MESAJ Nr. 0
din 15 septembrie 2009
adresat Camerelor reunite
ale Parlamentului Romaniei în data de 15 septembrie 2009
ACT EMIS DE:
PRESEDINTELE ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 627 din 22 septembrie 2009
Domnule preşedinte al Senatului României,
Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Domnule prim-ministru,
Stimaţi membri ai Guvernului,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Stimaţi invitaţi,
Dragi români,
Această zi este o zi importantă pentru România. Este
un examen de maturitate pentru întreaga clasă politică. Guvernul României şi-a
asumat răspunderea pentru trei pachete de legi care pot aduce importante
modificări în funcţionarea statului. Majoritatea românilor îşi doreşte un
sistem de educaţie performant, care să asigure şanse reale tinerilor pe piaţa
muncii, iar comunitatea locală vrea şcoala mai aproape de ea. Majoritatea
românilor doreşte funcţionari publici plătiţi după merit, care să servească
competent interesul cetăţeanului. Majoritatea românilor îşi doreşte un aparat
de stat suplu şi eficient, nu o puzderie de agenţii bugetofage. Este o
schimbare radicală de care România are nevoie şi pe care românii o aşteaptă de
mulţi ani.
Salut curajul actualului Cabinet şi al actualei
coaliţii de guvernare de a-şi asuma politic un pas important în modernizarea
statului. Pe actualele reforme, clasa politică poate construi un stat modern,
un stat european care să servească interesele cetăţenilor. Nu mai este loc de
ezitări şi tergiversări. Unii îşi pierd privilegiile pe care le-au avut până
acum, alţii sunt nevoiţi să se adapteze unor noi standarde de performanţă.
Astăzi poate înceta complicitatea dintre clientela politică şi politicieni
pentru blocarea reformelor. Din acest punct România nu mai poate merge decât
înainte. Orice lege e perfectibilă. Dar actualele legi sunt clădite pe
principii care nu pot fi contestate de cei care doresc modernizarea României.
România este acum afectată de criza economică
mondială. Cu siguranţă nu o puteam evita. Dar am convingerea că puteam plăti un
cost mai mic al crizei dacă, după intrarea în Uniunea Europeană, în 2007 şi
2008 nu intervenea blocarea sau amânarea procesului de reformă a instituţiilor
şi de modernizare a statului. Fără să ducem la capăt aceste reforme, românii
vor suferi întotdeauna mai mult decât alţi europeni de pe urma oricăror crize
economice sau financiare.
Aici, în Parlamentul României, am depus jurământul
în calitate de Preşedinte al României. Mă întorc astăzi aici, după 5 ani, în
faţa reprezentanţilor aleşi ai poporului pentru un bilanţ onest al mandatului
meu. Acum 5 ani am declarat chiar în acest loc: „Vreau să fim alături într-un
efort comun şi susţinut de a moderniza România pe baza principiilor statului de
drept, o Românie demnă şi încrezătoare în viitorul ei."
Dragi români,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Cel mai mare privilegiu pe care îl poţi avea într-o
viaţă de om este acela de a fi Preşedintele ţării tale. Am onoarea, din 2004,
să îmi slujesc naţiunea şi să o ajut să progreseze ca Preşedinte al României.
România este o ţară cu o democraţie tânără, plină de vitalitate, în continuă
creştere, capabilă să se reinventeze pe sine. De la începutul mandatului meu de
Preşedinte au existat dezbateri legitime asupra unora dintre deciziile pe care
le-am luat, dar este de necontestat faptul că am evoluat cu toţii, că pentru
România s-au deschis în ultimii ani ferestre de oportunităţi şi că am stabilit
câteva direcţii care vor ghida cursul ţării noastre în viitor. Astăzi vreau să
folosesc şansa de a mă adresa Parlamentului pentru a împărtăşi cetăţenilor
României câteva gânduri despre drumul pe care l-am parcurs împreună în ultimii
5 ani şi despre viitorul naţiunii.
Poate că pentru mulţi politicieni sau oameni de
afaceri, care aveau probleme cu instituţiile statului, nu am fost Preşedintele
pe care şi l-au dorit. Dar în fiecare moment al mandatului meu m-am gândit ce
Preşedinte îşi doresc românii. Care sunt aşteptările celor mai mulţi dintre
români de la Preşedintele lor şi ce trebuie să fac eu pentru a îmi îndeplini
misiunea. Inţelegerea mea, de-a lungul întregului mandat, a fost că românii îşi
doresc un Preşedinte care să contribuie la modernizarea ţării, un Preşedinte
care să nu facă niciun fel de compromisuri cu oameni din sistemul pe care îl
eticheta, în campania din 2004 şi după aceea, a fi un sistem ticăloşit şi eu nu
am făcut aceste compromisuri. Să ne aducem aminte că România anului 2004 era o
Românie în care începea să se consolideze un nou Partid Stat arbitrar, care
tolera corupţia la nivel înalt, limita libertatea presei şi marginaliza
opoziţia.
In anul 2004, victoria mea ca reprezentant al
Alianţei Dreptate şi Adevăr a fost o victorie a nevoii de schimbare, a nevoii
de deschidere a instituţiilor statului către societate, a nevoii ca demnităţile
publice să nu mai fie locuri de refugiu faţă de acţiunea Justiţiei. Românii au
votat un Preşedinte care să îşi asume misiunea de a duce România în Uniunea
Europeană, de a moderniza România, de a acţiona pentru a reforma instituţiile.
Mi-am asumat această misiune. In ultimii 5 ani am acţionat pentru a duce la bun
sfârşit acest mandat. Nu am ezitat niciodată să critic acele instituţii ale
statului sau pe acei politicieni care au blocat reforme esenţiale pentru
modernizarea României. Din păcate, ele au fost considerate, de prea multe ori,
atacuri. Am spus lucrurilor pe nume, pentru că românii îşi doresc un Preşedinte
care să le spună adevărul.
Am impulsionat instituţiile statului să îşi facă
datoria, pentru că românii vor instituţii în care să aibă încredere. Poate am
făcut şi greşeli. Nu ascund acest lucru. Dar întotdeauna am acţionat cum am
crezut că este mai bine pentru oameni. Pentru milioanele de români care şi-au
dorit un Preşedinte implicat, un Preşedinte jucător, nu unul spectator. Doar
românii pot judeca ce am făcut şi ce nu am făcut bine. Este adevărat că, de
multe ori, fiind prea aproape de evenimente, nu mai realizăm cât de mult s-a
schimbat România în aceşti ani.
După 5 ani, românii au câteva certitudini care
înseamnă tot atâţia paşi în modernizarea României:
1. România este membră cu drepturi depline în
Uniunea Europeană.
2. Autorităţile judiciare competente nu mai au
reţineri în anchetarea foştilor şi actualilor miniştri.
3. Cota unică de impozitare este de 16%.
4. Presa îşi ia atâta libertate câtă vrea.
5. Adevărul despre crimele comunismului a fost făcut
public în această sală.
6. Două milioane de dosare ale fostei securităţi au
fost predate Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
7. Românii nu mai votează liste, votează oameni pentru
Parlamentul României.
8. România a trecut proba consecvenţei în politica
externă.
9. Marea Neagră, Dunărea, Nabucco au devenit oficial
proiecte europene. Despre ele vorbeam în campania din 2004.
10. Preşedintele românilor nu a făcut niciun fel de
compromisuri - nici măcar compromisul tăcerii -
cu oameni şi structuri pe care în 2004 le considera parte a sistemului
ticăloşit.
11. Avem o pensie minimă garantată şi pentru acei
vârstnici care nu au contribuit la sistemul de pensii.
12. S-au simplificat procedurile pentru redobândirea
cetăţeniei române şi creşterea numărului de burse pentru studenţii din
Republica Moldova.
Tot după 5 ani putem spune că: nu s-a realizat
reforma constituţională; nu există nicio condamnare definitivă a unui înalt
demnitar- şi aici este responsabilitatea
judecătorilor; există încă o neîncredere a partenerilor europeni faţă de
Justiţia din România; Parlamentul încă blochează unele dosare de presupusă
corupţie.
Realizările şi neîmplinirile acestui mandat sunt
efectul unei confruntări permanente ale forţelor reformiste din societate cu
inerţia, cu obişnuinţa, cu dorinţa oamenilor de a-şi păstra privilegiile, cu
interesele personale sau de grup, avantajate de vechea orânduire.
Această confruntare a atins apogeul în primăvara lui
2007. Probabil, va mai fi şi un apogeu la sfârşitul mandatului. Atunci, la doar
câteva luni după ce România reuşise, în urma unor eforturi extraordinare, să
devină ţară membră a Uniunii Europene, o coaliţie rapid formată a decis,
ignorând legea noastră fundamentală, că Preşedintele trebuie înlăturat. In
ciuda avizului Curţii Constituţionale, care a constatat că nu a existat nicio
încălcare a Constituţiei din partea Preşedintelui României, o majoritate
parlamentară de 75% a votat pentru suspendarea Preşedintelui ales. A fost
remarcabilă şi eficienţa comisiei parlamentare, condusă de domnul senator
Voiculescu, în a inventa încălcări constituţionale acolo unde nu erau.
După o lună, prin referendum naţional, 75% dintre
români s-au pronunţat pentru rămânerea în funcţie a Preşedintelui. A fost
dovada că rezistenţa la schimbare de la nivel politic nu poate frâna dorinţa de
schimbare a cetăţenilor. Dar, în final, a fost şi un test al maturităţii
democraţiei din România. Românii nu s-au lăsat păcăliţi şi au dat un semnal ferm
partidelor politice că procesul de modernizare a statului trebuie să continue.
