Ordinul Nr.3960 din 03.05.2012privind aprobarea programei şcolare pentru disciplina opţională „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“
ACT EMIS DE: Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului și Sportului
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 22 mai 2012
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin. Articolul 1Se aprobă programa şcolară pentru disciplina opţională „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“. Programa este cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2Începând cu anul şcolar 2012-2013, programa şcolară prevăzută la art. 1 poate fi utilizată în învăţământul primar şi gimnazial ca ofertă naţională de curriculum la decizia şcolii sau în cadrul temelor incluse în activitatea corespunzătoare ariei curriculare Consiliere şi orientare. Articolul 3Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul 4Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Cătălin Ovidiu Baba ANEXĂPROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina opţională „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“ Notă de prezentare Pentru a performa în societatea cunoaşterii în secolul al XXI-lea, omul contemporan trebuie să manifeste comportamente şi atitudini specifice unui set complex de abilităţi de viaţă. Volumul mare al informaţiilor, schimbările rapide de pe piaţa muncii, diversitatea şi bogăţia ofertelor din toate domeniile de interes, pentru orice vârstă a existenţei, solicită utilizarea gândirii critice, autocunoaştere, capacitatea de a lua decizii specifice unui stil de viaţă sănătos şi unei convieţuiri armonioase. În vederea adaptării la cerinţele acestei societăţi, învăţământul românesc actual a preluat cele 8 domenii de competenţă identificate de Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul întregii vieţi (2006/962/CE): Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, Competenţa digitală, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Iniţiativă şi antreprenoriat, Sensibilizare şi exprimare culturală. Definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini, competenţele-cheie sunt disipate pe nivelul gimnazial, în mod aplicat, în 10-14 discipline care se studiază începând cu clasa a V-a. Configurate să construiască profilul de formare al omului capabil să aibă o viaţă împlinită, competenţele solicită şcoala la crearea unui context educaţional în care elevii să aplice cunoştinţele şi să exerseze deprinderile şi atitudinile dobândite, astfel încât să conştientizeze relevanţa acestora în rezolvarea problemelor din viaţa cotidiană. O disciplină care să constituie contextul unei abordări crosscurriculare a competenţelor-cheie, presupunând formarea elevilor pentru a rezolva probleme specifice celor din viaţa reală, se impune, aşadar, ca necesară. Disciplina opţională „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“, având la bază paradigma comportamental-atitudinală ce face transferul achiziţiilor dobândite în cadrul academic către viaţa reală, răspunde acestei nevoi prin abordarea pragmatică a conceptului abilitate de viaţă, definit ca set de cunoştinţe, comportamente, atitudini şi performanţe necesare unei vieţi de calitate în orice context psihosocial. Complementare competenţelor ce ghidează sistemul nostru de învăţământ, abilităţile de viaţă reprezintă, în formarea elevilor, puntea de legătură necesară pentru transpunerea performanţelor dobândite în şcoală la condiţiile specifice din realitate. Ideea de fond a curriculumului este orientarea finalităţilor educaţiei înspre dimensiunile fundamentale ale existenţei umane (a fi, a şti, a face, a convieţui), care configurează în mod specific setul abilităţilor de care omul contemporan are nevoie pentru a lua deciziile potrivite împlinirii aspiraţiilor la o viaţă de calitate. Dimensiunile care configurează specificitatea disciplinei opţionale „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“ sunt: focalizarea activităţilor pe formarea comportamentelor adaptative, valorificarea/crearea unor situaţii de învăţare care transpun elevii în viaţa reală şi realizarea de conexiuni între competenţele