului folosind spectrometria de absorbţie atomică sau spectrometrie de fluorescentă atomică. In absenţa metodelor standard CEN se pot folosi standarde naţionale sau standarde ISO.

Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele obţinute prin metodele de referinţă.

IV.  Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice (PAH)

Metoda de referinţă pentru prelevarea depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice are la bază expunerea unui cilindru (calibrat) etalonat, cu dimensiuni standardizate. In absenţa metodelor standard CEN se pot folosi standarde naţionale.

V.  Tehnici de referinţă pentru modelarea privind calitatea aerului

Tehnicile de referinţă privind modelarea calităţii aerului nu sunt deocamdată stabilite. Orice amendamente făcute în vederea adaptării acestui punct la progresul ştiinţific şi tehnic va respecta procedurile europene.