Să ne amintim că, în urmă cu 5 ani, România era în
afara Uniunii Europene. Astăzi, România este stat membru cu drepturi depline al
Uniunii Europene. Aderarea ne-a adus o perioadă de creştere economică datorată
investiţiilor, o creştere a nivelului de trai şi o creştere a prestigiului
României pe plan internaţional. In ultimul an, apartenenţa noastră la Uniunea
Europeană ne-a oferit şansa de a micşora costurile sociale ale crizei şi
stabilitatea necesară pentru ca România să continue să fie o ţintă privilegiată
a investiţiilor străine.
Acum câteva zile am fost la fabrica Ford din
Craiova, unde investiţiile au continuat şi deja se produc automobile.
Apartenenţa la piaţa comună europeană a contribuit la succesul pe care mari
producători, cum este Dacia-Renault, l-au avut în ultimele luni, chiar în ciuda
crizei economice.
Dragi români,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Să ne amintim că, în urmă cu 5 ani, în economia
românească munca era descurajată. Cei care munceau mai mult erau impozitaţi mai
mult. Clasa de mijloc era considerată un fel de duşman de clasă, care trebuie
impozitat la maxim. In 2004, am promis românilor că, împreună cu Guvernul
Alianţei Dreptate şi Adevăr, vom încuraja munca. Că munca bine făcută va fi şi
bine plătită. Am convingerea că introducerea cotei unice de impozitare de 16%,
pentru care am militat încă din campania electorală din 2004, pe care am
susţinut-o din prima zi a mandatului meu şi chiar după schimbarea de guvern din
2008, a avut un rol crucial în creşterea prosperităţii economice din ultimii 5
ani.
Patru din cei 5 ani ai mandatului meu au fost
caracterizaţi de o creştere economică fără precedent în istoria contemporană a
României. Cu privire la evoluţia veniturilor populaţiei şi a creşterii
nivelului de trai, Comisia Naţională de Prognoză
relevă următoarele date. In perioada 2004 - iulie 2009 s-a realizat o
consistentă creştere a salariilor şi a pensiilor. Astfel, salariul mediu brut a
crescut de la 818 la 1.901 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a
crescut de la 232 la 714 lei, iar pensia medie de asigurări sociale în
agricultură a crescut de la 74 la 301 lei.
In acelaşi timp, stocul investiţiilor străine
directe a crescut în intervalul 2004 - iulie
2009 de la 15 miliarde euro la 55,6 miliarde euro. In cazul sărăciei absolute,
cea care de fapt reflectă dimensiunea fenomenului propriu-zis, în perioada 2004-2008
numărul persoanelor sărace în sens absolut s-a micşorat de la 4,1 milioane
persoane în 2004 la 1,2 milioane persoane în 2008 - date furnizate de
Institutul Naţional de Statistică. Din cauza crizei economice Banca Mondială a
prognozat pentru 2009 o creştere a ratei sărăciei absolute la un număr de
aproximativ 1,6 milioane persoane sărace ca efect al pierderii locurilor de
muncă sau al reducerii veniturilor. Chiar în situaţia unor venituri reduse la
bugetul de stat faţă de anul 2008, salariile, pensiile, ajutoarele sociale vor
fi plătite la timp, dar vom continua şi investiţiile.
In continuare, singurul mod în care putem realiza
echilibrul între resursele bugetare şi ordinea socială este de a produce
politici sociale prudente, coerente, bine focalizate şi eficiente. Aş vrea să
ştiţi că în România, în mod direct sau indirect, există 11 milioane de
asistaţi, prea mult. Ceea ce arată că ajutorul social nu este focalizat cum
trebuie. Unul dintre palierele reformei structurale a statului ar trebui să
vizeze flexibilizarea pieţei muncii, ca instrument de combatere a sărăciei.
O atenţie deosebită trebuie acordată şi populaţiei
din mediul rural. Nu este prima oară când declar că rezerva strategică de
eficienţă a României este la ţară, în mediul rural. Nu putem continua cu o
pondere ridicată de 30% a populaţiei ocupate în sectorul agricol şi, în acelaşi
timp, cu o pondere redusă a salariaţilor în mediul rural. O modificare
structurală, care să aibă în vedere reducerea locurilor de muncă în agricultură
şi generarea acestora în alte sectoare, va moderniza şi va aduce beneficii
celor care trăiesc la sate.
Cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare o
reprezintă cheltuielile pentru pensii. Acest efort bugetar nu este determinat
doar de numărul mare de pensionari, ci ascunde multe abuzuri, printre care aş
aminti pensiile de lux sau pe cele frauduloase, precum şi o parte dintre
pensiile de invaliditate. Menţinerea acestor practici afectează sistemul de
pensii. Mai mult, pentru a face faţă şi tendinţelor sociodemografice, sunt
necesare acţiuni care să vizeze: reducerea numărului de pensionari prin
creşterea vârstei medii de pensionare şi prin egalizarea vârstei de pensionare
între bărbaţi şi femei şi, de asemenea, unificarea sistemului public de pensii.
Doamnelor si domnilor.
Ca Preşedinte nu m-am implicat activ decât în zone
ale activităţii economice şi sociale care erau prioritare pentru români. Un
astfel de sector este sectorul de sănătate. Comisia prezidenţială pentru
analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România a
purtat un dialog timp de mai bine de un an cu toţi actorii din sistemul sanitar
(sindicate, patronate, organizaţii profesionale, asociaţii ale pacienţilor) şi
a propus o serie de soluţii pentru ameliorarea situaţiei din sistemul sanitar.
Actualul Guvern şi actualul ministru al sănătăţii
şi-au însuşit atât raportul, cât şi soluţiile propuse şi au elaborat un
calendar de implementare a acestora, program pe care până în prezent l-au
respectat. La 1 iunie 2009 au fost finalizate primele 10 ghiduri de practică
medicală pentru primele 10 afecţiuni ca incidenţă. Aceste ghiduri, care vor fi
extinse şi pentru alte afecţiuni, sunt deosebit de importante atât pentru
pacient, cât şi pentru medic, care va putea fi protejat de acuzaţii de
malpraxis, cât şi pentru sistem, care va avea un control mai bun asupra
procedurilor.
De asemenea, primele 22 de spitale au fost
transferate către administraţia locală. Un număr mare de spitale a intrat
într-un program de modernizare. Trebuie să continuăm pe acest drum, sănătatea
fiind una dintre priorităţile cetăţeanului. Trebuie crescute, în perioada
următoare, alocările financiare pentru sănătate, concomitent cu optimizarea
alocării resurselor în interiorul sistemului. Majorarea salariilor din sectorul
sanitar este absolut necesară, dar odată cu reformarea completă a sistemului.
Cu siguranţă reformele în curs vor duce la creşterea
calităţii asistenţei medicale. Am predat deja la Cameră acest raport pe
sănătate, care, sunt convins, este util comisiei de specialitate, având în
vedere că a fost elaborat de cei mai reputaţi specialişti în domeniu.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Să ne amintim că în urmă cu 5 ani învăţământul era
subfinanţat şi centralizat. Că părinţii şi comunităţile locale nu aveau niciun
cuvânt de spus şi că totul era hotărât de la centru. Reforma sistemului
educaţional a constituit un punct central al mandatului din perioada 2004-2009. Pentru învăţământul românesc reforma este vitală. M-am
implicat şi am susţinut constant alocarea a cel puţin 6% din PIB pentru bugetul
Educaţiei, tocmai ca reforma să poată fi implementată. Am înţeles că reprezint
interesele celor care sunt direct afectaţi de lipsa de performanţă a sistemului
de învăţământ: elevi, studenţi, părinţi, profesori, prin crearea unei comisii
prezidenţiale ce a reunit experţi în educaţie şi care a avut drept scop
furnizarea unui diagnostic şi a unei serii de soluţii cu privire la reforma
sistemului educaţional.
Pe baza Raportului Comisiei prezidenţiale pentru
analiza şi elaborarea politicilor din domeniul educaţiei şi cercetării,
elaborat de această comisie, a fost semnat, în 2008, Pactul naţional pentru
educaţie. Plecând de la acest pact, care a arătat că există un consens al
clasei politice privind necesitatea ca domeniul educaţiei să devină un domeniu
prioritar, experţi şi reprezentanţi ai societăţii civile au elaborat, într-un
spirit nepartizan, o strategie pentru reforma învăţământului românesc şi o
serie de soluţii legislative.
Această expertiză a fost pusă la dispoziţia
Guvernului. Ştiu că profesorii au fost dezamăgiţi că legea privind creşterea
salariilor nu a fost pusă în aplicare la sfârşitul anului 2008. A fost o lege
pe care a votat-o Parlamentul în unanimitate, pe care a susţinut-o ministrul
educaţiei din acel moment şi pe care eu am promulgat-o. Din păcate, nu au
existat resursele necesare pentru a se aplica. Criza economică a afectat sever
încasările bugetului pentru anul 2009.
Am convingerea că profesorii merită mai mult, ca şi
medicii sau alte categorii de bugetari. Dar creşterile de salarii în sectorul
public trebuie să fie corelate cu creşterea productivităţii muncii în economie
şi cu performanţele fiecăruia. Noua lege a salarizării în domeniul bugetar,
pentru care Guvernul şi-a asumat astăzi răspunderea, pune ordine în sectorul de
stat. Odată aplicată această lege, vom putea avea creşteri salariale
sustenabile şi echitabile.
Doamnelor si domnilor.
Am avut o preocupare constantă pentru diminuarea
riscurilor sociale cauzate de politici demografice inconsistente, care au fost
aplicate pe parcursul mai multor decenii. In ultimii 20 de ani, populaţia
României s-a redus permanent. Există previziuni conform cărora, dacă se
păstrează nivelul actual al ratei fertilităţii totale, atunci România va avea
circa 16,7 milioane de locuitori în anul 2050 şi doar circa 11,9 milioane de
locuitori în anul 2075.
