LEGE   Nr. 365 din 15 septembrie 2004

pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 903 din  5 octombrie 2004

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    Art. 1
    Se ratifica Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, semnata de Romania la Merida la 9 decembrie 2003.
    Art. 2
    (1) Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, in baza art. 46 pct. 13 din conventie, se notifica depozitarului urmatoarele:
    a) cererile de asistenta judiciara din faza de cercetare si urmarire penala vor fi adresate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;
    b) cererile de asistenta judiciara din faza de judecata si de executare a pedepsei vor fi adresate Ministerului Justitiei.
    (2) De asemenea, in conditiile mentionate la alin. (1), se notifica depozitarului urmatoarele:
    - cererile de extradare si cererile privind transferarea persoanelor condamnate vor fi adresate Ministerului Justitiei.

    Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

                      PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                               VALER DORNEANU

                         p. PRESEDINTELE SENATUI,
                             DORU IOAN TARACILA

              CONVENTIA NATIUNILOR UNITE IMPOTRIVA CORUPTIEI*)

    *) Traducere.
                                  PREAMBUL

    Statele parti ale prezentei Conventii,
    preocupate de gravitatea problemelor pe care le pune coruptia si de amenintarea pe care aceasta o constituie pentru stabilitatea si siguranta societatilor, subminand institutiile si valorile democratice, valorile etice si justitia si compromitand dezvoltarea durabila si statul de drept,
    preocupate in egala masura de legaturile existente intre coruptie si celelalte forme ale criminalitatii, in special criminalitatea organizata si criminalitatea economica, inclusiv spalarea banilor,
    preocupate, pe de alta parte, de faptul ca problemele de coruptie care poarta asupra unor bunuri considerabile, putand reprezenta o parte substantiala a resurselor statelor, si care ameninta stabilitatea politica si dezvoltarea durabila a acestor state,
    convinse ca fenomenul coruptiei nu mai este o problema locala, ci un fenomen transnational care loveste toate societatile si toate economiile, ceea ce face esentiala cooperarea internationala, pentru a o preveni si pentru a o opri,
    convinse in egala masura ca o abordare globala si multidisciplinara este necesara pentru a preveni si combate eficient coruptia,
    convinse, pe de alta parte, ca oferirea de asistenta poate contribui intr-o maniera importanta la prevenirea si combaterea eficace a coruptiei, inclusiv prin intarirea capacitatii si institutiilor statului,
    convinse de faptul ca dobandirea ilicita a bogatiilor personale poate fi indeosebi daunatoare institutiilor democratice, economiilor nationale si statului de drept,
    hotarate sa previna, sa descopere si sa descurajeze in mod eficient transferurile internationale de bunuri dobandite ilicit si sa consolideze cooperarea internationala in recuperarea de bunuri,
    recunoscand principiile fundamentale ale respectarii garantiilor prevazute de lege in procedurile penale si in procedurile civile sau administrative privind recunoasterea drepturilor de proprietate,
    fiind constiente de responsabilitatea ce revine statelor de a eradica acest flagel si ca acestea trebuie sa coopereze intre ele, cu sprijinul si participarea persoanelor si grupurilor care nu apartin sectorului public, cum ar fi societatea civila, organizatiile neguvernamentale si comunitatile de persoane, pentru ca eforturile lor in acest domeniu sa fie eficiente,
    avand in egala masura constiinta principiilor bunei gestiuni a afacerilor publice si a bunurilor publice, de echitate, de responsabilitate si de egalitate in fata legii, precum si de necesitate a pastrarii integritatii si favorizarii unei culturi de refuz al coruptiei,
    salutand lucrarile conduse de Comisia pentru prevenirea criminalitatii si pentru justitie penala si de Biroul Natiunilor Unite impotriva drogurilor si criminalitatii pentru a combate coruptia,
    amintind lucrarile conduse in acest domeniu de alte organizatii internationale si religioase, mai ales activitatile Consiliului de Cooperare Vamala (numit si Organizatia Mondiala a Vamilor), Consiliului Europei, Ligii Statelor Arabe, Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, Organizatiei Statelor Americane, Uniunii Africane si Uniunii Europene,
    luand act cu satisfactie de instrumentele multilaterale de prevenire si combatere a coruptiei, precum, intre altele, Conventia interamericana impotriva coruptiei, adoptata de Organizatia Statelor Americane la 29 martie 1996, Conventia privind combaterea coruptiei implicand functionari ai comunitatilor europene sau functionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, adoptata de Consiliul Uniunii Europene la 26 mai 1997, Conventia privind combaterea coruptiei agentilor publici straini in tranzactiile comerciale internationale, adoptata de Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica la 21 noiembrie 1977, Conventia penala privind coruptia, adoptata de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei la 27 ianuarie 1999, Conventia civila privind coruptia, adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei la 9 septembrie 1997, si Conventia de prevenire si combatere a coruptiei, adoptata de sefii de stat si de guvern ai Uniunii Africane la 12 iulie 2003,
    salutand, de asemenea, intrarea in vigoare la 29 septembrie 2003 a Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate,
    au convenit cele ce urmeaza:

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    Obiect
    Prezenta conventie are ca obiect:
    a) promovarea si consolidarea masurilor in scopul prevenirii si combaterii coruptiei in modul cel mai eficient;
    b) promovarea, inlesnirea si sprijinul cooperarii internationale si asistentei tehnice in scopul prevenirii coruptiei si al luptei impotriva acesteia, inclusiv recuperarea de bunuri;
    c) promovarea integritatii, responsabilitatii si bunei gestiuni a afacerilor publice si a bunurilor publice.
    Art. 2
    Terminologie
    In sensul prezentei conventii:
    a) prin agent public se intelege: (i) orice persoana care detine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat parte, care a fost numita ori aleasa, cu titlu permanent sau temporar, care este remunerata ori neremunerata, si oricare ar fi nivelul sau ierarhic; (ii) orice persoana care exercita o functie publica, inclusiv pentru un organism public sau o intreprindere publica, ori care presteaza un serviciu public, asa cum acesti termeni sunt definiti in dreptul intern al statului parte si aplicati in domeniul pertinent al dreptului acestui stat; (iii) orice persoana definita ca "agent public" in dreptul intern al unui stat parte. Totusi, in scopurile anumitor masuri specifice prevazute in cap. II al prezentei conventii, prin agent public se poate intelege orice persoana care exercita o functie publica sau care presteaza un serviciu public, asa cum acesti termeni sunt definiti in dreptul intern al statului parte si aplicati in domeniul pertinent al dreptului acestui stat;
    b) prin agent public strain se intelege orice persoana care detine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unei tari straine, care a fost numita sau aleasa, si orice persoana care exercita o functie publica pentru o tara straina, inclusiv pentru un organism public sau o intreprindere publica;
    c) prin functionar al unei organizatii internationale publice se intelege un functionar international sau orice persoana autorizata de o astfel de organizatie sa actioneze in numele ei;
    d) prin bunuri se intelege orice tip de bun, corporal sau incorporal, mobil ori imobil, tangibil sau intangibil, precum si actele juridice ori documentele atestand proprietatea acestor bunuri sau drepturile referitoare la acestea;
    e) prin produs al infractiunii se intelege orice bun provenit direct sau indirect din savarsirea unei infractiuni ori obtinut direct sau indirect din savarsirea unei infractiuni;
    f) prin blocare sau sechestru se intelege interdictia temporara a transferului, conversiei, dispozitiei ori circulatiei bunurilor sau faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza unei hotarari a unei instante judecatoresti sau a unei alte autoritati competente;
    g) prin confiscare se intelege deposedarea permanenta de bunuri pe baza unei hotarari a unei instante judecatoresti sau a unei alte autoritati competente;
    h) prin infractiune principala se intelege orice infractiune in urma careia rezulta un produs care este susceptibil de a deveni obiectul unei infractiuni definite la art. 23 din prezenta conventie;
    i) prin livrare supravegheata se intelege metoda care consta in permiterea iesirii de pe teritoriul, trecerii prin teritoriul sau intrarii pe teritoriul unuia ori mai multor state, a unor expedieri ilicite sau suspecte de a fi ilicite, sub controlul autoritatilor competente ale acestor state, in vederea anchetarii unei infractiuni si identificarii persoanelor implicate in savarsirea acesteia.
    Art. 3
    Domeniul de aplicare
    1. Prezenta conventie se aplica, in conformitate cu dispozitiile sale, prevenirii coruptiei, anchetelor si urmaririlor privind coruptia, precum si blocarii, sechestrului, confiscarii si restituirii produsului provenind din infractiunile prevazute in conformitate cu prezenta conventie.
    2. In scopurile aplicarii prezentei conventii nu este necesar, in afara dispozitiilor contrare, ca infractiunile stabilite conform acesteia sa cauzeze o dauna sau un prejudiciu patrimonial statului.
    Art. 4
    Protectia suveranitatii
    1. Statele parti isi executa obligatiile decurgand din prezenta conventie intr-un mod compatibil cu principiile egalitatii suverane si integritatii teritoriale a statelor si cu principiul neamestecului in afacerile interne ale altor state.
    2. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu abiliteaza un stat parte sa exercite asupra teritoriului unui alt stat o competenta si functiuni care sunt exclusiv rezervate autoritatilor acestui alt stat de catre dreptul sau intern.