specifice disciplinelor din trunchiul comun şi abilităţile de viaţă. Principiile fundamentale care au orientat elaborarea programei sunt: – principiul relevanţei: competenţele şi conţinuturile sunt corelate cu nevoile reale de dezvoltare ale elevilor; – principiul diversificării: strategiile şi situaţiile de învăţare sunt diversificate şi adaptate specificului grupului de elevi; – principiul transferului: se realizează conexiuni între activităţile de învăţare din cadrul formal şi viaţa cotidiană.Elaborat în cadrul proiectului „Metode inovative în formarea cadrelor didactice pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor“, cofinanţat prin Fondul Social European - Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane“ (POS DRU), axa prioritară 3, domeniul major de intervenţie 1.3, implementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, curriculumul opţionalului este structurat modular, pe câte 2 ani, corespunzător claselor a V-a-a VI-a şi a VII-a-a VIII-a. Abilităţile alese pentru a fi dezvoltate într-o oră pe săptămână au fost definite ca nevoi majore în educarea elevilor de către cele 1.000 de cadre didactice de specialităţi diferite care au beneficiat de formare în cadrul acestui program. Structura programei Structura curriculumului şcolar opţional „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă“ are următoarele componente: – nota de prezentare a scopului opţionalului şi a legislaţiei specifice europene şi naţionale, prin care se subliniază importanţa disciplinei, principiile şi valorile fundamentale, precum şi particularităţile acesteia; – competenţe generale corelate cu domeniile de competenţe-cheie; – valori şi atitudini implicate de abilităţile generale şi specifice; – competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora, care propun elemente derivate din caracteristicile educaţionale ale disciplinei; – sugestii metodologice, cu rolul de a orienta profesorii în implementarea acestei programe pentru realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu valorile, atitudinile şi competenţele prevăzute de programă.Competenţe generale 1. Afirmarea pozitivă a abilităţilor de autocunoaştere 2. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi proactiv în relaţia cu sine, cu ceilalţi, cu mediul 3. Utilizarea constructivă a abilităţilor de interrelaţionare 4. Aplicarea conştientă a abilităţilor de gestiune a cunoaşterii Valori şi atitudini • Orientarea spre o viaţă de calitate • Respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi • Valorizarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale • Adaptare şi deschidere faţă de schimbare • Valorificare critică a informaţiilor • Aprecierea unicităţii fiecăruia • Flexibilitate şi responsabilitate pentru propriile decizii • Autonomie în gândire • Participare la viaţa socială şi a comunităţii • Acceptare a diferenţelor şi a diversităţii • Responsabilitate civică şi profesională Competenţe specifice şi conţinuturi asociate Clasele a V-a şi a VI-a 1. Afirmarea pozitivă a abilităţilor de autocunoaştere
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
1.1. Identifică propriile emoţii şi ale celor din jurul său, pe baza comportamentelor, limbajului, atitudinii, mimicii şi pantomimicii. 1.2. Exemplifică legătura dintre gânduri, emoţii şi comportament. 1.3. Utilizează strategii de control emoţional. |
Abilităţi de gestionare a emoţiilor • Conduita emoţională expresivă (expresii emoţionale, etichete verbale specifice, reacţii fiziologice asociate trăirilor afective) • Relaţia gânduri-emoţii-comportamente • Strategii de control emoţional |
|
1.4. Se autoanalizează în vederea cunoaşterii de sine. 1.5. Explică rolul eşecului în dezvoltarea proprie şi cunoaşterea de sine. 1.6. Exemplifică o serie de modalităţi concrete de dezvoltare a resurselor personale. |
Abilitatea de a avea încredere în sine • Puncte forte şi limite personale • Greşeala - etapă normală, naturală şi uneori necesară în dezvoltarea personală • Modalităţi de dezvoltare şi valorificare a resurselor personale |
2. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi proactiv în relaţia cu sine, cu ceilalţi, cu mediul