Trebuie să renunţăm la incoerenţa decizională şi
instituţională, la experimentarea continuă, provizoratul şi incertitudinea din
sfera politicilor sociale, care au fost estompate în ultimii 7-8 ani de creşterea economică şi de posibilitatea de a lucra în
străinătate. Fără politici coerente aplicate astăzi, România riscă agravarea în
perspectivă a unor procese cum sunt: reducerea natalităţii, reducerea numărului
absolut al populaţiei, îmbătrânirea demografică, reducerea numărului
persoanelor active şi creşterea numărului de persoane inactive care depind de o
persoană activă şi aşa mai departe. De altfel, în acest scop am şi decis
înfiinţarea unei comisii prezidenţiale care să analizeze riscurile sociale şi
demografice din România. Avem nevoie de politici sociale echitabile, coerente,
bine focalizate, eficiente, care să reducă riscurile şi să menţină echilibrul
bugetar. Pe termen lung, trebuie să ne preocupe nu numai asigurarea creşterii
natalităţii, dar şi existenţa unor finanţe publice solide. Pe termen scurt şi
probabil mediu, trebuie să avem în vedere şi efectele crizei economice
mondiale.
Principala problemă constă în reducerea veniturilor
statului pe fondul nevoii sale de a creşte cheltuielile cu protecţia socială.
In ceea ce priveşte implicaţiile economice ale îmbătrânirii populaţiei,
consider că este crucială o restructurare radicală a sistemului de pensii şi
asigurări sociale şi medicale. Imbătrânirea demografică este mai puternică în
mediul rural. Aceasta generează o rată anuală mai mare de decese şi, ca urmare,
sporul natural este puternic negativ la sate, minus patru la mie, şi se află în
jurul lui zero în urban.
Ruralul se confruntă şi cu probleme sociale mai
grave. Ponderea populaţiei rurale aflate sub pragul sărăciei este de peste trei
ori mai mare decât cea a fragmentului corespunzător din mediul urban. Tratarea
problemei demografice impune şi politici coerente cu privire la migraţie. In
special după intrarea României în Uniunea Europeană, a avut loc o veritabilă explozie
a migraţiei externe, componenta majoră fiind cea a migraţiei temporare pentru
muncă. Procese economice şi sociale majore ale ţării sunt condiţionate prin
plecarea la lucru în străinătate, prin revenirea în ţară şi prin imigrarea din
străinătate în România.
Migraţia este un „fenomen social total" prin
care pot fi „citite" oportunităţi şi probleme, istorie, prezent şi viitor
la nivelul societăţii româneşti. Multe dintre problemele nerezolvate de
tranziţia spre economia de piaţă şi spre un stat al bunăstării au fost abordate
de către o bună parte dintre români, „pe cont propriu", prin emigrare
temporară în străinătate.
In concluzie, problema demografică trebuie tratată
în perspectivă, în contextul îmbunătăţirii mecanismelor de alocare eficientă a
resurselor şi de creştere a randamentului factorilor de producţie. In acest
sens, în mod deosebit, trebuie luată în considerare nevoia de utilizare
eficientă a resurselor umane, fixând ca obiectiv strategic creşterea
productivităţii muncii, având ca bază, în primul rând, creşterea performanţelor
sistemului naţional de educaţie pe fundalul îmbunătăţirii politicilor publice
de creare de locuri de muncă, în principal în activităţi creatoare de valoare
adăugată mai mare.
Raportul Comisiei prezidenţiale l-am predat doamnei
preşedinte, ca de altfel şi Raportul legat de Educaţie cu toate diagnosticele
din acest raport. Dacă sunt de interes pentru comisiile parlamentare, să ştiţi
că există.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Să ne amintim că, în urmă cu 5 ani, simpla idee de a
investiga un ministru sau parlamentar suspectat de corupţie era în sine un
subiect tabu. In ultimii ani, instituţiile au început să funcţioneze. Din 2005,
Departamentul Naţional Anticoruptie a trimis în judecată un număr de 20 de
foşti sau actuali miniştri şi parlamentari, din tot spectrul politic. Acestea
sunt realităţile indiscutabile. Sunt fapte.
Ca Preşedinte, am fost conştient că românii îşi
doreau ca legea să fie egală pentru toţi. De aceea, am cerut permanent
Guvernului să adopte reformele necesare. Am considerat că datoria mea politică
şi constituţională este să stopez orice ingerinţă a factorului politic în actul
de justiţie.
Conform atribuţiilor mele constituţionale, am
promovat şi susţinut persoane independente politic faţă de grupurile de interese
nelegitime, pe care le-am considerat capabile să dea eficienţă şi credibilitate
modernizării sistemului juridic.
Rezultatele Direcţiei Naţionale Anticoruptie,
remarcate şi de ultimul Raport pe justiţie al Uniunii Europene, şi în general
schimbarea atitudinii Parchetului faţă de puterea politică, precum şi
consecinţele introducerii unor declaraţii de avere pentru demnitari, înalţi
funcţionari şi magistraţi sunt numai câteva elemente care despart radical
situaţia de astăzi de cea de acum 5 ani. In
primii 2 ani ai mandatului, am colaborat bine cu Guvernul pentru a depolitiza
parchetele, pentru a introduce în sistem procurori tineri şi alte reforme
necesare sistemului judiciar. In acest fel, am reuşit să evităm clauza de
salvgardare.
Din păcate, după aderare, reformele din justiţie au
fost amânate sau chiar blocate până la începutul actualei guvernări. Rezultatul
s-a văzut: deşi DNA a trimis spre instanţele de judecată 20 de dosare de
actuali şi foşti demnitari, nu există nicio condamnare definitivă. Instanţa de
judecată este locul în care apar tergiversări şi blocaje procedurale. Deşi am
reuşit să evităm activarea clauzei de salvgardare în 2009, am rămas cu
Mecanismul de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene.
Trebuie să continuăm procesul de reformă în
Justiţie. Nu mă aştept să fie uşor. Ştiu însă cu certitudine că se poate.
Impreună cu Guvernul, cu judecătorii şi procurorii, cu fiecare om din sistemul
judiciar, cu Parlamentul, cu certitudine vom reuşi. Şi asta vă spun în calitate
de Preşedinte al României şi de român responsabil de soarta României.
In ultimele 9 luni am colaborat bine cu actualul
Guvern şi acum avem două coduri - civil şi
penal - moderne, adaptate realităţilor acestor zile şi practicilor
europene în materie. Prin acest pas reluăm reformele blocate la începutul
anului 2007, care vor duce la modernizarea Justiţiei din România. Dar avem
urgent nevoie de codurile de procedură, pentru a crea Justiţiei condiţii să
progreseze.
Reforma Justiţiei a început în 2004, prin legi noi,
prin aducerea de oameni noi. Peste 1.200 de magistraţi au părăsit sistemul şi
aproape 1.500 de tineri au devenit procurori şi judecători. Ce vedeţi acum în
Justiţie este în primul rând, pe de o parte, rezultatul faptului că magistraţii
se bucură de totală libertate; pe de altă parte, este evident că nu ştiu ce să
facă cu această libertate. Am convingerea că este o etapă prin care Justiţia,
ca şi presa, trebuie să treacă pentru a se maturiza. Ei, magistraţii, sunt
chemaţi să garanteze accesul liber al românilor la justiţie şi se pare că au
uitat să citească articolul 21 din Constituţia României.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Să ne amintim că, în urmă cu 5 ani, România era un
stat care ascundea adevărul despre perioada comunistă prin păstrarea sigiliului
asupra arhivelor. Consider că un moment important al mandatului meu s-a
petrecut chiar în această sală, pe 18 decembrie 2006, când pentru prima dată
regimul comunist din România a fost condamnat oficial. Nu a fost condamnat ca
doctrină, ci a fost condamnat pentru crimele acestui regim în spaţiul românesc.
Şi, repet încă o dată, a fost un regim ilegitim şi criminal, un regim care s-a
instaurat şi s-a prăbuşit cu tancurile în stradă.
Prin gestul condamnării regimului comunist am vrut
să pun întreg mandatul meu sub semnul unei schimbări definitive a atitudinii
instituţiilor statului faţă de problematica trecutului totalitar. Iar primul şi
poate cel mai semnificativ semn al schimbării acestei atitudini a fost
transferul a două milioane de dosare din custodia SRI şi a altor instituţii
spre custodia CNSAS. După 2005 şi mai ales după iulie 2007 s-a produs o
deschidere fără precedent a arhivelor create de instituţiile fostului Partid
Comunist.
Am considerat că o democraţie fără memorie este una
aflată în gravă suferinţă. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm
erorile trecutului. Am denunţat ferm şi consecinţele Pactului
Ribbentrop-Molotov. Am recunoscut responsabilitatea României, ca de altfel şi
domnul preşedinte Ion Iliescu, privind Holocaustul, inclusiv cu referire la
etnicii romi deportaţi în Transnistria. Astăzi în şcoli există un manual despre
Holocaust.
In acelaşi sens, al desprinderii de trecut, am
considerat că este o prioritate reforma serviciilor de informaţii. Am vrut să
elimin orice suspiciune asupra unor structuri ale statului care trebuie să
servească în primul rând siguranţa naţională a ţării. Din acest motiv, pentru
prima dată în ultimii 20 de ani, am numit directorii SRI şi SIE din partide
care se aflau în opoziţie faţă de Preşedinte.