    CAP. 2
    Masuri preventive

    Art. 5
    Politici si practici de prevenire a coruptiei
    1. Fiecare stat parte elaboreaza si aplica sau are in vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, politici de prevenire a coruptiei eficiente si coordonate care favorizeaza participarea societatii si care reflecta principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice si bunurile publice, de integritate, transparenta si responsabilitate.
    2. Fiecare stat parte se straduieste sa puna la punct si sa promoveze practici eficiente pentru prevenirea coruptiei.
    3. Fiecare stat parte se straduieste sa evalueze periodic instrumentele juridice si masurile administrative pertinente pentru a determina daca acestea sunt corespunzatoare pentru a preveni si combate coruptia.
    4. Statele parti colaboreaza, conform principiilor fundamentale ale sistemului lor juridic, intre ele si cu organizatiile regionale si internationale, pentru a promova si a pune la punct masurile prevazute in prezentul articol. In cadrul acestei colaborari ele pot participa la programe si proiecte internationale care urmaresc prevenirea coruptiei.
    Art. 6
    Organismul sau organismele de prevenire a coruptiei
    1. Fiecare stat parte face astfel incat, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, sa existe unul sau mai multe organisme, dupa cum convine, insarcinate sa previna coruptia prin mijloace precum:
    a) aplicarea politicilor prevazute la art. 5 din prezenta conventie si, daca este cazul, supervizarea si coordonarea acestei aplicari;
    b) sporirea si difuzarea informatiilor privind prevenirea coruptiei.
    2. Fiecare stat parte acorda organismului sau organismelor mentionate la paragraful 1 al prezentului articol independenta necesara, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, pentru a permite exercitarea eficienta a functiilor lor la adapost de orice influenta nedorita. Resursele materiale si personalul specializat necesar, precum si formarea de care acest personal poate avea nevoie pentru a-si exercita functiile trebuie sa le fie furnizate.
    3. Fiecare stat parte comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite numele si adresa autoritatii sau autoritatilor susceptibile de a acorda asistenta altor state parti in stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a coruptiei.
    Art. 7
    Sectorul public
    1. Fiecare stat parte se straduieste, daca este cazul si conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, sa adopte, sa mentina si sa consolideze sisteme de recrutare, de angajare, de incurajare a fidelitatii, de promovare si de pensionare a functionarilor si, daca este cazul, a altor agenti publici nenumiti, care:
    a) se bazeaza pe principiile de eficienta si de transparenta si pe criterii obiective, precum meritul, echitatea si aptitudinea;
    b) cuprind proceduri corespunzatoare pentru a selectiona si pentru a forma persoanele numite sa ocupe posturi publice considerate ca fiind in mod special expuse la coruptie si, daca este cazul, pentru a asigura o rotatie pe aceste posturi;
    c) favorizeaza o remuneratie corespunzatoare si bareme de tratament echitabil, tinand seama de nivelul de dezvoltare economica a statului parte;
    d) favorizeaza oferta de programe de educare si de formare care sa le permita sa-si indeplineasca corect, onorabil si adecvat functiile si sa beneficieze de o formare specializata corespunzatoare care sa-i sensibilizeze mai mult la riscurile coruptiei inerente exercitiului functiilor lor. Aceste programe pot face referire la codurile si normele de conduita aplicabile.
    2. Fiecare stat parte are in vedere, de asemenea, sa adopte masuri legislative si administrative corespunzatoare, compatibile cu obiectivele prezentei conventii si conforme cu principiile fundamentale ale dreptului sau intern, cu scopul de a determina criterii pentru candidatura si alegerea la un mandat public.
    3. Fiecare stat parte are in vedere, de asemenea, sa adopte masuri legislative si administrative corespunzatoare, compatibile cu obiectivele prezentei conventii si conforme cu principiile fundamentale ale dreptului sau intern, cu scopul de a spori transparenta finantarii candidaturilor la un mandat public electiv si, eventual, a finantarii partidelor politice.
    4. Fiecare stat parte se straduieste, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, sa adopte, sa mentina si sa consolideze sisteme care sa favorizeze transparenta si sa previna conflictele de interese.
    Art. 8
    Codurile de conduita ale agentilor publici
    1. Pentru a lupta impotriva coruptiei, fiecare stat parte incurajeaza in mod special integritatea, cinstea si raspunderea agentilor publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic.
    2. In particular, fiecare stat parte se straduieste sa aplice, in cadrul propriilor sisteme institutionale si juridice, coduri sau norme de conduita pentru exercitarea corecta, onorabila si corespunzatoare a functiilor publice.
    3. Pentru aplicarea dispozitiilor prezentului articol, fiecare stat parte ia act, daca este cazul si conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, de initiativele pertinente ale organizatiilor regionale, interregionale si multilaterale, precum Codul international de conduita al agentilor functiei publice, anexa la Rezolutia nr. 51/59 a Adunarii generale din 12 decembrie 1996.
    4. Fiecare stat parte are in vedere, de asemenea, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, sa aplice masuri si sisteme de natura sa inlesneasca semnalarea prin agentii publici ai autoritatilor competente a actelor de coruptie despre care au luat cunostinta in exercitiul functiilor lor.
    5. Fiecare stat parte se straduieste, daca este cazul si conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, sa aplice masuri si sisteme care sa-i oblige pe agentii publici sa declare autoritatilor competente toate activitatile exterioare, orice ocupatie, orice plasamente, orice bunuri si orice dar sau avantaj substantial din care ar putea rezulta un conflict de interese cu functiile lor de agent public.
    6. Fiecare stat parte are in vedere sa ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masuri disciplinare sau alte masuri care se dovedesc a fi necesare impotriva agentilor publici care incalca codurile ori normele instituite in baza prezentului articol.
    Art. 9
    Achizitiile publice si gestiunea finantelor publice
    1. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, masurile necesare pentru a stabili un sistem corespunzator de achizitii publice care sa se bazeze pe transparenta, concurenta si criterii obiective pentru luarea de decizii si care, intre altele, sa fie eficiente pentru prevenirea coruptiei. Aceste sisteme, pentru aplicarea carora se poate tine seama de valori-cadru, prevad mai ales:
    a) difuzarea publica a informatiilor privind procedurile de achizitii publice si contracte, aici fiind cuprinse informatiile despre apelurile de oferte si de informare corespunzatoare asupra atribuirii de contracte, fiind lasat suficient timp potentialilor ofertanti pentru a stabili si inscrie oferta lor;
    b) stabilirea anterioara a conditiilor de participare, inclusiv criteriile de selectie si de atribuire, si regulile apelurilor de oferte si publicarea lor;
    c) folosirea criteriilor obiective si predeterminate pentru luarea de decizii privind achizitiile publice, cu scopul de a facilita verificarea ulterioara a aplicarii corecte a regulilor sau procedurilor;
    d) un sistem de recurs intern eficient, inclusiv un sistem de apel eficient, care sa garanteze exercitiul cailor de atac in cazul incalcarii regulilor sau procedurilor stabilite conform prezentului paragraf;
    e) daca este cazul, masuri pentru a reglementa problemele care afecteaza personalul insarcinat cu achizitiile publice, cum ar fi: obligatia unei declaratii de interes pentru anumite achizitii, proceduri de selectie a personalului respectiv si obligatii in materie de formare.
    2. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, masurile corespunzatoare pentru a promova transparenta si responsabilitatea in gestiunea finantelor publice. Aceste masuri cuprind, in special:
    a) proceduri de adoptare a bugetului national;
    b) comunicarea in timp util a cheltuielilor si a veniturilor;
    c) un sistem de norme de contabilitate si audit si de control de gradul doi;
    d) sisteme eficiente de gestiune a riscurilor si de control intern; si
    e) daca este cazul, masuri corective in cazul neindeplinirii exigentelor prezentului paragraf.
    3. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masurile civile si administrative necesare, pentru a proteja integritatea registrelor si declaratiilor contabile, evidentelor financiare sau a altor documente privind cheltuielile si veniturile publice si pentru a impiedica falsificarea.
    Art. 10
    Informarea publicului
    Tinand seama de necesitatea luptei impotriva coruptiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masurile necesare pentru a spori transparenta administratiei sale publice, inclusiv in ceea ce priveste organizarea, functionarea si procesele decizionale, daca este cazul. Aceste masuri pot include, in special:
    a) adoptarea de proceduri sau de reglementari care sa permita publicului obtinerea, daca este cazul, a informatiilor asupra organizarii, functionarii si proceselor decizionale de administratie publica, precum si, tinand seama de protectia vietii private si a datelor personale, asupra deciziilor si actelor juridice care ii privesc;
    b) simplificarea, daca este cazul, a procedurilor administrative, cu scopul de a facilita accesul publicului la autoritatile de decizie competente; si
    c) publicarea informatiilor, inclusiv a eventualelor rapoarte periodice, despre riscurile de coruptie in cadrul administratiei publice.
    Art. 11
    Masuri privind judecatorii si serviciile de urmarire
    1. Tinand seama de independenta magistratilor si de rolul lor fundamental in lupta impotriva coruptiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, masuri pentru a consolida integritatea lor si pentru a preveni posibilitatile de a-i corupe, fara a le prejudicia independenta. Aceste masuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor.
    2. Masuri in acelasi sens, ca si cele luate in aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, pot fi instituite si aplicate in cadrul serviciilor de urmarire in statele parti in care acestea formeaza un corp distinct, dar care se bucura de o independenta asemanatoare celei a judecatorilor.
    Art. 12
    Sectorul privat
    1. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masuri pentru prevenirea coruptiei implicand sectorul privat, intarirea normelor de contabilitate si audit in sectorul privat si, daca este cazul, prevederea de sanctiuni civile, administrative sau penale eficiente, proportionate si punitive, in caz de nerespectare a acestor masuri.
    2. Masurile care permit atingerea acestor obiective pot include, in special:
    a) promovarea cooperarii intre serviciile de investigatii si de reprimare si institutiile private vizate;
    b) promovarea elaborarii de norme si proceduri pentru apararea integritatii institutiilor private vizate, inclusiv coduri de conduita pentru ca intreprinderile si toate profesiile interesate sa-si exercite activitatile in mod corect, onorabil si adecvat, pentru a preveni conflictele de interese si pentru a incuraja aplicarea bunelor practici comerciale de catre intreprinderi intre ele, precum si in relatiile lor contractuale cu statul;
    c) promovarea transparentei intre entitatile private, inclusiv, daca este cazul, a masurilor privind identitatea persoanelor fizice si juridice implicate in infiintarea si in gestiunea societatilor;
    d) prevenirea folosirii improprii a procedurilor de reglementare a entitatilor private, inclusiv a procedurilor privind subventiile si licentele acordate de catre autoritatile publice pentru activitati comerciale;
    e) prevenirea conflictelor de interes prin impunerea, dupa caz, si pentru o perioada rezonabila, de restrictii in exercitarea activitatilor profesionale de catre fostii agenti publici sau la angajarea de catre sectorul privat a agentilor publici dupa demisia sau pensionarea acestora, atunci cand respectivele activitati si respectiva angajare sunt direct legate de functiile pe care acesti fosti agenti publici le exercitau sau le supervizau cand erau in functie;
    f) aplicarea la intreprinderile private, tinand seama de structura si de marimea lor, de norme de audit intern suficiente pentru a facilita prevenirea si descoperirea actelor de coruptie si supunerea evidentelor si declaratiilor financiare solicitate de aceste intreprinderi private la proceduri corespunzatoare de audit si de certificare.
    3. Cu scopul de a preveni coruptia, fiecare stat parte ia masurile necesare, conform legilor si reglementarilor sale interne privind tinerea de registre si evidente contabile, publicarea de informatii despre declaratiile financiare si normele de contabilitate si de audit, pentru a interzice ca actele urmatoare sa fie indeplinite in scopul de a savarsi oricare dintre infractiunile stabilite conform prezentei conventii:
    a) stabilirea de evidente in afara registrelor;
    b) operatiunile in afara registrelor sau insuficient identificate;
    c) inregistrarea de cheltuieli inexistente;
    d) inregistrarea de elemente de pasiv al caror obiect nu este concret identificat;
    e) utilizarea de documente false; si
    f) distrugerea intentionata de documente contabile, atunci cand legea nu o prevede.
    4. Fiecare stat parte refuza deductibilitatea fiscala a cheltuielilor care constituie mita, al caror varsamant este unul dintre elementele constitutive ale infractiunilor stabilite conform art. 15 si 16 din prezenta conventie si, daca este cazul, al altor cheltuieli efectuate in scopul coruptiei.
    Art. 13
    Participarea societatii
    1. Fiecare stat parte ia masurile corespunzatoare, in limita mijloacelor sale si conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, pentru a favoriza participarea activa a persoanelor si a grupurilor care nu apartin sectorului public, cum ar fi societatea civila, organizatiile neguvernamentale si comunitatile de persoane, la prevenirea coruptiei si la lupta impotriva acestui fenomen, precum si pentru a sensibiliza mai mult publicul cu privire la existenta, la cauzele si la gravitatea coruptiei si la amenintarea pe care acest fenomen o reprezinta. Aceasta participare ar trebui consolidata prin masuri constand in:
    a) sporirea transparentei proceselor de decizie si promovarea participarii publicului la aceste procese;
    b) asigurarea accesului efectiv al publicului la informatie;
    c) intreprinderea de activitati de informare a publicului pentru a-l provoca sa nu tolereze coruptia, precum si de programe de educare a publicului, in special in scoli si universitati;
    d) respectarea, promovarea si protejarea libertatii de cercetare, primire, publicare si difuzare a informatiilor privind coruptia. Aceasta libertate poate fi supusa la anumite restrictii, care trebuie totusi sa fie prevazute de lege si necesare:
    (i) respectului drepturilor sau reputatiei altuia;
    (ii) protectiei, securitatii nationale sau a ordinii publice ori a sanatatii sau moralei publice.
    2. Fiecare stat parte ia masurile corespunzatoare pentru a veghea ca organismele de prevenire a coruptiei, competente, mentionate in prezenta conventie, sa fie cunoscute publicului si face ca ele sa fie accesibile, astfel incat orice fapt susceptibil de a fi considerat o infractiune, stabilita conform prezentei conventii, sa le poata fi semnalat, inclusiv sub acoperirea anonimatului.
    Art. 14
    Masuri de prevenire a spalarii banilor
    1. Fiecare stat parte:
    a) instituie un regim intern complet de reglementare si de control al bancilor si institutiilor financiare nebancare, inclusiv al persoanelor fizice ori juridice care presteaza servicii formale sau informale de transmitere de fonduri ori valori, precum si, daca este cazul, al altor entitati in mod special expuse la spalarea banilor, in limitele competentei sale, cu scopul de a descuraja si de a descoperi toate formele de spalare a banilor. Acest regim pune accentul pe exigentele in materia identificarii clientilor si, daca este cazul, a beneficiarilor economici, pe inregistrarea operatiunilor si pe declararea operatiunilor suspecte;
    b) se asigura, fara a aduce atingere art. 46 din prezenta conventie, ca autoritatile administrative, de reglementare, de investigatii si de reprimare si altele insarcinate cu lupta impotriva spalarii banilor (inclusiv, in cazul in care dreptul sau intern o prevede, autoritatile judiciare) sunt in masura sa coopereze si sa schimbe informatii la nivel national si international, in conditiile definite de dreptul sau intern si, in acest scop, urmareste crearea unui serviciu de informare financiar, avand atributia de centru national de colectare, analiza si difuzare a informatiilor privind eventualele operatiuni de spalare a banilor.
    2. Statele parti urmaresc sa puna in aplicare masuri realizabile de investigatii si de supraveghere a miscarii transfrontaliere a speciilor si titlurilor negociabile corespunzatoare, permitand, sub rezerva garantiilor, asigurarea unei utilizari corecte a informatiilor si fara a impiedica in nici un fel circulatia capitalurilor licite. De asemenea, particularii sau intreprinderile pot fi obligati sa semnaleze transferurile transfrontaliere de cantitati importante de specii si titluri negociabile corespunzatoare.
    3. Statele parti urmaresc punerea in aplicare a masurilor corespunzatoare si realizabile pentru a solicita institutiilor financiare, inclusiv societatilor de transfer de fonduri:
    a) sa consemneze, pe formulare si in mesajele privind transferurile electronice de fonduri, informatii exacte si utile despre cel care a emis ordinul;
    b) sa pastreze aceste informatii pe intreg parcursul lantului de plata; si
    c) sa exercite o sporita supraveghere asupra transferurilor de fonduri neinsotite de informatii complete privind cel care a emis ordinul.
    4. Atunci cand instituie un regim intern de reglementare si de control in baza prezentului articol si fara a aduce atingere oricarui alt articol din prezenta conventie, statele parti sunt invitate sa se inspire din initiativele pertinente luate de catre organizatiile regionale, interregionale si multilaterale in lupta impotriva spalarii banilor.
    5. Statele parti se straduiesc sa dezvolte si sa promoveze cooperarea mondiala, regionala, subregionala si bilaterala dintre autoritatile judiciare, serviciile de investigatii si de reprimare si autoritatile de reglementare financiara, in vederea luptei impotriva spalarii banilor.