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
2.1. Analizează şi evaluează relaţia dintre igiena personală şi sănătate. 2.2. Îşi monitorizează programul zilnic şi respectă regulile de igienă. |
Abilităţi de igienă personală • Igiena personală. Reguli pe care le respectăm • Sănătate şi igienă personală • Programul personal de igienă zilnică/săptămânală |
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
2.3. Explică opţiunile personale de nutriţie. 2.4. Gestionează, benefic pentru propriul organism, timpul de odihnă şi mişcare. |
Abilităţi de adoptare a unui stil de viaţă sănătos • Nutriţia • Mişcarea şi sănătatea • Odihna zilnică |
|
2.5. Identifică cauzele şi interpretează efectele care pot deteriora calitatea mediului înconjurător. 2.6. Gestionează materialele care pot fi valorificate sau reciclate. |
Abilităţi de explorare ecologică a mediului • Acţiunile umane şi efectele nefaste asupra mediului • Reciclarea - o soluţie pentru protejarea mediului |
|
2.7. Identifică legături observabile între confort/inconfort, securitate/pericole. 2.8. Elaborează proiecte de amenajare a camerei, locuinţei care respectă regulile de siguranţă. |
Abilităţi de îngrijire şi realizare a siguranţei locuinţei • Noţiuni elementare privind curăţenia în spaţiul personal • Sistemele de siguranţă ale locuinţei. Rolul şi scopul lor • Reguli de bază pentru amenajarea spaţiului personal |
|
2.9. Utilizează şi manipulează corect aparatele cu care lucrează. |
Abilităţi tehnice • Aparatura casnică, de la tehnică la electrotehnică • Aplicarea şi respectarea normelor de utilizare în bune condiţii a aparaturii tehnice |
3. Utilizarea constructivă a abilităţilor de interrelaţionare
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
3.1. Abordează comportamente nonverbale şi paraverbale adecvate ascultării active. 3.2. Aplică regulile ascultării active în diverse contexte. |
Abilitatea de ascultare activă • Ascultarea activă - elemente nonverbale şi paraverbale • Adaptarea regulilor ascultării active la diverse contexte |
|
3.3. Construieşte mesaje pertinente, coerente şi convingătoare. 3.4. Utilizează regulile discursului argumentativ atunci când îşi exprimă opiniile. |
Abilitatea de persuasiune • Regulile unui discurs de argumentare a opiniilor personale • Tehnici de influenţare a celorlalţi |
|
3.5. Utilizează regulile lucrului în grup. 3.6. Rezolvă sarcinile, asumându-şi rolurile. |
Abilitatea de lucru în echipă • Organizarea lucrului în echipă • Asumarea rolurilor şi a sarcinilor |
|
3.7. Aplică, potrivit contextului, tehnici de rezolvare a conflictelor. |
Abilitatea de rezolvare a conflictelor • Tipuri de conflicte şi sursele lor • Tehnici de rezolvare a conflictelor |
|
3.8. Recunoaşte şi acceptă diferenţele interumane. |
Acceptarea diferenţelor • Stereotipuri. Prejudecăţi. Comportamente discriminatorii • Identitate şi alteritate |
|
3.9. Participă la activităţi ce au caracter de voluntariat. |
Voluntariatul • Definiţie. Caracteristici, reguli, resurse • Activităţi de voluntariat |
4. Aplicarea conştientă a abilităţilor de gestiune a cunoaşterii
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
4.1. Identifică stiluri de învăţare. Utilizează reguli de ergonomie a învăţării. 4.2. Aplică tehnici de învăţare eficientă. |
Abilitatea de învăţare independentă • Stiluri de învăţare. Organizarea spaţiului de învăţare • Tehnici de învăţare eficientă |
|
4.3. Stabileşte obiective specifice, măsurabile, realiste, realizabile într-un timp dat. |
Abilitatea de planificare şi organizare • Nevoi, dorinţe, necesităţi • Formularea obiectivelor - etapa principală în planificarea personală |
|
4.4. Identifică informaţii relevante despre natura problemei, modalităţi de rezolvare, impact. 4.5. Stabileşte un plan de rezolvare ţinând cont de resursele personale, timp, metode şi tehnici |
Abilitatea de rezolvare a problemelor • Resurse utilizabile în rezolvarea de probleme • Strategii de rezolvare a problemelor |
Clasele a VII-a şi a VIII-a 1. Afirmarea pozitivă a abilităţilor de autocunoaştere
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
1.1. Valorifică experienţele personale. |