Am asigurat continuarea înlocuirii cadrelor de
conducere a celor două servicii cu oameni tineri, din noua generaţie de
profesionişti ai informaţiilor. Aceşti oameni sunt educaţi în spiritul
valorilor occidentale ale democraţiei şi, datorită vârstei, neafectaţi de
sechelele trecutului comunist.
O nemulţumire a mea este nefinalizarea, nici până
acum, a dosarelor Revoluţiei. Avem un singur mare adevăr- o revoluţie şi o mineriadă în care avem peste 1.600 de morţi,
dar nu avem vinovaţi. Această mare nedreptate trebuie îndreptată, cu atât mai
mult cu cât au trecut 20 de ani şi nu există un răspuns clar. Aici aş vrea să
fiu foarte bine înţeles. Eu nu cer Justiţiei o anume soluţie, ci cer Justiţiei
să dea o soluţie, lucru pe care este obligată să îl facă.
Această mare obligaţie faţă de cei care şi-au dat
viaţa pentru ca noi să trăim liber trebuie îndeplinită. Şi nu voi înceta să cer
instituţiilor abilitate să îşi facă treaba până la capăt. Am această datorie,
ca Preşedinte al României şi ca român responsabil de soarta acestei ţări.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Securitatea naţională a fost una dintre preocupările
mele majore în acest mandat. In perioada 2005-2009,
funcţionarea CSAT a fost subsumată efortului general de modernizare a României.
In calitatea mea de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, am
acţionat cu prioritate pentru a asigura funcţionarea instituţiilor sistemului
naţional de securitate pe principii de legalitate, profesionalism, eficienţă şi
neimplicare politică.
In cei 5 ani de funcţionare a CSAT am reuşit câteva
realizări semnificative, având un impact pozitiv asupra funcţionării sistemului
de securitate naţională, inclusiv asupra performanţei sale. Pentru a asigura o
funcţionare unitară şi integrată a sistemului de securitate naţională, în
cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în şedinţa din 17 aprilie 2006,
am adoptat Strategia de securitate naţională a României.
Aceasta reprezintă un document modern, care reflectă
aspiraţiile actuale ale României şi acoperă obligaţiile statului român, atât în
faţa propriilor cetăţeni, cât şi în raport cu alianţele şi organizaţiile
internaţionale din care facem parte. Creşterea calităţii în funcţionarea
serviciilor de informaţii a fost posibilă prin reorganizare şi întinerire. CSAT
a aprobat reconfigurarea serviciilor de informaţii şi unele modificări ale
regulamentelor de organizare şi funcţionare.
Pentru prima dată după 60 de ani, serviciile
româneşti de informaţii revin la o organizare pe model occidental, reforma lor
fiind inspirată şi asistată de omoloagele din Occident. Performanţa
profesională înregistrată în timpul misiunilor naţionale sau internaţionale
arată că am făcut ce trebuia. Responsabilitatea faţă de aşteptările societăţii
civile poate fi demonstrată cel mai bine prin transferul către CNSAS a
dosarelor fostei Securităţi. Hotărârile Consiliului au constituit factorul
decisiv în accelerarea procesului de desecretizare şi transfer al dosarelor în
cauză.
Tot sub preşedinţia mea, Consiliul Suprem de Apărare
a Ţării a hotărât instituirea Comunităţii Naţionale de Informaţii, având ca
principală misiune integrarea informaţiilor provenite de la toate structurile.
Am încurajat şi am sprijinit o relaţie transatlantică puternică şi o cooperare
cât mai strânsă între NATO şi Uniunea Europeană. In toţi aceşti ani, România a
demonstrat, militar şi informativ, că din punct de vedere strategic este un
câştig pentru NATO şi pentru Uniunea Europeană.
Noul profil internaţional al României a fost întărit
şi prin continuarea cu succes a misiunilor internaţionale asumate, indiferent
că acestea au fost în Bosnia-Herţegovina, în Kosovo, Afganistan sau în Irak.
Performanţa militarilor noştri a fost foarte bună şi ea a adus ţării multiple
aprecieri internaţionale.
Pe fondul creşterii ameninţării teroriste la nivel
global, una dintre preocupările principale ale Consiliului a constituit-o
optimizarea capacităţii operaţionale a componentelor Sistemului naţional de
prevenire şi combatere a terorismului şi crearea condiţiilor necesare
implementării unor măsuri pentru diminuarea factorilor de risc asociaţi acestui
fenomen.
In martie 2005, trei jurnalişti români au fost
răpiţi în Irak. După două luni serviciile de informaţii au reuşit, printr-o
bună colaborare a instituţiilor statului, să-i aducă pe cei trei jurnalişti,
teferi, în ţară. Acest episod a demonstrat capacitatea instituţiilor care au
atribuţii în domeniul siguranţei naţionale de a lucra eficient, împreună cu
partenerii vest-europeni, în rezolvarea unor chestiuni sensibile pe agenda
luptei împotriva terorismului internaţional.
Pe partea de combatere a corupţiei şi a
criminalităţii organizate, un pas înainte în asigurarea unui mai bun management
al acţiunilor de asigurare a ordinii publice l-a constituit înfiinţarea
Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică, conceput în
urma documentării realizate de către specialişti ai Ministerului Administraţiei
şi Internelor în ţări din Uniunea Europeană.
Ca preşedinte al CSAT, am susţinut asumarea
responsabilităţii în zona securităţii energetice, în vederea alinierii la
politicile Uniunii Europene. Am cerut Guvernului să realizeze strategia
energetică a României pentru perioada 2007- 2020.
Acest document are în vedere implicarea României în proiecte importante, cum ar
fi proiectul „Nabucco" şi conducta de petrol Constanţa-Trieste. In
acest context, Guvernul a lansat şi un concept privind diplomaţia energetică,
având în vedere lărgirea acestuia pe pieţe cum ar fi cea din jurul Mării
Caspice, din Orientul Apropiat sau Africa de Nord.
Am aprobat retragerea din Irak a trupelor româneşti
în vara acestui an. Această decizie, în baza memorandumului semnat cu Guvernul
irakian, marchează sfârşitul celei mai complexe misiuni a Armatei Române după
cel de-al Doilea Război Mondial. Peste 8.400 de militari români au onorat
cuvântul dat de România ca aliat şi şi-au făcut cu cinste datoria timp de şase
ani, în condiţii grele. Mă închin în memoria militarilor căzuţi în Irak şi
Afganistan, căzuţi la datorie sub drapelul patriei.
In ciuda multelor încercări din aceşti ani de a
politiza prezenţa soldaţilor români în Irak, personal am fost adeptul
menţinerii cuvântului dat. România a rămas astfel un stat responsabil,
predictibil şi de încredere pentru aliaţii noştri.
Am apreciat că obligaţiile asumate în mandatul preşedintelui
Ion Iliescu sunt obligaţii ale României şi ele trebuie duse până la capăt,
indiferent dacă astăzi - după ce am intrat în
NATO şi în Uniunea Europeană - acest lucru ne place sau nu, fie că
vorbim despre angajamentele noastre în Balcanii de Vest sau în Afganistan.
Doamnelor si domnilor.
Să ne amintim că, până în urmă cu 5 ani, România
bătea încă la porţile Uniunii Europene. Să ne amintim că în 2004, chiar dacă
negocierile erau finalizate, era pusă sub semnul întrebării data aderării la
Uniunea Europeană, datorită clauzei speciale pe Justiţie, precum şi altor
carenţe administrative, mai ales în domenii precum agricultura, mediul şi
concurenţa.
A fost un efort intern şi de politică externă
consistent, pentru ca 1 ianuarie 2007 să fie momentul aderării, un efort care
s-a întins pe durata câtorva ani şi la care au contribuit toate partidele
parlamentare, alături de români.
Astăzi ţara noastră are un profil internaţional bine
conturat. Deplina recunoaştere a României ca stat credibil şi predictibil,
ataşat valorilor euroatlantice, a venit odată cu Summitul NATO din primăvara
anului 2008. A fost, fără îndoială, o reconfirmare a poziţiei României pe scena
internaţională, de care trebuie să fim mândri.
Ca Preşedinte am acţionat pentru ca vocea României
să fie auzită în lume. Nu mi-a fost teamă să spun şi adevăruri incomode, care
au trebuit spuse. Un stat care nu are curajul să stea drept în relaţiile
internaţionale va fi călcat în picioare. Am dezvoltat relaţiile deja bune cu
partenerii noştri europeni şi nord-americani, precum şi cu ţări prietene de pe
toate continentele.
Aş menţiona, în acest sens, cu deosebire,
consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, precum şi
dezvoltarea unor partenehate similare cu Republica Franceză şi Republica
Coreea. In cursul lunii viitoare, România va încheia un parteneriat strategic
cu Polonia, care va conferi noi valenţe eforturilor noastre în Uniunea
Europeană şi în vecinătate.
Consolidarea parteneriatului strategic cu Statele
Unite ale Americii are la bază interesele noastre comune, ce vizează
securitatea şi prosperitatea cetăţenilor noştri, dar poate, mai înainte de
toate, valorile libertăţii şi democraţiei. De la începutul mandatului meu am
considerat că, alături de prezenţa în structurile euroatlantice, numai o
relaţie consolidată cu SUA poate da României garanţiile de securitate pe termen
lung, de care avem nevoie. In acest sens, amintesc semnarea, în anul 2005, a
Acordului dintre România şi SUA privind activitatea forţelor Statelor Unite
staţionate pe teritoriul României. In baza Acordului, militari americani
operează şi se instruiesc, împreună cu soldaţii români, în cadrul facilităţilor
militare din zona Dobrogei.
Fără îndoială că această colaborare va întări
eforturile noastre privind asigurarea unui climat de stabilitate şi securitate
la Marea Neagră. Suntem parte a proiectului Nabucco şi am dovedit o prezenţă
activă în domeniul cooperării politice şi economice în zona Mării Negre.