    CAP. 3
    Incriminare, investigare si reprimare

    Art. 15
    Coruptia agentilor publici nationali
    Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie:
    a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul de a indeplini sau de a se abtine sa indeplineasca un act in exercitiul functiilor sale oficiale;
    b) faptei unui agent public de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul de a indeplini sau de a se abtine sa indeplineasca un act in exercitiul functiilor sale oficiale.
    Art. 16
    Coruptia agentilor publici straini si a functionarilor organizatiilor publice internationale
    1. Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, in legatura cu fapta de a promite, de a oferi sau de a da unui agent public strain ori unui functionar al unei organizatii publice internationale, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca un act in exercitiul functiilor sale oficiale, in vederea obtinerii sau pastrarii unei piete ori a unui alt folos necuvenit in legatura cu activitati de comert international.
    2. Fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, faptei unui agent public strain sau unui functionar al unei organizatii publice internationale de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca un act in exercitiul functiilor sale oficiale.
    Art. 17
    Sustragerea, deturnarea sau alta folosire ilicita de bunuri de catre un agent public
    Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, sustragerii, deturnarii sau altei folosiri ilicite, de catre un agent public, in folosul sau ori in folosul altei persoane sau entitati, a oricarui bun, a oricarui fond ori valoare publica sau privata ori a oricarui lucru de valoare, care i-a fost inmanat datorita functiei sale.
    Art. 18
    Traficul de influenta
    Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru atribuirea caracterului de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie:
    a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public sau oricarei alte persoane, direct ori indirect, un folos necuvenit, cu scopul ca respectivul agent sau respectiva persoana sa abuzeze de influenta sa reala ori presupusa, in vederea obtinerii de la o autoritate administrativa sau de la o autoritate publica a statului parte a unui folos necuvenit pentru instigatorul initial al actului sau pentru oricare alta persoana;
    b) faptei unui agent public sau a unei alte persoane de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine sau pentru o alta persoana, cu scopul de a abuza de influenta sa reala ori presupusa, in vederea obtinerii unui folos necuvenit de la o autoritate administrativa sau de la o autoritate publica a statului parte.
    Art. 19
    Abuzul de functii
    Fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, faptei unui agent public de a abuza de functiile sau de postul sau, adica de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca, in exercitiul functiilor sale, un act cu incalcarea legii, cu scopul de a obtine un folos necuvenit pentru sine sau pentru alta persoana sau entitate.
    Art. 20
    Imbogatirea ilicita
    Sub rezerva Constitutiei sale si a principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, imbogatirii ilicite, adica o marire substantiala a patrimoniului unui agent public pe care acesta n-o poate justifica rezonabil in raport cu veniturile sale legitime.
    Art. 21
    Coruptia in sectorul privat
    Fiecare stat parte urmareste sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie in cadrul activitatilor economice, financiare sau comerciale:
    a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da, direct sau indirect, un folos necuvenit oricarei persoane care conduce o entitate din sectorul privat ori care lucreaza pentru o asemenea entitate, orice calitate ar avea, pentru sine sau pentru un altul, in scopul de a indeplini ori de a se abtine de la indeplinirea unui act, cu incalcarea obligatiilor sale;
    b) faptei oricarei persoane care conduce o entitate a sectorului privat sau care lucreaza pentru o astfel de entitate, orice functie ar avea, de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, cu scopul de a indeplini sau de a se abtine sa indeplineasca un act, cu incalcarea obligatiilor sale.
    Art. 22
    Sustragerea de bunuri in sectorul privat
    Fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actul a fost savarsit cu intentie in cadrul activitatilor economice, financiare sau comerciale, sustragerii de catre o persoana care conduce o entitate din sectorul privat sau care lucreaza intr-o astfel de entitate, orice calitate ar avea, a oricarui bun, a oricarui fond sau a oricarei valori private sau a oricarui lucru de valoare care i-a fost inmanat datorita functiei sale.
    Art. 23
    Spalarea produsului infractiunii
    1. Fiecare stat parte adopta, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie;
    a) (i) conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care le desfasoara stie ca sunt produsul infractiunii, in scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicita a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoana care este implicata in savarsirea infractiunii principale sa se sustraga consecintelor juridice ale actelor sale;
    (ii) disimularii sau deghizarii adevaratei naturi, a originii, amplasarii, dispozitiei, schimbarii ori proprietatii de bunuri sau a drepturilor referitoare la acestea, al caror autor stie ca sunt produsul infractiunii;
    b) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic;
    (i) achizitiei, detinerii sau utilizarii de bunuri despre care cel care le achizitioneaza, detine sau utilizeaza stie, in momentul in care le primeste, ca acestea sunt produsul infractiunii;
    (ii) participarii la una dintre infractiunile prevazute conform prezentului articol sau la orice alta asociere, intelegere, tentativa ori complicitate prin furnizarea de asistenta, ajutor sau sfaturi in vederea savarsirii ei.
    2. In scopurile aplicarii paragrafului 1 al prezentului articol:
    a) fiecare stat parte se straduieste sa aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infractiuni principale;
    b) fiecare stat parte include in infractiunile principale cel putin o sfera completa de infractiuni stabilite conform prezentei conventii;
    c) in scopurile lit. b), infractiunile principale includ infractiunile savarsite in interiorul si in exteriorul teritoriului ce tine de competenta statului parte in cauza. Totusi, o infractiune savarsita in exteriorul teritoriului ce tine de competenta unui stat parte nu constituie o infractiune principala decat atunci cand actul corespondent este o infractiune in baza dreptului intern al statului in care el a fost savarsit si ar constitui o infractiune in baza dreptului intern al statului parte, daca el a fost savarsit pe teritoriul sau;
    d) fiecare stat parte remite secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite o copie a legilor care dau efect prezentului articol, precum si o copie a oricarei modificari ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi si a modificarilor ulterioare;
    e) in cazul in care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui stat parte o cer, se poate dispune ca infractiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol sa nu se aplice persoanelor care au savarsit infractiunea principala.
    Art. 24
    Tainuirea
    Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 33 din prezenta conventie, fiecare stat parte urmareste sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care au fost savarsite cu intentie dupa savarsirea unei alte infractiuni stabilite conform prezentei conventii, fara sa fi existat participarea la aceste infractiuni, faptei de a disimula sau de a retine in mod continuu bunuri, stiind ca acestea provin din una dintre infractiunile stabilite conform prezentei conventii.
    Art. 25
    Obstructionarea bunei functionari a justitiei
    Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie:
    a) faptei de a recurge la forta fizica, amenintari sau intimidare ori de a promite, oferi sau a da un folos necuvenit pentru a obtine o marturie mincinoasa ori pentru a impiedica o marturie sau prezentarea elementelor de proba intr-o procedura in raport cu savarsirea infractiunilor prevazute de prezenta conventie;
    b) faptei de a recurge la forta fizica, amenintari sau intimidare pentru a impiedica un agent al justitiei ori un agent al serviciilor de investigatii si de reprimare sa-si exercite indatoririle in raport cu savarsirea infractiunilor prevazute de prezenta conventie. Nici o dispozitie din prezentul alineat nu aduce atingere dreptului statelor parti de a dispune de o legislatie destinata protejarii altor categorii de agenti publici.
    Art. 26
    Raspunderea persoanelor juridice
    1. Fiecare stat parte adopta masurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru a stabili raspunderea persoanelor juridice care participa la infractiunile stabilite conform prezentei conventii.
    2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte raspunderea persoanelor juridice poate fi penala, civila sau administrativa.
    3. Aceasta raspundere nu aduce atingere raspunderii penale a persoanelor fizice care au savarsit infractiunile.
    4. Fiecare stat parte vegheaza, in mod special, ca persoanele juridice trase la raspundere conform prezentului articol sa faca obiectul sanctiunilor eficace, proportionale si de descurajare, de natura penala sau nepenala, inclusiv al sanctiunilor banesti.
    Art. 27
    Participatia si tentativa
    1. Fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, conform dreptului sau intern, faptului de a participa cu orice titlu, de exemplu in calitate de complice, alt ajutor sau instigator, la o infractiune stabilita conform prezentei conventii.
    2. Fiecare stat parte poate adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, conform dreptului sau intern, tentativei de a savarsi o infractiune stabilita conform prezentei conventii.
    3. Fiecare stat parte poate adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, conform dreptului sau intern, faptei de a pregati o infractiune stabilita conform prezentei conventii.
    Art. 28
    Cunoasterea, intentia si motivatia, ca elemente ale infractiunii
    Cunoasterea, intentia si motivatia necesare ca elemente ale unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii pot fi deduse din circumstantele faptice obiective.
    Art. 29
    Prescriptia
    Daca este cazul, fiecare stat parte stabileste, in cadrul dreptului sau intern, un termen lung de prescriptie in cursul caruia pot fi pornite urmariri pentru una dintre infractiunile prevazute de prezenta conventie si un termen mai lung sau suspenda prescriptia atunci cand autorul prezumat al infractiunii s-a sustras justitiei.
    Art. 30
    Urmaririle judiciare, judecata si sanctiunile
    1. Fiecare stat parte face ca savarsirea unei infractiuni prevazute de prezenta conventie sa fie pasibila de sanctiuni care tin seama de gravitatea acestei infractiuni.
    2. Fiecare stat parte ia masurile necesare pentru a stabili sau mentine, conform sistemului sau juridic si principiilor sale constitutionale, un echilibru adecvat intre orice imunitate sau orice privilegiu de jurisdictie acordat agentilor sai publici in exercitiul functiilor lor si posibilitatea, daca este necesar, de a cerceta, urmari si judeca efectiv infractiunile stabilite, prevazute de prezenta conventie.
    3. Fiecare stat parte se straduieste sa faca astfel incat orice putere judiciara discretionara conferita de dreptul sau intern si aferenta urmaririlor judiciare pornite impotriva persoanelor pentru infractiunile prevazute de prezenta conventie sa fie exercitata in scopul optimizarii eficacitatii masurilor de investigatie si reprimare a acestor infractiuni, tinand seama de necesitatea de a exercita un efect de descurajare in ceea ce priveste savarsirea lor.
    4. Fiind vorba de infractiunile stabilite conform prezentei conventii, fiecare stat parte ia masurile corespunzatoare, conform dreptului sau intern si tinand seama de dreptul la aparare, pentru a face in asa fel incat conditiile carora le sunt subordonate deciziile de punere in libertate in asteptarea judecatii sau a procedurii de apel sa tina seama de necesitatea de a se asigura prezenta aparatorului in timpul procedurii penale ulterioare.
    5. Fiecare stat parte ia in considerare gravitatea infractiunilor prevazute in prezenta conventie, atunci cand examineaza eventualitatea unei eliberari anticipate sau conditionate de persoanele recunoscute ca vinovate pentru aceste infractiuni.
    6. Fiecare stat parte, in masura compatibilitatii cu principiile fundamentale ale sistemului sau juridic, are in vedere stabilirea de proceduri care sa permita, daca este cazul, autoritatii competente sa revoce, sa suspende sau sa transfere un agent public acuzat de o infractiune prevazuta in prezenta conventie, cu respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie.
    7. Atunci cand gravitatea infractiunii o justifica, fiecare stat parte, in masura compatibilitatii cu principiile fundamentale ale sistemului sau juridic, urmareste stabilirea de proceduri care sa permita decaderea, prin hotarare judecatoreasca sau printr-un alt mijloc corespunzator, pentru o durata fixata prin dreptul sau intern, a persoanelor recunoscute vinovate de infractiunile prevazute in prezenta conventie din dreptul:
    a) de a exercita o functie publica; si
    b) de a exercita o functie intr-o intreprindere al carei proprietar este in parte sau majoritar statul.