Abilitatea de a avea încredere în sine • Valorificarea succesului • Gestionarea eşecului |
|
1.2. Controlează stările emoţionale proprii. |
Abilităţi de gestionare a emoţiilor • Tehnici de gestionare a emoţiilor • Relaţia emoţii - performanţe |
|
1.3. Îşi evaluează comportamentul, resursele, posibilităţile în vederea rezolvării unor sarcini. 1.4. Examinează corect situaţiile, luând decizii corespunzătoare. 1.5. Prioritizează sarcinile în vederea eficientizării procesului de rezolvare a acestora. |
Abilitatea de asumare a responsabilităţilor • Relaţia sarcini - competenţe • Metode de organizare şi prioritizare a sarcinilor • Standarde şi indicatori de realizare a sarcinilor |
|
1.6. Identifică situaţiile stresante pentru propria persoană. 1.7. Aplică strategii de prevenire şi depăşire a situaţiilor stresante. 1.8. Utilizează tehnici de relaxare în situaţii stresante. |
Abilitatea de gestionare a stresului • Reacţiile fiziologice ale organismului în prezenţa factorilor de stres • Tehnici de relaxare • Strategii de prevenire şi depăşire a situaţiilor stresante |
2. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi proactiv în relaţia cu sine, cu ceilalţi, cu mediul
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
2.1. Alege conştient modalităţi adecvate de asigurare a igienei personale. 2.2. Evită riscurile implicate de încălcarea normelor de igienă. |
Abilităţi de igienă personală • Modalităţi de asigurare a igienei personale • Riscurile implicate de încălcarea normelor de igienă personală |
|
2.3. Alege şi consumă alimentele necesare unei bune dezvoltări a organismului în funcţie de valoarea lor nutriţională. |
Abilităţi de adoptare a unui stil de viaţă sănătos • Surse de procurare a alimentelor • Valoarea nutriţională a alimentelor • Beneficiile alimentaţiei sănătoase. Riscurile alimentaţiei nesănătoase |
|
2.4. Adoptă un comportament ecologic în relaţie cu mediul. 2.5. Optează pentru activităţi de explorare a mediului înconjurător. |
Abilităţi de explorare ecologică a mediului • Conduita umană şi mediul • Drepturi şi responsabilităţi ale omului în relaţia cu mediul • Influenţele calităţii mediului asupra calităţii vieţii omului |
|
2.6. Utilizează eficient şi chibzuit reţelele de asigurare a confortului existenţial. |
Abilităţi de îngrijire şi realizare a siguranţei locuinţei • Locuinţa şi reţelele de asigurare a confortului existenţial (apă, electricitate, căldură, cablu TV, internet, gaze) |
|
2.7. Utilizează şi manipulează corect aparatele cu care lucrează. |
Abilităţi tehnice • Aparatura, de la tehnică la electrotehnică • Aplicarea şi respectarea normelor de utilizare în bune condiţii a aparaturii tehnice |
|
2.8. Planifică şi coordonează activităţi de antreprenoriat. 2.9. Identifică riscurile acţiunilor. |
Abilităţi antreprenoriale • Întreprinzătorul şi spiritul întreprinzător • Resursele unui întreprinzător • Risc şi prevedere în acţiune |
3. Utilizarea constructivă a abilităţilor de interrelaţionare
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
3.1. Aplică regulile ascultării active în diverse contexte. |
Abilitatea de ascultare activă • Roluri sau funcţii ale ascultării active • Procesul de ascultare activă. Senzaţia. Interpretarea. Înţelegerea şi răspunsul • Principii şi reguli ale ascultării active |
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
3.2. Construieşte mesaje pertinente, coerente şi convingătoare. |
Abilitatea de comunicare persuasivă • Persuasiunea în mesajele verbale, nonverbale şi paraverbale • Opinia, de la ipoteză de discurs la părere nefondată informaţional • Argumentul. Structură, pertinenţă, validare |
|
3.3. Construieşte mesaje nonconflictuale, afirmându-şi identitatea. |
Abilitatea de comunicare asertivă • Comunicarea asertivă. Delimitări conceptuale • Elemente verbale specifice comunicării asertive. Aserţiunea „Eu“. Referinţele impersonale • Elemente paraverbale specifice comunicării asertive. Tonul şi intensitatea vocii • Elemente nonverbale specifice comunicării asertive. Contactul vizual. Postura. Mimica • Componentele comunicării asertive. Refuzul cererilor. Solicitarea favorurilor şi formularea de cereri. Exprimarea sentimentelor pozitive şi negative. Iniţierea, continuarea şi încheierea unei conversaţii generale |
