LEGE
Nr. 236 din 14 iulie 1930
Legea sanitara si de ocrotire
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 154 din 14 iulie 1930
Aceasta Lege s-a votat de Adunarea deputatilor si Senat in sedintele de la
23 si 24 iunie 1930 si s-a promulgat cu Decret No. 2515/930.
Prima organizare s-a facut prin Legea asupra serviciului sanitar, din 16
iunie 1874 care s-a aplicat pana la Legea sanitara, din 3 aprilie 1885, apoi cu
numeroase modificari, aceasta Lege s-a aplicat 25 ani, pana la Legea sanitara
din 21 decembrie 1910. In urma intregirii tarii si a extinderii Legii sanitare
in noile teritorii s-a facut modificarea ei prin Legea din 22 martie 1926,
aplicata pana la Legea prezenta din 14 iulie 1930.
PARTEA I
Organizarea centrala si exterioara
TITLUL I
Dispozitiuni generale
Art. 1
Toate serviciile sanitare si de ocrotire din cuprinsul tarii vor fi conduse
dupa norme unitare stabilite de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale, oricare ar fi autoritatea de care depind ele din punct de vedere
bugetar.
Serviciul sanitar militar este pus sub conducerea Ministerului Armatei si
se administreaza dupa Legea de organizare a serviciului sanitar militar*).
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale are dreptul de a
indruma si coordona, in cadrul organizatiei generale sanitare si de ocrotire,
activitatea tuturor acestor servicii si institutiuni in conformitate cu
dispozitiile legii de fata.
------------
*) A se vedea Legea pentru organizarea serviciului sanitar militar, in
pace, din 7 aprilie 1900, cu modificarea din 13 martie 1912.
Art. 2
Serviciile si institutiunile sanitare si de ocrotire ale asociatiilor
judetene, judetelor si comunelor, functioneaza sub conducerea tehnica directa a
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Serviciile sanitare si de ocrotire, depinzand de alte ministere decat acel
al Sanatatii, de regii autonome ale Statului sau de alte autoritati publice,
precum si institutiile si organizatiile private sanitare si de ocrotire,
functioneaza conform indrumarilor de ordin tehnic ale Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si sunt supuse controlului de acelasi ordin al
acestui Minister.
Conducerea si controlul administrativ al tuturor institutiilor de mai sus
apartin autoritatilor de care aceste institutii depind din punct de vedere
bugetar.
Organele si autoritatile de conducere si control administrativ al unui
serviciu sau institutii sanitare sau de ocrotire, nu pot lua masuri de ordin
tehnic privindu-i functionarea, fara avizul conform al organelor sanitare
corespunzatoare.
Art. 3
Dreptul de control ca si dreptul de a lua dispozitiuni de ordin tehnic
revine exclusiv organelor de specialitate.
Angajarea, numirea, definitivarea, confirmarea, pensionarea si
disciplinarea personalului tehnic superior si auxiliar se va face in
conformitate cu dispozitiunile prezentei legi, afara de serviciul sanitar al
armatei, care ramane supus dispozitiunilor speciale.
Art. 4
Nici un serviciu sanitar sau de ocrotire nu poate fi creat, nu poate
functiona, nu se poate desfiinta si nu se poate sustrage destinatiei originale
fara aprobarea prealabila a Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale.
Art. 5
Asociatiile judetene, judetele si comunele sunt obligate, in masura
posibilitatilor lor bugetare, de a infiinta si intretine, sub controlul
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, institutiile sanitare si
de ocrotire necesare populatiei din cuprinsul lor.
Sunt in sarcina si atributiile exclusive ale Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale:
a) Organizarea, intretinerea si conducerea institutiilor sanitare menite sa
asigure apararea tarii impotriva epidemiilor din afara;
b) Crearea si intretinerea institutiilor sanitare si de ocrotire care prin
obiectul lor depasesc interesele locale sau regionale;
c) Pregatirea si recrutarea personalului tehnic superior si instructia
personalului tehnic auxiliar necesar institutiilor sanitare si de ocrotire;
d) Salarizarea personalului tehnic al institutiilor si serviciilor sanitare
si de ocrotire specificate in prezenta lege.
Art. 6
Pentru realizarea dupa norme unitare a organizatiunii sanitare si de
ocrotire, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale va stabili in mod
obligator, de acord cu autoritatile interesate, programe de activitate in
scopul de a angaja cooperarea lor si de a stabili ordinea de realizari si
sarcinile bugetare ce devin diferitelor autoritati. Aceste programe devin
executorii dupa aprobarea lor de catre organele in drept, care vor putea
introduce in bugetele autoritatilor respective sarcinile cerute de programul
stabilit de comun acord.
TITLUL II
Organizarea centrala
CAP. 1
Consilii si comisii
Art. 7
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale functioneaza in
conformitate cu dispozitiile legii pentru organizarea ministerelor*) si acelora
ale legii de fata.
-------------
*) A se vedea Legea pentru organizarea Ministerelor din 2 august 1929.
Legea pentru infiintarea Ministerului Sanatatii din 4 noiembrie 1923, precum si
Legea pentru organizarea Ministerului Sanatatii si Ocrotirilor sociale, din 23
martie 1926, cu modificarea din 25 martie si 12 aprilie 1927.
Art. 8
Pe langa Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale functioneaza
un consiliu general al sanatatii si ocrotirii.
Acest consiliu este format din urmatoarele comisii:
a) Comisia bolilor infectioase, cuprinzand: directorii institutelor de
igiena din Bucuresti, Iasi si Cluj, directorul institutului de seruri si
vaccinuri si un medic primar de boli infectioase;
b) Comisia medicinii curative, cuprinzand: un profesor de boli interne, un
profesor de chirurgie, un specialist in oftalmologie sau oto-rino-laringologie,
un director de institut de balneo- si fizioterapie si un medic primar de
spital;
c) Comisia bolilor sociale cuprinzand: doi specialisti profesori in bolile
venerice, doi specialisti in combaterea tuberculozei si un medic primar de
spital sau de dispensar;
d) Comisia salubritatii si igienei industriale, cuprinzand: directorul
unuia din institutele de igiena, un medic sef de municipiu sau medic primar de
judet, un chimist si doi igienisti, dintre care unul specialist in geniu
sanitar;
e) Comisia chimico-farmaceutica compusa din: directorul sanatatii, un
profesor universitar farmacist, un profesor universitar de farmacologie, un
farmacist proprietar de farmacie si un droghist matriculat, ambii cu vechime de
10 ani.
Directorul institutului chimico-farmaceutic va fi referentul comisiunii;
f) Comisia de puericultura, cuprinzand: un profesor de clinica medicala
infantila, un profesor de clinica obstetricala, un specialist dintre sefii de
sectie ai institutelor de igiena si sanatate publica, un sef de institutie
pentru ocrotirea copiilor si un specialist in igiena scolara;
g) Comisia asistentei sociale cuprinzand cinci reprezentanti ai
societatilor si organizatiilor cu acest scop;
h) Comisia deficientilor compusa din: un profesor medico-pedagog, un
profesor specialist in problema asistentei delicventilor minori, un profesor de
clinica psihiatrica, un specialist in igiena mintala si un specialist in
dreptul tutelar;
i) Comisia centrala medico-legala, cuprinzand: directorul institutului de
medicina legala din Bucuresti, un profesor de clinica obstetricala, un profesor
de anatomie patologica, un profesor de psihiatrie, un chimist si un supleant
medic legist;
j) Comisia centrala de coordonare sanitara compusa din: inspectorul general
al serviciului sanitar al armatei, medicul director al Asigurarilor Sociale,
medicul director al Casei de Ocrotire C.F.R., medicul-sef al serviciului de
igiena scolara din Ministerul Instructiunii, unul din eforii sau epitropii
Eforiei Spitalelor Civile, Asezamintelor Brancovenesti sau Epitropiei Sf.
Spiridon si un reprezentant, medic veterinar, al Ministerului de Domenii.
Comisiunea aceasta va fi prezidata de ministru, subsecretarul de Stat sau
secretarul general, medic.
Pentru cazuri speciale si cand necesitatea o impune, comisiunile sunt in
drept a invita la sedinte si alti experti.
Art. 9
Membrii comisiilor de mai sus vor fi numiti prin Inalt Decret Regal pe
termen de cinci ani, mandatul lor putand fi innoit la expirare.
Au drept a lua parte la lucrarile acestor comisii: ministrul muncii,
sanatatii si ocrotirilor sociale, subsecretarul de Stat al acestui Minister sau
secretarul general, medic, sau directorul sanatatii sau directorul ocrotirii,
care sunt membri de drept ai Consiliului general al sanatatii si ocrotirii.
Art. 10
Comisiile compunand Consiliul general al Sanatatii si ocrotirii au
urmatoarele atributiuni:
a) A pregati la cererea ministrului sau din proprie initiativa, proiectele
de regulament sau instructiuni din domeniul specialitatii lor;
b) A aviza asupra problemelor tehnice puse in discutia lor de ministru sau
luate in consideratie din proprie initiativa;
c) A indica normele de urmat in cazuri speciale neprevazute de legi si
regulamente.
Ele vor lucra in legatura cu serviciile respective din minister,
constituind organe de indrumare tehnice ale acestora.
Avizele acestor comisiuni sunt consultative, afara de cazurile cand legea
prevede altfel.
Art. 11
Comisia medico-legala, in afara de atributiile enumerate, are a verifica si
aproba actele medico-legale ce-i vor fi supuse de autoritatile in drept si a
judeca in apel pe acelea ale comisiilor medico-legale regionale.
Ea nu poate lucra decat fiind prezenti in sedinta cel putin patru dintre
membrii sai.
Cand comisia controleaza un act medico-legal dresat de unul din membrii ei,
acesta nu poate lua parte la lucrari si va fi inlocuit de un supleant, medic
legist, numit odata cu membrii de la alin. i, art. 8.
Comisia are drept sa ceara organelor judecatoresti, de cate ori va socoti
necesar, ori si ce informatii, precum si dosarul cauzei ce examineaza;
deasemenea poate cere noi anchete si cercetari locale si poate provoca contra-expertize.
Membrii comisiei sunt datori a pastra secrete actele si informatiile ce
detin prin functia lor si a nu divulga cercetarile la care participa.
Art. 12
Comisia centrala de coordonare sanitara are urmatoarele atributiuni:
a) A studia in vederea rezolvarii lor rationale toate problemele sanitare
de competenta mai multor departamente ori de competenta a diferite autoritati
publice si private;
b) A pregati anteproiecte si regulamente asigurand colaborarea tuturor
institutiunilor sanitare si de ocrotire;
c) A rezolvi toate litigiile ce se vor ivi in aplicarea masurilor tinzand
la realizarea acestei colaborari.
Art. 13
Fiecare comisie este prezidata in absenta ministrului de subsecretarul de
Stat sau secretarul general medic, ori unul din membrii alesi de comisie. Seful
serviciului sau seful sectiei de aceeasi specialitate din minister ii este
secretar.
Comisiile lucreaza pe baza de referate scrise, redactate in prealabil de
unul din membrii lor desemnat ca raportor al chestiunii luate in discutie.
Ele pot sa ceara serviciilor si institutelor Ministerului datele,
cercetarile si studiile de care ar avea nevoie pentru lucrarile lor.
Membrii vreunei comisii care vor fi lipsit nemotivat la trei sedinte
consecutive ale acesteia se vor considera demisionati.
Fiecare din comisiile de mai sus lucreaza separat, cand problemele ce
dezbate sunt exclusiv de competenta ei.
Pentru examinarea problemelor de competenta mai multor comisii, cele
interesate se pot intruni in sedinte comune.
Toate comisiunile reunite in sedinta comuna sub presedintia Ministrului sau
a Subsecretarului de Stat formeaza Consiliul General al Sanatatii si Ocrotirii.
Consiliul general se intruneste in sesiune ordinara de doua ori pe an la datele
ce se vor fixa prin regulament si in sedinte extraordinare de cate ori este
convocat de Ministrul sau Subsecretarul de Stat.
Art. 14
Consiliul general al Sanatatii si Ocrotirii are urmatoarele atributiuni:
a) A aviza asupra programului de activitate a serviciilor sanitare si de
ocrotire ale Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale;
b) A aviza asupra problemelor de ordin general ce i se supun spre
deliberare de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale;
c) A aviza asupra proiectului de buget al serviciilor sanitare si de
ocrotire centrale;
d) A lua cunostinta de rapoartele anuale de activitate ale acestor
servicii.
Art. 15
Pentru rezolvarea chestiunilor administrative vor functiona pe langa
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale o comisie administrativa si
o comisie centrala de disciplina.
Art. 16
Comisiunea administrativa se pronunta asupra numirilor definitive,
confirmarilor, inaintarilor in grad, transferarilor si punerilor in retragere a
personalului superior sanitar si de ocrotire din toate institutiunile civile,
publice si particulare, in conditiunile stabilite de lege. Se excepteaza
asezamintele care au regulamente proprii de recrutare si numire, intocmite pe
baza actelor de fundatii si aprobate de Minister, afara de cele care vor cere
ele insusi.
Comisiunea centrala administrativa mai are urmatoarele atributiuni:
Verifica actele si se pronunta asupra liberei practice a medicinii,
farmaciei, dentisticii, mositului si drogheriei;
Verifica actele si acorda libera practica de specialist a medicilor;
Se pronunta asupra numirii, inaintarii si punerii in retragere a
personalului tehnic sanitar si de ocrotire din administratia centrala si din
serviciile ministeriale locale ale Ministerului, asupra numirii, definitivarii,
inaintarii si punerii in retragere a personalului superior sanitar si de
ocrotire pendinte de alte Ministere, de Casa Centrala a Asigurarilor Sociale,
de Regiile Autonome ale Statului, ca si de Casa pentru ocrotirea personalului
C.F.R.
Art. 17
Comisiunea administrativa se compune din: Ministru, Subsecretarul de Stat
sau Secretarul general, medic, ca presedinte, directorul directiunii
respective, un igienist si doi medici primari de spital numiti de Ministru pe
termen de 5 ani, dintre specialistii functionari cu o vechime de cel putin 10
ani. Ei nu pot ocupa o functiune amovibila, nici nu vor detine vreun mandat
electiv. Comisiunea va avea si un membru supleant recrutat dintre medicii
igienisti sau medicii primari de spitale, cu aceeasi vechime ca si membrii de
mai sus.
Atunci cand comisiunea se pronunta asupra numirii, inaintarii si punerii in
retragere a personalului sanitar si de ocrotire pendinte de alte autoritati,
seful serviciului medical al autoritatii respective va inlocui de drept pe
directorul delegat de minister.
Comisiunea nu poate lucra decat fiind prezenti patru membri (inclusiv
supleantul). Avizele si hotaririle ei se dau cu majoritate absoluta. In caz de
paritate, votul presedintelui decide.
In chestiunile de numiri, confirmari, inaintari, transferari, pensionari,
definitivari si libere practice deciziunile comisiunii sunt definitive.
Ministrul este obligat sa le execute.
Avizele, propunerile si deciziunile comisiunii se consemneaza intr-o minuta
a sedintei, pe baza careia se incheie un proces-verbal motivat, minoritatea
motivandu-si parerea.
Secretarul comisiunii este conducatorul serviciului personalului, care va
avea calitatea de raportor, fiind ajutat de un secretar ajutor dintre
functionarii superiori din minister.
Art. 18
Comisiunea centrala de disciplina este organul disciplinar de apel pentru
intreg personalul tehnic titrat, afara de serviciul sanitar al armatei.
Ea se compune din:
1. Un membru-delegat de Curtea de casatie din sanul ei prin tragere la
sorti, la inceputul fiecarui an judecatoresc, de catre primul-presedinte al
Curtii, ca presedinte.
2. Un medic delegat al Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale, desemnat de ministru.
3. Doi medici ai Consiliului general al sanatatii si ocrotirii, delegati de
membrii medici ai acestui Consiliu.
4. Un functionar, egal sau superior in grad celui inculpat, delegat de
asociatia profesionala careia ii apartine inculpatul.
Secretarul comisiunii va fi medicul conducator al serviciului personalului.
Art. 19
Pentru fiecare membru de la art. 18 se va delega in aceleasi conditiuni un
supleant.
Asociatiile profesionale nu pot delega membri sau supleanti a caror varsta
este mai mica de 40 ani.
Numirea membrilor si a supleantilor se face pe termen de 2 ani.
Art. 20
Functionarii tehnici ai societatilor sau asezamintelor particulare, numiti
de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sau a caror numire se
confirma de acest minister, sunt supusi, in ce priveste disciplinarea,
acelorasi norme ca si functionarii tehnici ai Ministerului.
Autoritatile sanitare si de ocrotire particulare pot intenta actiune
impotriva functionarilor lor tehnici, inaintea instantelor de jurisdictiune ale
ministerului daca asezamintele respective cad sub controlul tehnic al
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. In acest caz in
comisiunea de disciplina intra ca referent si cu vot consultativ un delegat medic
al autoritatii respective.
Art. 21
Sentintele se vor da cu majoritate de voturi.
Comisiunea va putea proceda la suplimente de anchete asupra chestiunilor ce
ii sunt supuse.
Comisiunea judeca in completul de cinci al membrilor titulari sau al
supleantilor lor.
Membrii comisiei care vor lipsi nemotivat de la trei sedinte consecutive se
vor considera demisionati.
Art. 22
Sentintele comisiei sunt executorii. Ele vor fi confirmate prin Inalt
Decret Regal si publicat in Buletinul Oficial al Ministerului.
CAP. 2
Institutele de stiinta aplicata
Art. 23
Pe langa Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale functioneaza
institutele de stiinta aplicata, prevazute in prezenta lege si in legea de
organizare a ministerelor.
Art. 24
Aceste institute vor studia necesitatile sanitare si de ocrotire specifice
tarii, facand anchete si cercetari stiintifice; vor indica modul de aplicare
practica a metodelor moderne ale stiintei medicale in partile care privesc sanatatea
si ocrotirea; vor servi ca organe de indrumare, de control tehnic institutiilor
si serviciilor pendinte de minister; vor standardiza si rationaliza metodele de
lucru ce urmeaza a se aplica de catre aceste servicii si institutiuni si vor
contribui la organizarea cursurilor de perfectionare.
1. Institutul de Seruri si Vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino"
Art. 25
Institutul de seruri si vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino", infiintat
la 1 aprilie 1921, va functiona conform legii sale organice, sanctionata si
promulgata prin Inaltul Decret Regal Nr. 3.068, publicata in Monitorul Oficial
Nr. 91 din 16 iulie 1921*).
Acest institut, recunoscut ca persoana morala si juridica, are menirea:
a) De a prepara toate serurile, vaccinurile, precum si alte produse
similare necesitate de profilaxia si tratamentul specific al maladiilor
infectioase din tara;
b) De a face lucrarile necesare pentru cercetarea stiintifica a acestor
maladii si de a fixa metodele standard in materie de serologie si
microbiologie;
c) De a servi ca organ de control si de ajutor pentru toate analizele
bacteriologice si serologice si de a-si da avizul pentru introducerea in tara a
oricaror seruri si vaccinuri.
------------
*) A se vedea Legea pentru infiintarea Institutului de seruri si vaccinuri,
din 16 iulie 1921, si Regulamentul de administrare din 10 iulie 1924.
2. Institutele de Igiena si Sanatate Publica
Art. 26
Institutele de igiena si sanatate publica*), sunt centrele de indrumare
tehnica a serviciilor si institutiilor sanitare si de ocrotire din cuprinsul
circumscriptiei lor; ele sunt la dispozitia tuturor serviciilor si
institutiunilor numite, indiferent de autoritatea sau departamentul de care
aceste servicii si institutii depind.
Institutele de igiena si sanatate publica sunt persoane juridice.
------------
*) A se vedea Legea pentru infiintarea Institutului de igiena si sanatate
publica din 26 februarie 1927.
Art. 27
Institutul de igiena si sanatate publica din Bucuresti cuprinde in competinta
sa circumscriptia formata din directoratele administrative Bucuresti si
Craiova;
Institutul de igiena din Iasi, acea formata din directoratele
administrative Iasi, Chisinau si Cernauti;
iar institutul din Cluj circumscriptia formata din directoratele Cluj si
Timisoara.
Art. 28
Institutele de igiena si sanatate publica vor fi la dispozitiunea
facultatilor de medicina pentru asigurarea invatamantului de igiena al
facultatilor respective.
Art. 29
Institutele de igiena si sanatate publica sunt conduse de cate un director
ajutat de un subdirector si un consiliu tehnic.
Titularii catedrelor de igiena ale facultatilor din Bucuresti, Cluj si
Iasi, sunt de drept directorii institutelor din localitatile respective.
Subdirectorii institutelor sunt numiti de minister prin inalt decret regal,
dupa recomandarea directorului respectiv.
Art. 30
Consiliile tehnice ale institutelor sunt compuse din: cate un chirurg, un
specialist in maladii interne, un specialist in boli venerice si un psihiatru
sau specialist in puericultura, titulari ai cadrelor universitare respective
din localitatea unde se afla institutul.
Membrii consiliilor tehnice vor fi numiti pe termen de cinci ani, prin
Inalt Decret Regal, dupa recomandarea Facultatilor de medicina respective.