    8. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol nu aduc atingere exercitiului puterilor disciplinare de catre autoritatile competente impotriva functionarilor.
    9. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere principiului conform caruia definirea infractiunilor stabilite conform acesteia si a mijloacelor juridice de aparare aplicabile sau a altor principii juridice care guverneaza legalitatea incriminarilor tin exclusiv de dreptul intern al unui stat parte si potrivit caruia infractiunile respective sunt urmarite si pedepsite conform acestui drept.
    10. Statele parti se straduiesc sa promoveze reintegrarea in societate a persoanelor recunoscute vinovate de infractiuni prevazute de prezenta conventie.
    Art. 31
    Blocare, sechestru si confiscare
    1. Fiecare stat parte ia, in masura posibilitatilor si in cadrul sistemului sau juridic intern, masurile necesare pentru a permite confiscarea:
    a) produsului infractiunii provenind din infractiunile prevazute de prezenta conventie sau a bunurilor a caror valoare corespunde cu cea a produsului;
    b) bunurilor, materialelor sau altor instrumente folosite sau destinate a fi folosite pentru infractiunile prevazute de prezenta conventie.
    2. Fiecare stat parte ia masurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrul a tot ceea ce este mentionat la paragraful 1 al prezentului articol, in scopul eventualei confiscari.
    3. Fiecare stat parte adopta masurile legislative sau alte masuri care se dovedesc a fi necesare, conform dreptului sau intern, pentru a reglementa administrarea si utilizarea de catre autoritatile competente a bunurilor blocate, sechestrate sau confiscate, vizate de paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol.
    4. Daca produsul infractiunii a fost transformat ori convertit, in parte sau in totalitate, in alte bunuri, acestea din urma pot face obiectul masurilor prevazute in prezentul articol in locul si in schimbul acestui produs.
    5. Daca produsul infractiunii a fost amestecat cu bunuri achizitionate in mod legal, aceste bunuri, fara prejudicierea competentelor de blocare sau de sechestru, pot fi confiscate pana la concurenta valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.
    6. Veniturile sau alte foloase obtinute din produsul infractiunii, bunul in care produsul a fost transformat sau convertit ori bunurile cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul masurilor prevazute in prezentul articol, in acelasi mod si in aceeasi masura ca produsul infractiunii.
    7. In scopurile prezentului articol si ale art. 55 din prezenta conventie, fiecare stat parte imputerniceste instantele sale judecatoresti sau alte autoritati competente sa ordone prezentarea ori sechestrul documentelor bancare, financiare sau comerciale. Un stat parte nu poate invoca secretul bancar pentru a refuza sa dea curs dispozitiilor prezentului paragraf.
    8. Statele parti pot avea in vedere sa solicite ca autorul unei infractiuni sa stabileasca originea licita a produsului prezumat al infractiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscari, in masura in care aceasta exigenta este conforma principiilor fundamentale ale dreptului lor intern si naturii procedurilor judiciare si altor proceduri.
    9. Interpretarea dispozitiilor prezentului articol nu trebuie, in nici un caz, sa aduca atingere drepturilor tertilor de buna-credinta.
    10. Nici o dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform caruia masurile care sunt prevazute in acesta sunt definite si executate conform dreptului intern al fiecarui stat parte si sub rezerva acestora.
    Art. 32
    Protectia martorilor, expertilor si a victimelor
    1. Fiecare stat parte ia, conform sistemului sau juridic intern si in limita mijloacelor sale, masuri corespunzatoare pentru a asigura o protectie eficace impotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor si expertilor care depun marturie referitor la infractiunile prevazute in prezenta conventie si, daca este cazul, a rudelor si a altor persoane apropiate.
    2. Masurile avute in vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai ales, fara prejudicierea drepturilor paratului, inclusiv a dreptului la o procedura normala, in:
    a) stabilirea pentru protectia fizica a acestor persoane a unor proceduri privind indeosebi, dupa nevoie si in masura posibilului, de a li se oferi un nou domiciliu si de a li se permite, daca este cazul, ca informatiile privind identitatea lor si locul unde se afla sa nu fie dezvaluite sau ca dezvaluirea lor sa fie limitata;
    b) prevederea unor reguli de probatiune care sa permita martorilor si expertilor sa depuna intr-un mod care sa le garanteze securitatea, in special sa fie autorizat sa depuna marturie recurgand la tehnici de comunicare cum sunt legaturile video sau la alte mijloace adecvate.
    3. Statele parti au in vedere sa incheie acorduri sau aranjamente cu alte state in vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor mentionate la paragraful 1 al prezentului articol.
    4. Dispozitiile prezentului articol se aplica, de asemenea, victimelor cand acestea sunt martori.
    5. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului sau intern, face in asa fel incat parerile si preocuparile victimelor sa fie prezentate si luate in seama in fazele corespunzatoare ale procedurii penale angajate impotriva autorilor infractiunilor intr-un mod care nu prejudiciaza dreptul la aparare.
    Art. 33
    Protectia persoanelor care comunica informatii
    Fiecare stat parte are in vedere incorporarea in sistemul sau juridic intern a masurilor corespunzatoare pentru a asigura protectia impotriva oricarui tratament nejustificat al oricarei persoane care semnaleaza autoritatilor competente, de buna-credinta si in baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infractiunile prevazute de prezenta conventie.
    Art. 34
    Consecintele actelor de coruptie
    Dupa formele prescrise, tinand seama de drepturile tertilor de buna-credinta, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masuri pentru a combate consecintele coruptiei. In aceasta perspectiva statele parti pot considera coruptia ca un factor pertinent intr-o procedura judiciara pentru a decide anularea sau resciziunea unui contract, retragerea unei concesii sau a oricarui act juridic analog ori pentru luarea oricarei masuri corective.
    Art. 35
    Repararea prejudiciului
    Fiecare stat parte ia masurile necesare, conform principiilor dreptului sau intern, pentru a da entitatilor sau persoanelor care au suferit un prejudiciu in urma unui act de coruptie dreptul de a introduce o actiune in justitie impotriva responsabililor de prejudiciul mentionat, in vederea obtinerii repararii.
    Art. 36
    Autoritati specializate
    Fiecare stat parte face astfel incat, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, sa existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate in lupta impotriva coruptiei prin investigatii si reprimare. Acest organism sau aceste organisme ori aceste persoane isi vor acorda independenta necesara, conform principiilor fundamentale ale sistemului juridic al statului parte, pentru a putea exercita eficient functiile lor la adapost de orice influenta necuvenita. Aceste persoane sau personalul respectivului ori respectivelor organisme ar trebui sa aiba formarea si resursele adecvate pentru a-si exercita sarcinile.
    Art. 37
    Cooperarea cu serviciile de investigatii si de reprimare
    1. Fiecare stat parte ia masurile potrivite pentru a incuraja persoanele care participa sau care au participat la savarsirea unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii sa furnizeze autoritatilor competente informatii utile in scopurile anchetei si cercetarii probelor, precum si o asistenta faptica si concreta care ar putea contribui la lipsirea autorilor infractiunii de produsul infractiunii si la recuperarea acestui produs.
    2. Fiecare stat parte are in vedere sa prevada posibilitatea, in cazurile corespunzatoare, micsorarii pedepsei de care este pasibil un invinuit care coopereaza intr-un mod substantial la ancheta sau la urmaririle referitoare la o infractiune prevazuta de prezenta conventie.
    3. Fiecare stat parte are in vedere sa prevada posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, acordarii de imunitate de urmarire a unei persoane care coopereaza in mod substantial la ancheta sau la urmariri referitoare la o infractiune prevazuta de prezenta conventie.
    4. Protectia acestor persoane este asigurata, mutatis mutandis, conform prevederilor art. 32 din prezenta conventie.
    5. Cand o persoana la care se refera paragraful 1 al prezentului articol si care se afla intr-un stat parte poate contribui la cooperarea substantiala cu autoritatile competente ale unui alt stat parte, statele parti pot avea in vedere incheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor intern, privind o eventuala acordare de catre celalalt stat parte a tratamentului prevazut la paragrafele 2 si 3 ale prezentului articol.
    Art. 38
    Cooperarea intre autoritatile nationale
    Fiecare stat parte ia masurile necesare pentru a incuraja, conform dreptului sau intern, cooperarea intre, pe de o parte, autoritatile sale publice, ca si agentii sai publici, si, pe de alta parte, autoritatile sale insarcinate cu anchetarea si urmaririle relative la infractiuni. Aceasta cooperare poate consta:
    a) pentru primele, in a informa, din proprie initiativa, pe celelalte atunci cand exista motive rezonabile de a considera ca a fost savarsita una dintre infractiunile stabilite conform art. 15, 21 si 23 din prezenta conventie; sau
    b) pentru primele, in a furniza, la cerere, celorlalte orice informatie necesara.
    Art. 39
    Cooperarea dintre autoritatile nationale si sectorul privat
    1. Fiecare stat parte ia masurile necesare pentru a incuraja, conform dreptului sau intern, cooperarea dintre autoritatile nationale insarcinate cu anchetele si urmaririle si entitatile sectorului privat, in special institutiile financiare, asupra problemelor privind savarsirea de infractiuni prevazute prin prezenta conventie.
    2. Fiecare stat parte are in vedere sa isi incurajeze nationalii si alte persoane avand resedinta obisnuita pe teritoriul sau sa semnaleze autoritatilor nationale insarcinate cu anchete si urmariri comiterea unei infractiuni prevazute prin prezenta conventie.
    Art. 40
    Secretul bancar
    Fiecare stat parte vegheaza, in cazul anchetelor judiciare nationale asupra infractiunilor stabilite conform prezentei conventii, la ceea ce constituie in sistemul sau juridic mecanisme corespunzatoare pentru a depasi obstacolele care pot rezulta din aplicarea legilor asupra secretului bancar.
    Art. 41
    Cazierul judiciar
    Fiecare stat parte poate adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a se tine seama, in conditiile si cu scopurile pe care le considera corespunzatoare, de orice condamnare care i-ar fi fost anterior aplicata in alt stat autorului presupus al unei infractiuni, cu scopul de a utiliza aceasta informatie in cadrul unei proceduri penale referitoare la o infractiune dintre cele prevazute de prezenta conventie.
    Art. 42
    Competenta
    1. Fiecare stat parte adopta masurile necesare pentru a-si stabili competenta in ceea ce priveste infractiunile stabilite conform prezentei conventii in urmatoarele cazuri:
    a) cand infractiunea este savarsita pe teritoriul sau; sau
    b) cand infractiunea este comisa la bordul unei nave care poarta pavilionul sau ori la bordul unei aeronave inmatriculate conform dreptului sau intern in momentul in care infractiunea respectiva a fost savarsita.
    2. Sub rezerva art. 4 din prezenta conventie, un stat parte poate, de asemenea, sa stabileasca competenta sa in ceea ce priveste una dintre aceste infractiuni in cazurile urmatoare:
    a) cand infractiunea este savarsita impotriva unuia dintre nationalii sai; sau
    b) cand infractiunea este savarsita de catre unul dintre nationalii sai ori de o persoana apatrida care isi are resedinta pe teritoriul sau; sau
    c) cand infractiunea este una dintre cele stabilite conform lit. b) (ii) paragraful 1 al art. 23 din prezenta conventie si este savarsita in afara teritoriului sau in vederea comiterii, pe teritoriul sau, a unei infractiuni stabilite conform lit. a) (i) sau (ii) ori lit. b) (i) paragraful 1 al art. 23 din prezenta conventie; sau
    d) cand infractiunea este savarsita impotriva sa.
    3. In scopurile art. 44 din prezenta conventie, fiecare stat parte ia masurile necesare pentru a-si stabili competenta cu privire la infractiunile prevazute de prezenta conventie, cand autorul prezumat se afla pe teritoriul sau si nu este extradat pentru singurul motiv ca este nationalul sau.
    4. Fiecare stat parte poate, de asemenea, lua masurile necesare pentru a stabili competenta sa in ceea ce priveste infractiunile prevazute de prezenta conventie, cand autorul prezumat se afla pe teritoriul sau si pe care nu il extradeaza.
    5. Daca un stat parte care isi exercita competenta in baza paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol a fost avizat sau a aflat in orice alt mod ca alte state parti instrumenteaza o ancheta ori au pornit urmariri sau o procedura judiciara privind acelasi act, autoritatile competente ale acestor state parti se consulta, dupa cum este cazul, pentru a-si coordona actiunile.
    6. Fara a aduce atingere normelor de drept international general, prezenta conventie nu exclude exercitarea oricarei competente penale stabilite de un stat parte conform dreptului sau intern.