Proiectul Nabucco e un proiect faţă de care mulţi politicieni şi analişti
români s-au arătat sceptici. Dar Nabucco e în curs de realizare. La capătul
unui uriaş efort diplomatic al statelor participante la proiect s-a semnat
recent, la Ankara, acordul de construire a gazoductului. Securitatea energetică
a ţării este o prioritate şi trebuie să rămână o prioritate, nu doar pentru a
asigura diversificarea surselor şi necesarul de consum, ci pentru a menţine
suveranitatea naţională şi autonomia deciziilor politice ale guvernelor
României.
Vreau să afirm, de asemenea, că România a reuşit să
aşeze problema zonei Mării Negre pe agenda Uniunii Europene, pornind de la
interesul nostru naţional. Este crucial pentru România ca la frontiera Uniunii
Europene şi a NATO să se afle un spaţiu de securitate şi prosperitate.
Evenimentele ne-au confirmat evaluarea. Conflictul ruso-georgian a trezit
Europa la realitate. România şi-a confirmat încă o dată capacitatea de
expertiză referitoare la această zonă, precum şi corectitudinea evaluării
strategice făcute, atunci când prezenta „salba" de conflicte îngheţate din
jurul Mării Negre ca pe un element de risc la adresa securităţii naţionale şi a
păcii în regiune - Transnistria, Abhazia,
Osetia de Sud, Nagornîi Karabah. Avem nevoie de Rusia în soluţionarea acestor
probleme de securitate: Rusia trebuie însă să joace acest rol cu
responsabilitate şi bună-credinţă. România doreşte o relaţie pragmatică, bazată
pe încredere şi pe respectarea intereselor reciproce cu Federaţia Rusă.
In pofida celor care doresc să minimalizeze
importanţa acordată regiunii Mării Negre de către comunitatea euroatlantică,
amintesc procesele care au fost lansate în perioada 2005-2009, ca urmare a eforturilor diplomatice ale României: Forumul
Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat, euroregiunea Mării Negre sub egida
Consiliului Europei, Sinergia Mării Negre în cadrul Uniunii Europene, precum şi
asigurarea implicării NATO, în premieră, în această regiune, ca urmare a
rezoluţiei Summitului NATO de la Bucureşti. Au fost, dacă vreţi, succese ale
politicii externe româneşti care au plecat de la interesul naţional, cu
reverberaţii regionale importante în domeniul dezvoltării, al democratizării şi
al comunicării între ţările riverane la Marea Neagră.
O altă iniţiativă promovată de România, care a avut
un ecou favorabil la nivelul Uniunii Europene, este proiectul pentru o
Strategie a Uniunii Europene în regiunea Dunării. Ne-a bucurat faptul că, la
Consiliul European din iunie 2009, Comisia a fost mandatată să elaboreze
viitoarea Strategie a Uniunii Europene în regiunea Dunării. Această strategie
va contribui la valorificarea potenţialului economic şi de transport fluvial al
Dunării, în perspectiva dezvoltării legăturii Dunăre-Main-Rin.
Statul român a obţinut în timpul mandatului meu o
decizie favorabilă a Curţii de la Haga, în diferendul cu Ucraina privitor la
delimitarea platoului continental şi a zonei economice exclusive în Marea
Neagră. A fost un efort dificil, dus la bun sfârşit de o nouă generaţie de
diplomaţi excepţionali. Victoria României la Haga este doar un exemplu care
confirmă ce poate realiza România, dacă ştim să ne apărăm drepturile.
Ca şi poziţia României în cazul statutului
provinciei Kosovo, victoria României la Haga demonstrează soliditatea abordării
pe care am susţinut-o în aceşti ani, în relaţiile dintre state: aceea a supremaţiei
dreptului internaţional, a forţei dreptului în locul dreptului forţei, după cum
spunea Nicolae Titulescu.
Doamnelor si domnilor,
Faptul că am insistat pe problematica euroatlantică
nu înseamnă că interesele strategice ale României se limitează strict la acest
spaţiu. Am extins relaţiile cu statele din Caucaz şi Asia Centrală. La
sfârşitul acestei luni vom semna un parteneriat cu Republica Azerbaidjan, care
devine un pol energetic pentru România.
Vizitele frecvente în Orientul Mijlociu şi în zona
Golfului demonstrează că problemele regiunii nu ne-au fost şi nu ne pot fi
indiferente. Dorim să promovăm mai atent şi, acolo unde este nevoie, să regăsim
intensitatea anterioară a relaţiilor cu aceste state.
Anvergura şi dinamismul Chinei potenţează extinderea
relaţiilor tradiţionale. In egală măsură, căutăm să dezvoltăm accelerat
legăturile cu Japonia, Republica Coreea, India şi alte state asiatice. Aş dori
să vă informez că este în curs de finalizare un raport complet legat de
detalii, el merge până la detaliu cu privire la politica externă derulată din
decembrie 2004 şi până acum. Odată cu încheierea mandatului, voi transmite
Parlamentului un exemplar, Guvernului un exemplar, la Cotroceni un exemplar şi
unul la mine.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Relaţia cu diaspora a reprezentat una dintre
priorităţile mandatului meu de Preşedinte şi de fiecare dată când am vizitat
ţări pe teritoriul cărora se aflau aceste comunităţi am avut un dialog
constructiv cu reprezentanţii acestora.
Dorinţa mea este ca toţi cei care simt româneşte,
indiferent unde trăiesc, să simtă că fac parte din acelaşi popor: poporul
român. Respectarea drepturilor comunităţilor româneşti din vecinătatea
apropiată României - Republica Moldova,
Ucraina, Serbia, Ungaria - a fost un subiect constant pe agenda mea.
Aici vreau să fac menţiunea legată de realităţile
politicii noastre externe din ultimii 20 de ani că, foarte rar până în 2005,
vecinilor noştri li s-au spus punctele noastre de vedere despre modul cum este
tratată comunitatea românilor din jurul frontierelor. Ei sunt românii de
aproape şi, în ultimii 4 ani, am avut întâlniri cu şefii de stat şi de guvern
destinate găsirii soluţiilor europene pentru românii de lângă noi.
Am acordat o atenţie specială românilor din
Republica Moldova şi Ucraina - cele mai
numeroase comunităţi istorice din afara graniţelor. Am susţinut în permanenţă
aspiraţiile europene ale cetăţeni/ordin Republica Moldova, dar a fost dificil
să oferim un sprijin mai consistent procesului de apropiere de Europa, câtă vreme
fostele autorităţi moldovene nu şi-au respectat angajamentele în privinţa
acestui parcurs. Românii din Republica Moldova trebuie să simtă că au în
România un aliat pe care se pot baza. Am acţionat, în toţi aceşti 5 ani, pentru
a dovedi că România este un astfel de aliat.
In urma mesajului adresat Camerelor reunite ale
Parlamentului din 14 aprilie 2009, şi vă mulţumesc pentru ceea ce urmează, am
reuşit să îndeplinim două obiective: sporirea numărului de locuri în
universităţi pentru tinerii din Republica Moldova, anul acesta numărul de
locuri alocate a crescut cu încă o mie, şi simplificarea procedurilor
birocratice de redobândire a cetăţeniei.
Realitatea ultimilor 10 ani a indicat şi o altă
prioritate pe care trebuie să o avem: protejarea drepturilor românilor care
muncesc în state membre ale Uniunii Europene. Ei trebuie să ştie că sunt
respectaţi, că toţi cetăţenii europeni sunt egali. Am fost martori la
interpretări excesive sau abuzive ale unor reglementări europene în materie de
liberă circulaţie a cetăţenilor. Avem o mare responsabilitate în a semnala şi a
face tot ce este posibil pentru a preveni astfel de situaţii. Comunităţile
româneşti din străinătate trebuie sprijinite mult mai vizibil de către statul
român.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Ca Preşedinte al României, am considerat că
problemele minorităţilor trebuie abordate frontal, asigurând suveranitatea şi
indivizibilitatea statului, concomitent cu păstrarea şi dezvoltarea identităţii
minorităţilor.
In perioada mandatului meu a fost îmbunătăţită
legislaţia care ajută minorităţile naţionale să-şi păstreze, dezvolte şi
exprime identitatea. Relaţiile interetnice s-au desfăşurat în matca lor
firească, în acord cu normele şi practicile europene. In Parlament şi în Guvern,
organizaţiile minorităţilor naţionale au contribuit, alături de partidele
politice, la dezvoltarea democratică a României.
In acelaşi timp, am avut curajul să abordez frontal
probleme sensibile care ţin de minoritatea maghiară din România, mai ales în
zonele cu mare concentrare de cetăţeni români de etnie maghiară, cum sunt
Harghita şi Covasna. Am mers acolo, am discutat atât cu reprezentanţii
minorităţii maghiare care fac parte din autorităţile locale, cât şi cu
reprezentanţii românilor, minoritari în regiune, cu societatea civilă şi cu
reprezentanţii cultelor, cu oameni obişnuiţi.
Am spus lucrurilor pe nume. România este stat
independent, suveran, naţional, indivizibil. Nu putem negocia articolul 1 al
Constituţiei. Acesta a rămas crezul meu şi l-am transmis faţă în faţă
concetăţenilor noştri maghiari din Harghita şi Covasna. In ceea ce priveşte
autonomia locală, am fost şi rămân un partizan al descentralizării şi al
apropierii deciziilor de cetăţean, la nivelul comunităţilor locale. Atâta
autonomie la Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, câtă la Tulcea şi Caracal.
