Având în vedere:– prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– Referatul de aprobare nr. 3.536/DPCVF din 19 octombrie 2018, elaborat de către Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi,în temeiul art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul muncii şi justiţiei sociale emite următorul ordin: Articolul 1Se aprobă Metodologia privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, prevăzută în anexa, care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul muncii şi justiţiei sociale, Marius-Constantin Budăi ANEXĂ METODOLOGIE privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau private Articolul 1Prezenta metodologie reglementează modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 2
(1) Măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private poate fi dispusă de către instanţele judecătoreşti competente în sarcina agresorului, în soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică, din oficiu sau la cererea expresă formulată de către celălalt soţ.
(2) În cadrul pronunţării sentinţei, instanţa dispune în mod aleatoriu orientarea agresorului către un cabinet de consiliere şi asistenţă psihologică, din lista de servicii psihologice existente pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa agresorul.
(3) În vederea orientării către programele speciale de consiliere psihologică a agresorului, instanţa ia în considerare cuantumul veniturilor acestuia în sensul existenţei capacităţii financiare proprii de a susţine contravaloarea serviciilor prestate.
(4) În cazul în care agresorul nu dispune de resurse financiare necesare susţinerii contravalorii programelor speciale de consiliere psihologică, instanţa poate dispune efectuarea consilierii de către serviciile publice de specialitate. Articolul 3Prevederile prezentei metodologii au ca element-cheie schimbarea de paradigmă, în sensul centrării atât pe nevoile victimei, cât şi pe cele ale agresorului şi pe dezvoltarea unor măsuri de prevenire a faptelor de violenţă domestică. Articolul 4Prezenta metodologie se aplică în conformitate cu următoarele principii: a)accesul egal la servicii sociale şi de sănătate specializate pe bază de opţiune voluntară sau, după caz, potrivit măsurilor dispuse de către instanţa judecătorească; b)respectarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi promovarea valorilor, relaţiilor sănătoase, nonviolente; c)asigurarea unei intervenţii unitare şi multidisciplinare pentru serviciile psihologice de asistenţă destinate agresorilor, conform nevoilor identificate; d)responsabilizarea agresorului pentru propria reabilitare şi reinserţie socială în vederea promovării unor relaţii sociale pozitive bazate pe strategii de relaţionare sănătoase şi/sau comportamente nonviolente; e)servicii sociale adaptate la nevoile agresorului. Articolul 5În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei metodologii, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Psihologilor din România, asigură: a)selectarea psihologilor specializaţi în psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie, din cadrul cabinetelor individuale de psihologie şi a altor societăţi profesionale de psihologie private care colaborează în mod direct cu medici specialişti psihiatri, care pot acorda asistenţă psihologică în cazurile de violenţă domestică, în soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică; b)selectarea psihologilor specializaţi în psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie din cadrul direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului, direcţiilor de asistenţă socială organizate în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor şi organizaţiilor neguvernamentale care furnizează servicii specializate destinate agresorilor. Articolul 6În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii, Colegiul Psihologilor din România asigură selectarea cabinetelor individuale de psihologie şi a altor societăţi profesionale de psihologie private care colaborează în mod direct cu medici specialişti psihiatri care au încheiat contracte cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi care redirecţionează pacienţi pentru a beneficia de şedinţe de consiliere psihologică şi psihoterapie gratuite prin servicii decontate prin sistemul de asigurări de sănătate. Articolul 7În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii, Colegiul Psihologilor din România pune la dispoziţia instanţelor judecătoreşti lista cu serviciile acreditate de consiliere psihologică şi asistenţă psihologică publice şi private pentru agresorii familiali, consiliere psihologică şi psihoterapie pentru cazurile de violenţă domestică şi pentru situaţiile de divorţ în care motivul este violenţa domestică. Articolul 8În funcţie de veniturile pe care le realizează, agresorul poate beneficia de servicii de consiliere şi asistenţă psihologică gratuită, atât prin intermediul serviciilor specializate în cadrul sistemului public, precum şi în cadrul cabinetelor individuale de psihologie private, prin servicii decontate potrivit sistemului naţional de asigurări de sănătate. Agresorii pot apela, după caz, la serviciile centrelor sociale destinate agresorilor şi acreditate conform legii, existente la nivel local. Articolul 9Psihologii care asigură consilierea agresorilor elaborează un plan de intervenţie psihologică, după caz, împreună cu medicul psihiatru, în care estimează numărul de şedinţe de consiliere la care urmează a fi prezent agresorul. Acest plan de consiliere poate fi modificat în funcţie de evoluţia ulterioară a agresorului. Articolul 10După realizarea primelor şedinţe decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi după finalizarea tuturor întâlnirilor de consiliere, psihologul elaborează un raport de consiliere. Articolul 11Raportul de consiliere cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a)numărul total de întâlniri avute cu agresorul; b)motivaţia încheierii şedinţelor; c)progresul sau regresul realizat de către agresor; d)recomandări pentru viitor, precum şi orice alte observaţii considerate importante în procesul de consiliere al agresorului. Articolul 12După elaborarea raportului de consiliere, psihologul îl înaintează instanţei judecătoreşti competente care a dispus măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, în vederea analizării acestuia şi dispunerii încetării măsurii sau, după caz, a prelungirii acesteia.