    CAP. 4
    Cooperarea internationala

    Art. 43
    Cooperarea internationala
    1. Statele parti coopereaza in materie penala conform art. 44 - 50 din prezenta conventie. Atunci cand este cazul si conform sistemului lor juridic intern, statele parti au in vedere sa isi acorde reciproc asistenta in anchetele si in procedurile privind cauze civile si administrative referitoare la coruptie.
    2. In materie de cooperare internationala, de fiecare data cand dubla incriminare este considerata ca o conditie, aceasta este considerata indeplinita cand legislatia statului parte solicitat califica ori desemneaza sau nu infractiunea la fel ca statul parte solicitant, daca fapta care constituie infractiunea pentru care asistenta este solicitata este o infractiune in baza legislatiei ambelor state.
    Art. 44
    Extradarea
    1. Prezentul articol se aplica infractiunilor prevazute de prezenta conventie, atunci cand persoana care face obiectul cererii de extradare se afla pe teritoriul statului parte solicitat, cu conditia ca infractiunea pentru care se cere extradarea sa fie pedepsita de dreptul intern al statului parte solicitant si al statului parte solicitat.
    2. Fara a tine seama de dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol, un stat parte a carui legislatie o permite poate acorda extradarea unei persoane pentru oricare dintre infractiunile stabilite conform prezentei conventii care nu sunt pedepsibile in baza dreptului sau intern.
    3. Daca cererea de extradare se refera la mai multe infractiuni distincte, dintre care pentru cel putin una se poate cere extradarea in baza prezentului articol si pentru unele nu se poate cere extradarea in raport cu durata pedepsei inchisorii, dar au legatura cu infractiunile prevazute de prezenta conventie, statul solicitat poate aplica prezentul articol si acestor infractiuni.
    4. Fiecare dintre infractiunile carora li se aplica prezentul articol este de plin drept inclusa in orice tratat de extradare in vigoare intre statele parti ca infractiune al carei autor poate fi extradat. Statele parti se angajeaza sa includa aceste infractiuni ca infractiuni al caror autor poate fi extradat in orice tratat de extradare pe care il vor incheia intre ele. Un stat parte a carui legislatie o permite, atunci cand se intemeiaza pe prezenta conventie pentru extradare, nu considera nici o infractiune stabilita conform prezentei conventii ca o infractiune politica.
    5. Daca un stat parte care subordoneaza extradarea unui tratat existent primeste o cerere de extradare de la un stat parte cu care nu a incheiat un asemenea tratat, el poate considera prezenta conventie ca temei legal de extradare pentru infractiunile la care se aplica prezentul articol.
    6. Un stat parte care subordoneaza extradarea existentei unui tratat:
    a) in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta conventie, comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite daca considera prezenta conventie ca baza legala pentru a coopera in materie de extradare cu alte state parti; si
    b) daca nu considera prezenta conventie ca baza legala pentru a coopera in materie de extradare, se obliga, daca este cazul, sa incheie tratate de extradare cu alte state parti in scopul aplicarii prezentului articol.
    7. Statele parti care nu subordoneaza extradarea existentei unui tratat recunosc intre ele infractiunilor carora li se aplica prezentul articol caracterul de infractiune pentru care autorul poate fi extradat.
    8. Extradarea este subordonata conditiilor prevazute de dreptul intern al statului parte solicitat sau de tratatele de extradare aplicabile, inclusiv, indeosebi, conditiilor privind pedeapsa minima prevazuta pentru a extrada si motivelor pentru care statul parte solicitat poate refuza extradarea.
    9. Statele parti se straduiesc, sub rezerva dreptului lor intern, sa accelereze procedurile de extradare si sa simplifice exigentele in materie de probe in ceea ce priveste infractiunile carora li se aplica prezentul articol.
    10. Sub rezerva dispozitiilor din dreptul sau intern si a tratatelor de extradare pe care le-a incheiat, statul parte solicitat poate, la cererea statului parte solicitant si daca acesta considera ca circumstantele o justifica si ca exista urgenta, sa puna in stare de detinere o persoana aflata pe teritoriul sau, a carei extradare este solicitata, sau sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a asigura prezenta sa cu ocazia procedurii de extradare.
    11. Un stat parte pe teritoriul caruia se afla un autor prezumat al unei infractiuni, daca nu extradeaza aceasta persoana pentru infractiunea careia se aplica prezentul articol pentru singurul motiv ca este unul dintre nationalii sai, este tinut, la cererea statului parte care solicita extradarea, de a supune cauza fara intarziere excesiva autoritatilor sale competente, in scopul urmaririi. Autoritatile respective decid si conduc urmarirea in acelasi mod ca si pentru orice alta infractiune grava, in baza dreptului intern al acestui stat parte. Statele parti interesate coopereaza intre ele, in special in materie de procedura si proba, cu scopul de a asigura eficienta urmaririlor.
    12. Cand un stat parte, in baza dreptului sau intern, nu este autorizat sa extradeze sau sa predea intr-o alta forma pe unul dintre nationalii sai decat daca este apoi trimis in acest stat parte pentru a executa pedeapsa pronuntata la terminarea procesului sau a procedurii care se afla la originea cererii de extradare sau de predare si cand acest stat parte si statul parte solicitant se inteleg asupra acestei optiuni si altor conditii pe care le pot considera corespunzatoare, aceasta extradare sau predare conditionata este suficienta in scopul executarii obligatiei mentionate la paragraful 11 al prezentului articol.
    13. Daca extradarea, solicitata in scopul executarii unei pedepse, este refuzata deoarece persoana care face obiectul acestei cereri este un national al statului parte solicitat, acesta, daca dreptul sau intern ii permite, in conformitate cu prevederile acestui drept si la cererea statului parte solicitant, ia in considerare sa dispuna el insusi executarea pedepsei care a fost pronuntata conform dreptului intern al statului parte solicitant sau a restului de pedeapsa care a ramas de executat.
    14. Oricarei persoane care face obiectul unei urmariri pentru una dintre infractiunile careia i se aplica prezentul articol i se garanteaza un tratament echitabil in toate stadiile procedurii, inclusiv folosirea tuturor drepturilor si garantiilor prevazute de dreptul intern al statului parte pe teritoriul caruia se afla.
    15. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu trebuie interpretata in sensul crearii unei obligatii pentru statul parte solicitat de a extrada daca are motive serioase sa considere ca cererea a fost prezentata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane din cauza sexului, rasei, religiei, nationalitatii, originii etnice ori a opiniilor sale politice sau dand curs acestei cereri s-ar cauza un prejudiciu acestei persoane pentru unele dintre aceste motive.
    16. Statele parti nu pot refuza o cerere de extradare doar pentru motivul ca infractiunea este considerata avand legatura cu probleme fiscale.
    17. Inainte de a refuza extradarea, statul parte solicitat consulta, in caz de nevoie, statul parte solicitant cu scopul de a oferi toate posibilitatile de a-si prezenta opiniile si de a da informatii in sprijinul afirmatiilor sale.
    18. Statele parti se straduiesc sa incheie acorduri sau aranjamente bilaterale si multilaterale pentru a permite extradarea ori pentru a-i spori eficienta.
    Art. 45
    Transferul persoanelor condamnate
    Statele parti pot lua in considerare incheierea de acorduri sau de aranjamente bilaterale si multilaterale referitoare la transferul pe teritoriul lor de persoane condamnate la pedepse cu inchisoarea sau la alte pedepse privative de libertate ca urmare a infractiunilor prevazute de prezenta conventie, pentru ca acestea sa isi poata executa acolo restul pedepsei.
    Art. 46
    Asistenta judiciara
    1. Statele parti isi acorda reciproc cea mai ampla cu putinta asistenta judiciara cu prilejul anchetelor, urmaririlor si procedurilor judiciare privind infractiunile prevazute de prezenta conventie.
    2. Cea mai ampla cu putinta asistenta judiciara este acordata, in masura in care legile, tratatele, acordurile si aranjamentele pertinente ale statului parte solicitat o permit, in cursul anchetelor, urmaririlor si procedurilor judiciare privind infractiuni in care o persoana juridica poate fi trasa la raspundere in statul parte solicitant, conform art. 26 din prezenta conventie.
    3. Asistenta juridica ce se acorda in aplicarea prezentului articol poate fi solicitata in scopurile urmatoare:
    a) strangerea de marturii sau de depozitii;
    b) inmanarea actelor judiciare;
    c) efectuarea de perchezitii si sechestre, precum si de blocari;
    d) examinarea de obiecte si cercetarea la fata locului;
    e) transmiterea de informatii, de probe si rapoarte de expertiza;
    f) transmiterea originalelor sau a copiilor certificate pentru conformitate ale documentelor si dosarelor pertinente, inclusiv ale documentelor administrative, bancare, financiare sau comerciale si ale documentelor societatilor comerciale;
    g) identificarea sau localizarea produsului infractiunii, bunurilor, instrumentelor sau a altor lucruri in scopul strangerii elementelor de proba;
    h) facilitarea infatisarii voluntare a persoanelor in statul parte solicitant;
    i) acordarea oricarei alte asistente compatibile cu dreptul intern al statului parte solicitat;
    j) identificarea, blocarea si localizarea produsului infractiunii, conform dispozitiilor cap. V din prezenta conventie;
    k) recuperarea bunurilor, conform dispozitiilor cap. V din prezenta conventie.
    4. Fara prejudicierea dreptului intern, autoritatile competente ale unui stat parte pot, fara cerere prealabila, sa comunice informatii privind cauze penale unei autoritati competente a unui alt stat parte, daca apreciaza ca aceste informatii ar putea servi inceperii sau incheierii anchetelor si urmaririlor penale ori sa determine acest din urma stat sa formuleze o cerere in baza prezentei conventii.
    5. Comunicarea de informatii conform paragrafului 4 al prezentului articol se face fara prejudicierea anchetelor si urmaririlor penale in statul ale carui autoritati competente transmit informatiile. Autoritatile competente care primesc aceste informatii vor fi de acord cu oricare cerere, tinzand ca aceste informatii sa ramana confidentiale chiar temporar sau ca folosirea lor sa fie insotita de restrictii. Totusi aceasta nu impiedica statul parte care primeste informatiile sa dezvaluie, cu prilejul procedurii judiciare, informatiile justificative in favoarea unui invinuit. In acest ultim caz statul parte care primeste informatiile avizeaza statul parte care le comunica, inaintea dezvaluirii lor, si, la cererea acestuia, il consulta. Daca, intr-un caz exceptional, o notificare prealabila nu este posibila, statul parte care primeste informatiile incunostinteaza fara intarziere despre dezvaluire statul parte care le comunica.
    6. Dispozitiile prezentului articol nu afecteaza cu nimic obligatiile care rezulta din oricare alt tratat bilateral sau multilateral care guverneaza ori trebuie sa guverneze, in intregime sau in parte, asistenta judiciara.
    7. Paragrafele 9 - 29 ale prezentului articol sunt aplicabile cererilor facute in conformitate cu prezentul articol, daca statele parti in cauza sunt legate printr-un tratat de asistenta judiciara. Daca statele parti mentionate sunt legate de un asemenea tratat, sunt aplicabile dispozitiile corespunzatoare ale acestuia, cu exceptia cazului in care statele parti nu convin sa aplice in locul lor dispozitiile paragrafelor 9 - 29 ale prezentului articol. Statele parti sunt incurajate in mod deosebit sa aplice aceste paragrafe daca le faciliteaza cooperarea.
    8. Statele parti nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenta judiciara prevazuta de prezentul articol.
    9. a) Cand in aplicarea prezentului articol raspunde unei cereri de asistenta in absenta dublei incriminari, un stat parte solicitat tine seama de obiectul prezentei conventii asa cum el a fost enuntat in articolul 1.
    b) Statele parti pot invoca absenta dublei incriminari pentru a refuza transmiterea unei cereri in aplicarea prezentului articol. Cu toate acestea, statul parte solicitat, cand aceasta este compatibila cu principiile fundamentale ale sistemului sau juridic, admite cererea solicitata, daca ea nu implica masuri coercitive. Aceasta asistenta poate fi refuzata daca cererea poarta asupra unor probleme minore sau pentru care cooperarea sau asistenta solicitata poate fi obtinuta in temeiul altor dispozitii ale prezentei conventii.
    c) Fiecare stat parte poate avea in vedere luarea masurilor necesare pentru a-i permite furnizarea unei asistente judiciare cat mai ample cu putinta in aplicarea prezentului articol, in absenta dublei incriminari.
    10. Orice persoana detinuta sau care executa o pedeapsa pe teritoriul unui stat parte, a carei prezenta este solicitata intr-un alt stat parte in scopul identificarii sau audierii ori pentru ca aceasta sa isi dea concursul la obtinerea de probe in cadrul anchetelor, urmaririlor sau procedurilor judiciare, privind infractiunile prevazute de prezenta conventie, poate face obiectul unui transfer daca sunt reunite conditiile urmatoare:
    a) persoana in cauza consimte la aceasta in mod liber si in deplina cunostinta de cauza;
    b) autoritatile competente ale celor doua state parti in cauza consimt la aceasta, sub rezerva conditiilor pe care aceste state parti le considera corespunzatoare.
    11. In scopul paragrafului 10 al prezentului articol:
    a) statul parte catre care este efectuat transferul are imputernicirea si obligatia sa mentina persoana in cauza in detentie, cu exceptia cererii sau autorizarii contrare din partea statului parte din care persoana a fost transferata;
    b) statul parte catre care se efectueaza transferul isi indeplineste fara intarziere obligatia de a-l preda pe interesat in paza statului parte din care transferul a fost efectuat, conform celor convenite in prealabil sau altfel, asa cum au hotarat autoritatile competente ale celor doua state parti;
    c) statul parte catre care se efectueaza transferul nu poate cere statului parte din care se efectueaza transferul sa inceapa o procedura de extradare pentru ca interesatul sa ii fie remis;
    d) se tine seama de perioada in care persoana a fost in detentie in statul parte catre care a fost transferat, in scopul reducerii din pedeapsa de executat in statul parte din care a fost transferat.
    12. In afara de cazul in care statul parte din care o persoana trebuie sa fie transferata in baza paragrafelor 10 si 11 ale prezentului articol nu isi da acordul, aceasta persoana, oricare ar fi nationalitatea sa, nu va fi urmarita, detinuta, pedepsita sau supusa altor restrictii ale libertatii sale personale pe teritoriul statului parte catre care a fost transferata din motive de acte, omisiuni sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului parte din care ea a fost transferata.