|
3.4. Utilizează negocierea ca modalitate de soluţionare a divergenţelor. |
Abilitatea de negociere • Negocierea. Delimitări conceptuale. Contexte implicate • Metode, tehnici şi strategii de negociere |
|
3.5. Îşi adaptează comportamentul la rolul şi regulile de lucru din echipă. |
Abilitatea de lucru în echipă • Roluri şi sarcini în echipă • Organizarea şi planificarea lucrului în echipă • Leadershipul şi managementul grupului |
|
3.6. Aplică adecvat strategii şi tehnici de gestionare a conflictului. |
Abilitatea de rezolvare a conflictelor • Conflictul. Context şi cauze • Strategii şi tehnici de gestionare şi rezolvare a conflictelor |
|
3.7. Comunică deschis şi respectuos cu persoane aparţinând altor etnii, culte religioase etc. |
Acceptarea diferenţelor • Valori. Credinţe. Religii. Mentalităţi. Culturi • Toleranţa. Respectul. Acceptarea |
|
3.8. Participă la acţiuni de voluntariat potrivite propriilor competenţe. |
Voluntariatul • Voluntariat. Tipuri de voluntariat • Drepturile şi responsabilităţile voluntarului. Cadrul legal |
4. Aplicarea conştientă a abilităţilor de gestiune a cunoaşterii
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
4.1. Analizează critic situaţiile, opiniile, stabilind cauzele şi efectele, imaginând soluţii, stabilind concluzii. |
Abilitatea de gândire critică • Procesul gândirii critice • Analiză. Raţionament. Evaluare. Soluţionarea problemei. Luarea deciziei |
|
4.2. Identifică stilurile de învăţare. 4.3. Aplică tehnici de învăţare eficientă. |
Abilitatea de învăţare independentă • Stiluri de învăţare • Organizarea spaţiului de învăţare • Tehnici de învăţare eficientă |
|
4.4. Utilizează metode şi tehnici eficiente de organizare şi planificare. 4.5. Stabileşte indicatorii observabili şi măsurabili ai progresului efectuat în îndeplinirea obiectivelor. |
Abilitatea de planificare şi organizare • Planul de acţiune. Resurse. Activităţi. Indicatori de progres • Rezultate. Evaluare |
|
4.6. Identifică natura problemei, modalităţi de rezolvare, impact. 4.7. Stabileşte un plan de rezolvare ţinând cont de resursele personale, timp, metode şi tehnici. |
Abilitatea de rezolvare a problemelor • Resurse utilizabile în rezolvarea de probleme • Strategii de rezolvare a problemelor |
|
Competenţe specifice |
Conţinuturi asociate |
|
4.8. Gestionează conştient şi asumat procesul luării deciziilor. |
Abilitatea de luare a deciziilor • Luarea deciziilor. Definiţie. Context. Proces • Stiluri decizionale • Strategii decizionale |
Sugestii metodologice Premisa abordării didactice a abilităţilor de viaţă este crearea unui raport de complementaritate între educaţia nonformală şi educaţia formală, atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul modalităţilor şi formelor de realizare. În ceea ce priveşte conţinuturile, complementaritatea competenţe-abilităţi de viaţă asigură cadrul optării pentru acest program de formare de către toate cadrele didactice. În esenţă, cursul exploatează în mod direct sau în mod indirect cunoştinţe dobândite de elevi la toate disciplinele din trunchiul comun, creând oportunitatea corelării acestora în vederea manifestării lor prin comportamente şi atitudini la nivel de performanţă în viaţa reală. Această relaţie este reprezentată în discheta de mai jos, care permite identificarea corespondenţelor între cele 8 competenţe-cheie, abilităţile generale şi cele specifice:  Discheta „Competenţe-abilităţi de viaţă“ Discheta sintetizează simbolic treptele devenirii umane prin educaţie şi formare: 1. Cercul din centru cuprinde cele 4 dimensiuni ale existenţei umane: a fi, a şti, a face, a convieţui. 2. Cercul al doilea dinspre centru cuprinde direcţiile generale de dezvoltare a abilităţilor de viaţă. 3. Cercul al treilea este cel al competenţelor-cheie care stau la baza educaţiei formale în şcoală. 