Consiliile se pot completa, la nevoie si temporar, cu specialistii in alte
ramuri ale stiintelor medicale, spre a participa la lucrarile lor.
Deasemenea vor putea participa la lucrarile consiliilor, in urma
invitatiilor directorilor, sefii serviciilor medicale si de ocrotire din raza
unde functioneaza institutele.
Art. 31
Institutele de igiena si sanatate publica au urmatoarele atributiuni si
obligatiuni de ordin tehnic:
1. A contribui la indrumarea activitatii organizatiilor sanitare si de
ocrotire atat publice cat si particulare, precum si la coordonarea activitatii
acestora, punandu-le la dispozitie datele si informatiile de ordin tehnic ce
vor fi necesare.
2. A aviza in mod obligator asupra tuturor proiectelor de constructii,
asezari, instalatiuni de aprovizionare cu apa sau pentru indepartarea
murdariilor, instalatiuni de salubritate de orice natura si planuri de
sistematizare, la cererea autoritatilor din regiune.
3. A interveni din ordinul Ministerului sau la cererea sefilor serviciilor
ministeriale locale sau in fine in cazuri de extrema urgenta din propria
initiativa ori de cate ori probleme si situatii de ordin sanitar cer studii si
masuri de ordin tehnic si intrecand competinta organelor sanitare de executie.
4. A contribui la propaganda sanitara, raspandind in masele populare,
potrivit mijloacelor lor, notiunile elementare de igiena.
5. A initia si face anchete stiintifice interesand diversele ramuri ale
igienii si medicinii preventive.
6. A efectua la cerere prin contraexpertize analizele chimice sau
bacteriologice efectuate de laboratoriile publice sau particulare din
circumscriptia lor si a stabili pentru efectuarea acestora metode
standardizate.
Pentru a putea indeplini aceste atributiuni, institutele de igiena vor
dispune de sectiile ce se vor gasi necesare, ele fiind organizate conform
propunerilor directorilor lor.
Art. 32
Institutele de igiena vor organiza cate un muzeu de igiena si vor avea sub
conducerea lor tehnica cate un spital de contagiosi un dispensar policlinic cu
serviciu social, un serviciu de puericultura, institutiile de invatamant pentru
personalul auxiliar sanitar din circumscriptia lor si cate o circumscriptie
urbana si rurala model, cu institutiile si serviciile apartinatoare.
Art. 33
Personalul tuturor institutiilor atasate institutelor de igiena ca si al
celor de sub conducerea lor tehnica se va numi dupa normele de recrutare ale
personalului sanitar prevazut in aceasta lege, la propunerea directorului
institutului respectiv.
Directorul si personalul de laborator nu pot face clientela, nici nu pot
avea sau lucra in laboratoare particulare.
Art. 34
Institutul de igiena si sanatate publica din Iasi va cuprinde urmatoarele
institutiuni din aceeasi localitate: laboratoarele de chimie si bacteriologie
ale Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale: acestui institut ii
vor fi atasate spitalul Izolarea, Institutul surorilor de ocrotire si Statiunea
de malarie Stanca.
Institutul de igiena din Bucuresti, in afara de serviciile ce-i sunt
atasate in conformitate cu dispozitiunile sale de infiintare publicata in
Monitorul Oficial din 26 februarie 1927 si de acelea prevazute la art. 32, va
cuprinde spitalul si statiunea de malarie Gurbanesti-Ilfov, care va continua sa
faca si serviciul de spital de plasa si o statiune de studii asupra
alimentarilor cu apa potabila si epuratiunii apelor de canal.
Institutul de igiena si sanatate publica din Cluj va avea sub conducerea sa
tehnica institutul pentru profilaxia si studiul cancerului, si va cuprinde
laboratorul de igiena al Ministerului din aceeasi localitate.
Art. 35
Personalul Institutelor de igiena si sanatate publica se compune din: sefi
de sectie, sefi de laboratoare, asistenti, preparatori si personal auxiliar
tehnic si administrativ. El se va recruta dupa normele fixate pentru recrutarea
personalului Institutului de seruri si vaccinuri "Dr. I.
Cantacuzino", prin legea de organizare a acestuia si se va bucura de
aceleasi drepturi.
Disciplinarea personalului depinzand si de Ministerul Instructiunii se va
face in conformitate cu dispozitiunile legii invatamantului superior*).
------------
*) A se vedea Legea invatamantului superior din 24 martie 1912.
Art. 36
Cheltuielile institutelor de igiena si sanatate publica se vor acoperi din
alocatiuni bugetare, subventii acordate de diferite autoritati si institutiuni,
taxe incasate pentru analize si lucrarile ce le executa. Institutele vor putea
primi donatiuni si legate care vor constitui un fond special.
Art. 37
Un regulament va determina modul de organizare si functionare al
institutelor de igiena.
3. Institutul chimico-farmaceutic
Art. 38
Institutul chimico-farmaceutic functioneaza pe langa Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si este organul de studii, indrumare si
control tehnic pentru farmaciile, laboratoarele farmaceutice si fabricile de
produse farmaceutice si orice produs cu caracter medicamentos.
Art. 39
Directorul institutului este numit de Minister si recrutat dintre
profesorii universitari farmacisti sau dintre farmacistii doctori in chimie, cu
o vechime de 10 ani de la obtinerea titlului.
Art. 40
Personalul superior, tehnic si administrativ, se recruteaza si incadreaza
pe baza recomandarii directorului institutului potrivit prevederilor acestei
legi.
Art. 41
Atributiunile institutului chimico-farmaceutic sunt urmatoarele:
a) Studiaza materialele prime care servesc sau pot servi la prepararea
medicamentelor; se ocupa cu studii de sinteza si fabricarea diferitelor
substante chimice, care servesc sau pot servi ca medicamente si pentru
fabricarea carora avem in tara materiile prime;
b) Face analizele necesare receptionarii medicamentelor si materialelor
sanitare, cat si analiza preparatelor medicamentelor si specialitatilor de
orice fel, luate ca probe cu ocazia inspectiunilor facute de organele prevazute
in actuala lege, din diferitele laboratorii farmaceutice, fabrici, farmacii sau
alte institutiuni care detin sau fac comert cu produse medicamentoase,
substante chimice si material sanitar;
c) Supravegheaza si controleaza, lucrarile tehnice ale industriilor
chimico-farmaceutice din tara;
d) Aduna datele si informatiile necesare asupra preturilor tuturor
materialelor sanitare.
Centralizeaza si intocmeste tablouri de medicamentele, pansamentele si
materialele sanitare ale tuturor institutiunilor sanitare publice de orice
departament ar depinde ele si le coordoneaza in vederea licitatiunilor publice.
Pregateste toate lucrarile acestor licitatiuni, controleaza licitatiunile
tinute si refera asupra rezultatelor lor, in conformitate cu legea
contabilitatii publice din 1929*).
------------
*) A se vedea Legea contabilitatii publice din 31 iulie 1929.
Art. 42
Pe langa institutul chimico-farmaceutic functioneaza depozitul de
medicamente, pansamente si materiale sanitare ca si laboratorul tehnic de
produse farmaceutice anexat pe langa acest depozit. Depozitul are o gestiune
aparte.
Art. 43
Din veniturile nete ale institutului chimico-farmaceutic, provenite de la
regia monopolului stupefiantelor, taxele de analize etc., se rezerva 10% pentru
inzestrare, biblioteca si materiale de studiu, iar din restul de 90%, dupa
completarea fondului de rulare a materialelor monopolizate, se varsa la fondul
sanitar.
Art. 44
Institute chimico-farmaceutice cu aceleasi atributiuni se vor putea crea la
Cluj si Iasi.
Monopolul stupefiantelor
Art. 45
Se instituie monopolul de Stat al stupefiantelor, care va privi fabricarea,
importul, depozitarea, controlul si distributia lor dupa norme stabilite prin
regulamentul acestei legi. Prin regulament se va stabili functionarea
monopolului.
Pe langa institutele chimice farmaceutice din Cluj si Iasi se vor institui
depozite de produsele monopolizate necesare regiunilor respective.
TITLUL III
Organizarea serviciilor sanitare si de ocrotire exterioare
CAP. 1
Serviciul ministerial local al Ministerului Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale
Art. 46
Administratia sanitara si de ocrotire a tarii se imparte in sapte regiuni
sanitare si de ocrotire, conduse de catre un serviciu ministerial local al
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale cu sediul in Bucuresti,
Iasi, Chisinau, Cernauti, Cluj, Timisoara si Craiova.
Art. 47
Fiecare serviciu functioneaza in cadrele Directoratului ministerial
respectiv si este condus de un sef al serviciului ministerial, doctor in
medicina, cu gradul de inspector general sanitar si de ocrotire.
Fiecare serviciu ministerial are urmatoarele sectii:
1. Sectia muncii.
2. Sectia sanatatii.
3. Sectia ocrotirilor sociale.
4. Sectia educatiei poporului.
Art. 48
Seful serviciului ministerial local se recruteaza dintre medicii definitivi
cu gradul de inspector general sanitar si se numeste de Minister in baza
avizului conform al comisiunii administrative. El este obligat sa aiba
domiciliul stabil si permanent in locul unde functioneaza, si are dreptul la
locuinta, incalzit si luminat in natura.
Art. 49
Seful serviciului ministerial are urmatoarele atributiuni:
a) Conduce si controleaza toate serviciile si institutiile sanitare si de
ocrotire din regiune;
b) Organizeaza serviciul in intelegere cu autoritatile locale si cu
concursul medicilor primari de judet, al medicilor sefi de municipiu si al
sefilor de institutii;
c) Dispune si controleaza executarea masurilor pentru combaterea
epidemiilor, plagilor sociale si masurile de salubritate publica;
d) Vegheaza la aplicarea legilor si regulamentelor sanitare si de ocrotire;
e) Controleaza toate serviciile si institutiile care deservesc interesele
sanitare si de ocrotire ale muncitorilor asigurati;
f) Supravegheaza exercitiul medicinii, farmaciei, drogueriei, practica
mositului si a dentisticii;
g) Coordoneaza activitatea diferitelor servicii sanitare si ocrotire;
h) Intervine ca la intocmirea si aprobarea bugetelor autoritatilor locale
sa se tina seama de satisfacerea nevoilor sanitare si de ocrotire;
i) Face propuneri si numiri de personal, potrivit prevederilor din prezenta
lege;
j) Acorda concedii si aplica pedepse in conformitate cu legea de fata;
k) Urmareste aducerea la indeplinire a hotaririlor ramase definitive ale
consiliului de igiena si ocrotire;
l) Aplica in prima instanta pedepsele prevazute de prezenta lege, altele
decat cele date in competinta medicilor igienisti in subordine;
m) Isi da avizul asupra crearii institutiunilor cu caracter sanitar sau de
ocrotire, precum si asupra lucrarilor de salubritate, propuse de comune, judete
si municipii;
n) Inspecteaza personalul sanitar si de ocrotire si noteaza activitatea
lui.
Art. 50
Seful serviciului ministerial este seful ierarhic al tuturor medicilor din
regiunea ce conduce. El va colabora cu inspectorii tehnici de pe langa
Institutul de igiena si sanatate publica apartinator.
Pe langa serviciile ministeriale locale din Bucuresti, Cluj si Iasi va
functiona cate o comisie medico-legala compusa din profesorul de medicina
legala, de anatomie patologica si psihiatrie. Comisiunea medico-legala verifica
si aproba actele medico-legale din cuprinsul regiunii sanitare respective.
Art. 51
Atributiunile si sarcinile bugetare ale asociatiunilor judetene de ordin
sanitar si de ocrotire sunt urmatoarele:
1. Intemeiaza, intretin sau subventioneaza institutiuni de ocrotire si
opere pentru profilaxia si combaterea bolilor sociale.
2. Organizeaza si intretin sau subventioneaza spitale sau sanatorii
speciale, stabilimente de psihiatrie, leprozerii, pelagrozerii, institute
antirabice si alte institutiuni, care depasesc interesele unui singur judet.
3. Contribuie la masurile de combaterea epidemiilor.
4. Proiecteaza si executa lucrari de edilitate sanitara de interes
regional.
Art. 52
Consiliul asociatiunii judetene generale va intocmi un program de
infaptuiri sanitare si de ocrotire in baza normelor generale stabilite prin
prezenta lege, fixand ordinea in care urmeaza sa se realizeze aceste lucrari,
sediul institutiilor si cota de cheltuieli pentru fiecare administratie
judeteana ori comunala. Acest program va fi supus aprobarii ministerului, care
va contribui, la nevoie, la realizarea operelor proiectate.
CAP. 2
Serviciul sanitar si de ocrotire judetean*)
*) A se vedea si Regulamentul pentru serviciul sanitar de judete din 12
august 1894.
Art. 53
Din punct de vedere bugetar judetul are urmatoarele obligatiuni:
a) Asigura impreuna cu comunele, in conformitate cu dispozitiunile legii
administrative, salariul medicilor care le apartin si a personalului sanitar
auxiliar si de ocrotire, al personalului administrativ al institutiunilor si
serviciilor din cuprinsul judetului. Proportia sarcinilor pentru judete si
comune se fixeaza in raport cu numarul locuitorilor si cu posibilitatile
bugetare:
b) Creeaza in primul rand si intretine institutiuni sanitare si de ocrotire
si instalatiuni de salubritate publica, care depasesc interesul si capacitatea
comunelor;
c) Contribuie la combaterea epidemiilor si a bolilor sociale si colaboreaza
la orice masuri menite sa asigure propasirea sanatatii publice.
Art. 54
Serviciul sanitar si de ocrotire din judet este condus de un medic primar
de judet, care este seful autoritatii sanitare si de ocrotire din intregul
judet, exclusiv municipiile, fiind subordonat sefului serviciului ministerial
local sanitar. Medicul primar de judet are urmatoarele atributiuni:
a) Controleaza si supravegheaza din punct de vedere administrativ
institutiile sanitare ale spitalelor si oraselor capitale de judet, toate
institutiile si intregul personal sanitar din judet, afara de orasele
municipii;
b) Supravegheaza exercitiul medicinei, farmaciei, drogheriei, dentisticii
si practica mositului din cuprinsul judetului, afara de municipii;
c) Controleaza si ia masuri preventive si represive in concordanta cu
legile si regulamentele sanitare privitoare la mersul epidemiilor, la
salubritatea publica, la igiena scolara, la combaterea plagilor sociale si in
orice domeniu supus legilor si regulamentelor in vigoare;
d) Coordoneaza masurile luate de initiativa locala;
e) Aplica in prima instanta amenzile prevazute in prezenta lege intrucat nu
intra in atributiunile instantelor judecatoresti;
f) Isi da avizul asupra crearii institutiunilor propuse de comune;
g) Vegheaza la executarea hotaririlor consiliului de igiena si ocrotire
judetean;
h) Acorda concedii personalului subaltern;
i) Tine arhiva si registratura lucrarilor sanitare si de ocrotire
privitoare la judet;
j) Acolo unde nu sunt inca medici legisti specializati face expertize
medico-legale sau deleaga pe un medic subaltern.
Medicii primari de judet se recruteaza dintre medicii igienisti cu cel
putin 5 ani de serviciu in calitate definitiva si se numesc prin decret regal
cu avizul conform al comisiunii administrative.
Art. 55
In capitala fiecarui judet functioneaza un consiliu de igiena si ocrotire
judetean compus din:
1. Presedintele delegatiei judetene, ca presedinte;
2. Medicul primar de judet, ca vice-presedinte;
3. Un delegat al consiliului judetean desemnat de consiliul judetean;
4. Un delegat al consiliului comunal al orasului resedinta de judet;
5. Medicul-sef al laboratorului (in lipsa, igienistul plasii centrale);
6. Un medic primar director de spital;
7. Directorul oficiului de ocrotire;
8. Un medic-sef de dispensar;
9. Medicul-sef al orasului de resedinta al judetului;
10. Un medic comunal;
11. Medicul-sef al garnizoanei;
12. Medicul-sef al Asigurarilor Sociale;
13. Inginerul-sef al judetului;
14. Un farmacist diriginte proprietar, cu practica de minimum 5 ani in
aceasta calitate;
15. Veterinarul-sef al judetului si orasului;
16. Un chimist si, acolo unde exista, chimistul-sef al laboratorului de
igiena;
17. Medicul-sef al portului, (unde sunt porturi);
18. Avocatul Statului sau judetului;
19. Medicul-sef al serviciului ministerial local poate asista la sedintele
consiliului;
20. Cate un delegat al Uniunii Camerelor de comert si industrie si Camerei
muncii, cu vot consultativ.
Consiliul poate chema specialisti si reprezentanti ai asociatiunilor
profesionale interesate, cu vot consultativ.
Desemnarea membrilor de la punctele: 6, 8, 10, 14, 16, 18 se face de catre
seful serviciului ministerial in fiecare an. Secretarul serviciului sanitar si
de ocrotire judetean este de drept secretarul Consiliului de igiena si ocrotire
judetean.
Art. 56
In capitala fiecarui judet va functiona, deservind judetul si orasul de
resedinta:
a) Un spital cu servicii de specialitate avand o sectie pentru boli
contagioase in mod obligator la serviciul medical;
b) Un laborator de igiena;
c) Un dispensar policlinic, si
d) Un oficiu de ocrotire.
Dispensarul si oficiul de ocrotire cad in sarcina bugetara a comunei de
resedinta, laboratorul in sarcina Statului, iar spitalul in sarcina judetului.
Cand comuna de resedinta este municipiu, spitalul va putea fi creat si
intretinut de judet, de municipiu sau de ambele, dupa cum se va stabili pentru
fiecare caz in parte de minister impreuna cu autoritatile interesate.
CAP. 3
Organizarea plasii sanitare
Art. 57
Judetele sunt impartite in plasi sanitare. Plasa sanitara se compune din
una sau mai multe plasi administrative.
Art. 58
Populatiunea unei plasi sanitare va fi de cel mult 100.000 de locuitori,
potrivit cu densitatea populatiunii si cu caile de comunicatie din plasa.
Delimitarea plasilor sanitare se face de minister cu avizul serviciilor
ministeriale locale, la propunerea consiliului de igiena si ocrotire judetean.
Art. 59
Nici o plasa sanitara nu poate depasi limitele geografice ale judetului
sau.
Art. 60
La resedinta plasii va functiona un spital de plasa. Spitalul de plasa cade
in sarcina bugetara a judetului.
Internarea in spital a contagiosilor primeaza fata de ceilalti bolnavi.
Art. 61
In comuna resedinta va mai functiona un dispensar mixt condus de medicul
comunal. Dispensarul e chemat sa dea consultatiuni si sa asigure tratamentul
ambulator oricaror categorii de bolnavi.
Art. 62
Plasa sanitara este condusa de un medic igienist, ajutat de medici
comunali, oficianti sanitari si surori de ocrotire. Statul ii va pune la
dispozitie locuinta si mijloacele de transport.
Art. 63
Pe langa fiecare medic igienist de plasa vor fi atasati unul sau mai multi
oficianti sanitari care vor fi intrebuintati pentru operatiunile de
desinfectie, pentru controlul alimentelor si bauturilor si orice alte lucrari
de salubritate publica si de politie sanitara.
Art. 64
Medicul igienist are sediul obligator si permanent la resedinta plasii
sanitare. El conlucreaza cu pretorii plasilor administrative, avand conducerea
in tot ceea ce se refera la igiena si salubritatea comunelor din cuprinsul
plasii sanitare. Medicul igienist al plasii este seful ierarhic al intregului
personal tehnic din circumscriptia sa, ca: surori de ocrotire, moase, oficianti
sanitari si este subordonat medicului primar de judet.
Art. 65
Medicul igienist de plasa este obligat sa inspecteze cel putin odata pe
luna toate comunele din plasa sa si sa ia orice masuri crede necesare pentru
interesele sanitare si de ocrotire.
In scopul acesta medicul igienist: 1) da indrumari si controleaza
personalul din subordine; 2) da indicatiuni comunelor pentru infaptuirea
lucrarilor de salubritate; 3) raporteaza organelor superioare nevoile sanitare
ale comunelor si intervine pentru inscrierea sumelor necesare in bugetele lor;
4) studiaza si indica masurile necesare pentru aprovizionarea cu apa; 5)
controleaza stabilimentele industriale; 6) vegheaza pentru igiena alimentara,
controland pietele de alimente si toate ramurile industriei alimentare; 7)
inspecteaza localurile in care se debiteaza alimente si bauturi si ia masuri
pentru functionarea lor in bune conditiuni sanitare; 8) vegheaza asupra
combaterii bolilor venerice, impreuna cu medicii dispensariilor; 9) ia
dispozitii privitoare la orice chestiuni de igiena si sanatate publica; 10)
controleaza si vegheaza asupra igienei scolilor din cuprinsul plasii.
Art. 66
Organele administrative si politienesti sunt obligate sa execute masurile
sanitare luate de medicii oficiali. Neexecutarea acestor masuri se considera ca
refuz de serviciu.
Art. 67
Medicul igienist de plasa si medicul dispensarului mixt se vor introduce in
viata culturala a satelor, participand la activitatea de propaganda.