    13. Fiecare stat parte desemneaza o autoritate centrala care are responsabilitatea si competenta de a primi cereri de asistenta judiciara pe care fie le executa, fie le transmite autoritatilor competente spre executare. Daca un stat parte are o regiune sau un teritoriu special prevazut cu un sistem de asistenta judiciara diferit, el poate desemna o autoritate centrala distincta care va avea aceleasi functii pentru aceasta regiune sau teritoriu. Autoritatile centrale asigura executarea si transmiterea rapida si in buna si cuvenita forma a cererilor primite. Daca autoritatea centrala transmite cererea unei autoritati competente pentru executare, ea incurajeaza executarea rapida si in buna si cuvenita forma a cererii de catre autoritatea competenta. Autoritatea centrala desemnata in acest scop face obiectul unei notificari adresate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite in momentul in care fiecare stat parte depune instrumentul de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta conventie. Cererile de asistenta judiciara si orice comunicare relativa la acestea sunt transmise autoritatilor centrale desemnate de statele parti. Prin prezenta dispozitie se intelege, fara a prejudicia dreptul oricarui stat parte, ca solicitarea cererilor si a comunicarilor sa fie adresata pe cale diplomatica si, in caz de urgenta, daca statele parti convin aceasta, prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale, daca aceasta este posibil.
    14. Cererile sunt adresate in scris sau, daca este posibil, prin orice alt mijloc care poate fi in masura sa produca un document scris, intr-o limba acceptabila de statul parte solicitat, in conditii care sa permita statului parte solicitat sa ii stabileasca autenticitatea. Limba sau limbile acceptabile de fiecare stat parte sunt notificate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite in momentul in care acest stat parte isi depune instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta conventie. In caz de urgenta si daca statele parti convin in acest fel, cererile pot fi facute oral, dar trebuie sa fie confirmate fara intarziere in scris.
    15. O cerere de asistenta judiciara trebuie sa contina informatiile urmatoare:
    a) desemnarea autoritatii care emite cererea;
    b) obiectul si natura anchetei, a urmaririlor sau a procedurii judiciare la care se raporteaza cererea, precum si numele si functiile autoritatii care a fost imputernicita;
    c) un rezumat al faptelor pertinente, in afara de cererile in scopul inmanarii de acte judiciare;
    d) obiectul cererii de asistenta si detaliile oricarei proceduri speciale solicitate de statul parte solicitant doreste a fi aplicata;
    e) daca este posibil, identitatea, adresa si nationalitatea oricarei persoane vizate; si
    f) scopul in care sunt cerute marturia, informatiile sau masurile.
    16. Statul parte solicitat poate cere informatii suplimentare daca acestea apar necesare pentru executarea cererii conform dreptului sau intern sau cand poate facilita executarea cererii.
    17. Oricare cerere este executata conform dreptului intern al statului parte solicitat si, in masura in care aceasta nu contravine dreptului intern al statului parte solicitat si cand este posibil, conform procedurilor specificate in cerere.
    18. In cazul in care este posibil si conform principiilor fundamentale ale dreptului intern, daca o persoana care se afla pe teritoriul unui stat parte trebuie sa fie ascultata ca martor sau ca expert de catre autoritatile judiciare ale unui alt stat parte, primul stat parte poate, la cererea celuilalt, sa autorizeze audierea sa prin videoconferinta, daca nu este posibil sau nu se doreste ca ea sa se infatiseze personal pe teritoriul statului parte solicitant. Statele parti pot conveni ca audierea sa fie condusa de o autoritate judiciara a statului parte solicitant si ca o autoritate judiciara a statului parte solicitat sa asiste la aceasta.
    19. Statul parte solicitant nu comunica, nici nu foloseste informatiile sau elementele de proba transmisa de catre statul parte solicitat pentru anchete, urmariri si proceduri judiciare, altele decat cele prevazute in cerere, fara consimtamantul prealabil al statului parte solicitat. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu impiedica statul parte solicitant sa dezvaluie, in cursul procedurii, informatiile sau elementele de proba pentru dezvinovatire. In acest ultim caz statul parte solicitant avizeaza statul parte solicitat inaintea dezvaluirii si, daca i se adreseaza o cerere, consulta statul parte solicitat. Daca, intr-un caz exceptional, o notificare prealabila nu este posibila, statul parte solicitant informeaza fara intarziere statul parte solicitat despre dezvaluire.
    20. Statul parte solicitant poate cere ca statul parte solicitat sa pastreze secretul asupra cererii si continutului acesteia, in afara de masurile necesare pentru a o executa. Daca statul parte solicitat nu poate satisface aceasta exigenta, el informeaza fara intarziere statul parte solicitant.
    21. Asistenta judiciara poate fi refuzata:
    a) daca cererea nu este facuta in conformitate cu dispozitiile prezentului articol;
    b) daca statul parte solicitat apreciaza ca executarea cererii este susceptibila sa aduca atingere suveranitatii, securitatii, ordinii sale publice sau altor interese esentiale;
    c) in cazul in care dreptul intern al statului parte solicitat ar interzice autoritatilor sale sa ia masurile cerute, daca este vorba despre o infractiune analoga care a facut obiectul unei anchete, urmariri sau proceduri judiciare in cadrul propriei competente;
    d) in cazul in care ar fi contrara sistemului juridic al statului parte solicitat privind asistenta judiciara de acceptare a cererii.
    22. Statele parti nu pot refuza, de asemenea, o cerere de asistenta judiciara pentru singurul motiv ca infractiunea este considerata avand legatura cu probleme fiscale.
    23. Orice refuz al asistentei judiciare trebuie sa fie motivat.
    24. Statul parte solicitat executa cererea de asistenta judiciara cat mai prompt posibil si tine seama, in masura posibilului, de orice termene sugerate de statul parte solicitant si care sunt motivate, de preferinta, in cerere. Statul parte solicitant poate prezenta cereri rezonabile de informatii asupra stadiului de desfasurare a masurilor luate de catre statul parte solicitat pentru a da curs cererii sale. Statul parte solicitat raspunde cererilor rezonabile ale statului parte solicitant privind progresele realizate in executarea cererii. Cand asistenta solicitata nu mai este necesara, statul parte solicitant informeaza prompt statul parte solicitat despre aceasta.
    25. Asistenta judiciara poate fi amanata de statul parte solicitat pe motiv ca ea ar putea impiedica anchete, urmariri sau o procedura judiciara in curs.
    26. Inainte de a refuza o cerere in baza paragrafului 21 al prezentului articol sau de a amana executarea in baza paragrafului 25, statul parte solicitat examineaza cu statul parte solicitant posibilitatea acordarii asistentei sub rezerva conditiilor pe care le considera necesare. Daca statul parte solicitant accepta asistenta sub rezerva acestor conditii, el se conformeaza acestora.
    27. Fara prejudicierea aplicarii paragrafului 12 al prezentului articol, un martor, un expert sau o alta persoana care, la cererea statului parte solicitant, consimte sa faca o depozitie in cursul unei proceduri ori sa colaboreze la o ancheta, la urmariri sau la o procedura judiciara pe teritoriul statului parte solicitant nu va fi urmarita, detinuta, pedepsita ori supusa altor restrictii ale libertatii sale personale pe acest teritoriu pentru motive de fapte, omisiuni sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului parte solicitat. Aceasta imunitate inceteaza cand martorul, expertul ori acea persoana, care a avut, pentru o perioada de 15 zile consecutive sau pentru orice alta perioada convenita de statele parti, socotita de la data la care ei au fost informati oficial ca prezenta lor nu mai este ceruta de autoritatile judiciare, posibilitatea de a parasi teritoriul statului parte solicitant, a ramas totusi in mod voluntar sau, parasindu-l, a revenit aici de bunavoie.
    28. Cheltuielile obisnuite facute pentru executarea unei cereri sunt in sarcina statului parte solicitat, in afara de cazul in care s-a convenit altfel intre statele parti respective. Atunci cand cheltuieli importante sau extraordinare sunt ori se dovedesc ulterior necesare pentru executarea cererii, statele parti se consulta pentru a fixa conditiile conform carora cererea va fi executata, precum si modul in care vor fi preluate cheltuielile.
    29. Statul parte solicitat:
    a) transmite statului parte solicitant copii ale dosarelor, documentelor sau informatiilor administrative aflate in posesia sa si la care, in baza dreptului sau intern, publicul are acces;
    b) poate, de bunavoie, sa transmita statului parte solicitant, integral, in parte sau in conditiile pe care le apreciaza adecvate, copii ale tuturor dosarelor, documentelor sau informatiilor administrative aflate in posesia sa si la care, in virtutea dreptului sau intern, publicul nu are acces.
    30. Statele parti au in vedere, daca este cazul, posibilitatea de a incheia acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale care servesc obiectivelor si dispozitiilor prezentului articol, le dau aplicabilitate practica sau le intaresc.
    Art. 47
    Transferul de proceduri penale
    Statele parti au in vedere posibilitatea de a-si transfera reciproc procedurile referitoare la urmarirea unei infractiuni prevazute de prezenta conventie, in cazurile in care acest transfer este considerat necesar in interesul unei bune administrari a justitiei si, in special, cand cauza priveste mai multe jurisdictii, in vederea centralizarii urmaririlor.
    Art. 48
    Cooperarea intre serviciile de investigatii si de reprimare
    1. Statele parti coopereaza strans, conform sistemelor lor juridice si administrative, in vederea intaririi eficacitatii investigarii si reprimarii infractiunilor prevazute de prezenta conventie. In special, statele parti iau masuri eficiente pentru:
    a) intarirea cailor de comunicatii intre autoritatile lor, organismele si serviciile competente si, daca este necesar, in scopul facilitarii schimbului sigur si rapid de informatii privind toate aspectele infractiunilor prevazute de prezenta conventie, inclusiv, daca statele parti interesate considera potrivit, legaturile cu alte activitati infractionale;
    b) cooperarea cu alte state parti, in ceea ce priveste infractiunile prevazute de prezenta conventie, in conducerea anchetelor referitoare la punctele urmatoare:
    (i) identitatea si activitatile persoanelor banuite de implicarea in aceste infractiuni, locul unde se afla ele sau locul unde se afla persoanele in cauza;
    (ii) circulatia produsului infractiunii sau a bunurilor provenind din savarsirea de infractiuni;
    (iii) circulatia bunurilor, a materialelor sau a altor instrumente folosite ori destinate a fi folosite in savarsirea acestor infractiuni;
    c) transmiterea, cand este cazul, a pieselor sau cantitatilor de substante necesare in scopurile analizei ori anchetei;
    d) schimbul de informatii, cand este cazul, cu alte state parti privind mijloacele si procedeele specifice folosite pentru savarsirea infractiunilor prevazute de prezenta conventie, cum sunt folosirea de identitati false, de documente contrafacute, modificate sau falsificate ori a altor mijloace de disimulare a activitatilor lor;
    e) facilitarea unei coordonari eficiente intre autoritatile, organismele si serviciile lor competente si favorizarea schimbului de personal si de experti, inclusiv, sub rezerva existentei de acorduri sau de aranjamente bilaterale intre statele parti in cauza, detasarea de agenti de legatura;
    f) schimbul de informatii si coordonarea masurilor administrative si a altor masuri luate, dupa cum se decide, pentru a descoperi cat mai repede infractiunile prevazute de prezenta conventie.
    2. In scopul aplicarii prezentei conventii, statele parti au in vedere sa incheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale care sa prevada o cooperare directa intre serviciile de investigatie si de reprimare si, atunci cand exista deja astfel de acorduri sau aranjamente, sa le modifice. In absenta unor asemenea acorduri sau aranjamente intre statele parti respective, acestea din urma se pot baza pe prezenta conventie pentru stabilirea unei cooperari in materie de investigare si de reprimare privind infractiunile prevazute de prezenta conventie. De fiecare data, cand este cazul, statele parti utilizeaza pe deplin acordurile sau aranjamentele, inclusiv organizatiile internationale ori regionale, pentru a intari cooperarea dintre serviciile de investigare si de reprimare.
    3. Statele parti se straduiesc sa coopereze, in masura mijloacelor, pentru combaterea infractiunilor prevazute de prezenta conventie, savarsite cu mijloace tehnice moderne.
    Art. 49
    Anchete comune
    Statele parti au in vedere sa incheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale in baza carora, pentru cauzele care fac obiectul anchetelor, urmaririlor sau procedurilor judiciare in unul ori mai multe state, autoritatile competente respective pot stabili instante de anchete comune. In lipsa unor asemenea acorduri sau aranjamente, pot fi hotarate anchete comune. Statele parti interesate vegheaza ca suveranitatea statului pe teritoriul caruia trebuie sa se desfasoare ancheta sa fie pe deplin respectata.
    Art. 50
    Tehnici de anchete speciale
    1. In vederea combaterii eficiente a coruptiei, fiecare stat parte, in masura in care principiile fundamentale ale sistemului sau juridic intern o permit si conform conditiilor prevazute de dreptul sau intern, ia, in limita mijloacelor sale, masurile necesare pentru a permite ca autoritatile sale competente sa poata recurge in mod corespunzator, pe teritoriul sau, la livrari supravegheate si, cand considera potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronica sau alte forme de supraveghere si operatiunile de infiltrare, si pentru ca probele culese prin intermediul acestor tehnici sa fie admisibile in fata instantelor judecatoresti.
    2. In scopurile anchetelor asupra infractiunilor prevazute de prezenta conventie, statele parti sunt incurajate sa incheie, daca este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale corespunzatoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale in cadrul cooperarii internationale. Aceste acorduri sau aranjamente sunt incheiate si aplicate cu respectarea deplina a principiului egalitatii suverane a statelor si sunt puse in aplicare cu respectarea stricta a dispozitiilor pe care le contin.
    3. In absenta acordurilor sau aranjamentelor prevazute la paragraful 2 al prezentului articol, deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel international sunt luate de la caz la caz si pot, daca este necesar, sa tina seama de intelegerile si aranjamentele financiare in ceea ce priveste exercitiul competentei lor de catre statele parti in cauza.
    4. Livrarile supravegheate la care s-a hotarat sa se recurga la nivel international pot include, cu consimtamantul statelor parti in cauza, metode cum ar fi interceptarea marfurilor si a fondurilor si autorizarea urmaririi transportului lor, fara modificare sau dupa sustragere ori inlocuirea in intregime sau in parte a acestora.