Rămân sensibil în continuare la problema educaţiei
în limba minorităţilor. Am spus-o public, de câte ori am avut ocazia. Să le dăm
o şansă copiilor de etnie maghiară din Harghita şi Covasna să înveţe limba
română, pentru că astfel ei vor avea o şansă în plus pe piaţa muncii.
Am susţinut predarea limbii române copiilor
maghiari, cu precădere în cadrul învăţământului obligatoriu, prin metode care
să ţină cont de faptul că o bună parte dintre ei, în mod deosebit cei din
mediul rural, nu cunosc limba română la intrarea în sistemul de învăţământ. Am
discutat deseori probleme legate de accesul maghiarilor şi românilor în
administraţia publică din zone cu populaţie majoritară de etnie maghiară.
Cred cu convingere că românii şi maghiarii din
aceste regiuni pot asigura o reprezentare mai echilibrată în aparatul
administrativ local, în funcţie de apartenenţa etnică, dar şi de competenţă.
Cred că românii din Harghita şi Covasna trebuie să aibă acces egal la funcţiile
care se ocupă prin concurs în administraţia locală, cum şi maghiarii din
Harghita şi Covasna trebuie să aibă acces la funcţiile numite din
deconcentrate.
Aşa cum am observat în desele mele vizite în
Transilvania, românii şi maghiarii trăiesc în bună înţelegere. Nu există
diferenţe majore între oamenii simpli din regiunile cu o compoziţie etnică
mixtă. De aceea, am considerat că este important ca politicienii români şi
maghiari să îşi tempereze discursul şi să cadă de acord asupra unor principii generale,
de la care niciuna dintre părţi nu trebuie să abdice.
Romii reprezintă o altă minoritate importantă care
trăieşte în România. Am arătat în repetate rânduri că problema romilor este o
problemă extrem de complexă. Cu ocazia unor evenimente tragice, în care au fost
implicaţi cetăţeni români de etnie romă, chestiunea romilor a devenit mult mai
vizibilă pentru factorii de decizie europeni.
Am susţinut un sprijin mai ridicat al autorităţilor
de la Bruxelles pentru a rezolva problemele cu care se confruntă romii din
toată Europa, dar în special cei care trăiesc în ţările din sud-estul european.
Vorbim de o minoritate răspândită teritorial, cu o serie de tradiţii specifice,
cu o mobilitate teritorială foarte ridicată. Problema fundamentală a romilor de
pretutindeni rămâne integrarea lor socială.
Trebuie să continuăm procesul de înregistrare
oficială a etnicilor romi, pentru ca aceştia să poată accesa toate beneficiile
asociate cetăţeniei române. Există fonduri europene substanţiale pentru
programe destinate romilor.
Organizaţiile romilor, alături de autorităţile
administrative, poartă răspunderea ca acestea să fie cheltuite cât mai
eficient, în beneficiul efectiv al comunităţilor de romi. Dar, dincolo de
programe şi ONG-uri, cred că romii trebuie să facă două lucruri esenţiale:
primul - să-şi trimită copiii la şcoală, al
doilea - să se creştineze.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Să ne amintim că, până în urmă cu 5 ani, presa era
sub papucul politicienilor de la putere. Poate, mai mult ca orice, România de
astăzi înseamnă o Românie care crede în pluralism şi în libertatea de expresie.
Am preluat mandatul de Preşedinte după o perioadă în
care s-au petrecut grave derapaje de la democraţie. In 2004 aveam o presă
timorată, supusă unor presiuni de ordin politic şi economic din partea
Guvernului.
In aceşti 5 ani presa a avut atâta libertate cât a
dorit să îşi ia. A avut libertatea să critice neîngrădit orice persoană aflată
în funcţii publice, de la Preşedintele României până la premier, miniştri şi
parlamentari.
Nu am cunoştinţă în această perioadă de vreun
jurnalist care să fi avut de suferit din cauză că a criticat puterea, In ceea
ce mă priveşte, am respectat întotdeauna libertatea de opinie, chiar atunci
când s-au formulat critici nedrepte sau calomnii la adresa mea.
Astăzi, fiecare ziarist are libertatea de a spune ce
crede sau ce i se cere, fără să se teamă de repercusiuni politice, ca la
începutul anilor 2000. Pe zi ce trece apare însă o nouă problemă: presiunile
politice au fost înlocuite cu presiunile patronilor de presă.
Analiza Oxford Analitica, incriminată chiar de cei
vizaţi, este elocventă şi se constituie într-o analiză încă blândă a mizeriei
şi a şantajului existente într-o parte a presei româneşti.
Ca şi justiţia, dar din motive diferite, presa
trebuie să-şi autoregleze funcţionarea. Şi presa, şi justiţia trebuie să
înţeleagă că politicul nu va mai interveni. Singure trebuie să-şi găsească
drumul integrării si recunoaşterii ca puteri în stat.
Aici, rolul Preşedintelui este doar de a ridica un semn
de întrebare, lucru pe care îl fac şi astăzi. Este rolul presei româneşti şi al
societăţii civile să ia măsuri în această direcţie.
Doamnelor si domnilor. Dragi români,
Să ne amintim că, până în urmă cu 5 ani, românii
erau obligaţi să voteze liste de partid, deşi voiau să voteze oameni. Acum,
fiecare dintre dumneavoastră aţi fost ales prin vot uninominal şi aveţi o
datorie directă faţă de românii care v-au votat şi nu faţă de partidul care v-a
pus pe listă.
Este o fundaţie pe care, ca Preşedinte, am
susţinut-o pentru România. Ştiu că mai sunt multe de făcut în această privinţă,
dar am reuşit un pas important: votul uninominal atât la nivelul
parlamentarilor, cât şi la nivelul preşedinţilor consiliilor judeţene. Este o
formă de vot uninominal perfectibilă.
In noiembrie 2007, pentru prima oară în ultimii 20
de ani, Preşedintele României a convocat un referendum prin care românii au
avut posibilitatea să aleagă forma de vot. Chiar nevalidat, succesul
referendumului - peste 80% dintre românii care
s-au prezentat la urne au fost în favoarea introducerii votului uninominal -
mi-a arătat că am mers pe un drum corect. Această doleanţă a românilor a
fost pusă în practică chiar la alegerile locale şi parlamentare din 2008. Cred
că o formă mai clară de vot uninominal se dovedeşte necesară.
Votul uninominal este însă doar fundaţia - pe care am susţinut-o - pentru reformarea clasei
politice româneşti. Nu trebuie să ne oprim la fundaţie. De aceea, vă reamintesc
faptul că reforma clasei politice româneşti nu poate ocoli Parlamentul.
Reformarea Parlamentului trebuie să fie următorul pas pe drumul reformării
clasei politice.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Un domeniu pe care îl consider de o prioritate
naţională este cel al protejării şi promovării patrimoniului cultural naţional.
In aprilie 2008 am aprobat înfiinţarea Comisiei prezidenţiale pentru
patrimoniul construit, situri istorice şi naturale, cu scopul principal de a
realiza un diagnostic şi de a identifica măsurile necesare cooperării instituţionale
şi implementării politicilor prioritare pentru patrimoniu.
In septembrie 2008, Comisia a propus un set de
măsuri urgente, pe care le-am asumat şi le-am transmis Parlamentului şi
Guvernului. Ţin să vă mulţumesc pentru reacţia imediată la propunerile făcute
de Comisia prezidenţială. Consider că datoria noastră faţă de patrimoniu este o
datorie faţă de propria noastră identitate. Totodată, patrimoniul cultural
trebuie să devină, în cadrul proiectelor integrate, o sursă de regenerare
urbană şi de dezvoltare regională.
In ceea ce priveşte viziunea pe care am adoptat-o în
privinţa relaţiei dintre stat şi culte este cea potrivit căreia o Europă unită
nu poate fi decât o Europă a valorilor care creează solidaritate. Aceste valori
sunt cultivate de comunităţile religioase. Personal, am abordat relaţia
instituţională dintre stat şi culte ca o relaţie de dialog şi cooperare, o
relaţie de partenehat între stat şi biserică. Respectarea autonomiei cultelor
şi, totodată, a contribuţiei lor istorice şi actuale la binele comun reprezintă
principii care m-au ghidat în acţiunea publică şi care se regăsesc în Legea
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, promulgată în
decembrie 2006.
Priorităţile mandatului meu au constat în
dezvoltarea acestui cadru legal şi în asigurarea asistenţei spirituale şi
identitare a românilor din diaspora, indiferent de confesiune religioasă:
ortodocşi, catolici, greco-catolici, penticostali, adventişti, musulmani sau
mozaici. Am considerat esenţial, pentru prezent şi viitor, parteneriatul dintre
stat şi biserică, având în vedere valorile promovate de Biserica Ortodoxă
Română şi celelalte culte, dar şi capacitatea Bisericii Ortodoxe Române de a se
implica în problematica socială şi educaţională a comunităţilor.
Am subliniat, cu prilejul evenimentelor care au
marcat în ultimii ani viaţa Bisericii Ortodoxe Române, rolul acesteia, ca
biserică a majorităţii cetăţenilor, în definirea identităţii noastre istorice
şi spirituale.
Având în vedere situaţia nou-creată de fenomenul
migraţiei, România şi-a exprimat gratitudinea pentru solidaritatea Sfântului
Scaun şi a Bisericii Catolice, care a venit în întâmpinarea comunităţilor
româneşti din diaspora. Vă pot informa că în Italia peste 1.000 de biserici
catolice au fost puse la dispoziţia ortodocşilor români pentru a putea să-şi
ţină slujbele de duminică. Acelaşi fenomen este semnalat în Spania, unde
Biserica Catolică a dat o atenţie deosebită românilor.