Art. 68
Atributiunile medicului igienist al plasii, cu sediul in capitala de judet,
trec de drept asupra medicului-sef de laborator. Institutiile sanitare si de
ocrotire ale judetelor ori municipiilor vor deservi si necesitatile plasii
sanitare centrale.
CAP. 4
Serviciul sanitar si de ocrotire comunal
a) Dispozitiuni pentru toate comunele
Art. 69
Indatoririle comunelor urbane si rurale din punct de vedere sanitar si de
ocrotire sunt urmatoarele:
a) De a asigura salubritatea localitatii si de a se ocupa in primul rand cu
aprovizionarea cu apa potabila si indepartarea reziduurilor solide si lichide;
b) De a supraveghea executarea prescriptiilor sanitare, obligatorii in
timpul constructiei si reconstructiei caselor destinate pentru locuinte si
pentru localuri de utilitate publica;
c) De a veghea asupra starii sanitare a locuintelor;
d) De a inlesni curatenia individuala a locuitorilor prin bai populare;
e) De a coopera cu autoritatile de Stat in chestiunile care privesc
supravegherea produselor alimentare si mijloacele de a le conserva, prepara si
vinde;
f) De a crea si intretine abatorii;
g) De a asigura asistenta medicala bolnavilor lipsiti de mijloace;
h) De a coopera cu autoritatile din Stat la prevenirea si combaterea
bolilor contagioase;
i) De a coopera cu autoritatile de Stat la combaterea bolilor sociale, dand
tot sprijinul lor autoritar si material;
j) De a colabora la masurile de ocrotire nationala;
k) De a asigura asistenta economica, juridica si sanitara persoanelor si
familiilor dependente (copii abandonati, defectivi, psihopati, pauperi, familii
dezorganizate);
l) De a colabora la executarea tuturor legilor si regulamentelor sanitare.
Art. 70
Fiecare comuna este datoare sa intretina institutiile cu personalul necesar
pentru asigurarea asistentei sanitare si de ocrotire a populatiunii.
Institutiunile care pe langa nevoile comunei in care sunt plasate deservesc si
populatia altor localitati vor fi intretinute de toate localitatile
beneficiare, proportional cu numarul persoanelor carora li se acorda asistenta
sanitara sau medicala in acele institutiuni.
Art. 71
Comuna este datoare sa asigure asistenta medicala gratuita tuturor
bolnavilor lipsiti de mijloace, prin tratament spitalicesc sau prin vizita la
domiciliu a medicului comunal. Autoritatea comunala va stabili impreuna cu
reprezentantul fiscului, odata pe an, lista persoanelor din localitate care au
dreptul la gratuitate, eliberandu-le in acelasi timp cate un certificat, pe
baza caruia, la caz de nevoie, vor fi primiti spre ingrijire in contul
primariei respective, in orice spitale ale Statului, comunelor, judetelor sau
in cele ale institutiunilor de utilitate publica (Eforia spitalelor civile,
Epitropia Sf. Spiridon etc.).
Listele vor putea fi completate oricand in cursul anului.
Comunele resedinte de judet si municipii in care nu exista instalatiuni
spitalicesti ale Statului, judetului sau comunei, vor fi obligate sa incheie cu
institutiunile particulare sau de utilitate publica conventiuni speciale pentru
executarea dispozitiunilor articolului de fata.
In cazul cand comuna nu va putea suporta cheltuielile de intretinere, ele
vor fi suportate de judet, si daca nici judetul nu va dispune de mijloace,
cheltuielile vor fi suportate de fondul general sanitar si de ocrotire.
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale va hotari asupra
cazurilor privitoare la aliniatul de mai sus.
Art. 72
Lucrarile care privesc salubritatea comunei vor fi executate din bugetul
propriu. Sumele necesare pentru executarea lucrarilor, a caror intarziere poate
prejudicia interesele sanitare ale populatiunii, potrivit constatarii facute de
organele sanitare, se vor inscrie din oficiu in bugetul comunei la cererea
sefului serviciului ministerial local sau a Ministerului Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, de catre autoritatea tutelara.
Art. 73
In comunele urbane va fi un medic comunal pentru cel mult 20.000 de
locuitori. Comunele suburbane si rurale vor avea un medic la 10.000 de locuitori.
Comunele rurale se pot asocia pentru a salariza personalul sanitar si de
ocrotire.
Art. 74
Medicul comunal are urmatoarele atributiuni:
a) De a raporta medicului igienist cazurile de boli infectioase;
b) De a lua primele masuri pentru combaterea epidemiilor;
c) De a urmari dezvoltarea sanitara a copiilor;
d) De a examina copiii de scoala si a lua masuri de igiena scolara unde nu
exista medici scolari avand insarcinarea aceasta;
e) De a trata in mod gratuit bolnavii lipsiti de mijloace;
f) De a indica masuri de salubritate publica in comuna;
g) De a asigura verificarea deceselor si nasterilor;
h) De a executa vaccinarile obligatorii;
i) De a ridica probe pentru controlul alimentelor si bauturilor.
Art. 75
In comunele rurale medicul comunal va fi asistat de sora de ocrotire.
Atributiunile sosirii de ocrotire sunt:
a) De a ajuta pe medic la consultatiile de la dispensar;
b) De a conduce Casa de ocrotire sub supravegherea medicului;
c) De a face vizita scoalelor si copiilor de scoala, interesandu-se de
starea lor sanitara;
d) De a da sfaturi privitoare la cresterea copilului si la ingrijirile
necesare mamei in timpul graviditatii si dupa nastere;
e) De a se interesa indeosebi de dezvoltarea sugarilor si copiilor mici si
de a-i indruma la medic sau la dispensar in caz de boala;
f) De a face anchete sociale in familii si a da sfaturi de buna gospodarie;
g) De a descoperi bolnavii contagiosi si bolile sociale;
h) De a face femeilor instructie de puericultura, de igiena si de
gospodarie casnica.
Art. 76
In comunele rurale va lua fiinta cate o Casa de ocrotire. Infiintarea si
intretinerea Caselor de ocrotire poate fi incredintata si societatilor
particulare de ocrotire.
Art. 77
Pe langa sarcinile mentionate la articolele precedente comuna este datoare
sa asigure salariul personalului sanitar si administrativ al serviciilor si
institutiilor sanitare si de ocrotire comunale. Comunele vor acorda medicilor
comunali si sorei de ocrotire locuinta corespunzatoare, luminat si incalzit in
mod gratuit si vor asigura transportul medicilor in interes de serviciu.
Art. 78
Medicul comunal este obligat a locui in comuna de resedinta.
Art. 79
In cazul cand comuna nu este in stare sa suporte toate cheltuielile pentru
infiintarea si intretinerea institutiilor sanitare si de ocrotire care cad in
sarcina ei, ca si pentru retributia personalului sanitar si de ocrotire
comunal, si a implinirii tuturor celorlalte obligatii prevazute in art. 77 fata
de medicul comunal si sora de ocrotire, judetul este obligat a contribui la
acele sarcini. Partea care nu poate fi suportata nici de judet, va cadea in
sarcina ministerului. Repartitia acestor sarcini pe autoritatile mentionate mai
sus se va face de comun acord la stabilirea programului de realizare cu
ocaziunea alcatuirii bugetelor anuale.
Art. 80
Oficiantii sanitari sunt organele auxiliare ale medicilor igienisti in ce
priveste controlul si executarea masurilor din domeniul salubritatii publice, a
profilaxiei bolilor infectioase, a igienii alimentare, a igienii locuintelor.
Aceleasi atributiuni revin agentilor sanitari de pe langa medicii comunali din
comunele rurale.
Art. 81
Moasele sunt chemate a asista la faceri si a ingriji lehuza si noul nascut.
b) Dispozitiuni pentru municipiul Bucuresti
Art. 82
Directiunea sanitara si de ocrotire a municipiului Bucuresti formeaza o
administratie unitara sub indrumarea si controlul tehnic direct al Ministerului
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, in conformitate cu dispozitiunile
legii de fata. Ea este chemata sa se ingrijeasca de toate problemele sanitare
si de ocrotire care privesc populatia acestui municipiu.
Art. 83
Directiunea sanitara si de ocrotire a municipiului Bucuresti este condusa
de un medic-sef igienist echivalat in grad cu seful serviciilor ministeriale
locale si ajutat de un medic subsef.
Art. 84
Directiunea sanitara si de ocrotire a municipiului Bucuresti poate elabora
si regulamente proprii sub rezerva aprobarii ministerului.
Art. 85
Medicul-sef al municipiului Bucuresti are dreptul sa ia orice masuri
necesare in interesul populatiunii, fiind raspunzator pentru activitatea sa
tehnica fata de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Art. 86
Municipiul Bucuresti este obligat sa creeze institutiile sanitare, medicale
si de ocrotire necesare populatiei, dupa un plan elaborat de comun acord cu
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, potrivit nevoilor reale
ale populatiei municipiului si in ordinea urgentei lor.
Art. 87
Directia sanitara si de ocrotire a municipiului Bucuresti isi indeplineste
atributiunile prin urmatoarele servicii:
1. Serviciul personalului si administratiei;
2. Serviciul epidemiilor;
3. Serviciul igienei alimentare;
4. Serviciul igienei industriale;
5. Serviciul edilitatii sanitare;
6. Serviciul medicinii curative;
7. Serviciul plagilor sociale;
8. Serviciul igienei scolare;
9. Serviciul statisticii demografice si propagandei.
Art. 88
Fiecare serviciu este condus de un titrat specializat in problemele care
intra in cadrul de competinta al serviciului. Sefii serviciilor au calitatea de
a primi delegatie, de a controla si inspecta institutiile care intra in raza
competintei lor.
Pe langa directia sanitara si de ocrotire a Capitalei va functiona un
consiliu de igiena si ocrotire in conformitate cu art. 100 - 108.
Art. 89
Serviciul sanitar si de ocrotire al fiecarui sector este condus de un medic
igienist-sef de sector, echivalat in grad cu medicul primar de judet. Medicii
igienisti sefi de sectoare functioneaza sub ordinele medicului-sef al
Capitalei.
Afara de medicii igienisti, unul la 50.000 de locuitori, municipiul Bucuresti
dispune de medici comunali, unul la 30.000 de locuitori, cu atributiunile
fixate la art. 99.
Art. 90
In locul directiei asistentei sociale a Capitalei se va infiinta un oficiu
central de ocrotire. Acest oficiu se va organiza in conformitate cu art. 136 -
145.
Afara de oficiul central de ocrotire va exista cate un oficiu de ocrotire
de fiecare sector. Oficiul central de ocrotire functioneaza sub indrumarea si
controlul medicului-sef al municipiului Bucuresti. Oficiile de ocrotire ale sectoarelor
functioneaza sub indrumarea si controlul medicilor igienisti sefi de sector.
Art. 91
Personalul medical, sanitar si de ocrotire este recrutat si supus actiunii
disciplinare in conformitate cu dispozitiunile legii de fata. Personalul administrativ
este numit de administratia comunala, la propunerea medicului-sef si este
subordonat acestuia.
Art. 92
Toate obligatiile de ordin sanitar si de ocrotire prevazute in prezenta
lege (pentru comune si judete) se aplica si municipiului Bucuresti, cu
deosebirea ca aceste servicii ii revin exclusiv.
Personalul superior sanitar si de ocrotire numit de administratia comunala
in afara de prevederile prezentei legi nu se poate bucura de drepturile
acordate de legile si regulamentele sanitare personalului depinzand de
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si recrutat de acest
minister.
c) Dispozitii privitoare la municipii
Art. 93
Fiecare municipiu este dator sa contribuie la asigurarea existentei tuturor
institutiunilor sanitare si de ocrotire de care are nevoie populatia din
cuprinsul sau. La intretinerea asezamintelor de pe teritoriul municipiului
apartinand Statului sau judetului si care deservesc un teritoriu mai mare decat
al municipiului, acesta va contribui cu o cota fixata de comun acord cu
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Art. 94
Municipiile sunt obligate a intretine sau a contribui la intretinerea unui
spital cu cel putin trei specialitati, a unui dispensar policlinic de
specialitati, a unui oficiu de ocrotire si a unui spital-sanatoriu pentru
tuberculosi.
Art. 95
Serviciul sanitar si de ocrotire al municipiului e condus de un medic-sef
igienist, avand acelasi grad ierarhic si atributiuni ca si medicul primar de
judet. Medicul-sef va fi ajutat de un medic igienist pentru fiecare 50 de mii
de locuitori.
Art. 96
In fiecare municipiu va functiona un laborator condus de un medic-sef de
laborator, care este in acelasi timp referentul tehnic in epidemiologie pentru
intregul judet, inclusiv municipiul si medicul igienist al plasii centrale.
Art. 97
Municipiul este dator sa asigure salariul intregului personal medical,
precum si al celui administrativ si de serviciu din institutiile care depind de
el, afara de al celui salariat de Stat. Lucrarile de salubritate care privesc
municipiul vor fi facute in intregime de el cu avizul consiliului de igiena.
Art. 98
Pe langa serviciul sanitar al municipiului va functiona un oficiu de
ocrotire organizat dupa modelul oficiului de ocrotire prevazut in prezenta
lege. Numarul sectiilor acestui oficiu va putea fi mai mic decat cel de la art.
141, potrivit cu numarul de locuitori si cu nevoile populatiunii.
Art. 99
Afara de medicii igienisti, fiecare municipiu dispune de medici comunali,
unul la 30.000 de locuitori, care au atributiunea de a da consultatiuni la
domiciliu sau la dispensar bolnavilor lipsiti de mijloace, de a face
vaccinarile antivariolice, antituberculoase, antitifice etc.; de a verifica
nasterile si decesele, de a ridica probe pentru controlul alimentelor si
bauturilor, de a semnala igienistului cazurile de boli infectioase, de a
supraveghea executarea legilor si regulamentelor sanitare si de a indeplini
orice alta atributiune din domeniul sanitar, acolo unde nu sunt medici
igienisti specializati si pana la numirea acestora.
Medicii comunali sunt salariati de municipiu.
d) Consiliile de igiena si de ocrotire*)
*) A se vedea si Regulamentul pentru consiliile de igiena si sanatate din 7
octombrie 1893.
Art. 100
In orasele municipii functioneaza un Consiliu de igiena si de ocrotire
municipal deosebit de cel judetean si care se compune din:
1. Primarul municipiului, ca presedinte;
2. Medicul-sef al municipiului, ca vice-presedinte;
3. Un delegat al Consiliului judetean, desemnat de Consiliul judetean;
4. Un delegat al Consiliului municipal;
5. Medicul-sef al laboratorului de igiena (in lipsa un igienist al
municipiului);
6. Un medic primar director de spital;
7. Directorul oficiului de ocrotire;
8. Un medic-sef de dispensar;
9. Medicul primar al judetului;
10. Un medic comunal;
11. Medicul-sef al garnizoanei;
12. Medicul-sef al asigurarilor sociale;
13. Inginerul-sef al orasului;
14. Un farmacist diriginte, proprietar, cu practica de minimum 5 ani in
aceasta calitate;
15. Medicul veterinar-sef al orasului si medicul veterinar primar al
judetului;
16. Un chimist (chimistul-sef al laboratorului de igiena acolo unde este);
17. Medicul-sef al portului (unde este);
18. Advocatul-sef al municipiului sau delegatul sau.
19. Medicul-sef al serviciului ministerial local poate asista la sedintele
consiliului;
20. Cate un delegat al Uniunii Camerelor de comert si industrie si al Camerei
de munca, cu vot consultativ;
21. Cate un specialist in boli venerice si tuberculoza;
22. Pot fi chemati cu vot consultativ in chestiuni de ocrotire
reprezentantii religiosi ai bisericilor nationale si un reprezentant al
cultelor minoritare propus de cultul minoritar cel mai numeros in localitate.
Desemnarea membrilor de la punctele: 6, 8, 10, 14, 16 si 21 se face de
catre seful serviciului ministerial in fiecare an. Secretarul serviciului
sanitar si de ocrotire, judetean sau municipal, este de drept secretarul
Consiliului de igiena si ocrotire judetean sau municipal.
La nevoie pot fi invitate si alte persoane cu vot consultativ.
Art. 101
Consiliile de igiena si ocrotire se intrunesc cel putin odata pe luna, iar
la nevoie la epoci si mai apropiate, fiind convocate de presedinte sau
vice-presedinte in sedinte extraordinare.
Sedintele consiliilor de igiena si ocrotire judetene au loc la prefectura
judetului; ale celor municipale la primaria municipiului. Insarcinarea de
membru al acestor consilii este onorifica.
Art. 102
Consiliile de igiena si ocrotire sunt organe deliberative in limita
dispozitiunilor prezentei legi si a regulamentului ei; hotaririle lor sunt
executorii. Ele singure sunt in drept a autoriza din punct de vedere sanitar
functionarea tuturor intreprinderilor industriale si comerciale de orice
natura. In aceste cazuri va participa la sedinta si un reprezentant al Uniunii
generale a industriasilor, invitat de presedinte. Masurile sanitare cu caracter
urgent pentru combaterea epidemiilor si asanarea localitatilor, votate de
consiliile de igiena si ocrotire, sunt executorii. Ele sunt si organe
consultative in toate chestiunile asupra carora li se cere avizul de catre
presedinte sau de organele superioare, administrative sau sanitare.
Art. 103
Autoritatile sanitare si administrative ca si persoanele interesate pot
face apel contra hotaririlor consiliilor, in termen de 15 zile libere de la
comunicarea hotaririlor la Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale,
dupa care termen ele raman executorii. Hotaririle ramase definitive prin
neapelare se executa prin presedintii consiliilor. Un regulament special va
preciza atributiunile consiliilor de igiena si ocrotire si modul lor de
functionare.
Art. 104
Consiliul de igiena si de ocrotire judetean sau municipal deleaga din sanul
sau o comisiune permanenta compusa din: medicul-sef al municipiului (medicul
primar al judetului), un delegat al consiliului municipal (al consiliului
judetean) si un medic oficial sau alt expert, delegat de consiliul de igiena,
care comisiune va avea sa-si dea avizul asupra tuturor cererilor de
autorizatiuni pentru deschideri de stabilimente industriale si comerciale,
precum si pentru oricare cereri de autorizatiuni pentru deschideri de debite de
alimente sau bauturi si acele pentru comert ambulant.
Art. 105
Persoanele care cer autorizatiuni pentru deschideri de stabilimente
industriale sau comerciale sunt obligate sa puna la dispozitia comisiunii
permanente a consiliului de igiena si ocrotire mijloace de transport in natura
cand pentru aprobarea acestor autorizatiuni sunt necesare si cercetari la fata
locului.
Art. 106
Consiliul de igiena si de ocrotire municipal (judetean) poate stabili si
anumite taxe care se vor percepe la cererile pentru deschideri de stabilimente
industriale sau comerciale, drept indemnizatii de deplasare pentru membrii
comisiunii permanente, atunci cand stabilimentele pentru care se cere
autorizarea de infiintare sunt situate in afara de raza municipiului sau
localitatii de resedinta ale consiliului.
Taxele stabilite de consiliu se vor incasa contra chitanta de secretarul
consiliului de igiena, odata cu cererile pentru autorizatii.
Art. 107
Hotaririle date de catre consiliul de igiena si de ocrotire vor fi aduse la
cunostinta celor interesati de catre vice-presedintele consiliului de igiena si
de ocrotire.
In aceste hotariri se vor specifica obligatiunile impuse si termenul in
care ele trebuiesc aduse la indeplinire.
Comunicarea acestor hotariri va fi considerata ca somatiune.
Neindeplinirea la termen a obligatiunilor fixate in somatiune va fi
constatata de catre medicul igienist respectiv, care va raporta in scris
medicului de municipiu (medicul primar al judetului). Acesta va aplica
sanctiunile prevazute in legea de fata. Cand medicul-sef (medicul primar de
judet), opiniaza ca este necesara ridicarea autorizatiei va convoca de urgenta
consiliul de igiena si ocrotire, care decide.
Executarea hotaririlor consiliului se va face de catre medicul primar de
judet (sef al municipiului) sau un delegat al sau, cu concursul obligator al
organelor politienesti si judiciare.
Art. 108
Profesorii si conferentiarii de igiena ai facultatilor de medicina din
Bucuresti, Cluj si Iasi fac parte de drept din consiliile de igiena si ocrotire
ale municipiilor respective.
TITLUL IV
Institutiunile sanitare si de ocrotire
CAP. 1
Spitalele
Art. 109
Toate spitalele si sanatoriile stau sub controlul Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. Ele pot functiona numai cu prealabila
autorizatie a acestui minister. Conditiile ce vor trebui sa intruneasca pentru
a li se acorda autorizatia de functionare sunt urmatoarele: sa aiba personalul
necesar, o inzestrare si un local corespunzator menirii sale. Autorizatiunea se
poate retrage in cazul cand aceste institutiuni nu satisfac prevederile legii.
Nu intra in prevederile acestui articol toate spitalele si sanatoriile de
Stat sau subventionate de Stat si care functioneaza pe baza de legi speciale*).
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru sanatoriile de tuberculosi din 2
februarie 1912.