4. Cercul al patrulea este cel al abilităţilor de viaţă necesare pentru a trăi o viaţă de calitate. În viaţa reală, omul se manifestă continuu prin toate cele 4 dimensiuni, rezolvând probleme care implică stăpânirea celor 8 competenţe-cheie traduse prin abilităţi de viaţă. Implicarea elevilor în programe de dezvoltare a abilităţilor de viaţă determină valorizarea competenţelor dobândite în cadrul formal şi înţelegerea finalităţilor educaţiei. Dezvoltarea abilităţilor de viaţă se realizează prin proiecte structurate pe algoritmul educaţiei nonformale, care include următoarele etape: 1. Identificarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor: Cu ajutorul metodelor de investigare (observaţie, chestionar, interviu etc.) profesorii pot descoperi nevoile reale ale elevilor privind dezvoltarea abilităţilor de viaţă cuprinse în programă. 2. Crearea situaţiilor de învăţare destinate conştientizării nevoilor identificate Proiectul dezvoltării abilităţilor trebuie asumat atât de profesor, cât şi de elevi. Implicaţi în situaţii de învăţare prin care să se confrunte cu propriile nevoi, aceştia îşi vor manifesta dorinţa de a participa atât la proiectarea, cât şi la derularea activităţilor. 3. Stabilirea obiectivelor operaţionale ale activităţilor Obiectivele trebuie să fie concrete/specifice, realiste, adaptate profilului şi dinamicii clasei, bazate pe nevoile reale ale elevilor şi să facă referire la indicatori stabiliţi anterior. 4. Proiectarea activităţilor – Pregătirea contextului: contextul fizic de învăţare, indiferent că este sala de clasă, un alt spaţiu din şcoală sau din afara ei, trebuie să fie sigur, pregătit şi adaptat activităţilor ce urmează a fi implementate, să stimuleze procesul de învăţare şi să reflecte realitatea în care se manifestă abilitatea de viaţă. – Designul activităţilor: trebuie să se muleze pe preferinţele şi stilurile de învăţare ale elevilor, să ia în considerare aşteptările, experienţa anterioară şi sugestiile participanţilor. – Alegerea metodelor: metodele folosite în cadrul procesului de formare trebuie să permită deopotrivă achiziţia informaţiilor, formarea comportamentelor şi a atitudinilor şi manifestarea performanţelor. Paleta opţiunilor trebuie să includă o gamă diversificată de metode şi procese: lucrul în echipă, lucrul individual, discuţiile de grup, brainstorming, jocurile, atelierele, jocul de rol, instruirea directă, simularea, investigaţia, studiul de caz, photovoice, animaţia socioeducativă, proiectul, vânătoarea de comori, origami, public speaking, cafeneaua publică, teatru forum, biblioteca vie, storytelling, debate, open space technology, writing theatre etc. – Asigurarea reflecţiei (debriefingului): elevii trebuie încurajaţi să reflecteze asupra procesului lor de învăţare. – Planificarea evaluării: fiecărei activităţi trebuie să îi fie corelat un proces de evaluare/autoevaluare care să urmărească atingerea obiectivelor propuse.5. Înregistrarea rezultatelor: Abilităţile dobândite în procesul de învăţare trebuie să fie identificabile, măsurabile, să se muleze pe nevoile elevilor şi să fie în concordanţă cu obiectivele activităţilor. Proiectele activităţilor de dezvoltare a abilităţilor de viaţă se realizează prin definirea tuturor celor 4 cercuri ale matricei comportamental-atitudinale:  Matricea comportamental-atitudinală a abilităţilor de viaţă Coordonatele configurative ale matricei abilităţilor sunt întrebările:
|
Cunoştinţe (Ce trebuie să ştie elevul?) |
Comportamente (Ce trebuie să facă elevul?) |
Atitudini (Cum trebuie să se manifeste elevul?) |
Performanţe (Ce trebuie să ştie să facă elevul?) |
|
|
|
|
|
Performanţa în dezvoltarea abilităţilor de viaţă implică acumularea cunoştinţelor necesare afirmării comportamentelor pe baza cărora se modifică atitudinea, atingându-se prin punerea în relaţie a celor 4 dimensiuni în proiectul fiecărei activităţi. Situaţiile de învăţare şi strategiile de lucru trebuie să implice elevii în activităţi organizate în contexte diverse. Orele destinate cursului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă trebuie modulate astfel încât să permită derularea activităţilor atât în spaţiul şcolii, cât şi în afara acestuia. Pentru realizarea unui echilibru între activităţile organizate în mediu sigur şi cele realizate în viaţa reală, poate fi utilizată ca reper de proiectare următoarea schemă:  Fiecare situaţie presupune următoarele: 1. Activităţi organizate în mediu sigur • Toate activităţile sunt pregătite şi conduse de către un adult competent. • În cadrul acestor activităţi, indicaţiile şi regulile sunt clare. • Copiii sunt supravegheaţi de adulţi. • Consecinţele comportamentului copiilor sunt „doar“ la nivel psihologic. 