Pentru mine, în calitate de Preşedinte al României,
respectul faţă de adeziunea religioasă a cetăţenilor înseamnă, de asemenea,
încurajarea constantă a asumării memoriei şi a recunoaşterii diversităţii
religioase din România, aşa cum a reieşit şi cu prilejul Adunării Ecumenice
Europene, desfăşurată în 2007, la Sibiu.
Convingerea mea este că o civilizaţie a păcii nu
poate fi construită fără o cultură a dialogului. Doar cunoscându-ne mai bine şi
învăţând unii de la alţii vom putea înţelege şi trăi diversitatea credinţelor
şi a tradiţiilor ca pe o adevărată bogăţie.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Dintre proiectele cu care am pornit la drum în
mandatul meu o atenţie aparte am acordat-o reformării Constituţiei. Am jurat să
respect şi să apăr Constituţia. Faptul că îi apreciem principiile şi o
respectăm nu înseamnă să închidem ochii la limitările şi la defectele sale.
Aceste limitări şi defecte au ieşit în evidenţă pe parcursul celor 5 ani de
mandat. Motivele sunt numeroase.
lată de ce am cerut Comisiei prezidenţiale pentru
studierea regimului politic şi constituţional să pregătească un raport ştiinţific
despre limitele şi defectele actualei Constituţii şi despre direcţiile
eventuale de revizuire. Am cerut explicit includerea în comisie a unor
specialişti cu sensibilităţi teoretice şi politice diverse.
In ceea ce mă priveşte consider că actuala reformă
constituţională trebuie să aibă 4 obiective majore: desenarea mai clară a
raporturilor dintre autorităţile publice, restructurarea legislativului,
introducerea unui mecanism de deblocare a crizelor politice, clarificarea
atributului de mediator al Preşedintelui României.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Conform Constituţiei, Preşedintele „veghează la buna
funcţionare a autorităţilor publice". In acest scop, el exercită şi
„funcţia de mediere". Ca instituţie, Preşedintelui i se recunoaşte o
funcţie precisă pe lângă celelalte puteri ale statului. El nu se poate
substitui lor, dar are dreptul şi datoria să intervină atunci când acestea sunt
în conflict sau nefuncţionale.
In raport cu puterea legislativă, am exercitat
funcţia de cenzură a actelor emise de Parlament care veneau împotriva
interesului public. Un exemplu este legea care stipula privilegii pentru
deputaţi şi senatori. Am refuzat promulgarea unor asemenea legi, întorcându-le
la Parlament.
In 5 ani am sesizat Curtea Constituţională în 14
cazuri, o cifră comparabilă cu a altor preşedinţi ai statelor cu democraţii
consolidate.
In Avizul constituţional din 5 aprilie 2007, spre
exemplu, care a avut ca obiect propunerea de suspendare din funcţie a
Preşedintelui, Curtea Constituţională a stabilit că nu m-am făcut vinovat de
fapte de natură să atragă suspendarea. Avizul consultativ a fost pentru a
reafirma dreptul Preşedintelui României de a avea poziţii politice proprii pe
care să le afirme în sfera publică.
M-am adresat Camerelor reunite ale Parlamentului de
11 ori, pe teme politice şi economice. In luna septembrie a anului trecut am
avertizat, în faţa Camerelor reunite, asupra evoluţiilor îngrijorătoare ale
unor indicatori economici, o evoluţie ce reflecta nevoia urgentă, în acel
moment, de reforme structurale care nu s-au produs din lipsa voinţei politice,
dar şi din considerente electorale. Nu aş vrea să înţelegeţi de aici că am avut
viziunea crizei. Pur şi simplu erau nişte semnale de oarecare reducere a
veniturilor în bugetul de stat şi atunci am cerut Guvernului şi m-am adresat
dumneavoastră să trecem la reducerea cheltuielilor cu aparatul de stat.
Răspunsul la criza economică mondială l-am gândit ca
un efort de echipă. In ocazii precum negocierile cu Fondul Monetar
Internaţional am făcut o echipă cu miniştrii, cu liderii politici, precum şi cu
reprezentanţi ai sindicatelor şi sectorului privat.
In toată perioada mandatului meu, Banca Naţională a
României a fost un adevărat partener, atât al meu, cât şi al Guvernului. Banca
Naţională a supravegheat atent sistemul bancar. Iar rezultatele se văd: acesta
este într-o stare mult mai bună în România decât în alte ţări. Astfel, am redus
riscurile structurale la adresa economiei româneşti.
Am insistat, atât la formarea Guvernului, cât şi pe
timpul funcţionării sale, asupra nevoii de a separa interesele de afaceri şi
activitatea în funcţiile publice. Am acordat o atenţie specială integrităţii
membrilor Guvernului şi nu am ezitat să folosesc prerogativele mele legale şi
constituţionale atunci când autorităţile judiciare au cerut oficial anchetarea
unor membri ai Executivului.
După alegerile parlamentare din 2008, am reuşit,
folosind prerogativele constituţionale, să aduc la aceeaşi masă PSD şi PD-L.
Poate ar fi fost mai potrivită chiar o coaliţie mai largă, în aşa fel încât să
atingem cele două obiective fundamentale: reforma statului şi diminuarea
efectelor crizei.
Din punct de vedere ideologic, evident că aş fi
preferat o coaliţie de guvernare formată din PD-L, PNL şi UDMR. Acest lucru nu
a fost posibil din cauza refuzului unor lideri liberali de a se alătura unei
asemenea coaliţii de centru-dreapta. De cealaltă parte, PSD nu a acceptat
prezenţa UDMR într-o coaliţie guvernamentală.
In aceste condiţii, soluţia adoptată a stat sub
semnul urgenţei şi nevoii de a avea un guvern cu un solid sprijin parlamentar.
In calitate de Preşedinte am acţionat pragmatic, în limitele Constituţiei, în
interesul românilor, trecând peste adversităţile politice cu PSD. Am considerat
alianţa de guvernare PD-L - PSD un compromis
politic necesar în interes public şi aşa o apreciez şi acum.
Dragi români,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Am venit astăzi, aici, să vorbesc nu doar despre
ultimii 5 ani, ci şi despre viitor, pornind de la realităţile economice de
astăzi. In primele 3 trimestre ale anului 2009, tendinţele nesustenabile
apărute în ultimii ani au fost inversate. Corecţiile care au avut loc în
această perioadă au fost semnificative şi s-au reflectat în ajustări importante
ale unor indicatori macroeconomici. Ele au fost necesare pentru a reduce
vulnerabilităţile externe acumulate şi pentru a readuce ratingul de ţară la
nivelul „investment".
Reducerea deficitului de cont curent reprezintă cea
mai profundă corecţie. Se estimează că, la sfârşitul anului 2009, deficitul
contului curent va fi de 5-6% din PIB, nivel
considerat sustenabil de către finanţatorii externi, faţă de 12,3% din PIB în
2008. Comparativ cu anul trecut, finanţarea deficitului de cont curent se
bazează mai mult pe in vestiţii străine directe. Se estimează că anul 2009 va
aduce acoperirea integrală a deficitului de cont curent din investiţii directe,
comparativ cu aproximativ 50% în anul precedent.
Rata inflaţiei, după o creştere consemnată în primul
trimestru al anului 2009, determinată mai ales de deprecierea corectivă a
leului, a revenit la trendul descendent. Mai mult, în ultimele două luni,
ratele lunare ale inflaţiei au fost uşor negative. De la 6,7% în ianuarie 2009,
inflaţia a scăzut sub 5% în august 2009, existând şanse reale de încadrare a
ratei inflaţiei în banda de variaţie în jurul ţintei stabilite, 3,5% ±1 rata de
inflaţie anualizată.
Rezerva valutară s-a majorat pe parcursul acestui an
cu 1,5 miliarde euro, ajungând la 27,5 miliarde euro, în august 2009, în
condiţiile în care Banca Naţională a României a eliberat o parte importantă din
rezervele minime obligatorii. La nivelul actual al rezervelor au contribuit şi
finanţările de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.
Criza financiară şi unele ajustări pe care le-am
determinat au condus la recesiune. In semestrul I 2009, ritmul de creştere
economică a coborât în teritoriul negativ, minus 7,6% faţă de semestrul similar
al anului 2008. In România, după ce în anul 2008 creşterea economică a
înregistrat nivelul de plus 7,1%, se estimează că, în anul 2009, creşterea
economică va înregistra nivelul de circa minus 8% faţă de anul 2008.
Situaţia bugetară este încă foarte dificilă, iar
acest lucru se datorează în mare măsură caracterului prociclic al politicii
fiscale în anii precedenţi.
Cel mai important câştig al procesului de ajustare
l-a reprezentat recâştigarea încrederii investitorilor străini, reflectat prin
scăderea, în ultimele luni, a riscului de ţară. Indicatorul cel mai
semnificativ al percepţiei investitorilor privind riscul de ţară - marja CDS - a scăzut de la 780, în februarie, la puţin
peste 250, în septembrie 2009.
Increderea va continua să crească pe măsură ce va
continua implementarea de politici guvernamentale coerente. Apropo, atenţie ce
faceţi cu legile de astăzi. Se ştie că reducerea fluxurilor de capital face ca
redresarea să fie lentă. Principala grijă a autorităţilor trebuie să fie nu
atât grăbirea reluării creşterii, cât producerea condiţiilor pentru o redresare
de calitate şi durabilă. Mi-aş permite să spun: o redresare bazată în primul
rând pe investiţii şi abia, în al doilea rând, pe consum. Odată cu semnele
opririi declinului în marile economii ale lumii, vom vedea semnele reluării
creşterii şi la noi. Deja se văd aceste semne în industria prelucrătoare şi în
unele servicii.