    CAP. 5
    Recuperarea de bunuri

    Art. 51
    Dispozitii generale
    Restituirea de bunuri in aplicarea prezentului capitol este un principiu fundamental al acestei conventii, iar statele parti isi acorda reciproc in acest domeniu cea mai ampla cu putinta cooperare si asistenta judiciara.
    Art. 52
    Prevenirea si descoperirea transferurilor produsului infractiunii
    1. Fara a aduce atingere art. 14 din prezenta conventie, fiecare stat parte ia, conform dreptului sau intern, masurile necesare pentru ca institutiile financiare apartinand jurisdictiei sale sa fie obligate sa verifice identitatea clientilor si sa ia masuri rezonabile pentru a determina identitatea beneficiarilor fondurilor depuse in conturi mari, precum si de a supune la o supraveghere sporita conturile pe care persoane care exercita sau au exercitat functii publice importante si membrii familiilor lor si anturajul lor cauta sa le deschida sau sa le detina direct ori cauta sa le deschida sau sa le detina printr-un intermediar. Aceasta supraveghere este rezonabil conceputa pentru a descoperi operatiile suspecte, cu scopul de a le semnala autoritatilor competente, si nu ar trebui interpretate ca un mijloc de descurajare a institutiilor financiare - sau de a le interzice - sa intretina relatii de afaceri cu clienti legitimi.
    2. In scopul de a facilita aplicarea masurilor prevazute la paragraful 1 al prezentului articol, fiecare stat parte, conform dreptului sau intern si inspirandu-se din initiativele pertinente luate de organizatiile regionale, interregionale in lupta impotriva spalarii banilor:
    a) publica liniile directoare privind tipurile de persoane fizice sau juridice asupra conturilor carora institutiile financiare apartinand jurisdictiei sale ar trebui sa exercite o supraveghere sporita, tipurile de cont si de operatiuni la care ar trebui sa acorde o atentie speciala, precum si masurile ce trebuie luate privind deschiderea unor astfel de conturi, administrarea lor si inregistrarea operatiunilor; si
    b) daca este cazul, notifica institutiilor financiare ce tin de jurisdictia sa, la cererea unui alt stat parte sau din proprie initiativa, identitatea persoanelor fizice si juridice ale caror conturi ar trebui supravegheate mai strict, in plus fata de persoanele pe care institutiile financiare vor putea altfel sa le identifice.
    3. In contextul lit. a) a paragrafului 2 al prezentului articol, fiecare stat parte aplica masuri pentru ca institutiile sale financiare sa tina evidente corespunzatoare pe o durata potrivita, conturi si operatiuni implicand persoanele mentionate la paragraful 1 al prezentului articol, evidente care ar trebui sa contina, cel putin, informatii asupra identitatii clientului, precum si, in masura posibilului, asupra beneficiarului.
    4. In scopul prevenirii si descoperirii transferurilor de bunuri dobandite ilicit, provenind din infractiunile stabilite conform prezentei conventii, fiecare stat parte aplica masurile corespunzatoare si eficiente pentru a impiedica, cu ajutorul organismelor sale de reglementare si de control, stabilirea bancilor care nu au prezenta fizica si care nu sunt afiliate unui grup financiar reglementat. In plus, statele parti pot pretinde institutiilor lor financiare sa refuze stabilirea sau sa urmareasca relatiile bancare corespunzatoare cu astfel de institutii si sa evite sa stabileasca relatii cu institutii financiare straine care permit utilizarea conturilor lor de catre banci care nu au prezenta fizica si care nu sunt afiliate unui grup financiar reglementat.
    5. Fiecare stat parte are in vedere stabilirea, conform dreptului sau intern, pentru agentii publici corespunzatori, de sisteme eficiente de divulgare a informatiei financiare si prevede sanctiuni corespunzatoare in cazul incalcarii. Fiecare stat parte urmareste, de asemenea, sa ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor sale competente sa impartaseasca aceasta informatie cu autoritatile competente ale altor state parti atunci cand acestea o solicita pentru ancheta asupra bunurilor dobandite ilicit, pentru a le reclama si a le recupera.
    6. Fiecare stat parte urmareste sa ia, conform dreptului sau intern, masurile necesare pentru ca agentii sai publici corespunzatori avand un drept ori o delegatie de semnatura sau orice alta imputernicire asupra unui cont financiar domiciliat intr-o alta tara straina sa fie obligati sa o semnaleze autoritatilor competente si sa pastreze evidentele corespunzatoare acestor conturi. Fiecare stat parte prevede, de asemenea, sanctiuni corespunzatoare in cazul incalcarii acestei obligatii.
    Art. 53
    Masuri pentru recuperarea directa de bunuri
    Fiecare stat parte, conform dreptului sau intern:
    a) ia masurile necesare pentru a permite unui alt stat parte sa intenteze o actiune civila in fata instantelor sale judecatoresti in vederea recunoasterii existentei unui drept de proprietate asupra bunurilor dobandite prin intermediul unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii;
    b) ia masurile necesare pentru a permite instantelor sale judecatoresti sa ordone autorilor infractiunilor stabilite conform prezentei conventii sa verse o reparatie sau daune-interese unui alt stat parte care a suferit un prejudiciu in urma acestor infractiuni; si
    c) ia masurile necesare pentru a permite instantelor sale judecatoresti sau autoritatilor competente, cand trebuie sa decida o confiscare, sa recunoasca dreptul de proprietate legitim revendicat de catre un alt stat parte asupra bunurilor dobandite prin intermediul unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii.
    Art. 54
    Mecanisme de recuperare de bunuri prin cooperarea internationala in scopul confiscarii
    1. In scopul de a asigura asistenta judiciara prevazuta la art. 55 din prezenta conventie privind bunurile achizitionate prin intermediul unei infractiuni stabilite conform prezentei conventii sau utilizate pentru astfel de infractiune, fiecare stat parte, conform dreptului sau intern:
    a) ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor sale competente sa dea efect unei decizii de confiscare a unei instante judecatoresti apartinand altui stat parte;
    b) ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor sale competente, cand acestea au competenta teritoriala, sa ordone confiscarea bunurilor de origine straina, pronuntandu-se asupra unei infractiuni de spalare a banilor sau uneia ce tine de competenta sa, sau prin alte proceduri autorizate de dreptul sau intern; si
    c) are in vedere sa ia masurile necesare pentru a permite confiscarea unor asemenea bunuri in absenta unei condamnari, atunci cand autorul infractiunii nu poate fi urmarit din cauza decesului, evadarii sau absentei ori in alte cazuri corespunzatoare.
    2. In scopul de a acorda asistenta judiciara care ii este solicitata in aplicarea paragrafului 2 al art. 55, fiecare stat parte, conform dreptului sau intern:
    a) ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor sale competente sa blocheze sau sa sechestreze bunuri, in temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unei autoritati competente a unui stat parte solicitant ordonand blocarea sau confiscarea, care da statului parte solicitat un motiv rezonabil sa creada ca exista temeiuri suficiente de a lua astfel de masuri si ca bunurile vor face ulterior obiectul unei ordonante de confiscare in scopul lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol;
    b) ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor sale competente sa blocheze sau sa sechestreze bunuri in baza unei cereri care da statului parte un motiv rezonabil sa creada ca exista temeiuri suficiente de a lua masuri si ca bunurile vor face ulterior obiectul unei ordonante de confiscare in scopul lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol; si
    c) are in vedere luarea unor masuri suplimentare pentru a permite autoritatilor competente sa pastreze bunurile in vederea confiscarii lor, de exemplu in baza unei arestari sau a unei acuzari intervenite in strainatate in legatura cu achizitionarea lor.
    Art. 55
    Cooperarea internationala in scopul confiscarii
    1. In masura posibilitatilor, in cadrul sistemului sau juridic national, un stat parte care a primit de la un alt stat parte avand competenta de a investiga o infractiune prevazuta de prezenta conventie o cerere de confiscare a produsului infractiunii, bunurilor materiale sau a altor instrumente prevazute la paragraful 1 al art. 31 din prezenta conventie, care sunt situate pe teritoriul sau:
    a) transmite cererea autoritatilor sale competente, in vederea pronuntarii unei decizii de confiscare si, in cazul in care aceasta intervine, sa fie executata; sau
    b) transmite autoritatilor sale competente, cu scopul de a fi executata in limitele cererii, decizia de confiscare pronuntata de o instanta judecatoreasca situata pe teritoriul statului parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 31 si lit. a) a paragrafului 1 al art. 54 din prezenta conventie, cu atat mai mult cu cat ea poarta asupra produsului infractiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente prevazute in paragraful 1 al art. 31, situate pe teritoriul sau.
    2. In cazul in care cererea este facuta de catre un alt stat parte care are competenta pentru a cunoaste o infractiune prevazuta prin prezenta conventie, statul parte solicitat ia masurile necesare pentru identificarea, localizarea si blocarea sau sechestrul produsului infractiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente prevazute in paragraful 1 al art. 31 din prezenta conventie, in vederea unei confiscari ulterioare ordonate fie de catre statul parte solicitant, fie, ca urmare a unei cereri formulate in baza paragrafului 1 al prezentului articol, de catre statul parte solicitat.
    3. Dispozitiile art. 46 din prezenta conventie se aplica mutatis mutandis prezentului articol. In afara informatiilor prevazute la paragraful 15 al art. 46, cererile facute in aplicarea prezentului articol contin:
    a) in cazul in care cererea se refera la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmeaza sa fie confiscate, inclusiv, in masura posibilului, a locului in care acestea se gasesc si, daca este cazul, a valorii lor estimative, si o expunere a faptelor pe care se bazeaza statul parte solicitant, care sa permita statului parte solicitat sa pronunte o decizie de confiscare in cadrul dreptului sau intern;
    b) in cazul in care se refera la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificata a deciziei de confiscare date de statul parte solicitant, pe care se intemeiaza cererea, o expunere a faptelor si informatiilor indicand limitele in care se cere executarea deciziei, o declaratie mentionand masurile luate de statul parte solicitant pentru a informa tertii de buna-credinta si a garanta o procedura regulata si o declaratie conform careia decizia de confiscare este definitiva;
    c) in cazul in care cererea se refera la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazeaza statul parte solicitant si o descriere a masurilor solicitate, precum si, atunci cand este disponibila, o copie certificata a deciziei pe care se intemeiaza cererea.
    4. Deciziile sau masurile prevazute la paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol sunt luate de statul parte solicitat, conform dreptului sau intern si dispozitiilor acestui drept si potrivit regulilor sale de procedura sau ale oricarui acord sau aranjament bilateral ori multilateral care il leaga de statul parte solicitant.
    5. Fiecare stat parte trimite secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite o copie a legilor si regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum si o copie a oricarei modificari ulterioare aduse acestor legi si regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente si modificari ulterioare.
    6. Daca un stat parte decide sa subordoneze adoptarea masurilor prevazute la paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol existentei unui tratat in materie, el considera prezenta conventie ca baza conventionala necesara si suficienta.
    7. Cooperarea in baza prezentului articol poate fi refuzata sau masurile de conservare pot fi ridicate daca statul parte solicitat nu primeste in timp util probele suficiente sau daca bunul este de valoare minima.
    8. Inainte de a ridica orice masura de conservare luata in aplicarea prezentului articol, statul parte solicitat da, daca este posibil, statului parte solicitant dreptul de a prezenta argumente in favoarea mentinerii masurii.
    9. Dispozitiile prezentului articol nu trebuie interpretate ca aducand atingere drepturilor tertilor de buna-credinta.
    Art. 56
    Cooperarea speciala
    Fara prejudicierea dreptului sau intern, fiecare stat parte se straduieste sa ia masuri care sa-i permita, fara a aduce atingere propriilor anchete, urmariri sau proceduri judiciare, sa comunice, fara o cerere prealabila, unui stat parte informatii asupra produsului infractiunilor stabilite in conformitate cu prezenta conventie atunci cand considera ca divulgarea acestor informatii ar putea sa ajute statul parte respectiv sa inceapa sau sa conduca o ancheta, urmariri ori o procedura judiciara sau care ar putea sa deschida calea prezentarii de catre acest stat a unei cereri in baza prezentului capitol.
    Art. 57
    Restituirea si dispunerea de bunuri
    1. Un stat parte care a confiscat bunuri in aplicarea art. 31 sau 55 din prezenta conventie dispune de acestea, inclusiv restituindu-le proprietarilor legitimi anteriori, in aplicarea paragrafului 3 al prezentului articol si conform dispozitiilor prezentei conventii si dreptului sau intern.
    2. Fiecare stat parte adopta, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, masuri legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a permite autoritatilor sale competente sa restituie bunurile confiscate, atunci cand actioneaza la cererea unui alt stat parte, conform prezentei conventii si tinand seama de drepturile tertilor de buna-credinta.
    3. Conform art. 46 si 55 din prezenta conventie si conform paragrafelor 1 si 2 ale prezentului articol, statul parte solicitat:
    a) in cazurile de sustragere de fonduri publice sau de spalare de fonduri publice sustrase, prevazute la art. 17 si 23, cand confiscarea a fost executata conform art. 55 si in baza ramanerii definitive a unei decizii pronuntate in statul parte solicitant, exigenta la care acesta poate renunta, restituie bunurile confiscate statului parte solicitant;
    b) in cazul produsului oricarei alte infractiuni vizate prin prezenta conventie, cand confiscarea a fost executata conform art. 55 din prezenta conventie si in baza ramanerii definitive a unei decizii pronuntate in statul parte solicitant, exigenta la care acesta poate renunta, restituie bunurile confiscate statului parte solicitant, cand acesta din urma furnizeaza statului parte solicitat probe rezonabile ale dreptului sau de proprietate anterior asupra bunurilor mentionate ale statului parte solicitat sau cand acesta din urma recunoaste un prejudiciu adus statului solicitant ca temei de restituire a bunurilor confiscate;
    c) in toate cazurile, urmareste cu titlu prioritar sa restituie bunurile confiscate statului solicitant, sa le restituie proprietarilor legitimi anteriori sau sa despagubeasca victimele infractiunii.
    4. Daca este cazul si numai daca statele parti nu decid altfel, statul parte solicitat poate sa deduca cheltuielile rezonabile ocazionate de anchete, urmariri sau proceduri judiciare care au dus la restituirea sau dispunerea bunurilor confiscate in aplicarea prezentului articol.
    5. Daca este cazul, statele parti pot, de asemenea, urmari incheierea, dupa caz, de acorduri sau de aranjamente reciproce pentru dispunerea definitiva a bunurilor confiscate.
    Art. 58
    Serviciul de informare financiar
    Statele parti coopereaza in scopul prevenirii si combaterii transferului produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii, precum si in scopul promovarii mijloacelor de recuperare a produsului mentionat si, cu aceasta finalitate, au in vedere stabilirea unui serviciu de informare financiar care va fi insarcinat sa primeasca, sa analizeze si sa comunice autoritatilor competente declaratiile de operatiuni financiare suspecte.
    Art. 59
    Acorduri si aranjamente bilaterale si multilaterale
    Statele parti urmaresc sa incheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale cu scopul de a consolida eficienta cooperarii internationale instaurate in aplicarea prezentului capitol.