2. Sarcini şi roluri într-un mediu sigur • Implicarea elevilor în roluri de lucru şi sarcini care îi ajută să îşi asume responsabilităţi în mod mai natural. • Asumarea rolurilor şi îndeplinirea sarcinilor se realizează în mediul sigur, sub monitorizarea directă sau indirectă a profesorului. 3. Situaţii spontane într-un mediu sigur • Utilizarea situaţiilor spontane relevante pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ce pot apărea la şcoală, în timpul orelor sau în pauze ca situaţii de învăţare. 4. Instruire de abilităţi de viaţă în viaţa reală • Utilizarea în procesul de formare din cadrul curriculumului a situaţiilor de învăţare din viaţa reală în care copiii pot interacţiona cu oamenii „din afară“ (neimplicaţi în instruire). • Contextele de învăţare din viaţa reală creează cadrul educaţiei nonformale, oferind copiilor şi tinerilor posibilitatea de a se manifesta spontan. 5. Utilizarea abilităţilor de viaţă în viaţa reală • Scopul dezvoltării abilităţilor de viaţă îl reprezintă folosirea lor spontană în situaţii din viaţa reală. • La finalizarea unui program de instruire în domeniul abilităţilor de viaţă elevii folosesc abilităţile învăţate în mod natural şi sunt capabili să reflecteze asupra comportamentului lor şi să înveţe de pe urma acestei reflecţii. Profesorul trebuie să identifice contexte ulterioare proiectului, care implică abilităţile formate, pentru afirmarea acestora în viaţa reală. Evaluarea stadiului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă În cazul dezvoltării abilităţilor de viaţă, evaluarea are caracter formativ, anticipativ, nu se limitează doar la constatarea stadiului de dezvoltare. Ea oferă un feedback constructiv participanţilor, prin care informează asupra rezultatelor obţinute şi asupra a ceea ce urmează să fie făcut. Ceea ce trebuie să-şi propună cel care realizează evaluarea dezvoltării abilităţilor de viaţă nu este să raporteze acţiunile educative sau rezultatele obţinute la un set de valori, mai mult sau mai puţin absolute, ci să ajungă „la o descriere suficient de sistematică pentru a putea percepe legături între diferite elemente şi, în caz de nevoie, să acţioneze asupra unora dintre ele pentru a modifica altele“. [UNESCO, L’Éducateur et l’ approche systémique, apud. Cucoş: 375] În acest areal evaluarea devine participativă. Utilizând metode de autoevaluare, de reflecţie asupra procesului învăţării, profesorul trebuie să ajute elevii să îşi evalueze ei înşişi progresul înregistrat în procesul de învăţare. Implicarea elevilor în proces este cu atât mai necesară cu cât metodele nonformale generează contexte atipice de învăţare, care solicită atât explicitarea demersurilor pe care le implică prin prezentarea obiectivelor, cât şi debriefingul. Metodele şi instrumentele de evaluare trebuie adecvate contextelor şi obiectivelor procesului de învăţare, modulându-se atât cu educaţia formală, cât şi cu cea nonformală, astfel încât să permită măsurarea stadiului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă. Observarea sistematică a comportamentului celor formaţi, analiza de caz, jurnalul reflexiv, proiectul, portofoliul, jocul de rol sunt câteva dintre metodele ce pot înregistra progresul în aceste contexte de formare. Cel mai exigent instrument de evaluare a progresului înregistrat de elevi, instrument care îşi diversifică permanent metodele de evaluare şi care oferă şcolii un feedback continuu, rămâne însă viaţa reală. Pentru a asigura elevilor şansa la o viaţă de calitate şi a primi feedbackul aşteptat, şcoala trebuie să transfere competenţele în abilităţi de viaţă, astfel încât toţi să fie premianţi ai concursului fără autori „Şcoala te pregăteşte pentru viaţă“. Bibliografie selectivă • Belciu, Mari-Elena, Demenenco, Daniela, Hinţ, Simina ş.a. (2011). Metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă la clasă Editura Paralela 45, Piteşti • Cucoş, C. (1996). Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi • Delors, J. Comoara lăuntrică. Raport pentru UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI, Editura Polirom Iaşi • Joiţa, Elena (2006). Instruirea constructivistă - o alternativă. Fundamente. Strategii. Editura Aramis, Bucureşti • Monteil, J.M. (1997). Educaţie şi formare. Editura Polirom, Iaşi • Oprea, Crenguţa (2003). Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti. Resurse cognitive şi didactice utile susţinerii cursului: • Anghel, P. (2003). Stiluri şi metode de comunicare. Editura Aramis, Bucureşti • Bloom, B. S. (1976). Human characteristics and school learning. McGraw-Hill • Cerghit, I., Radu, I.T. (1994). Didactica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti • Ciofu, E., Ciofu, C. (1997). Esenţialul în pediatrie. Editura Medicală Almatea • Corsaro, W.A. (2008). Sociologia copilăriei. International Book Access, ediţia a II-a, Cluj-Napoca • Cristea, S. (2002). Dicţionar de pedagogie. Editura Litera Educaţional, Chişinău • Curteanu, D., Chivu, Iulia, Popa, I. (2005). Ghidul trainerului. Editura Irecson, Bucureşti • Elkind, D. (1998). Teenagers in crisis: All grown up and no place to go. Reading, MA: Perseus Books • Gardner, H. (1993). Multiple Intelligences: The theory in Practice. Perseus Books • Găişteanu, Mihaela. Psihologia copilului, suport de curs • Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1993). Psihologia copilului. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti • Hart, L. (1983). Human Brain and Human Learning • Joiţă, Elena (2006). Instruirea constructivistă - o alternativă. Fundamente. Strategii. Editura Aramis, Bucureşti • Kovalik, Susan, Olsen, Karen (1994). The Model - Integrated Thematic Instruction. Books for Educators • Mişu, Silvia, Seuche, R., Şerbănescu, H. (2010). 100 de idei de educaţie nonformală. Bucureşti • Niculescu, Mariana (2000). Formarea formatorilor. Editura ALL EDUCAŢIONAL. Bucureşti • Oprea, Crenguţa (2003). Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti • Perkins, D.F. (2001). Understanding Adolescence. The Tasks. The Pennsylvania State University • Piaget, J. (1953). The Origins of Intelligence in the Child. London: Routledge & Kegan Paul • Piaget, J. (1954). The Construction of Reality in the Child. New York: Basic Books • Piaget, J., Inhelder, B. (1969). The Psychology of the Child. New York: Basic Books • Schaffer, H. R. (2007). Introducere în psihologia copilului. Editura ASCR, Cluj-Napoca • Sion, G. (2007). Psihologia vârstelor. Editura Fundaţiei România de Mâine, ediţia a IV-a, Bucureşti • Tripodi, T., Fellin, P., Epstein, I. (1986). Social Program Evaluation. Illinois: University of Michigan, F.E. Peacock Publishers • Turek, I. (2003). Kľúčové kompetencie • *** Ghid de identificare şi adresare a nevoilor emergente ale copiilor din România. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti, 2010 • *** Ghid metodologic pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă. World Learning, Programul Childnet, 2004 • *** Ghidul animatorului. Asociaţia Creativ, Bucureşti, 2008 • *** Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare • *** Nevoi emergente ale copiilor din România. Studiu exploratoriu. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti, 2010 • *** Nonformal Education Manual. Peace Corps, 2004 Autori: Mihaela Stoica, Elena Manuela Vlasie (coordonatori) Gabriel Mareş, Monica Halaszi, Maricica Manole, Corina Mighiu, Mihaela Cârstea, Adriana Popescu, Dana Demenenco, Mari-Elena Belciu, Simina Hinţ, Alis Pop, Luci Curta, Irina Ermolaev, Maria Borşan, Maria Lăcătuş Curriculum dezvoltat în cadrul proiectului „Metode inovative în formarea cadrelor didactice pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor“, implementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi organizaţia olandeză International Child Development Initiatives, finanţat prin Fondul Social European - Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane“ (POS DRU) Manager de proiect: Anca-Denisa Petrache
|