Art. 110
Spitalele publice vor primi orice bolnav care necesita ospitalizare, fara
deosebire de starea materiala, nationalitate, religie si supusenie si il vor
ospitaliza atat timp cat cere boala sa. Spitalele din capitalele de judet vor
avea cel putin 60 paturi si se vor organiza pe specialitati.
Art. 111
Spitalele publice autorizate de minister vor colabora la pregatirea si
specializarea, la cursurile de perfectionare ale medicilor si la instruirea
personalului auxiliar.
Art. 112
Se pot creea infirmerii temporare pe timp de epidemii.
Art. 113
Spitalele si sanatoriile publice de specialitate vor avea cel putin 50 de
paturi.
Art. 114
In fruntea fiecarui spital este un medic primar, director, numit de
ministru, dupa propunerea consiliului medical al spitalului.
El este reprezentantul autoritatii superioare in spital si seful ierarhic
al intregului personal.
Medicul director conduce spitalul din punct de vedere administrativ si
reprezinta institutia fata de autoritati.
Medicul director este ajutat in exercitiul functiunilor sale de toti
medicii-sefi de sectiune care formeaza consiliul medical.
Medicii directori ai spitalelor si institutiilor spitalicesti publice au
dreptul la locuinta in institutie, precum si la incalzit si luminat. Medicii
primari, sefi de sectie, nu beneficiaza de acest drept.
Art. 115
Fiecare serviciu este dirijat de un medic primar avand conducerea si
raspunderea serviciului sau din punct de vedere medical, fiind raspunzator si
pentru ordinea si intregul inventar din serviciul sau.
Art. 116
In atributiunile lor medicii primari vor fi ajutati de medici secundari
numiti provizoriu pe 4 ani. Medicii secundari vor locui obligator in spital, in
masura posibilitatilor si vor beneficia de hrana in mod gratuit. Ei nu pot avea
clientela si nu pot ocupa alta functiune, exceptand pe cele din invatamant.
Medicul primar, director, poate cere mentinerea unuia dintre medicii secundari
cu stagiul terminat, cu titlul de asistent definitiv si aceasta numai pentru
spitalele cu cel putin 103 paturi.
Art. 117
Fiecare spital va avea personal administrativ suficient, cel putin un
administrator, un controlor si un impiegat.
Art. 118
Pentru ingrijirea in spitalele publice, bolnavii sau familiile lor vor
plati taxele legale. Pentru bolnavii asigurati aceste taxe se vor plati de Casa
asigurarilor sociale, de Casa pentru ocrotirea personalului C.F.R., si de orice
Case de ajutor si pensiuni de pe langa Institutiunile Statului sau controlate
de Stat. Iar pentru cei saraci de autoritatile care, potrivit prezentei legi,
sunt obligate sa suporte taxele de ingrijire si din fondul general sanitar si
de ocrotire. Procesul-verbal dresat la primirea bolnavului in spital este
creanta juridica si constituie un titlu executoriu care poate fi executat
potrivit legii pentru perceperea si urmarirea veniturilor publice*).
In ce priveste alimentarea si intretinerea, paturile se impart in 3 clase
si anume: 75% de clasa III (clasa comuna), 15% de clasa II si 10% de clasa I.
------------
*) A se vedea Legea pentru perceperea si urmarirea veniturilor publice din
1 august 1921.
Art. 119
Este strict interzis medicilor a primi onorarii medicale de la bolnavi de
clasa III. Cei din clasa I si II vor plati onorarii pentru tratament,
operatiuni si taxe pentru examinari si analize, dupa normele stabilite de
regulament.
Personalul medical al spitalului va avea drept la o cota-parte din aceste
taxe.
Nici un fel de alte taxe suplimentare nu se pot percepe in institutiile cu
caracter spitalicesc ale ministerului. Medicii care contravin dispozitiunilor
acestui articol vor fi dati in judecata comisiei disciplinare, fapta fiind
considerata ca o contraventie disciplinara grava.
Functionarii publici au dreptul la o reducere de 50% din taxele de
ingrijire in institutiile Ministerului.
Art. 120
Spitalele de medicina generala si spitalele speciale cu caracter local sunt
in sarcina bugetara a judetelor, oraselor si comunelor. Spitalele mai mari,
care deservesc unu sau mai multe judete, cad in sarcina bugetara a asociatiilor
judetene cu sau fara subventie de la Stat. Fiecare spital va avea un buget
propriu, ingloband veniturile si toate cheltuielile de personal si material;
administrarea spitalelor publice va fi uniforma; regulamentul spitalelor va
specifica amanuntit modul lor de functionare.
Art. 121
Recrutarea personalului tehnic se face in conformitate cu prevederile legii
de fata.
Personalul administrativ si de serviciu se va angaja si numi de autoritatea
care suporta bugetar, cheltuielile de salariu respectiv (dupa propunerea
medicului director al spitalului).
Controlul administrativ sanitar il exercita organele de inspectie ale
ministerului si regiunii, iar controlul tehnic, inspectorii generali sanitari.
CAP. 2
Dispensariile
Art. 122
Chemarea primordiala a dispensariilor este combaterea mortalitatii
infantile, tuberculozei si bolilor venerice.
Art. 123
Dispensariile sunt de 3 categorii:
a) Dispensarii mixte, in care se dau consultatiuni si se fac tratament
pentru orice boli, de acelasi medic. Ele functioneaza in comunele rurale, la
resedinta plasii sanitare si in orice localitate unde nu exista dispensarii din
categoria b) si c) si sunt conduse de medicii comunali;
b) Dispensarii policlinice, in care consultatiunile si tratamentul
ambulator se face pe specialitati, in sectii conduse de medici primari
specialisti, recrutati in conditiile legii de fata. Numarul sectiilor este
nelimitat, insa, in orice caz vor dispune de cel putin 3 sectii pentru
combaterea plagilor aratate la art. 122;
c) Dispensarii speciale, deservind bolnavii pentru o singura specialitate,
conduse de medici primari specialisti.
Art. 124
Dispensariile au urmatoarele atributiuni:
a) De a depista cazurile de boli sociale;
b) De a da consultatiuni bolnavilor ambulanti;
c) De a face controlul medical pentru bolnavii venerici;
d) De a initia si face anchete sociale;
e) De a inlesni examinarea periodica a populatiunii si in deosebi a
elevilor de scoala;
f) De a da consultatiuni si a face tratament ambulator bolnavilor de orice
categorie lipsiti de mijloace;
g) De a participa la actiunea de propaganda sanitara si culturala.
Art. 125
Conducerea si administratia dispensarului va fi unitara, chiar daca
diferitele sectii de specialitate sunt plasate in localuri deosebite.
Art. 126
Infiintarea si intretinerea de dispensarii cad in sarcina organizatiunii
sau autoritatii pe care o deserveste.
Casele autonome sau societatile particulare vor putea sa infiinteze si sa
intretina dispensarii numai cu aprobarea si dupa normele dispensariilor
ministerului.
Art. 127
Dispensariile si ambulatoriile actualmente in fiinta, in aceeasi
localitate, pendinte de autoritati publice deosebite, se vor revizui de
comisiunea de coordonare care va aviza asupra contopirii sau functionarii lor
independente.
Art. 128
Dispensarul central al ministerului va fi pus la dispozitia personalului
acestui departament, a celui depinzand de alte ministere si in masura
posibilitatilor va putea servi si interesele populatiunii. La nevoie si daca
intensitatea activitatii lui pretinde, diferitele specialitati pot functiona in
sectii independente ca dispensarii speciale.
CAP. 3
Laboratoarele de igiena
Art. 129
Laboratoarele de igiena servesc ca centre de activitate in combaterea
bolilor infectioase si in salubritatea publica.
Ele sunt regionale, judetene, municipale, de porturi si puncte de frontiera
si dispun de cel putin doua sectii, una pentru cercetari sero-bacteriologice,
alta pentru analize chimice si clinice si acolo unde permit posibilitatile
pentru examene anatomo-patologice.
Seful laboratorului va avea totdeauna si specialitatea de medic igienist.
Fiecare sef de sectie este independent din punct de vedere tehnic.
Seful laboratorului regional sau judetean va fi in acelasi timp referent
tehnic in materie de profilaxia bolilor infectioase, a sefului serviciului
ministerial local, al medicului primar de judet si al medicului-sef de
municipiu.
Art. 130
Atributiunile laboratorului de igiena sunt urmatoarele:
a) De a face in mod gratuit analizele cerute de spitale si de medici
oficiali in interesul serviciului;
b) De a ajuta si interveni din propria initiativa in combaterea bolilor
infectioase pe baza rapoartelor ce i se vor trimite obligatoriu asupra
situatiei epidemio-logice;
c) De a executa analizele cerute de serviciul vamilor;
d) De a face controlul alimentelor si bauturilor si obiectelor uzuale in
baza regulamentului;
e) De a contribui la instructia personalului sanitar auxiliar;
f) De a executa analize pentru particulari, percepand taxe conform
regulamentului, exceptand bolnavii lipsiti de mijloace;
g) De a executa orice alte insarcinari oficiale de competinta lor.
Art. 131
Diagnosticul etiologic in vederea profilaxiei si combaterii bolilor
infectioase nu se poate confirma decat in laboratoarele Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sau in laboratoarele altor ministere
autorizate de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, insa numai
in localitatile unde nu exista inca laboratoare oficiale ale acestui minister.
Art. 132
Laboratorul de chimie si bacteriologie al municipiului Bucuresti va avea
aceeasi competinta ca si laboratoarele Ministerului.
Art. 133
Crearea si intretinerea laboratoarelor de igiena este in sarcina
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. Laboratoarele instalate
in institutiuni comunale sau judetene (abatorii, uzine de apa etc.), in scopul
de a controla functionarea acestora sunt in sarcina administratiei respective.
Art. 134
Organul tehnic de indrumare si control pentru toate laboratoarele este
institutul de igiena si sanatate publica.
Art. 135
Laboratoarele institutiunilor universitare nu intra in prevederile
articolelor precedente.
CAP. 4
Oficiul de ocrotire
Art. 136
In fiecare municipiu sau comuna urbana capitala de judet va functiona un
oficiu de ocrotire menit sa se ocupe de indatoririle care cad in sarcina
comunei, privitor la ocrotirea nationala si asistenta sociala, afara de judetul
Ilfov, unde vor functiona doua oficii de ocrotire: unul pentru municipiul
Bucuresti si unul pentru judet. In capitalele de judet, municipii, oficiul de
ocrotire sta sub controlul si indrumarea medicului-sef de municipiu; in
capitalele de judet nemunicipii, sub a medicului primar de judet.
Art. 137
Oficiul de ocrotire va fi condus de un director recrutat dintre titratii
specializati in problemele de ocrotire.
Art. 138
Oficiul de ocrotire se ocupa de protectia copilului normal, urmarindu-l in
toate etapele vietii pana la adolescenta.
In acest scop colaboreaza la indrumarea si buna functionare a serviciilor,
institutiunilor si societatilor menite sa se ocupe cu ocrotirea copilului si
tineretului.
Se ocupa deasemenea cu copilul anormal, ingrijind de asistenta lui prin
plasarea in institutii corespunzatoare pentru orbi, surdo-muti, anormali
mintali, case de corectie, orfelinate, azile de infirmi etc.
Art. 139
Oficiul de ocrotire mai are menirea sa asigure asistenta prin munca
indivizilor dependenti, dar fiziceste capabili si asistenta prin alte mijloace,
persoanelor deficiente din punct de vedere fizic sau economic. Serviciul acesta
va fi condus de o asistenta sociala.
Art. 140
Invalizii, vaduvele si orfanii de razboi vor fi tinuti in evidenta de
oficiul de ocrotire, care va veghea ca ajutorul material sa fie acordat
potrivit gradului de dependenta sau de invaliditate al acestor persoane.
Art. 141
Oficiul de ocrotire are urmatoarele sectii:
1. Sectia administrativa.
2. Sectia ocrotirii nationale.
3. Sectia asistentei sociale.
4. Sectia ocrotirii locuintelor.
Art. 142
Sectia administrativa se ocupa cu cheltuielile administrative si de
contabilitate ale oficiului.
Concentreaza indeosebi toate datele privitoare la persoanele care sunt sau
urmeaza sa fie asistate de comuna, judet, Stat sau societati particulare; tine
la curent fisierul asistatilor, se ingrijeste de distribuirea rationala a ajutoarelor;
tine in evidenta institutiunile si locurile disponibile din institutiuni
medicale, de ocrotire nationala si de asistenta, pentru a mijloci plasarea
celor ce solicita sau necesita internarea.
Art. 143
Sectia ocrotirii nationale indrumeaza si coordoneaza activitatea oficiala
cu a societatilor particulare privitor la mama, copil si tineret, in vederea
unei cat mai prospere dezvoltari fizice, intelectuale si morale. La aceasta
sectie va functiona si un birou al educatiei poporului.
Art. 144
Sectia asistentei sociale se ocupa cu probleme privitoare la acel material
uman, care, gasindu-se in stare de dependenta pentru motive de ordin sanitar
sau social-economic, poate fi reabilitat prin asistenta deschisa sau poate fi
pus la adapost prin asistenta institutionala. Mijlocul de investigatiune al
asistentei sociale este ancheta intreprinsa cu ajutorul asistentelor sociale si
a surorilor de ocrotire.
Art. 145
Sectia ocrotirii locuintelor tine evidenta locuintelor din localitate si
inlesneste plasarea familiilor sarace in locuinte corespunzatoare; isi da
avizul privitor la planul de constructii ieftine si acordarea de avantaje.
Art. 146
Oficiile de ocrotire vor putea sa contopeasca cate doua sau mai multe din
sectiile de la art. 141, potrivit nevoilor locale. Atari servicii se pot
infiinta si in comune urbane neresedinte de judet. Cele din capitalele de judet
vor deservi in acelasi timp si judetul, care in acest caz va contribui la
intretinerea lui.
Art. 147
Bugetul oficiului de ocrotire cade in sarcina judetului si comunei a caror
populatie o deserveste.
Art. 148
Oficiul de ocrotire va avea in sarcina sa exclusiva rezolvirea problemelor
locale de ocrotire nationala si asistenta, in conformitate cu articolele
precedente. In afara de el, administratia locala nu poate sa intretina nici un
alt serviciu cu destinatie identica sau similara.
CAP. 5
Casa de ocrotire
Art. 149
Casa de ocrotire este un asezamant comunal si are scopul de a servi in
deosebi in mediul rural ca institutie sanitara, de ocrotire si de educatia
poporului. Casele de ocrotire pastreaza relatiuni permanente de ordin tehnic cu
oficiul de ocrotire al judetului.
Art. 150
Casa de ocrotire va dispune de:
a) Un dispensar mixt pentru consultatiuni generale, examinarea copiilor de
scoala si combaterea mortalitatii infantile, sala dispensarului putand servi si
ca sala de conferinte;
b) Un camin de zi pentru copii;
c) O sala pentru interventii chirurgicale urgente (faceri, accidente,
operatii de urgenta);
d) Un salon pentru bolnavii de urgenta;
e) O baie dus;
j) Locuinta pentru sora sau surorile de ocrotire;
g) Birou administrativ.
La nevoie se poate atasa Casei de ocrotire si un local pentru izolarea
bolilor contagioase.
Casa de ocrotire poate sa cuprinda toate cele enumerate mai sus sau numai o
parte dintr-insele, dupa posibilitati.
Art. 151
Casa de ocrotire este sub conducerea medicului comunal ajutat de o sora de
ocrotire. Este centrul de activitate a surorilor de ocrotire in comunele
rurale.
Casele de ocrotire sunt in sarcina bugetara a comunelor, care la
infiintarea si intretinerea lor pot sa fie ajutate de judet, minister sau
societati particulare de binefacere sau culturale si orice alta societate sau
persoana.
PARTEA II
Exercitiul medicinii si personalul sanitar si de ocrotire
TITLUL I
Exercitiul medicinii si specializarea
CAP. 1
Exercitiul medicinii
Art. 152
Nimeni nu poate exercita medicina fara autorizatia de libera practica
acordata de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, si publicata
in Monitorul Oficial si fara a fi inscris in colegiul medicilor.
Art. 153
Libera practica a medicinii se acorda cu avizul comisiei administrative pe
baza urmatoarelor acte:
a) Diploma eliberata ori echivalata de o facultate de medicina;
b) Certificatul de cetatenia romana;
c) Certificat dovedind ca nu a fost condamnat prin hotarare judecatoreasca
definitiva cu pedeapsa infamanta. Ministerul este obligat ca in termen de 30
zile sa acorde libera practica candidatului care indeplineste aceste
conditiuni.
Art. 154
Medicii cu diplome din strainatate sunt obligati a le echivala la una din
facultatile de medicina din tara si a trece un examen de libera practica
organizat de minister in Bucuresti, Cluj si Iasi. Atat echivalarea cat si
examenul de libera practica se face la Bucuresti pentru candidatii provenind
din Oltenia, Muntenia si Dobrogea; la Cluj pentru cei provenind din Ardeal si Banat
si la Iasi pentru cei din Moldova, Basarabia si Bucovina.
Art. 155
Comisiunea examinatoare se compune din 3 membri delegati de facultatea de
medicina locala si 2 membri numiti de Minister.
Art. 156
Nici un doctor in medicina cu drept de libera practica nu se poate intitula
specialist in vreuna din ramurile medicinii daca nu indeplineste conditiunile
cerute de lege.
Art. 157
Nimeni nu poate deschide si conduce pentru folosinta publicului un
laborator de analize microbiologice, serologice, urologice sau chimice, cu
aplicatiuni la medicina, fara autorizarea prealabila a Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. Conducatorii acestor laboratoare trebuie sa
fie medici sau chimisti de laborator specializati.
Art. 158
Laboratoarele in care se practica radiologia nu pot functiona decat sub
conducerea unui doctor in medicina, specializat in radiologie si numai cu
autorizatia ministerului.
Art. 159
Oricine va voi sa exercite medicina va instiinta despre aceasta si
Consiliul de igiena si ocrotire al judetului sau municipiului in care si-a ales
domiciliul, prezentand si titlurile dovedind dreptul de libera practica.
Consiliul de igiena si de ocrotire va comunica tuturor farmacistilor din
circumscriptia sa numele medicilor cu drept de libera practica.
Art. 160
Nimeni nu poate deschide stabilimente destinate a primi bolnavi interni sau
externi, cu scop de a-i ingriji si a-i vindeca prin mijloace naturale ori
artificiale, farmacologice, mecanice, fizice si dietetice, daca nu are dreptul
de libera practica a medicinii dobandit conform acestei legi.
Art. 161
Prepararea si comercializarea serurilor si vaccinurilor de orice fel, ca si
a tuberculinei si a maleinei pentru uzul uman este un monopol al Ministerului
exercitat prin Institutul "Dr. I. Cantacuzino".
Autorizarea de a prepara si comercializa alte seruri si vaccinuri sau
preparate biologice prin institutii altele decat Institutul "Dr. I.
Cantacuzino" se acorda de minister in baza avizului acestui institut si a
comisiei de boli contagioase.
Art. 162
Orice persoana care, fara a avea dreptul de libera practica a medicinii,
intrebuinteaza aparate de electroterapie medicala (aparatele de radiologie,
diatermie, raze ultraviolete, electroliza, electrocauterizare), pentru a trata
afectiuni reale sau imaginare de ordin chirurgical, neurologic, ginecologic,
dermatologic, cosmetic, dentar sau din oricare alt domeniu al specialitatilor
medicale, se considera contravenienti la prezenta lege si intra in prevederile
art. 164 privitor la exercitiul ilicit al medicinii, sanctionandu-se cu
pedepsele de la acel articol.
Art. 163
Atunci cand aceasta practica ilicita se exercita in ateliere destinate
altor profesiuni (coafori, barbieri, maseuri, manicuri, pedicuri), sau in
ateliere numite institute de infrumusetare sau altfel de stabilimente care sub
orice denumire incalca domeniile medicinii, pe langa sanctiunile de la
articolul 164 se va ordona de autoritatea sanitara inchiderea acestor localuri.
Art. 164
Oricine va exercita medicina contra prescriptiunilor de mai sus se va
pedepsi cu amenda de 5.000 la 50.000 lei. Actele de dare in judecata se vor
intocmi de medicii oficiali, iar prima amenda va fi aplicata de seful
serviciului ministerial. Contra deciziei acestuia se poate apela in termen de
15 zile libere de Minister si in ultima instanta, in acelasi termen, la
tribunal. Recidiva se va pedepsi cu inchisoare corectionala de o luna pana la
un an.
CAP. 2
Organizarea si functionarea colegiului medicilor
Art. 165
In scopul de a se controla practica medicala si de a veghea la pastrarea
prestigiului corpului medical, se creeaza Colegiul medicilor.
Colegiul medicilor din Romania se compune din medicii care au dreptul de
libera practica a profesiunii lor in tara.
Nimeni nu poate practica medicina daca nu este inscris in Colegiul
medicilor.
Pentru a fi admis in Colegiul medicilor se cer urmatoarele conditiuni:
a) A fi cetatean roman;
b) A avea dreptul de libera practica a medicinei in Romania.