Este posibil ca în trimestrul al IV-lea al anului
2009 să constatăm o revenire consistentă a produsului intern brut faţă de
trimestrul IV 2008, fără a fi totuşi o creştere pozitivă. Creşterea pozitivă va
fi reluată în anul 2010. Şi ca să nu fie confuzii, în trimestrul IV 2008,
creşterea economică a fost de numai 2,4. De aceea, în trimestrul IV va apărea o
redresare, o recuperare faţă de anul 2008, daria nivel de 2,4, nu de 9,1, cât a
fost în trimestrul III 2008.
Este adevărat că economia României a crescut în
ultimii 5 ani şi odată cu ea au crescut şi salariile şi pensiile şi ajutoarele
sociale. Dar mai ales acum, în perioada de criză, am considerat că este
obligaţia mea să merg printre oameni, ca şi a dumneavoastră de altfel.
Cei afectaţi de criză nu au sentimentul că facem
suficient pentru ei. Din acest punct de vedere abordarea mea nu poate fi decât
realistă, şi anume aceea că „nu există soluţii miraculoase".
Soluţiile pe care vi le propun pentru viitor pornesc
de la acelaşi imperativ al modernizării statului, a societăţii, a României, ca
soluţie temeinică ce ne va da o creştere economică durabilă pe termen lung şi
ne va face mai puţin vulnerabili la crizele globale ale viitorului.
Legile pentru care astăzi Guvernul şi-a asumat
răspunderea nu pot fi decât începutul unor reforme structurale profunde, pe
care ar fi trebuit să le declanşăm încă din 2007, imediat după aderarea la
Uniunea Europeană. Lupta pentru valori nu se opreşte nici odată cu condamnarea
comunismului, nici odată cu intrarea în Uniunea Europeană şi nici odată cu
asumarea răspunderii pentru legile de astăzi.
De aceea, aş enumera câteva dintre priorităţile pe
termen mediu pe care eu le voi susţine cu argumente şi public, în relaţia cu
partidele, dar şi în relaţia cu Guvernul, până la încheierea mandatului.
1. Reforma constituţională, necesară pentru trecerea
la Parlament unicameral, clarificarea relaţiilor dintre puterile statului,
precum şi stabilirea mecanismelor de deblocare a crizelor politice pentru
clarificarea calităţii de mediator a Preşedintelui între puterile statului, dar
şi între puterile statului şi societate.
Stimaţi membri ai Parlamentului, aş vrea să vă dau o
explicaţie legată de Parlamentul unicameral. Odată cu intrarea în vigoare a
Tratatului de la Lisabona, practic, România va mai avea o Cameră la Bruxelles
şi Strasbourg. Pentru că Parlamentul de la Strasbourg, Bruxelles, depinde unde
îşi ţine şedinţele, devine coparticipant la executarea puterii alături de
Consiliul European şi de Comisia Europeană, ceea ce înseamnă că foarte frecvent
sau de fiecare dată, conform Tratatului, ori de câte ori va trebui adoptată o
decizie a Parlamentului European, va trebui consultat Parlamentul naţional,
ceea ce implică un parteneriat între Parlamentul de la Bucureşti şi Parlamentul
European.
2. Un al doilea obiectiv care mi se pare extrem de
important în modernizarea statului este legat de reforma sistemului de pensii,
pentru ca acesta să devină echitabil prin aplicarea principiului
contributivităţii.
3. Un al treilea obiectiv care cred că ar trebui să
fie prioritar este elaborarea Codului asistenţei sociale. El este necesar
deoarece în momentul de faţă există peste 202 drepturi de asistenţă socială,
reglementate prin 179 de acte normative. Există segmente importante de
beneficiari care nu se află în categoria persoanelor care să necesite protecţie
socială specială. Aici aş vrea să fac o precizare pentru că am făcut o
afirmaţie legată de 11 milioane de asistaţi. Când acreditez această cifră am în
vedere şi realitatea faptului că şi oameni bogaţi care sunt cuplaţi la
încălzire centrală, la Bucureşti, primesc subvenţia pentru încălzire, în mod
indirect. Eu cred că esenţa ar fi să focusăm mai bine resursele destinate
protecţiei sociale. La ce îi trebuie lui Copos sau mie subvenţie la încălzire?
4. Un alt obiectiv prioritar este introducerea
standardelor de cost în administraţia centrală şi locală. Este un efort pe care
Guvernul îl pregăteşte şi îl voi susţine fără rezerve.
5. Un alt obiectiv ar fi accelerarea proceselor de
descentralizare şi de creştere a autonomiei locale. Aici trebuie să înţelegem
că, până când nu vom lăsa soarta comunităţilor în mâinile lor, va exista un
ridicat nivel de insatisfacţie faţă de conducerea centrală. Creşterea nivelului
de autonomie al comunităţilor locale este fundamental pentru evoluţia pozitivă
a României.
6. De asemenea, o altă prioritate îmi pare a fi
gestionarea politicilor fiscale, monetare şi a situaţiei macroeconomice astfel
încât România să adere la zona euro în anul 2014. Nu trebuie să ne descurajeze
criza economică, avem disponibilitatea să ne încadrăm în parametrii de aderare.
7. Un alt obiectiv prioritar ar trebui să fie
intrarea României în spaţiul Schengen în anul 2011.
8. In sfârşit, susţinerea dezvoltării agriculturii,
a industriei alimentare şi a turismului, ca sectoare de activitate pentru care
România are condiţii naturale excepţionale.
9. Un alt obiectiv - accelerarea
procesului de cadastrare şi intabulare a tuturor terenurilor agricole. Situaţia
actuală a cadastrului face ca terenurile să nu poată fi vândute cu uşurinţă.
10. De asemenea, o prioritate care mi se pare extrem
de importantă este ca numirile în funcţii de conducere în administraţia
centrală şi locală să se facă în primul rând pe criterii de competenţă.
11. De asemenea, vă mai propun adoptarea în regim de
urgenţă a codurilor de procedură penală şi civilă, pentru ca justiţia să aibă
instrumentele necesare soluţionării cauzelor într-un timp rezonabil.
12. In sfârşit, modificarea structurii Consiliului
Superior al Magistraturii, astfel încât o treime din membrii CSM să fie
reprezentanţi ai societăţii civile, şi acest lucru stă în mâna dumneavoastră.
13. Adoptarea legii răspunderii fiscale.
14. De asemenea, declanşarea unui proces vast de
simplificare a legislaţiei în toate domeniile, inclusiv în domeniul fiscal.
Practic, datorită multitudinii de acte normative pe fiecare domeniu, atât
justiţia, cât şi operatorii economici şi organele de control sunt frecvent puse
în faţa interpretărilor diferite, datorită formulărilor neclare şi, de multe ori,
contradictorii.
15. O altă prioritate ar fi utilizarea rapidă şi
eficientă a fondurilor puse la dispoziţia României de Uniunea Europeană. Avem
programe de 54 de miliarde, dintre care 32 de miliarde de la Uniunea Europeană,
avem 4-5 miliarde de la Banca Europeană de
Investiţii şi Banca Mondială şi noi nu accelerăm investiţiile.
16. O altă prioritate ar fi dezvoltarea unui sistem
naţional de colectare şi distribuire a producţiei de legume şi fructe, produse
de micii fermieri. Ii vedeţi toţi, pe marginea drumurilor, încercând să vândă
roşii, vinete, pepeni, castraveţi, tot ce pot. Nu au acces în hipermarketuri
pentru că niciodată un hipermarket nu o să cumpere de pe marginea drumului.
Poate fi chiar o iniţiativă legislativă care să stabilească 10-15 astfel de centre de colectare regionale şi Guvernul să o
pună în aplicare, măcar unul sau două să înceapă la anul.
17. O altă prioritate pare a fi începerea lucrărilor
la reactoarele 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă.
18. In sfârşit, trebuie modificat Codul muncii
pentru flexibilizarea forţei de muncă.
19. Trebuie adoptate politici de stimulare a
creşterii natalităţii, inclusiv prin acordarea de stimulente materiale şi
fiscale pentru mame.
20. Un punct extrem de important, şi simt că a
devenit o prioritate majoră pentru România, este promovarea identităţii
naţionale în interiorul Uniunii Europene, dar şi la noi acasă. Avem prea mulţi
pe care îi vedem seara la televizor, fiindu-le ruşine că sunt români, din
România ar vrea să plece, probabil nu ştiu cultura poporului român, nu ştiu
obiceiurile poporului român, nu ştiu istoria poporului român. Numai un astfel
de născut în România poate să spună că nu-i place ţara lui. De aceea, cred că
şi în interior trebuie să promovăm România. Poate află şi domnii aceştia care
nu mai încap de România sau nu mai încap în România, dar stau tot aici.
21. De asemenea, o prioritate trebuie să fie
consolidarea, în continuare, a parteneriatelor cu Statele Unite şi Franţa,
precum şi a relaţiilor cu statele din Orientul Mijlociu, Zona Caspică şi Asia
Centrală.
22. Nu în ultimul rând, reevaluarea relaţiilor cu
Republica Moldova şi sprijinirea necondiţionată a acestei ţări pentru
consolidarea statutului de aspirant la intrarea în Uniunea Europeană. Şi, o
rugăminte specială, pentru dumneavoastră, Parlamentul României, să urmăriţi
accelerarea procesului de acordare a cetăţeniei române pentru cei care şi-au
pierdut cetăţenia abuziv şi pentru familiile lor.
Sunt convins că punerea în practică a acestor
priorităţi reprezintă tot atâţia paşi înainte în procesul de modernizare a
României.
Vă mulţumesc pentru răbdarea pe care aţi avut-o! Vă
mulţumesc!