    CAP. 6
    Asistenta tehnica si schimbul de informatii

    Art. 60
    Formarea si asistenta tehnica
    1. Fiecare stat parte stabileste, dezvolta sau imbunatateste, in masura necesitatilor, programe de formare specifice pentru personalul sau insarcinat sa previna si sa combata coruptia; aceste programe se pot referi, indeosebi, la:
    a) masurile specifice de prevenire, descoperire, investigare, reprimare si lupta impotriva coruptiei, inclusiv utilizarea metodelor de strangere a probelor si de investigatii;
    b) consolidarea capacitatilor de elaborare si de planificare a strategiilor impotriva coruptiei;
    c) formarea de autoritati competente in stabilirea cererilor de asistenta judiciara care sa raspunda exigentelor prezentei conventii;
    d) evaluarea si consolidarea institutiilor, gestiunii serviciului public si a finantelor publice (inclusiv achizitii publice) si a sectorului privat;
    e) prevenirea transferului produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii, lupta impotriva acestor transferuri si recuperarea acestui produs;
    f) descoperirea si blocarea transferurilor produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii;
    g) supravegherea miscarilor produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii, precum si a metodelor de transfer, de disimulare sau de deghizare a acestui produs;
    h) mecanisme si metode judiciare si administrative corespunzatoare si eficiente pentru a inlesni restituirea produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii;
    i) metode folosite pentru protectia victimelor si a martorilor care coopereaza cu autoritatile judiciare; si
    j) formarea reglementarilor nationale si internationale si formarea lingvistica.
    2. Statele parti au in vedere, in planurile si in programele lor nationale de lupta impotriva coruptiei, sa acorde, dupa posibilitati, cea mai ampla cu putinta asistenta tehnica, in special in folosul tarilor in curs de dezvoltare, inclusiv sprijinul material si formarea in domeniile mentionate la paragraful 1 al prezentului articol, precum si formarea, asistenta, schimbul reciproc de experienta in materie si cunostinte specializate, ceea ce va facilita cooperarea internationala intre statele parti in domeniile de extradare si de asistenta judiciara.
    3. Statele parti intaresc, in masura in care este necesar, masurile luate pentru optimizarea activitatilor operationale si de formare in cadrul organizatiilor internationale si regionale si in cadrul acordurilor sau aranjamentelor bilaterale si multilaterale in materie.
    4. Statele parti au in vedere sa-si acorde asistenta, la cerere, pentru a conduce evaluari, studii si cercetari asupra tipurilor, cauzelor, efectelor si costurilor coruptiei pe teritoriul lor, in vederea elaborarii, cu participarea autoritatilor competente si a societatii, de strategii si planuri de actiune pentru combaterea coruptiei.
    5. Cu scopul de a facilita recuperarea produsului infractiunilor stabilite conform prezentei conventii, statele parti pot coopera comunicandu-si numele expertilor susceptibili de a ajuta la atingerea acestui obiectiv.
    6. Statele parti au in vedere sa foloseasca in mod util conferinte si seminarii subregionale, regionale si internationale pentru a favoriza cooperarea si asistenta tehnica si pentru a stimula schimburile de opinii asupra problemelor comune, inclusiv asupra problemelor si nevoilor particulare ale tarilor in curs de dezvoltare si ale tarilor cu o economie in tranzitie.
    7. Statele parti au in vedere stabilirea de mecanisme cu caracter voluntar, in scopul de a contribui financiar, prin programe si proiecte de asistenta tehnica, la eforturile tarilor in curs de dezvoltare si ale tarilor cu o economie in tranzitie pentru a aplica prezenta conventie.
    8. Fiecare stat parte are in vedere sa verse contributii voluntare Centrului pentru prevenirea internationala a criminalitatii cu scopul de a incuraja, prin intermediul acestuia, programe si proiecte in tarile in curs de dezvoltare pentru aplicarea prezentei conventii.
    Art. 61
    Colectarea, schimbul si analiza informatiilor asupra coruptiei
    1. Fiecare stat parte are in vedere sa analizeze, prin consultarea cu experti, tendintele de coruptie pe teritoriul sau, precum si circumstantele in care infractiunile de coruptie sunt savarsite.
    2. Statele parti au in vedere sa dezvolte si sa puna in comun, direct intre ele si prin intermediul organizatiilor internationale si regionale, statisticile si cunostintele lor analitice referitoare la coruptie, precum si informatiile in vederea elaborarii, in masura posibilului, de definitii, norme si metode comune si informatii asupra celor mai bune practici pentru prevenirea si combaterea coruptiei.
    3. Fiecare stat parte are in vedere sa asigure supravegherea permanenta a politicilor si masurilor sale concrete de lupta impotriva coruptiei si sa evalueze punerea lor in aplicare, precum si eficienta acestora.
    Art. 62
    Alte masuri: aplicarea conventiei prin dezvoltare economica si asistenta tehnica
    1. Statele parti iau masuri de natura sa asigure cea mai buna aplicare posibila a prezentei conventii, prin cooperarea internationala, tinand seama de efectele negative ale coruptiei asupra societatii in general si asupra dezvoltarii durabile in special.
    2. Statele parti fac eforturi concrete, in masura posibilului si in coordonare unele cu altele, precum si cu organizatiile regionale si internationale:
    a) pentru dezvoltarea cooperarii lor la diferite niveluri in tarile in curs de dezvoltare, in vederea intaririi capacitatii acestora in prevenirea si combaterea coruptiei;
    b) pentru cresterea asistentei financiare si materiale acordate tarilor in curs de dezvoltare, in scopul sprijinirii eforturilor pe care acestea le desfasoara pentru a preveni si a combate eficient coruptia si pentru a le ajuta sa aplice cu succes prezenta conventie;
    c) pentru a acorda o asistenta tehnica tarilor in curs de dezvoltare si tarilor cu economie in tranzitie, cu scopul de a le ajuta sa raspunda necesitatilor in vederea aplicarii prezentei conventii. In acest sens, statele parti se straduiesc sa depuna voluntar contributii adecvate si regulate intr-un cont stabilit in acest scop in cadrul unui mecanism de finantare a Organizatiei Natiunilor Unite. Statele parti pot, de asemenea, sa aiba in vedere, in special, conform dreptului lor intern si dispozitiilor prezentei conventii, sa depuna in contul sus-mentionat o cota-parte din fondul sau din valoarea corespunzatoare a produsului infractiunii sau a bunurilor confiscate in aplicarea dispozitiilor prezentei conventii;
    d) pentru a incuraja si a convinge alte state si institutii financiare sa se asocieze in eforturile facute conform prezentului articol, mai ales oferind tarilor in curs de dezvoltare mai multe programe de formare si materiale moderne pentru a le ajuta sa atinga obiectivele prezentei conventii.
    3. In masura posibilitatilor, aceste masuri sunt luate fara a aduce atingere aranjamentelor existente in materie de asistenta straina sau de alte aranjamente de cooperare financiara la nivel bilateral, regional sau international.
    4. Statele parti pot incheia acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale privind asistenta materiala si logistica, tinand seama de aranjamentele financiare necesare pentru a asigura eficienta mijloacelor de cooperare internationala prevazute de prezenta conventie si pentru a preveni, descoperi si combate coruptia.

    CAP. 7
    Mecanisme de aplicare

    Art. 63
    Conferinta statelor parti la conventie
    1. O conferinta a statelor parti la conventie se instituie pentru imbunatatirea capacitatii statelor parti de a atinge obiectivele enuntate in prezenta conventie si intarirea cooperarii lor in acest scop, precum si pentru promovarea si examinarea aplicarii prezentei conventii.
    2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va convoca Conferinta statelor parti la conventie cel mai tarziu dupa un an de la intrarea in vigoare a prezentei conventii. Prin urmare, Conferinta statelor parti la conventie va tine reuniunile ordinare conform regulamentului interior pe care il va adopta.
    3. Conferinta statelor parti la conventie va adopta un regulament interior si reguli privind functionarea activitatilor enuntate in prezentul articol, inclusiv reguli privind admiterea si participarea observatorilor si finantarea cheltuielilor pentru aceste activitati.
    4. Conferinta statelor parti la conventie stabileste activitatile, procedurile si metodele de lucru in vederea realizarii obiectivelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, astfel:
    a) faciliteaza activitatile desfasurate de statele parti in temeiul art. 60 si 62 si al cap. II - V ale prezentei conventii, inclusiv incurajeaza mobilizarea contributiilor voluntare;
    b) faciliteaza schimbul de informatii intre statele parti asupra caracteristicilor si tendintelor coruptiei si a practicilor eficiente pentru a le combate si preveni, si restituirii produsului infractiunii, in special, prin intermediul publicarii informatiilor pertinente prevazute in prezentul articol;
    c) coopereaza cu mecanismele si organizatiile regionale si internationale si cu organizatiile neguvernamentale competente;
    d) utilizeaza in mod corespunzator informatiile pertinente produse de alte mecanisme internationale si regionale pentru combaterea si prevenirea coruptiei cu scopul de a evita o repetare inutila a activitatilor;
    e) examineaza periodic aplicarea prezentei conventii de catre statele parti;
    f) formuleaza recomandari in vederea imbunatatirii prezentei conventii si a aplicarii sale;
    g) ia nota de nevoile de asistenta tehnica ale statelor parti in ceea ce priveste aplicarea prezentei conventii si recomanda masurile pe care le considera necesare in aceasta privinta.
    5. In scopul realizarii paragrafului 4 al prezentului articol, Conferinta statelor parti la conventie se informeaza asupra masurilor adoptate si dificultatilor intampinate de catre statele parti pentru aplicarea prezentei conventii, folosind informatiile pe care acestea le comunica prin intermediul mecanismelor complementare de examinare pe care ea le poate stabili.
    6. Fiecare stat parte comunica Conferintei statelor parti la conventie, dupa cum aceasta o cere, informatii asupra programelor, planurilor si practicilor, precum si asupra masurilor legislative si administrative privind aplicarea prezentei conventii. Conferinta statelor parti la conventie examineaza mijlocul cel mai eficace de a primi informatii si de a actiona in acest sens, inclusiv de la statele parti si de la organizatiile internationale competente. Contributiile primite de la organizatiile neguvernamentale competente, acreditate conform procedurilor, inainte de a fi stabilite de Conferinta statelor parti la conventie, pot fi, de asemenea, luate in considerare.
    7. Conform paragrafelor 4 - 6 ale prezentului articol, Conferinta statelor parti la conventie creeaza, atunci cand considera necesar, orice mecanism sau organ adecvat pentru a inlesni aplicarea efectiva a conventiei.
    Art. 64
    Secretariatul
    1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite asigura serviciile de secretariat necesare Conferintei statelor parti la conventie.
    2. Secretariatul:
    a) ajuta Conferinta statelor parti la conventie sa realizeze activitatile descrise in art. 63 din prezenta conventie, ia masuri si ofera serviciile necesare pentru sesiunile Conferintei statelor parti la conventie;
    b) ajuta statele parti, la cererea lor, sa comunice informatii Conferintei statelor parti la conventie, conform prevederilor paragrafelor 5 si 6 ale art. 63 din prezenta conventie; si
    c) asigura coordonarea necesara cu secretariatul organizatiilor regionale si internationale competente.

    CAP. 8
    Dispozitii finale

    Art. 65
    Aplicarea conventiei
    1. Fiecare stat parte ia masurile necesare, inclusiv legislative si administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, pentru a asigura executarea obligatiilor asumate in baza prezentei conventii.
    2. Fiecare stat parte poate lua masurile necesare mai stricte sau mai severe decat cele prevazute prin prezenta conventie in scopul de a preveni si de a combate coruptia.
    Art. 66
    Reglementarea diferendelor
    1. Statele parti se straduiesc sa solutioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii pe cale de negociere.
    2. Orice diferend intre doua sau mai multe state parti privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu poate fi solutionat prin negociere intr-o perioada rezonabila, este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre aceste state. Daca in termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj statele parti nu se pot intelege asupra organizarii arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curtii Internationale de Justitie, adresand o cerere conform cu Statutul Curtii.
    3. Fiecare stat parte poate, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii sau aderarii la aceasta, sa declare ca nu se considera legat de dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol. Celelalte state parti nu sunt legate de dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol fata de oricare stat parte care a formulat o asemenea rezerva.
    4. Orice stat parte care a formulat o rezerva in baza paragrafului 3 al prezentului articol o poate retrage in orice moment, adresand o notificare secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
    Art. 67
    Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea
    1. Prezenta conventie va fi deschisa spre semnare tuturor statelor, de la 9 la 11 decembrie 2003, la Merida (Mexic) si, ulterior, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite de la New York, pana la 9 decembrie 2005.
    2. Prezenta conventie este, de asemenea, deschisa spre semnare organizatiilor regionale de integrare economica, cu conditia ca cel putin un stat membru al unei astfel de organizatii sa fi semnat prezenta conventie conform paragrafului 1 al prezentului articol.
    3. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. O organizatie regionala de integrare economica poate depune instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare daca cel putin unul dintre statele membre a facut aceasta. In acest instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, aceasta organizatie declara sfera competentei sale privind problemele reglementate de prezenta conventie. Ea informeaza, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinenta a sferei sale de competenta.
    4. Prezenta conventie este deschisa aderarii oricarui stat sau oricarei organizatii regionale de integrare economica din care cel putin un stat membru este parte la prezenta conventie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. In momentul aderarii sale o organizatie regionala de integrare economica isi declara sfera de competenta privind problemele reglementate de prezenta conventie. Ea informeaza, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinenta privind sfera competentei sale.
    Art. 68
    Intrarea in vigoare
    1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a nouazecea zi care urmeaza datei de depunere a celui de-al treizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. In scopurile prezentului paragraf nici unul dintre instrumentele depuse de o organizatie regionala de integrare economica nu este considerat ca fiind un instrument care sa se adauge instrumentelor deja depuse de statele membre ale acestei organizatii.
    2. Pentru fiecare stat sau organizatie regionala de integrare economica ce va ratifica, va accepta sau va aproba prezenta conventie ori va adera la aceasta dupa depunerea celui de-al treizecilea instrument pertinent, prezenta conventie va intra in vigoare in a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de catre acest stat sau aceasta organizatie ori de la data la care ea va intra in vigoare in conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, daca aceasta este posterioara.
    Art. 69
    Amendamente
    1. La expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea in vigoare a prezentei conventii, un stat parte poate propune un amendament si poate sa-l transmita secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care comunica atunci propunerea de amendament celorlalte state parti si Conferintei statelor parti la conventie in vederea examinarii propunerii si adoptarii unei decizii. Conferinta statelor parti la conventie nu precupeteste nici un efort pentru a ajunge la un consens asupra tuturor amendamentelor. Daca toate eforturile in acest sens au fost epuizate fara sa intervina un acord, va trebui, in ultima instanta, pentru ca amendamentul sa fie adoptat, un vot cu o majoritate de doua treimi din numarul statelor prezente la Conferinta statelor parti la conventie care sa exprime votul lor.
    2. Organizatiile regionale de integrare economica dispun, pentru a exercita in baza prezentului articol dreptul de vot in domeniile care tin de competenta lor, de un numar de voturi egal cu numarul statelor sale membre parti la prezenta conventie. Ele nu isi pot exercita dreptul de vot daca statele lor membre si-l exercita, si invers.
    3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol este supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii statelor parti.
    4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol va intra in vigoare pentru un stat parte dupa 90 de zile de la data depunerii de catre acest stat parte, la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a acestui amendament.
    5. Un amendament intra in vigoare cu forta obligatorie fata de statele parti care si-au exprimat consimtamantul de a fi legate de acesta. Celelalte state parti raman legate de dispozitiile prezentei conventii si de orice amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.
    Art. 70
    Denuntarea
    1. Un stat parte poate denunta prezenta conventie prin notificare scrisa adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. O astfel de denuntare are efect dupa un an de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
    2. O organizatie regionala de integrare economica inceteaza de a fi parte la prezenta conventie atunci cand toate celelalte state membre au denuntat-o.
    Art. 71
    Depozitarul si limbile folosite
    1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este depozitarul prezentei conventii.
    2. Originalul prezentei conventii, ale carui texte in limbile engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
    Drept care subsemnatii plenipotentiari, imputerniciti in acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta conventie.