Art. 166
Sunt nedemni a practica medicina toti acei care au suferit o condamnatiune
pentru fapte infamante, fie ca autor, fie in calitate de complici.
Exercitiul profesiunii de medic este incompatibil cu:
a) Profesiunea de comerciant exercitata direct sau prin persoane interpuse;
b) Exercitarea comertului farmaceutic;
c) Orice ocupatiune care ar fi de natura sa aduca o stirbire prestigiului
si demnitatii profesiunii.
Art. 167
Colegiul medicilor este impartit in sectiuni judetene.
Toti medicii, avand domiciliul in diferitele localitati ale unui judet
constituie, cu respectarea conditiunilor de admisibilitate prevazute in
prezenta lege, sectiunea judeteana a Colegiului medicilor.
Art. 168
Fiecare sectiune a Colegiului medicilor este condusa de un consiliu compus
din cinci membri.
Consiliul general cu sediul in Bucuresti este compus din presedintii
tuturor consiliilor judetene.
Membrii consiliilor sunt alesi pe termen de 3 ani dintre membrii sectiunii
avand o vechime de cel putin 5 ani de la libera practica si varsta de 35 ani
impliniti.
Consiliul alege din sanul sau presedintele sectiunii.
Art. 169
Consiliul general alege dintre membrii care il compun, si cu majoritate de
voturi, un presedinte si 4 membri care constituie comitetul executiv al
Colegiului medicilor.
Alegerea se face pe termen de 3 ani.
Art. 170
Sectiunile judetene vor tine un tablou al medicilor, care se va afisa in
cursul lunii ianuarie a fiecarui an.
Art. 171
Este interzis medicilor, in scopul de a atrage clientela, intrebuintarea de
mijloace incompatibile cu demnitatea profesiunii.
Art. 172
Colegiul medicilor este autorizat si obligat de a urmari prin Parchet, pe
oricine va fi dovedit ca face practica ilegala a medicinei, pe acei care vor
prepara si vinde publicului medicamente fara a avea ordonante medicale, precum
si pe acei care vor contraveni dispozitiunii articolului precedent.
Art. 173
Medicii inscrisi in Colegiu vor plati o cotizatie care se va fixa de
consiliul general.
Produsul acestor cotizatiuni va servi pentru acoperirea cheltuielilor de
administratiune, pentru a veni in ajutorul medicilor invalizi, vaduvelor si
orfanilor, medicilor inscrisi, precum si pentru crearea de institutiuni cu scop
filantropic sau stiintific.
Art. 174
Judecarea tuturor abaterilor profesionale comise de medici este data in
competinta comisiunii de disciplina a sectiunii judetene respective si
exercitata de catre consiliul judetean.
Comisiunea de disciplina va putea fi sesizata de presedintele sectiunii,
fie din oficiu, fie in urma reclamatiunilor ce i se vor fi adresat.
Presedintele va delega un membru din consiliu cu cercetarea cazului,
ascultand pe medicul invinuit, care va fi citat prin scrisoare recomandata.
De rezultatul cercetarilor va depinde trimiterea sau nu a medicului
invinuit inaintea comisiunii.
Art. 175
Medicul invinuit isi va putea face apararea inaintea comisiunii singur,
asistat de un coleg sau de un avocat.
Sedintele comisiunii sunt publice.
Deciziunile comisiunii de disciplina se vor motiva, ele trebuind in mod
obligator a fi redactate cel mai tarziu in termen de 10 zile de la data
pronuntarii.
Art. 176
Deciziunile comisiunii de disciplina se dau cu drept de apel in termen de
15 zile de la comunicare.
Apelurile vor fi judecate de o comisiune compusa de un membru al Curtii de
apel din Bucuresti si 4 medici desemnati de consiliul general si un supleant.
Art. 177
Comisiunea de disciplina va putea pronunta, dupa gravitatea invinuirii,
urmatoarele pedepse:
a) Avertismentul;
b) Avertismentul cu ridicarea dreptului de a fi ales in consiliu pentru un
timp de 1 - 3 ani;
c) Interdictiunea temporara a practicii medicale;
d) Radierea de pe tabloul colegiului.
Art. 178
Un regulament alcatuit de consiliul general al colegiului medicilor si
aprobat de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale va determina
conditiunile de aplicare ale acestei legi.
CAP. 3
Specializarea
Art. 179
Nici un medic nu se poate intitula specialist in vreuna din ramurile
medicinii, daca nu are dreptul de libera practica a specialitatii.
Diploma de specialist o acorda facultatile de medicina, libera practica a specialitatii
o acorda ministerul.
Art. 180
Regulamentul care va fixa felul specialitatilor, durata stagiilor si a
cursurilor va fi alcatuit de facultatile de medicina si aprobate de Ministerul
Instructiunii.
CAP. 4
Medicii legisti
Art. 181
Toate expertizele medico-legale in penal si civil, reclamate de justitie,
se vor indeplini de medici legisti in localitatile unde exista atari medici.
Ori de cate ori in cauze penale justitia numeste o comisiune pentru o
expertiza medico-legala, din aceasta va face parte in mod obligatoriu un medic
legist titrat in specialitate. Nimeni nu poate fi numit medic-legist daca nu
poseda diploma de specializare prevazuta de legile de organizare si incadrare
ale Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si Ministerului de
Justitie.
Art. 182
Se va crea pentru toata, tara un numar suficient de medici-legisti, platiti
din bugetul Ministerului de Justitie.
In mod tranzitoriu, adica pana la recrutarea unui numar indestulator de
medici-legisti titrati in specialitate, medicii primari de judet, medicii sefi
de municipii si medicii comunali, vor face ca si in prezent, expertizele
medico-legale cerute de justitie, pentru care vor primi un onorariu special,
conform unui tarif ce se va intocmi.
Art. 183
Medicii de spitale, in serviciul carora a murit persoana a carei autopsie
se cere, nu vor putea primi insarcinarea expertizei medico-legale; in schimb,
li se impune obligatia de a asista pe un alt medic desemnat de justitie,
facandu-se mentiune de aceasta in raportul medico-legal. Medicii-legisti nu au
dreptul sa faca clientela.
Art. 184
Cu incepere de la 1 ianuarie 1931 toate posturile de medic-legist,
prevazute in bugetul Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, vor
fi trecute in bugetul Ministerului de Justitie.
Art. 185
Se recunosc medici-legisti pe langa instantele judecatoresti din
localitatile respective: a) profesorii de medicina legala; b) conferentiarii de
medicina legala; c) medicii sefi de lucrari, definitivi in post, de pe langa
catedrele de medicina legala de la toate universitatile din tara si care poseda
diploma de specializare in medicina legala.
Art. 186
Actualii medici-legisti, care anterior au detinut in mod definitiv un post
in administratiunea Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sunt
de-a dreptul definitivati cu toate drepturile castigate.
Actualii medici legisti, depinzand de Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, docenti sau sefi de lucrari definitivi pe langa
Institutele Medico-legale, se definitiveaza in locurile de medici legisti ce
ocupa.
Pe viitor orice post de medic-legist nu va putea fi ocupat decat cu
respectarea normelor de numire prevazute in legea de organizare a Ministerului
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Orice vacanta de post de medic-legist se publica in Monitorul Oficial in
termenul prevazut de lege.
Medicii penitenciarelor si institutelor de preventiune se vor recruta
dintre medicii specializati in medicina legala.
Art. 187
Judecarea disciplinara a medicilor-legisti se face de catre comisiunea de
disciplina de pe langa Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Autopsierii atasati serviciilor medico-legale sunt echivalati in drepturi cu agentii
sanitari, bucurandu-se si de dreptul de gradatie al acestora.
TITLUL II
Recrutarea personalului
CAP. 1
Dispozitiuni generale
Art. 188
Medicii din functiunile depinzand sau controlate de minister formeaza
corpul tehnic al medicilor functionari.
Art. 189
Personalul sanitar si de ocrotire este de urmatoarele categorii: medici,
farmacisti, chimisti, ingineri sanitari, profesori medico-pedagogi, asistente
sociale, oficianti sanitari, surori de ocrotire, surori de caritate, agenti
sanitari, moase si infirmiere.
Art. 190
Medicii din serviciul exterior al Ministerului sunt de cinci categorii:
1. Medici igienisti.
2. Medici curativi.
3. Medici de laborator.
4. Medici sanitari.
5. Medici legisti.
Art. 191
Sunt medici igienisti: medicii dezinfectori, medicii de porturi, medicii
igienisti de plasa, medicii primari de judet, medicii sefi de municipiu,
medicii sefi si inspectori ai asigurarilor sociale, sefii de sectie medici ai
serviciilor ministeriale locale si personalul medical didactic al institutelor
de igiena si sanatate publica, daca nu intra in alte categorii.
Art. 192
Medicii curativi se impart in medici de spital, medici radiologi, medici de
dispensare policlinice si speciale, medicii ambulatoriilor asigurarilor
sociale, medicii statiunilor balneare si toti medicii de orice specialitate, a
caror atributiune principala este tratamentul bolnavilor.
Medicii de spitale se impart in: medici auxiliari, medici secundari,
asistenti, medici primari de specialitate si medici primari directori.
Art. 193
Medicii de laborator se claseaza in: preparatori, asistenti, prosectori si
medici sefi de laborator. Tot aici intra si personalul superior cu atributiuni
de laborator din Institutul de seruri si vaccinuri "Dr. I.
Cantacuzino", institutele de igiena si sanatate publica si institutul
chimico-farmaceutic.
Art. 194
Intra in categoria medicilor sanitari: medicii comunali, medicii scolari,
medicii de dispensare mixte, medicii de infirmerii, medicii curanti ai
asigurarilor sociale, precum si medicii din categorii similare, apartinand
altor Ministere sau regiilor autonome.
Art. 195
Se numesc medici legisti: doctorii in medicina specializati in medicina
legala.
Art. 196
Pentru a ocupa o functiune in corpul tehnic al medicilor functionari, in
cadrele serviciilor Statului, judetului, comunei sau oricarei alte institutiuni
publice, candidatul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditiuni:
a) Sa fie doctor in medicina cu dreptul de libera practica in tara:
b) Sa fie cetatean roman;
c) Sa nu fie condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva la vreo
pedeapsa infamanta;
d) Sa nu fi fost exclus definitiv din corpul functionarilor Ministerului
sau exclus temporar in momentul cererii, sau pus in retragere din oficiu,
pentru vreunul din cazurile prevazute in prezenta lege;
e) Sa nu fie destituit din alte functiuni publice sau cazut in vreuna din
pedepsele care dupa legile privitoare la functionarii publici le-ar interzice
dreptul de a mai ocupa asemenea functiuni;
f) Barbatii sa fi satisfacut legea recrutarii*).
------------
*) A se vedea Legea recrutarii din 7 iulie 1930.
Art. 197
Toti medicii care au titluri definitive se bucura de stabilitate si
inamovibilitate. Ei nu pot fi transferati, destituiti, suspendati, pensionati,
decat ii conformitate cu legea de fata.
Art. 198
Numirile definitive si transferarile medicilor functionari in
institutiunile civile ale Statului, judetului si comunelor, oricare ar fi
ministerul de care depind functiunile, precum si a celor din regiile autonome
se vor face numai prin comisia administrativa a Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale.
Recrutarea specialistilor
Art. 199
Recrutarea medicilor specialisti, pentru toate serviciile Ministerului si
institutiilor prevazute in prezenta lege, se face pe baza unui examen de
capacitate.
Acest examen se tine odata pe an alternativ la Bucuresti, Cluj si Iasi.
Comisia de examinare se compune din cinci specialisti, si anume cate unul
de fiecare facultate de medicina, recomandati de consiliul profesoral si doi
delegati de minister, dintre medicii de specialitate din serviciul
ministerului, cu o vechime de cel putin 10 ani in specialitate.
Au dreptul sa se prezinte la acest examen toti cei care poseda libera
practica a specialitatii pentru care se tine examenul si care s-au inscris cu
cel putin 30 zile inainte de inceperea acestuia.
Art. 200
Examenul de capacitate pentru specialisti consta din urmatoarele probe:
1. O proba de titluri, lucrari si activitate in specialitate, bazata pe
notele obtinute la examenele si serviciile facute;
2. Doua probe practice de specialitate.
Fiecare proba se apreciaza cu nota de la 0 - 20.
Dupa terminarea examenului comisia alcatuieste un tablou de clasificarea
celor reusiti. Pe acest tablou vor fi pusi numai candidatii care vor fi obtinut
ca nota medie minimum 15.
Tabloul de clasificare este valabil pentru cinci ani. Cei din tabloul de
clasificare, care n-au obtinut locuri, se trec pe tabloul urmator, in ordinea
mediilor. Dupa expirarea celor 5 ani de la trecerea examenului reusitul pierde
dreptul de a mai figura pe tablou.
Art. 201
Ministerul este obligat sa publice in cursul lunilor ianuarie si septembrie
ale fiecarui an un tablou, pe specialitati, de toate locurile vacante.
Art. 202
In termen de 40 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial si
cotidiane, a tabloului de vacante, candidatii vor prezenta cererile lor la
minister, aratand locurile care doresc sa le ocupe in ordinea preferintei.
Au dreptul sa ceara:
1. Toti acei care ocupa posturi definitive in aceeasi specialitate in
serviciul ministerului sau al institutiilor prevazute in prezenta lege.
2. Toti cei care se gasesc inscrisi pe tablourile de clasificare.
Art. 203
In termen de 30 zile dupa terminarea inscrierilor, ministerul va convoca o
comisiune de propuneri compusa din:
a) Cate un profesor din specialitatea respectiva sau in lipsa din
specialitatea inrudita, delegat de fiecare facultate de medicina;
b) Doi specialisti delegati de minister dintre medicii de specialitate din
serviciul ministerului, cu vechime de cel putin 10 ani.
Comisia lucreaza sub presedintia celui mai vechi profesor.
Aceasta comisiune propune pentru fiecare loc vacant cate un candidat,
tinand seama: de notele obtinute la examenul de capacitate si de titlurile,
lucrarile si activitatea candidatului.
Propunerile se fac cu majoritate de voturi si se motiveaza in scris. Ele
sunt publice.
In termen de 8 zile de la hotararea comisiei de propuneri, candidatii vor
putea introduce contestatie asupra indeplinirii formelor legale sau
neregularitatii propunerilor care va fi examinata si judecata in prima si
ultima instanta de comisiunea administrativa, in termen de cel mult 15 zile de
la introducerea contestatiei.
Propunerile ramase definitive sunt executorii pentru minister, care este
obligat sa numeasca pe candidatul propus.
CAP. 2
Recrutarea medicilor
a) Recrutarea medicilor igienisti
Art. 204
Medicii igienisti se recruteaza in baza examenului de capacitate in
conformitate cu art. 200, 201, 202 si 203, dintre specialistii in igiena,
absolventi ai institutelor de igiena si sanatate publica sau aceia carora li se
recunoaste aceasta calitate prin prezenta lege. Afara de aceasta, pentru
diferite categorii de medici igienisti se cer urmatoarele conditiuni de
recrutare:
a) Medicul igienist, pe langa titlul de specialitate va avea un stagiu
clinic de un an, repartizat astfel: 4 luni boli infectioase, 4 luni obstetrica
si puericultura si 4 luni boli sociale si 2 ani in serviciul public dupa
obtinerea titlului de doctor in medicina. Activitatea in timpul stagiilor va fi
notata de sefii serviciilor in carnetul de stagii;
b) Medicii primari de judet si medicii sefi de municipii se numesc dintre
medicii igienisti avand o vechime de cel putin 5 ani cu titlu definitiv.
b) Recrutarea medicilor curativi
Art. 205
Medicii auxiliari si medicii secundari se numesc de seful serviciului
ministerial local, la propunerea sefilor ierarhici si se ratifica de minister
in urmatoarele conditiuni:
a) Pentru medicii auxiliari se cere titlul de doctor in medicina;
b) Pentru postul de medic secundar se cere un stagiu de un an ca medic
auxiliar sau internatul cu concurs la Eforia spitalelor civile, la spitalele
Asezamintelor Brancovenesti sau la spitalele Epitropiei Sf. Spiridon din Iasi.
Preparatorii si asistentii clinicilor universitare pot fi numiti medici
secundari fara nici o alta conditie daca au functionat cel putin un an in
aceasta calitate de la obtinerea titlului de doctor in medicina. Numirile
medicilor auxiliari si secundari se fac cu titlu provizoriu;
c) Medicii asistenti se recruteaza dintre medicii secundari, dupa
implinirea stagiului legal. Ei pot functiona insa numai unul la spitalele
publice cu cel putin 100 de paturi. Medicii asistenti sunt definitivi;
d) Medicii primari de specialitate se recruteaza dintre specialisti in
conformitate cu art. 199 - 203;
e) Medicii primari directori se numesc dintre medicii primari definitivi.
Art. 206
Medicii primari ai dispensarelor policlinice si speciale se recruteaza
dintre specialistii cu examenul de capacitate pentru dispensare. Medicii
primari de spital pot fi numiti in posturile de medic primar de dispensar
special sau de sectie de dispensar policlinic.
Medicii primari de dispensar policlinic sau special, in specialitatea
plagilor sociale (mortalitate infantila, tuberculoza, boli venerice) vor avea
si experienta in domeniul igienei.
Medicii secundari de dispensar se recruteaza in conditiile medicilor
secundari de spital si se numesc cu titlu provizoriu.
c) Recrutarea medicilor de laborator
Art. 207
Preparatorii se numesc la propunerea medicului sef de laborator de seful
serviciului ministerial local cu titlu provizoriu. Pentru numirea in postul de
asistent se cere titlul de specialist, iar recrutarea se face in conformitate
cu art. 199 - 203.
Medicii sefi de laborator de igiena, pe langa specialitatea de laborator,
trebuie sa aiba si specialitatea de igienist.
d) Recrutarea medicilor sanitari
Art. 208
Medicii sanitari se recruteaza dintre doctorii in medicina care au satisfacut
stagiul clinic cerut medicilor igienisti de art. 204, litera a).
Pentru ocuparea posturilor de medici scolari se cere cursul de specializare
de igiena sau igiena scolara fara alte stagii.
Art. 209
Cererile pentru ocuparea posturilor de medici comunali salarizati din
bugetele comunelor, se prezinta medicului primar de judet, care luand si avizul
consiliilor comunale interesate, le va trimite serviciului ministerial local,
care le inainteaza ministerului cu avizul sau.
Medicii sanitari, din orase si municipii se recruteaza dintre medicii
sanitari rurali cu o vechime de cel putin 2 ani de serviciu, dupa normele si in
baza avizului unei comisiuni instituite in conformitate cu art. 203. In acest
caz membrii de la punctul a, vor fi directorii institutelor de igiena si
sanatate publica.
Medicii sanitari de la Asigurarile sociale vor fi angajati provizoriu de
consiliul Casei centrale, cu avizul consiliului Casei cercuale a asigurarilor
sociale.
Medicii specialisti ai Asigurarilor sociale vor fi angajati provizoriu de
consiliul Casei centrale, cu avizul consiliului Casei cercuale respective,
dintre medicii trecuti ca specialisti pe tablourile intocmite de Ministerul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale; Ministerul pastrandu-si pentru ambele
categorii dreptul de a controla daca numirea provizorie s-a facut in
conformitate cu legea.
Numirile definitive ale medicilor Asigurarilor sociale se vor face in
conformitate cu dispozitiunile legii de fata la propunerea consiliilor Caselor cercuale.
Art. 210
Comisia administrativa va face numirea judecand titlurile, vechimea si
activitatea candidatilor.
Numirile se fac cu titlu stagiar pe 2 ani, dupa care, pe baza raportului
motivat al serviciului ministerial local, medicul poate fi confirmat definitiv
de comisia administrativa. In caz de neconfirmare provizoratul se prelungeste
cu un an, dupa acest timp medicul este sau confirmat sau pus in
disponibilitate.
Medicul comunal nu poate cere numirea in alt post similar decat dupa 2 ani
de functionare in postul pe care il paraseste.
CAP. 3
Recrutarea personalului nemedical
a) Recrutarea farmacistilor
Art. 211
Recrutarea farmacistilor din serviciile dependinte de Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se va face dintre licentiatii si doctorii in
farmacie, adoptandu-se aceleasi norme in privinta recrutarii, gradului,
avansarii si pensionarii ca si pentru chimisti.
b) Recrutarea chimistilor
Art. 212
Recrutarea chimistilor din serviciile dependinte de Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se va face dintre licentiatii,
inginerii-chimisti si doctorii in chimie.
Art. 213
Specializarea in chimie alimentara se va face fie la Universitate, acolo
unde exista atari cursuri, fie la institutele de igiena si sanatate publica.
Art. 214
La sfarsitul acestor cursuri se va trece un examen pentru obtinerea
diplomei de specializare. Comisiunea examinatoare va fi compusa din: un
reprezentant al Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale,
directorul institutului si seful sectiei de chimie in care si-au facut
specializarea.
Acest examen se va tine in fiecare an in cursul lunii octombrie.
Art. 215
Posesorii diplomelor de specializare vor fi numiti in locul vacant de
chimist asistent sau chimist expert, avandu-se in vedere titlul academic, nota
de examen la obtinerea diplomei de specializare, precum si activitatea.
Recomandarea candidatului se face de catre seful serviciului de care
depinde locul vacant, iar numirea o face ministerul pe baza deciziei comisiei
administrative.
Chimistii, sefi de sectie din laboratoarele de igiena, se vor recruta
dintre chimistii experti definitivi, care au o vechime de cel putin 5 ani de
functiune ca chimisti.
In cazul cand in cadrul chimistilor experti nu exista candidati pentru
ocuparea acestor locuri, sau in cazul cand cei experti nu indeplinesc
conditiunile de mai sus, recrutarea chimistilor sefi se va face dintre
chimistii experti sau dintre licentiatii sau doctorii in chimie care poseda
diploma de specializare. In ambele aceste cazuri numirea va fi provizorie pana
la indeplinirea vechimii de 5 ani de functiune ca chimist.
Pentru numirea chimistilor sefi se va proceda dupa aceleasi norme prevazute
mai sus pentru chimisti, asistenti sau experti.
Art. 216
Chimistii experti sunt definitivi dupa doi ani de vechime ca chimisti si in
urma recomandarii sefilor lor.
Chimistii sefi recrutati in conditiunile alin. 2 al art. 215 vor fi
definitivi dupa implinirea vechimii de 5 ani ca chimist.
Art. 217
Salarizarea chimistilor*) din serviciile dependinte de Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se va face dupa prevederile legii de
organizare a corpului chimistilor.
------------
*) A se vedea Legea pentru organizarea corpului chimistilor din 3 iulie
1921 cu modificarile din 28 iulie 1921.
b) Recrutarea inginerilor sanitari
Art. 218
Inginerii sanitari se recruteaza dintre membrii corpului tehnic al
inginerilor dupa specializare in geniu sanitar sau una din ramurile principale
ale salubritatii publice. Specializarea se poate face la institutele de igiena
si sanatate publica, la scolile tehnice din tara sau la institutele similare
din strainatate; in acest din urma caz titlurile lor vor fi echivalate de
institutele de igiena si sanatate publica.
Avansarea si salarizarea inginerilor sanitari se face dupa prevederile
Legii de organizare a corpului tehnic*).
------------
*) A se vedea Legea de organizarea corpului tehnic din 15 iunie 1894.
c) Recrutarea asistentelor sociale
Art. 219
Asistentele sociale se recruteaza dintre absolventele scolii superioare de
asistenta sociala "Principesa Ileana" din Bucuresti. Numirea lor o
face inspectorul general sanitar la propunerea medicului primar de judet (sef
de municipiu), iar definitivarea, dupa 2 ani de stagiu, o face ministerul prin
comisia administrativa.
d) Recrutarea personalului tehnic statistic
Art. 220
Serviciile statistice de Stat si cele de la institutiunile si corpurile
autonome vor fi puse sub conducerea unui personal tehnic specializat in lucrari
de statistica. Instructiunea acestui personal se va face in scoala de
statistica care functioneaza pe langa Minister.
Art. 221
Personalul statistic va forma un corp tehnic al statisticienilor. In viitor
orice numire in posturi vacante de functionari statistici va fi facuta din
cadrul acestui corp. Diplomele de statistician se vor elibera acelora dintre
elevii scolii care sunt absolventii vreunei scoli superioare, sau care la
promulgarea acestei legi se gasesc in functiuni statistice si sunt
bacalaureati. Consiliul profesoral va putea echivala diplomele obtinute in
strainatate la scoli similare, in conformitate cu prevederile ce se vor stabili
in regulamentul acestei legi.
Examenul de absolvire se va da in fata unei comisiuni din care va face
parte un delegat specialist al ministerului.
Actualii functionari ai Institutului de statistica generala a Statului si a
serviciilor si sectiilor de statistica a ministerelor si institutiunilor
autonome vor putea urma cursurile scolii de statistica si vor putea obtine
diploma de statistician, chiar daca nu sunt absolventi ai unei scoli sau
bacalaureati.
e) Recrutarea personalului sanitar si de ocrotire auxiliar
Art. 222
Personalul auxiliar sanitar si de ocrotire este recrutat dintre absolventii
scolilor si cursurilor respective si se numeste, dupa propunerea autoritatii
care il salarizeaza, de catre seful ministerial local.
Art. 223
Scolile pentru invatamantul personalului auxiliar sanitar de ocrotire sunt
de urmatoarele categorii:
1. Scoli de surori de ocrotire cu eleve dintre absolventele cursului
secundar inferior;
2. Scoli de surori de caritate avand eleve dintre absolventele cursului
secundar inferior;
3. Scoli de oficianti sanitari cu elevi dintre absolventii cursului
secundar inferior;
4. Scoli de infirmieri si infirmiere pentru spitalele de alienati, avand la
baza cursul primar;
5. Scoli de moase cu eleve dintre absolventele cursului primar, sau
secundar inferior;
6. Scoli de personal infirmier cu elevi absolventi de curs primar.
Art. 224
In scolile pentru invatamantul sanitar auxiliar, organizate si intretinute
de minister, personalul didactic e numit de minister la propunerea directorului
scolii.
Personalul didactic al scolilor subventionate sau recunoscute e confirmat
in aceleasi conditiuni de minister la propunerea conducatorului sau
sustinatorului scolii.
Nici o scoala de acest gen nu poate sa functioneze daca nu are autorizarea
prealabila a ministerului si daca nu se conformeaza regulamentelor si
programelor analitice ale ministerului.
e) Recrutarea personalului administrativ
Art. 225
Personalul administrativ si de gospodarie al serviciilor si institutiunilor
sanitare si de ocrotire pendinte de minister se numeste pana la gradul de sef
de birou de sefii serviciilor ministeriale locale, iar cei superiori de
minister, conform statutului functionarilor publici.
Administratorii si intendentii din institutiile sanitare si de ocrotire vor
fi obligati sa urmeze cursurile speciale de administratie institutionala.
CAP. 4
Stat personal, calificare, inaintare in grad
Art. 226
La intrarea in functiune a oricarui functionar pendinte de Ministerul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale din serviciile centrale sau exterioare
ce depind sau sunt puse sub controlul si supravegherea acestui minister, se va
forma un stat personal al acestui functionar.
Statul personal se va intocmi dupa un model elaborat de minister pentru
fiecare categorie de servicii sau institutii, in asa fel ca sa permita
acordarea de note dupa criteriile ce se vor stabili printr-un regulament
special.
Art. 227
In mod periodic sefii ierarhici ai institutiunilor sau serviciilor vor
inainta rapoarte de activitate, la termene ce se vor stabili prin regulament.
Raportul de activitate va cuprinde si aprecieri privitoare la activitatea
personalului.
In mod obligator fiecare functionar tehnic de sub autoritatea ministerului
va inainta un raport anual de activitate, care va cuprinde in anexa si tabloul
statistic de activitate, al carui formular se va intocmi de minister in baza
avizului comisiei administrative. Tabloul statistic de activitate va fi completat
personal de cei vizati. Raportul anual de activitate impreuna cu tabloul de
activitate va fi inaintat sefului ierarhic, care il va insoti cu observatiunile
sale si-l va inainta autoritatilor superioare care va proceda in acelasi fel.
Seful serviciului ministerial local in baza acestor date va acorda mentiuni
anuale, care se vor comunica celor interesati. Impotriva mentiunilor acordate
cei interesati pot face recurs la comisia administrativa, cerand motivat
rectificarea aprecierilor sefilor ierarhici.
Comisiunea administrativa va putea delega dreptul de acordare de mentiuni
calificate numai subcomisiunii de calificare, care se va compune din trei
membri, alesi de comisiune dintre membrii consiliului general al sanatatii si
ocrotirii. Aceasta subcomisiune va avea mandat numai pe timpul cat va functiona
comisiunea care a delegat-o.
Raportul anual se va intocmi dupa un model elaborat de minister pentru
fiecare categorie de serviciu sau institutie.
Art. 228
Atat activitatea serviciilor cat si cea a personalului vor fi impartite in
5 grupe. Pentru fiecare grupa se va da o mentiune.
Art. 229
Mentiunile sunt hotaratoare pentru miscarea personalului. Ele vor servi ca
criterii pentru mentinerea in serviciu, avansarea in functiune, avansarea pe loc,
numire sau orice distinctie sau recompensa s-ar acorda personalului tehnic al
ministerului.
Art. 230
Persoanele care au avut de doua ori mentiuni rele se vor sterge de pe
tabloul de inaintare in grad si nu vor putea fi repusi pe acest tablou decat
daca dupa aceasta data au avut, cel putin 2 ani consecutivi, mentiuni bune.
Seful care s-ar face vinovat de afirmatiuni inexacte, fie pentru a favoriza,
fie pentru a defavoriza pe cel notat, va raspunde de fapta sa in fata
consiliului de disciplina. Prima nota va fi comunicata confidential
functionarului respectiv, care in termen de 10 zile va putea indrepta
obiectiunile ce ar avea de facut catre seful serviciului ministerial local.
Acesta va hotari.
Art. 231
Medicul notat poate apela in contra mentiunii la Comisia administrativa din
minister care va aprecia si da mentiunea definitiva. La aceasta apreciere
trebuie sa fie fata si apelantul si seful serviciului ministerial.
O mentiune rea poate fi ulterior rectificata prin una buna daca functionarul
prin activitatea ce depune merita aceasta. Nici o numire si nici o pedeapsa nu
va fi valabila daca in procesul-verbal al comisiei nu se constata prezentarea
cazierului pe baza caruia s-a dat acea decizie.
Art. 232
Personalul auxiliar tehnic se va putea bucura de acelasi tratament, putand
beneficia de avantajele de mai sus in masura compatibila cu gradul lor.
Aprecierea activitatii acestui personal o face inspectorul general al
directoratului ministerial, in baza raportului documentat al sefului ierarhic
si in baza notelor acordate dupa acelasi principiu.
Art. 233
Un regulament de aplicare va stabili grupurile de specialitati, tehnica
acordarii mentiunilor de calificare, modelele de cazier personal si toate
celelalte detalii privitoare la aplicarea principiilor acestei legi.
Art. 234
Medicii din functiunile publice depinzand sau puse sub controlul
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, formeaza corpul tehnic
al medicilor functionari.
Ei vor fi incadrati in urmatoarele grade:
Medic stagiar.
Medic titular.
Medic-sef.
Medic principal.
Medic inspector general.
Medic consilier.
Art. 235
Avansarea din grad in grad este o inaintare de merit. Ea se va hotari prin
comisia administrativa in urma propunerilor motivate ale sefilor ierarhici,
avand ca criteriu de baza activitatea medicului si rezultatele obtinute in
serviciu.
Art. 236
Orice medic la intrarea in serviciu este incadrat medic stagiar.
Minimul de timp necesar pentru avansare de la un grad la altul se
stabileste dupa cum urmeaza:
In gradul de medic stagiar 2 ani, in fiecare dintre gradele urmatoare pana
la gradul de inspector general sanitar cate 5 ani.
Art. 237
La inaintarea din grad in grad au dreptul numai acei medici care, in
decursul gradului lor au obtinut o mentiune medie calificativa superioara.
Inaintarea la gradul de inspector general sanitar se va face in baza unui aviz
favorabil al consiliului general al sanatatii si ocrotirii, dat cu 2/3 de voturi
a membrilor acestui consiliu. La sedintele consiliului, care avizeaza asupra
acestor inaintari, trebuie sa fie prezenta majoritatea absoluta a membrilor.
Numarul medicilor inspectori generali este limitat la 30.
Art. 238
Medicii inspectori generali sanitari pot fi inaintati, la punerea lor in
retragere, in baza unei activitati exceptionale, la gradul de medici Consilieri
sanitari. Ei au dreptul de a asista la sedintele Consiliului general al
sanatatii si ocrotirii. Modalitatea inaintarii lor este aceeasi ca si pentru
inspectorii generali sanitari.
Art. 239
Medicii stagiari care la terminarea stagiului de 2 ani nu sunt propusi
pentru inaintare, raman in acelasi grad inca un an, si daca nici dupa acest
stagiu nu vor fi propusi pentru avansare, vor fi indepartati din serviciu.
Medicii specialisti de orice categorie pot sa fie incadrati la numirea lor
definitiva direct in gradul de titular sau medic-sef dupa vechime si
calificatie.
Art. 240
Gradul din care face parte medicul este independent de postul ce-l ocupa si
de salariul ce primeste. El constituie un grad de merit in corp pe care medicul
il pastreaza in orice functiune ar ocupa.
Art. 241
Incadrarea actualilor medici functionari in gradele corpului se va face in
decurs de un an in baza rapoartelor sefilor ierarhici, in conditiunile
mentionate mai sus de catre comisia administrativa.
Art. 242
Comisiunea administrativa nu poate reveni asupra unei hotarari luate decat
dupa trecerea unei perioade de cel putin un an.
CAP. 5
Salarizare, gradatii, distinctii, concedii
Art. 243
O lege speciala va stabili salariile personalului tehnic sanitar si de
ocrotire.
Aceasta lege va prevedea dispozitiuni speciale pentru salarizarea
medicilor, carora legea de fata le interzice practica clientelei.
Art. 244
Intreg personalul tehnic superior si auxiliar din serviciile centrale sau
exterioare, dependinte de minister, judet sau comuna are drept la gradatii care
se acorda din 5 in 5 ani impliniti de activitate. Aceste gradatii se dau sub
forma de spor de salariu, fiecare gradatie reprezentand 25% din salariul
initial, exclusiv chiria. Sunt in total 5 gradatii.
Art. 245
Termenele pentru gradatii se socotesc de la numirea in serviciu,
socotindu-se si timpul servit la alte ministere sau institutiuni de Stat sau
regii autonome.
Gradatiile care se implinesc in cursul anului se vor plati cu incepere de
la 1 ianuarie al anului viitor.
Toti actualii medici care primesc salarii de la Stat isi pastreaza toate
drepturile cuvenite categoriei lor si vor continua sa fie platiti din bugetul
Statului, pana la data cand, autoritatile administrative locale ii vor trece in
bugetul lor, in conformitate cu legea de fata.
La trecerea lor in bugetele administratiilor locale, li se vor respecta
toate drepturile.
Art. 246
Fiecare functionar al ministerului are drept la un concediu de odihna de 30
zile si in mod exceptional de cel mult doua luni pe an.
Concedii mai lungi se pot acorda numai in cazuri de boala fara a putea
trece de un an. Concedii de studii se pot acorda medicilor pe termene mai
lungi, dupa aprecierea ministerului. In timpul concediilor de boala sau de
studii mai mari de 2 luni, medicul e dator a asigura functionarea serviciului
printr-un loctiitor agreat de minister.
Art. 247
Concediile pana la 30 zile se acorda, la propunerea sefilor de servicii, de
sefii serviciului ministerial local, iar cele mai mari de 30 de zile, dupa
propunerea sefului serviciului ministerial, de catre ministru. Permisii pana la
8 zile se pot acorda de 2 ori pe an de catre sefii serviciilor respective.
Participarile la congresele stiintifice in tara, ca si in strainatate, nu
sunt socotite la concedii sau permisii; serviciul medicului in acest caz este
asigurat din oficiu.
CAP. 6
Disciplina personalului
Art. 248
Personalul administrativ al Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale este supus, in ce priveste disciplinarea, la normele prevazute in art.
51 - 61 ale Statutului functionarilor publici*).
------------
*) A se vedea Legea pentru Statutul functionarilor publici din 19 iunie
1923 cu modificarile din 26 iunie 1930.
Art. 249
Personalul tehnic se va disciplina dupa cum urmeaza:
Pe langa fiecare serviciu ministerial local va functiona o comisie
regionala de disciplina. Ea are in competenta sa judecarea abaterilor grave de
la legile, regulamentele, deciziunile sau ordonantele in vigoare, precum si
orice abateri de la datorie ale intregului personal tehnic superior si auxiliar
al regiunii.
Art. 250
Comisia disciplinara regionala se compune din urmatorii membri:
1. Presedintele sau inlocuitorul de drept al presedintelui Curtii de apel
de la resedinta directoratului local.
2. Un medic functionar delegat de minister, dintre medicii regiunii.
3. Un membru dintre medicii functionari ai regiunii, ales de presedintii
sectiilor judetene ale asociatiei profesionale respective.
Membrii de la punctele 2 si 3 se numesc la 1 ianuarie al fiecarui an, prin
decret regal. Tot atunci se numeste si supleantul fiecarui membru, ales dupa
acelasi criteriu.
Art. 251
Functionarii tehnici ai ministerului sunt: medicii, igienistii, chimistii,
inginerii, farmacistii, asistentele sociale, profesorii medico-pedagogi, iar
functionarii tehnici auxiliari sunt: dento-tehnicienii, surorile de ocrotire,
infirmierele, moasele, conducatorii tehnici, oficiantii si agentii sanitari.
Art. 252
Comisia disciplinara regionala este prima instanta pentru judecarea
actiunilor disciplinare in contra unui functionar tehnic si instanta de apel
pentru pedepsele disciplinare date de organele sanitare in baza legii de fata.
Apelul se face in termen de 15 zile libere de la data comunicarii.
Art. 253
Contra deciziunilor comisiei disciplinare locale se poate face apel in
termen de 15 zile libere, la comisia centrala de disciplina care functioneaza
pe langa Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Art. 254
Pentru functionarii tehnici ai administratiilor ce depind direct de
minister va functiona o comisie separata, in aceleasi conditiuni ca si comisia
regionala, membrul de la punctul 2 de la art. 250 fiind un functionar superior
din minister.
Art. 255
Faptele supuse la masuri disciplinare sunt:
1. Neglijenta in serviciu;
2. Incapacitatea vadita in indeplinirea serviciului;
3. Purtarea nedemna sau compromitatoare corpului medical;
4. Abateri de la indatoririle profesionale;
5. Neexecutarea de ordine privitoare la atributiunile de serviciu si
abaterile de la legi si regulamente;
6. Delicte de drept comun.
Aprecierea gravitatii faptelor si aplicarea sanctiunilor apartine instantei
de judecata. Deschiderea actiunii disciplinare se va face de organele prevazute
in legea de fata.
Art. 256
Seful serviciului ministerial local are dreptul de a ancheta toate
serviciile ce depind direct sau indirect de dansul. El dreseaza actele de dare
in judecata si introduce actiunea.
Art. 257
In termen de 30 zile libere comisia este obligata sa delibereze asupra
actiunii. In cazul cand dovezile ar fi incomplete, ea poate acorda amanarea pe
o noua perioada de pana la maximum 30 zile.
Art. 258
Pedepsele ce se aplica personalului tehnic superior si auxiliar al
ministerului sunt urmatoarele:
1. Admonestarea verbala sau scrisa;
2. Pierderea salariului pana la 30 zile;
3. Stergerea de pe tabloul de inaintare;
4. Suspendarea;
5. Destituirea.
Pedepsele de la 1 se pot da de catre seful autoritatii sanitare respective.
Pedeapsa de la 2 se da de seful serviciului ministerial local. Pedepsele de
la 3, 4 si 5 nu se pot da decat de comisiunea disciplinara regionala.
Functionarului caruia i s-a aplicat pedepsele de sub 1, 2 si 3, i se poate
sterge de drept pedeapsa din foaia calificativa, daca dupa ce a fost pedepsit,
a functionat 3 ani, obtinand mentiuni favorabile.
Art. 259
Suspendarea este obligatorie si se ordona, fara alta forma, de minister,
cand functionarului i s-a deschis actiune publica pe baza unei ordonante
definitive. Destituirea se pronunta direct de ministru fara alta formalitate,
cand functionarul a fost condamnat definitiv la o pedeapsa infamanta.
Art. 260
Functionarul de orice categorie, care va fi primit condamnarea excluderii
pentru totdeauna, nu mai poate fi primit sub nici un cuvant si sub nici o forma
in serviciile ministerului, nici chiar pe baza unui nou concurs ori examen de
capacitate.
Art. 261
Nici o pedeapsa de competenta comisiunii de disciplina nu se poate aplica
fara ca inculpatul sa fi fost citat in fata comisiunii cu cel putin 10 zile
libere.
Art. 262
Invinuitul pentru motive de suspiciune legitima, admise de comisiune, are
dreptul sa recuze pe un membru din comisiune, care va fi inlocuit prin
supleant.
Art. 263
Motivele pentru care invinuitul este trimis in judecata disciplinara i se
comunica cu cel putin 8 zile libere inainte de judecata. Orice ancheta se face
in prezenta invinuitului. Daca invinuitul nu se prezinta, i se face a doua
chemare in termen de 8 zile si daca lipseste si dupa aceasta chemare, ancheta
se face in lipsa, avand aceeasi valoare ca si cand s-ar fi facut in prezenta
celui invinuit.
Art. 264
In caz cand un functionar in contra caruia s-a deschis actiune publica este
tradus in fata comisiunii de disciplina, comisiunea il poate judeca independent
de rezultatul procesului in justitie.
CAP. 7
Pensionare
Art. 265
Lefile platite lunar functionarilor de orice categorie ai Ministerului
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sunt supuse la retinerile prevazute de
Legea generala a pensiunilor*) si dau functionarului, care a suferit retinerea,
dreptul la o pensiune de serviciu in masura si dupa normele stabilite de acea
lege.
Functionarul tehnic sanitar si de ocrotire superior si auxiliar, ramas
infirm din cauza unei boli infectioase sau a unui accident contractat in timpul
si din cauza serviciului sau in urma unei boli profesionale, are dreptul la
pensie echivalenta cu leafa intreaga pe care o primea in momentul contractarii
infirmitatii, oricare ar fi numarul anilor serviti de el.
Acelasi drept il au sotia si copiii sai in cazurile de moarte din cauzele
aratate mai sus.
Dreptul la aceasta pensiune se stinge prin moarte sau trecere in alta
casatorie pentru sotie, prin moarte, majorat sau casatorie pentru copii.
Dreptul vaduvei in concurenta cu copiii va fi de 50% daca va exista un
singur copil, iar de vor fi mai multi, dreptul tuturor va fi deopotriva.
------------
*) A se vedea Legea generala de pensiuni din 15 aprilie 1925, cu
modificarile din 15 mai 1928 si 20 august 1929.
Art. 266
Functionarii tehnici ai serviciilor si institutiilor sanitare si de
ocrotire pot fi pusi in retragere din oficiu dupa varsta de 60 de ani
impliniti. In acest caz punerea in retragere se aplica de ministru in urma
avizului motivat dat de comisiunea administrativa pe baza notatiunilor din
statul de serviciu al functionarului.
Dupa varsta de 62 ani impliniti, punerea la retragere din oficiu este
obligatorie, oricare ar fi numarul anilor serviti.
Art. 267
Punerea in retragere din oficiu se mai poate aplica de ministrul sanatatii
si ocrotirilor sociale, fara privire la etate si numarul anilor serviti,
functionarului atins de un viciu sau o infirmitate ori o boala cronica, care il
fac incapabil de serviciu. In acest caz ministrul se pronunta pe baza avizului
dat de comisiunea administrativa pentru personalul sanitar superior.
Art. 268
Functionarul pus la retragere din oficiu are drepturile de pensiune ce-i
recunoaste legea generala de pensiuni si nu mai poate fi reprimit in cadrele
serviciului.
PARTEA III
Dispozitiuni speciale privitoare la sanatate si ocrotire
TITLUL I
Ingrijirea sanatatii
CAP. 1
Profilaxia si combaterea bolilor infectioase
Art. 269
Apararea tarii contra patrunderii bolilor contagioase din afara se va face
in conformitate cu prescriptiunile conventiunilor sanitare internationale
ratificate si de Statul Roman.
Regulamente speciale vor lamuri amanuntele aplicarii acelor conventiuni.
Art. 270
Statiunile sanitare de la granitele tarii vor fi conduse de medici
igienisti sefi de laborator.
Ele vor dispune de instalatie de bai, de deparazitare, de dezinfectie si de
laboratoare, precum si instalatii pentru eventuala izolare a suspectilor si
contactilor de boli infectioase.
Art. 271
Societatile si persoanele particulare care ar dori sa practice
cianhidrizarile vor trebui sa posedeze autorizatiunea Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si sa indeplineasca conditiunile
regulamentului special pentru cianhidrizari.
Un regulament va specifica modalitatile si restrictiunile intrebuintarii
acidului cianhidric.
Art. 272
In statiunile sanitare de frontiera se va face vizita medicala amanuntita
tuturor imigrantilor si li se vor putea aplica deparazitari si dezinfectiuni.
Masuri sanitare de aparare, dupa cazuri, se vor aplica si unor anumite
marfuri sau obiecte, precum: piei de animale, lana, carpe si resturi animale si
orice bagaje ar fi socotite purtatoare de germeni infectiosi.
Pentru executarea operatiunilor sanitare in aceste statiuni, importatorii
vor plati taxe ce nu vor fi mai mari decat cheltuielile necesitate de
materialele consumate si de uzarea aparatelor.
Cei constatati bolnavi de boli infectioase sau de plagi sociale confirmate,
nu vor fi admisi sa intre in tara.
Cheltuielile exceptionale necesitate de aplicarea masurilor de mai sus,
sunt in sarcina patronului, in folosul caruia se introduc lucratorii in tara.
In regulamentul prezentei legi si in instructiunile tehnice anexe se va
lamuri amanuntit modul de organizare si functionare a acestor statiuni
sanitare, precum si modalitatea perceperii taxelor pentru operatiunile sanitare
ce se vor efectua.
Art. 273
Pentru profilaxia si combaterea bolilor infectioase se vor aplica
urmatoarele masuri:
a) Declararea obligatorie pentru bolile infectioase enumarate la art. 274;
b) Stabilirea cat mai neintarziata a originii sau originilor primelor
cazuri si a filiatiunii celor urmatoare;
c) Izolarea bolnavilor si in anumite cazuri si a altor suspecti;
d) Dezinfectia in timpul bolii si la terminarea ei;
e) Vaccinarea in mediul epidemic respectiv.
Art. 274
Bolile care se vor declara in mod obligatoriu si pentru combaterea carora
se vor lua masuri imediate si pe care medicul igienist le va raporta in mod
obligatoriu, caz de caz, sunt urmatoarele:
Antraxul (dalac), botulismul, difteria, dizenteria (bacilara si ameobiana),
encefalita epidemica, febra galbena, febra tifoida (tifosul abdominal), febrele
paratifoide, holera, lepra, meningita cerebrospinala epidemica, morva
(rapciuga), pesta (ciuma), poliomyelita (paralizia infantila acuta), rabia
(turbarea), scarlatina, tifosul exantematic, tifusul recurent si variola.
Afara de aceasta medicii sunt obligati sa declare, odata pe luna, cu titlul
de informatiuni statistice, cazurile de:
Conjuctivita granuloasa, denga, gripa, malarie, melitococie (febra de
Malta), parotidita epidemica, pelagra, rugeola, tetanos, erizipel, tuberculoza,
tusa convulsiva, varicela, blenoragie, sancru moale si sifilis.
In cazul cand bolile din categoria aceasta ar deveni frecvente sau ar lua
un caracter grav, ministerul va putea dispune luarea de masuri si pentru aceste
boli, in aceleasi conditiuni ca si pentru bolile din alin. 2. Masurile acestea
vor putea fi limitate la anumite regiuni.
Art. 275
Medicii, persoanele care ingrijesc un bolnav, capii familiilor, precum si
oricine are cunostinta de existenta unei boli infectioase declarabila sau
banuita ca atare, sunt obligati a aduce aceasta la cunostinta autoritatii
sanitare din circumscriptia respectiva.
Obligatiunile de mai sus le au medicii sau, in lipsa lor, conducatorii
stabilimentelor industriale, comerciale si agricole, directorii scoalelor
publice sau particulare de orice categorie, conducatorii cu orice titlu ai
internatelor de educatiune si instructiune, manastirilor, azilelor, spitalelor,
hanurilor, hotelelor si inchisorilor.
Orice abatere de la prescriptiunile privitoare la obligativitatea
declararii cazurilor (sigure sau banuite) de boli infectioase, va atrage pentru
cel ce va fi gasit vinovat o amenda de la 500 - 5.000 lei, dupa gravitatea
vinei si urmarile ei asupra sanatatii publice. Sumele rezultate din aceste
amenzi se vor varsa la fondul sanitar de ocrotire. Medicii functionari publici
vinovati, cad sub penalitatile prevazute in prezenta lege.
Art. 276
Autoritatea sanitara care primeste declararea unui caz de boala infectioasa
dintre cele enumerate la art. 274, este obligat a lua toate masurile stabilite
prin prezenta lege si regulamentul ei.
Autoritatea sanitara va avea dreptul sa ia toate masurile pe care le va
crede necesare pentru a impiedica raspandirea infectiunii.
Bolnavul poate sa fie izolat la domiciliul sau, cand autoritatea sanitara
considera ca la domiciliu se pot realiza toate conditiunile pentru prevenirea
contagiunii (izolare, dezinfectie continua la patul bolnavului, personal de
ingrijire corespunzator).
In cazurile in care izolarea bolnavului la domiciliu nu prezinta, din orice
punct de vedere, garantiile necesare impotriva raspandirii bolii, autoritatea
sanitara are dreptul sa dispuna transportarea si izolarea bolnavului la spital,
infirmerie sau localul anume destinat pentru aceasta, luandu-se toate masurile
pentru ca starea sanatatii bolnavului sa nu fie primejduita in timpul
transportarii.
De asemenea autoritatea sanitara are acest drept ori de cate ori
dispozitiunile si masurile de preintampinare a infectiunii nu au fost
respectate. Masurile de mai sus se vor putea aplica si in cazurile socotite
suspecte de autoritatea sanitara respectiva.
Art. 277
In anumite cazuri si numai cu autorizatia autoritatii sanitare superioare,
masurile de mai sus se pot aplica si la contacti si purtatori de germeni, in
conditiunile ce se vor fixa de regulament.
Art. 278
Medicii carora li se aduce la cunostinta un caz banuit de maladie
infectioasa, sunt obligati de a lua imediat toate masurile pentru precizarea
diagnosticului.
Toate laboratoriile sunt obligate sa execute analizele acestea in cel mai
scurt timp posibil, comunicand rezultatul autoritatii sanitare respective.
Aceste analize sunt gratuite.
Art. 279
Autoritatile administrative si politienesti sunt obligate sa execute de
urgenta si cu precadere toate masurile si dispozitiunile ordonate de medicii
oficiali respectivi.
Autoritatea sanitara va putea interzice la anumiti purtatori de germeni,
exercitarea profesiunilor in legatura cu manipularea si comertul de alimente si
va putea dispune examinarea bacteriologica periodica a personalului
intrebuintat in industriile si comertul cu alimente, in uzinele de apa si
localurile de consumatiune, in scop de a depista purtatorii de germeni.
Toate cheltuielile privind izolarea si ingrijirea bolnavilor si suspectilor
de boli infectioase, cad in sarcina autoritatilor locale respective.
Autoritatea sanitara are dreptul de a face, in conformitate cu
dispozitiunile regulamentului, dezinfectiunea localurilor si tuturor obiectelor
pe care le-ar socoti contaminate.
Art. 280
Vaccinatiunea si revaccinatiunea antivariolica este obligatorie.
Vaccinatiunea se face in primul an al vietii, iar revaccinatiunea la varsta intre
7 si 8 ani*).
In focarele epidemice de variola se poate ordona revaccinatiunea generala a
tuturor locuitorilor.
De asemenea ministerul poate ordona, in anumite imprejurari si in baza
avizului comisiunii de boli infectioase, vaccinari limitate la anumite regiuni
sau generale impotriva: holerei, pestei, febrei tifoide si paratifoide, precum
si impotriva altor infectiuni pentru care ar gasi aceasta de cuviinta.
Toate operatiunile privind combaterea bolilor infectioase sunt gratuite.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru vaccinare si revaccinare, din 10
septembrie 1893.
Art. 281
Orice persoana care nu se va supune vaccinatiunilor sau revaccinatiunilor
mentionate la art. precedent, va fi pedepsita cu amenda de la 100 - 2.000 lei.
Art. 282
Orice persoana muscata de un caine, banuit a fi turbat, este obligat a se
prezenta autoritatii sanitare respective si a se supune tratamentului pe care
aceasta autoritate il va indica.
Art. 283
Persoanele care se opun la izolare vor fi pedepsite cu amenda de la 100
pana la 5.000 lei. In caz de nevoie, va putea face apel la forta politieneasca
pentru ridicarea si izolarea silita. Actele de dare in judecata vor fi
intocmite de medicul igienist, iar prima amenda se va pronunta de medicul
primar de judet, respectiv de medicul sef de municipiu. Apelul se declara
urmand procedura aratata la art. 353.
Art. 284
Afara de izolarea bolnavilor de boli infectioase si eventual a contactilor
lor, ca si a suspectilor la domiciliu ori in spitale sau infirmerii, medicul
igienist respectiv poate cu concursul autoritatilor in drept sa mai ia
urmatoarele masuri profilactice pe raspundere personala si fiind pasibil de
sanctiunile prevazute in lege in cazul cand se va face dovada ca si-a depasit
atributiunile sau a lucrat cu rea-credinta:
a) A interzice intrarea strainilor in toate locuintele recunoscute
contaminate, pe care le va desemna cu tablite vizibile avand inscriptia
"boala molipsitoare", pana la dezinfectarea terminala a acelor locuinte;
b) A supraveghea temporar persoanele banuite ca ar putea transporta
contagiunea din casa bolnavului in localitatea respectiva, sau dintr-o
localitate intr-alta, putand cere la nevoie suspendarea partiala sau totala a
ocupatiunilor publice sau private;
c) A cere inlaturarea animalelor bolnave de boli infectioase transmisibile
la om;
d) In cazuri exceptionale, cand exista pericol iminent de extinderea
vreunei boli infectioase cu caracter grav, va impune, cu aprobarea
inspectoratului general sanitar, limitarea temporara a comunicatiilor locale,
precum si interzicerea unor anume comerturi ambulante;
e) Va putea impune de asemenea in anume cazuri, cu aprobarea sefului
serviciului ministerial local, inchiderea temporara a stabilimentelor industriale,
comerciale etc., a caror exploatare ar constitui un pericol special de
raspandirea bolilor infectioase printre persoanele ocupate in numitele
intreprinderi in conditiuni ce se vor prevedea in regulament;
f) A obtine limitarea sau chiar interzicerea temporara a traficului si
intrebuintarii articolelor alimentare (fructe, apa etc.), provenind dintr-un
anume loc devenit focar de boala infectioasa;
g) A limita sau chiar a interzice complet frecventarea bailor publice, a
salilor de spectacole de orice fel, a oricaror reuniuni publice (baluri, serate
etc.), in sali inchise sau chiar in aer liber;
h) A interzice temporar balciurile, targurile, pelerinajele.
Art. 285
In intelegere cu autoritatea scolara, autoritatea sanitara va putea ordona
inchiderea scoalelor sau a unor categorii de scoale dintr-o localitate.
Suspendarea cursurilor scoalei in care se repeta cazuri de boala molipsitoare,
pentru timpul necesar spre a se face dezinfectiunea localului, si care timp nu
va fi mai lung de 10 zile, se poate face o singura data fara alta formalitate
decat notificarea autoritatilor sanitare locale catre conducatorul scoalei,
care e dator a raspunde notificarii facute.
Art. 286
Pentru o cat mai eficace realizare a combaterii bolilor infectioase se va
infiinta in fiecare capitala de judet cate un spital, serviciu sau sectie de
spital de boli infectioase.
O sectie de spital pentru boli contagioase va functiona in mod obligator de
indata si pe langa fiecare spital de plasa sau comuna.
In orasele cu o populatie mai mare de 50.000 locuitori, aceste spitale vor
trebui sa aiba cel putin 60 de paturi.
Art. 287
In centrele universitare: Bucuresti, Iasi si Cluj, ministerul va infiinta,
impreuna cu municipalitatea, spitale pentru boli infectioase cu cel putin 100
de paturi. Aceste spitale vor servi, in acelasi timp, pentru invatamantul
epidemiologiei si al bolilor infectioase, de pe langa facultatea de medicina
respectiva.
Aceste spitale vor depinde, din punctul de vedere tehnic, de institutele de
igiena si sanatate publica in Cluj si Iasi, iar in Bucuresti, sau de institutul
de igiena si sanatate publica sau de Institutul "Dr. I. Cantacuzino".
Art. 288
Pana la infaptuirea unor atari spitale speciale, se vor destina, in actualele
spitale ale ministerului, precum si in toate spitalele de orice fel din toata
tara, pavilioane sau camere separate care sa serveasca exclusiv pentru izolarea
si tratamentul bolnavilor de boli infectioase (altele decat cele destinate
pentru tuberculoza), proportional cu numarul total de paturi ale spitalului
respectiv si cu mijloacele bugetare de care dispun.
Art. 289
In cazuri de epidemii, deosebit de grave, ministerul este in drept de a
utiliza pentru timpul necesar combaterii epidemiei orice cladire sanitara sau
scolara, publica sau particulara, in scopul izolarii bolnavilor infectiosi.
Art. 290
Afara de spitalele sau infirmeriile temporare, ministerul va infiinta
infirmerii rurale permanente, inzestrate cu tot ce trebuie spre a se putea
izola si ingriji in fiecare din ele cel putin 20 bolnavi infectiosi.
Aceste infirmerii rurale permanente vor fi utilizate in perioadele de timp
fara epidemii, pentru consultatiile gratuite ale medicului comunal si pentru
spitalizarea cazurilor urgente.
Toate institutiunile sanitare, publice sau particulare, cu intreg
personalul medical si auxiliar, sunt obligate la cererea Ministerului sa
colaboreze la combaterea epidemiilor cu caracter grav.
Art. 291
Infirmeriile rurale permanente vor fi sub conducerea medicului comunal.
CAP. 2
Combaterea bolilor venerice
Art. 292
Persoanele atinse de boli venerice (sifilis, blenoragie, sancru moale),
sunt obligate a se supune tratamentului medical.
Institutiile de asistenta medicala apartinand Statului, judetelor sau
comunelor, precum si asezamintele spitalicesti subventionate de Stat, sunt
obligate a da consultatiuni si a face tratament gratuit bolnavilor atinsi de
boli venerice care solicita aceasta sau carora li se impune tratamentul
obligator prin prezenta lege, daca dovedesc ca sunt lipsiti de mijloace sau nu
sunt asigurati contra bolii. Cheltuielile pentru cei asigurati privesc casele
respective de asigurari sociale sau de ocrotire.
Laboratoarele oficiale de analize bacteriologice, la cererea medicilor
oficiali, vor face in mod gratuit examenele necesare pentru diagnosticul
bolilor venerice.
Parintii sau tutorii sunt obligati sa se ingrijeasca de tratamentul medical
al copiilor sau pupililor lor atinsi de boli venerice.
Art. 293
Medicii institutiunilor oficiale si medicii particulari, care constata o
afectiune venerica, sunt obligati a da bolnavului instructiunile puse la
dispozitia lor de minister, privitoare la natura bolii si modului ei de
propagare, a-i indica tratamentul si a-i pune in vedere penalitatile la care
s-ar expune in caz de transmitere a bolii.
Art. 294
In caz de boli venerice cu leziuni contagioase ce constituiesc, prin natura
lor, prin profesiunea bolnavului si conditiunile lui de viata, un pericol
evident de raspandirea bolii, medicii de mai sus sunt datori a face autoritatii
sanitare locale declararea cazului.
Art. 295
Bolnavii declarati in virtutea art. 294 vor putea fi supusi tratamentului
sub controlul autoritatii sanitare locale.
Boalele venerice nu constituie motiv de concediere sau indepartare din
serviciu atata timp cat bolnavii nu prejudiciaza sanatatea celor din
colectivitatea in care ei lucreaza si intrucat ei dovedesc ca urmeaza regulat
un tratament.
Bolnavii venerici, care prin conditiunile lor de viata risca sa contamineze
pe cei din jurul lor, vor putea fi internati si retinuti in spital obligator
pana la vindecarea leziunilor contagioase.
Art. 296
Transmiterea constienta pe orice cale a bolilor venerice va fi pedepsita cu
3 luni pana la 1 an inchisoare. Aceeasi pedeapsa se va aplica si femeii care,
desi stiindu-se sifilitica, alapteaza un sugar sanatos, chiar daca contractarea
bolii a avut loc dupa ce s-a angajat la aceasta, precum si celor ce incredinteaza
spre alaptare un copil stiut sifilitic, unei femei sanatoase. Contaminarea pe
calea aceasta da dreptul si la despagubiri civile.
Art. 297
Persoanele care prin imprejurarile in care traiesc sunt in deosebi expuse
la contractarea si la transmiterea bolilor venerice, vor fi supuse unei
supravegheri medicale speciale, prin examinari periodice gratuite, in
conditiunile stabilite de regulament. Aceste examinari vor putea fi facute si
de medicii particulari dupa hotararea autoritatii sanitare respective.
Art. 298
Numai autoritatea sanitara locala are calitatea de a desemna persoanele ce
urmeaza a fi supuse supravegherii medicale speciale prevazute la articolul
precedent. Autoritatile administrative si politienesti sunt datoare a semnala
acesteia, in chip strict confidential, toate cazurile ce, dupa parerea lor, ar
necesita a fi supuse unei atari supravegheri.
Art. 299
Persoanelor care intra in prevederile articolului de mai sus li se vor
elibera cate o fisa de sanatate. Dispensariile antivenerice, sectiile de boli
venerice din dispensariile policlinice sau medicii insarcinati cu supravegherea
si tratamentul lor, vor tine in chip strict confidential un registru privind
fisele de sanatate eliberate si tratamentul urmat de aceste persoane.
Art. 300
Controlul fiselor de sanatate se va face numai de catre autoritatile
sanitare si organele sale, dupa prealabila legitimare. Nici un agent
administrativ sau politienesc nu are dreptul, sub nici un cuvant, de a reclama
sau controla fisele de sanatate.
Acest control este o atributiune exclusiva a autoritatii sanitare
respective.
Art. 301
Posesorii fiselor de sanatate care nu se vor conforma prevederilor
regulamentare de mai sus vor putea fi constransi la executarea examenului
periodic intr-unul din dispensariile oficiale, suportand penalitatile prevazute
la art. 205.
Daca la examenul medical periodic medicul constata ca posesorul fisei este
atins de o afectiune venerica transmisibila, el este obligat a mentiona aceasta
in fisa bolnavului, dandu-i in acelasi timp instructiunile prevazute la art.
293.
Art. 302
Bolnavii din aceasta categorie au latitudinea de a se trata cu orice medic
particular.
Acei bolnavi insa, care fie prin imprejurarile in care traiesc, fie din
lipsa de mijloace, sau acei care nu se vor supune la un tratament regulat, vor
fi obligati a se ingriji gratuit la ambulatorul oficial antiveneric.
Art. 303
Medicul este obligat de a mentiona in fisa, la fiecare vizita, tratamentul
la care a fost supus bolnavul. Bolnavilor care, la controlul fiselor, se vor
constata ca nu urmeaza in mod regulat tratamentul necesitat de boala de care
sufera li se va interzice, la prima contraventie, de a se mai putea trata la
medici particulari, fiind obligati a urma tratamentul la dispensarul oficial;
la o noua infractiune ei vor putea fi internati in spital pe tot timpul fazei
contagioase, in mod fortat. In caz de nesupunere, vor suferi sanctiunile din
art. 205 din prezenta lege.
Art. 304
Persoanele a caror fisa poarta indicatiunea vreunei maladii venerice
transmisibile, pe cale genitala sau extragenitala, sunt datoare sa ia toate
masurile pentru a evita contaminarea altor persoane. In caz ca se vor face
culpabili de delictul prevazut la art. 296, li se va aplica maximul pedepsei
prevazute in sus citatele texte. Pe baza constatarii medicului oficial ele vor
fi trimise in judecata chiar fara reclamatiunea partii interesate, de catre
autoritatea medicala respectiva.
Art. 305
Casele de prostitutie, precum si orice stabilimente sau localuri unde se
practica prostitutia cu femei gazduite sau frecventand atari localuri, sunt cu
desavarsire interzise. Toate stabilimentele intrand in aceasta categorie,
aflate in momentul promulgarii legii de fata, sunt desfiintate.
Contravenientii la dispozitiile de mai sus, precum si cei care exploateaza
sub orice forma femeile practicand prostitutia, vor fi pedepsiti cu amenda de
la 5.000 pana la 100.000 lei, iar in caz de recidiva cu inchisoare pana la 6
luni.
Art. 306
Dispensariile antivenerice, sub conducerea autoritatilor sanitare, vor avea
sarcina tuturor masurilor privind bolile venerice.
Art. 307
Este interzisa vanzarea obiectelor si tipariturilor de orice fel cu
caracter pornografic, care ar constitui indemn la prostitutie. Contravenientii
se vor pedepsi cu amenda penala de la 5.000 - 50.000 lei. Recidivistii pe langa
aceasta vor fi condamnati la inchisoare de la 1 luna pana la 6 luni.
Art. 308
Persoanele si institutiunile care induc in eroare, pe orice cale,
buna-credinta a publicului, recomandand fara temei stiintific substante
medicamentoase si alte mijloace curative pentru tratamentul bolilor venerice,
sunt pasibile de amenda penala de la 5.000 pana la 50.000 lei.
Art. 309
Tratamentul bolilor venerice si complicatiunilor lor nu este ingaduit decat
doctorilor in medicina cu dreptul de libera practica. In institutiile
spitalicesti sau cabinetele particulare medicii pot fi ajutati de personal
auxiliar lucrand sub supravegherea acestora.
Art. 310
Militarii care, la terminarea serviciului lor, prezinta vreo boala venerica
in stadiu infectios vor fi retinuti in spital pana la disparitia fenomenelor
contagioase. La eliberarea din ostire autoritatea sanitara a unitatii caruia
i-a apartinut, va comunica, in mod strict confidential, numele militarilor
bolnavi de maladii venerice autoritatilor sanitare din localitatea de origine
sau din localitatea unde declara ca se stabilesc, pentru a putea fi
supravegheati si ingrijiti mai departe.
Art. 311
Infractiunile la dispozitiile capitolului de fata vor fi constatate numai
de medicii oficiali, iar procesele-verbale de constatare vor face dovada
justitiei.
Art. 312
Medicii particulari care cu rea credinta vor face o viza neconforma cu realitatea,
vor fi pedepsiti cu amenda de la 500 pana la 5.000 lei, fara a li se mai da
avertisment scris. In caz de recidiva li se va putea ridica temporar dreptul de
libera practica, in conformitate cu dispozitiile alin. c al art. 177.
Contravenientii functionari de Stat, judet sau comuna, pe langa sanctiunile de
mai sus, se vor pedepsi de catre administratiile respective in conformitate cu
statutele sau legile de organizare speciala.
Art. 313
Agentii administrativi si politienesti care indeplinesc atributiuni de
politie de moravuri, vor servi, pana la completarea organizatiunii speciale
prevazuta in aceasta lege, ca agenti de executie ai autoritatilor medicale
insarcinate cu executarea dispozitiilor prezentei legi, sub ordinele
autoritatii sanitare respective.
Art. 314
Un regulament special va preciza aplicarea tuturor dispozitiilor
prezentului capitol.
CAP. 3
Alte plagi sociale
Art. 315
Pana la intocmirea unei legi speciale privitoare la tuberculoza raman in
vigoare dispozitiunile Legii din 23 martie 1926*). Reglementarea combaterii
alcoolismului si a cancerului se va face prin legi speciale.
------------
*) A se vedea articolele 84 - 93 in Legea din 23 martie 1926.
Art. 316
Masurile privitoare la combaterea mortalitatii copiilor se vor fixa in
legea pentru ocrotirea mamei si a copilului.
CAP. 4
Salubritatea publica
a) Salubritatea locuintelor si stabilimentelor publice
Art. 317
Oricine ar pricinui vreo cauza de insalubritate prin orice fel de lucrari,
prin rea intretinere, prin neexecutarea unor reparatii sau orice alta cauza, va
fi obligat sa faca, in termenul cel mai scurt posibil, toate lucrarile necesare
pentru ameliorarea salubritatii, conform indicatiunilor date de Ministerul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sau organele sale autorizate.
Art. 318
Medicul igienist are dreptul de a vizita personal si prin organele sale
tehnice auxiliare (oficianti sanitari) toate localurile publice, pentru a se
convinge de curatenia lor si a lua masuri in cazul cand necuratenia poate fi
socotita periculoasa din punct de vedere sanitar. El este obligat a face
vizitele inopinat, fie din proprie initiativa, fie la denuntul partilor
interesate. In aceste inspectii el va putea fi insotit de inspectorul muncii,
de inspectorul minier sau de inspectorul industrial in conditiile fixate in
legea pentru inspectia muncii*).
Localurile de consumatie pot fi inspectate la orice ora din zi sau noapte,
cand sunt deschise.
Contra constatarii medicului igienist se poate cere imediat sefului lui
ierarhic sa faca o contraexpertiza.
------------
*) A se vedea Legea pentru inspectia muncii, din 13 aprilie 1927.
Art. 319
Medicul igienist este obligat sa examineze orice denunt s-ar face in aceasta
privinta si are dreptul de a ordona executarea lucrarilor necesare si sa ia
masurile impuse de imprejurari. Neexecutarea masurilor prescrise de medic va
atrage dupa sine executarea lucrarilor prin administratia locala, pe cheltuiala
contravenientului, care va fi amendat cu o amenda de lei 100 pana la 10.000
lei, data de medicul primar de judet (sef de municipiu), in baza
procesului-verbal de contraventie.
Amenzile se vor varsa in favoarea fondului sanitar judetean sau municipal.
Contra deciziunii medicului primar de judet sau sef de municipiu se va putea
face apel in termen de 15 zile libere de la data comunicarii, la tribunalul
judetean.
Art. 320
Medicul igienist este obligat sa viziteze hotelurile si orice stabilimente
de aceeasi natura sau alte localuri deschise publicului pentru a se convinge de
salubritatea lor.
Art. 321
Pivnitele nu pot fi utilizate ca locuinta sau ateliere.
Un regulament special va stabili conditiunile de salubritate ce trebuiesc
sa indeplineasca orice local public sau locuinta particulara.
Art. 322
O casa de locuit, local pentru atelier si orice imobil poate fi declarat
nelocuibil din cauza de insalubritate, de catre comisiunea de insalubritate
judeteana sau comunala (formata din medicul igienist, arhitectul sau inginerul
judetean sau comunal si consilierul delegat); comisiunea va redacta un
proces-verbal de constatare, care va fi judecat de consiliul de igiena judetean
sau municipal si in caz de aprobare se va fixa si termenul de evacuare. O casa
evacuata nu poate servi din nou ca locuinta, inainte de a fi fost pusa in
conditiuni normale de locuit, ceea ce urmeaza sa fie stabilit de comisia de
salubritate prin proces-verbal.
Art. 323
Un regulament special va prescrie conditiile igienice ale scolilor,
internatelor de educatie publica si privata, caminurilor si altor localuri care
adapostesc aglomeratiuni umane.
Penitenciarele, aresturile si inchisorile civile si militare se vor tine in
starea cea mai salubra si vor fi ferite de aglomeratiuni excesive. Localurile
pentru institutiunile de mai sus nu se vor putea construi decat cu avizul
tehnic al institutului de igiena si sanatate publica din regiunea respectiva.
b) Controlul sanitar al apei de baut si al canalizarii
Art. 324
Administratiile comunale vor ingriji: a) Ca locuitorii comunei sa gaseasca
cu inlesnire apa de baut, buna si indestulatoare; b) Vor ingriji sa asigure
comunei un mijloc public de indepartare din raza comunei, prin canalizare sau
alt sistem igienic, a imundiciilor de orice fel; c) Vor ingriji ca comuna sa
dispuna de instalatie conforma cu cerintele igienice si construita la loc
potrivit, pentru taierea animalelor destinate consumatiei publice.
Nici o comuna urbana nu va putea face vreo lucrare inainte ca lucrarile de
alimentare cu apa, canalizarea, o uzina pentru incinerarea gunoaielor si un
abator, sa fi fost realizate in mod satisfacator pentru igiena publica conform
constatarilor Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care va
avea dreptul sa examineze bugetele comunelor urbane.
In cazul cand aceste comune nu vor executa cu precadere lucrarile sanitare
prevazute mai sus, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale,
intervenind pe langa Ministerul de Interne, va face sa se inscrie din oficiu in
bugetele comunelor urbane, pentru executarea celor patru lucrari, sumele
necesare, sau anuitatile corespunzatoare, pana la concurenta de maximum 2% din
veniturile bugetare ordinare ale comunelor urbane.
Art. 325
Toate proiectele privind executarea lucrarilor de alimentare cu apa, precum
si acelea de colectare, canalizare si epurare a apelor reziduale din comunele
urbane, cat si pentru orice lucrari de natura a influenta sanatatea publica a
localitatii, vor trebui ca, pe langa avizele impuse de alte legi, sa aiba
avizul institutului de igiena si sanatate publica din regiunea respectiva si
aprobarea Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care va fi
obligat sa-l dea in cel mult 60 zile de la cerere.
Art. 326
Toate aceste lucrari nu vor putea fi date in uzul public decat dupa o
prealabila autorizatie, eliberata de Ministerul Comunicatiilor si Lucrarilor
Publice cu avizul Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Art. 327
Organele sanitare vor controla executarea si respectarea normelor generale
de functionare prevazute in regulamentul prezentei legi, pentru diferitele
categorii de uzine de ameliorare a apei potabile si de epurare a apelor de
canal, impunand modificarile si imbunatatirile necesare pentru asigurarea unor
bune conditiuni de functionare. De asemenea vor controla executarea examenelor
chimice si bacteriologice periodice, impuse de regulament.
Art. 328
Devarsarea apelor industriale, a canalelor publice sau private, in raurile
ce sunt sau ar putea fi utilizate ca sursa de alimentare cu apa, nu va fi
permisa decat in cazurile in care apele reziduale ce urmeaza a fi devarsate, au
fost in prealabil epurate si aduse in conditiuni satisfacatoare si numai in
cazurile cand pe o distanta de cel putin 5 km, in aval, raul nu este utilizat
ca sursa de alimentare cu apa.
Art. 329
Devarsarea, fie in reteaua de canalizare publica, fie direct in rauri, a
reziduurilor industriale provenind de la tabacarii, rafinarii de zahar,
distilerii, abatoare etc., se vor face numai cu o prealabila autorizatie,
eliberata de organele de drept fixate prin regulamentul acestei legi.
Art. 330
Instalatiunile sanitare, baile publice, bazinele de innot, closetele,
latrinele, hasnalele, vespasienele, racordurile la reteaua publica etc. vor
trebui sa fie construite si intrebuintate in conformitate cu dispozitiunile
regulamentelor comunale aprobate de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale.
c) Controlul sanitar al curateniei publice
Art. 331
Gunoiul de orice fel, resturile de alimente, cadavrele de animale, vor fi
indepartate din curti, locuri virane, strazi sau ori ce alt loc de pe
teritoriul comunelor urbane sau rurale. Administratorul locului, sau in lipsa
lui proprietarul, este obligat a lua masuri de indepartare a acestui material
putrefiabil in timp de 24 ore, transportandu-l in afara de teritoriul comunei
si depunandu-l in gropi sau arzandu-l in crematorii. Celor ce contravin la
aceasta dispozitiune li se vor ridica gunoiul de serviciul de curatenie comunal
in contul contravenientilor, urmand ca cheltuiala respectiva sa fie debitata si
incasata prin perceptia comunala. Face exceptie gunoiul destinat
ingrasamantului solului, care se va trata conform regulamentului acestei legi.
Art. 332
In comunele urbane, in afara de anumite zone ce vor fi fixate pe cale de
regulament de consiliile de igiena este interzis a adaposti si a creste animale
a caror prezenta viciaza atmosfera si depreciaza valoarea imobiliara si
locativa a imobilelor vecine sau degradeaza strada si cartierul din punct de
vedere al salubritatii. In cartierele marginase cresterea acestor animale este
ingaduita potrivit normelor fixate pe cale de regulament de fiecare oras in
parte.
Orice reclamatii s-ar face in aceasta privinta, medicul igienist este
obligat a face imediat cercetari, dresand acte si luand masurile de cuviinta.
Impotriva hotaririi medicului igienist se poate inainta apel in termen de 15
zile catre consiliul de igiena respectiv.
Art. 333
In termen de un an de la promulgarea acestei legi toate instalatiile
industriale vor fi revazute in asa mod, ca sa se evite emisiunile de fum gros
intrucat tehnica moderna permite aceasta.
In cazul cand patronii nu au executat lucrarile necesare pentru satisfacerea
conditiunilor prezentei legi, medicul igienist va avertiza in scris pe patroni
si daca nici dupa acest avertisment nu a satisfacut prevederile legii, medicul
igienist va face un raport scris in baza caruia medicul primar de judet sau
medicul sef de municipiu va amenda pe administratorul respectiv cu 1.000 -
20.000 lei, iar in caz de recidiva va putea interzice functionarea cazanelor.
Art. 334
Localurile publice vor fi tinute in conditiunile sanitare prescrise de
regulament. Abaterile de la aceste obligatiuni atrag dupa sine un prim
avertisment scris, apoi amenda in bani de la 100 la 10.000 lei, apoi curatirea
localului de catre autoritati in contul proprietarilor si in fine, inchiderea
localurilor publice.
Art. 335
Cel putin odata pe an medicul igienist asistat de organele in subordine,
precum si de ajutoare ocazionale, vor face o inspectie generala a tuturor
localurilor publice.
Art. 336
Primarii comunelor urbane, precum si medicii igienisti, pot da in judecata
pe proprietarii caselor lipsite de latrine, sau care au latrine neigienice, sau
daca casa a devenit neigienica din orice alta cauza si impune implinirea
lipsurilor, sau inchiderea sau evacuarea localului insalubru. Primarii, la
propunerea organelor sanitare, pot ordona sa se ingradeasca in contul
proprietarilor proprietatile neimprejmuite din orase, cu exceptia partilor
excentrice ale oraselor ocupate de agricultori.
d) Controlul sanitar al localurilor de consumatie
Art. 337
Nici un local public, indiferent de destinatiunea ce o are, nu se va putea
deschide, fara autorizarea Consiliilor de igiena si ocrotire, in conformitate
cu regulamentul de salubritate publica.
Art. 338
Localurile publice de consumatiune stau sub permanenta supraveghere a
organelor sanitare. Aceste localuri vor indeplini urmatoarele conditiuni:
1. Sa dispuna de un local propriu, igienic, usor de aerisit, bine luminat,
pardosit;
2. Sa aiba latrina construita dupa prevederile acestei legi, canaluri de
scurgere si apa potabila accesibila.
Art. 339
Atunci cand organele sanitare constata ca alcoolismul este intr-o comuna
prea pronuntat si lasa urmari sanitare grave, medicul igienist este obligat sa
raporteze Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care va interveni
pentru reducerea numarului debitelor. Numarul debitelor se poate reduce si
atunci cand populatiunea singura cere aceasta, prin petitie semnata de 1/5 a
cetatenilor majori de ambele sexe. Astfel de petitiuni se pot inainta la
primariile comunelor rurale sau urbane, la plasi, la judet sau la directiunea
regionala. Asupra lor organele in drept vor fi obligate sa ordone vot public,
in termen de 60 zile si anume in ultima duminica din launtrul acestui termen.
Deciziunea se va lua cu majoritate de voturi. Asupra unui vot dat nu se poate
reveni timp de 6 ani. Drept de vot au toti adultii de ambele sexe*).
------------
*) A se vedea art. 179 - 193 din Legea asupra protectiei si desfacerii
spirtului si bauturilor spirtoase, din 27 iunie 1930.
e) Controlul sanitar al alimentelor si bauturilor
Art. 340
Alimentele, bauturile si obiectele uzuale, precum si materiile prime din
care ele se prepara, nu vor putea fi puse in consumatie publica, in vanzare,
sau nu vor putea servi la prepararea lor, daca sunt alterate, falsificate sau
daca contin substante vatamatoare sanatatii.
Aparatele, instalatiunile si localurile intrebuintate la prepararea,
fabricarea, depozitarea, vinderea alimentelor, bauturilor si obiectelor uzuale,
vor indeplini cerintele regulamentelor si ordonantelor in vigoare, atat pentru
asigurarea unei bune fabricatii, cat si pentru a satisface cerintele de igiena
publica.
Art. 341
Comertul ambulant al alimentelor, bauturilor si obiectelor uzuale nu este
permis decat cu avizul Consiliului de igiena si de ocrotire, el putand fi cu
desavarsire interzis atunci cand acesta va socoti ca exercitarea lui poate fi
un pericol pentru sanatatea publica.
Art. 342
Autoritatile sanitare vor interzice intrebuintarea persoanelor bolnave de
boli molipsitoare in fabrici, ateliere, magazine de vanzare sau de consumatie a
alimentelor, bauturilor si obiectelor uzuale.
Art. 343
Au dreptul de a face controlul asupra alimentelor, bauturilor si obiectelor
uzuale, a localurilor de fabricatie, de depozitare si de desfacere, toate
organele sanitare*), si anume:
Sefii serviciilor ministeriale locale, medicii primari de judete, medicii
sefi de municipii, medicii igienisti si medicii comunali, medicii sefi de
laboratoare, chimistii Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si
ai laboratoriilor municipale, precum si medicii asigurarilor sociale in campul
muncii supus asigurarilor sociale. Organele sanitare auxiliare sunt datoare a
semnala sefilor ierarhici neregulile constatate.
Controlul sanitar al grajdurilor, al animalelor vii destinate alimentatiei,
sau al animalelor producatoare de lapte, precum si controlul carnii si al
pestelui, puse in vanzare in hale si piete, se va face de catre medicii
veterinari, in intelegere cu autoritatile sanitare locale. Acest control poate
fi cerut in mod expres de catre organele sanitare locale atunci cand se va
crede necesar, iar controlul carnii in hale si piete si orice local de vanzare
poate fi facut si de medicii umani oficiali. Personalul sanitar inferior,
oficiantii si agentii sanitari au dreptul a face controlul localurilor,
alimentelor, bauturilor si obiectelor uzuale numai cu titlu informativ. Acolo
unde organele veterinare lipsesc, organele sanitare vor exercita singure
atributiunile sanitare ale organelor veterinare.
Mai pot face acest control presedintii delegatiei judetene, precum si
pretorii si primarii investiti cu o delegatie speciala data de presedintele
delegatiei. Procesele-verbale de contraventie si actele de dare in judecata vor
fi dresate de medicul oficial respectiv.
Controlul alimentelor, bauturilor si obiectelor uzuale sau al materiilor
prime ce se importa, se va face la intrarea lor in tara, in conformitate cu
regulamentul respectiv si legea de politie sanitara veterinara*).
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru controlul sanitar al alimentelor si
bauturilor in "Monitorul Oficial" nr. 90 din 25 aprilie 1930.
*) A se vedea Legea de politie sanitara veterinara, din 2 decembrie 1912,
cu modificarea 6 ianuarie 1926.
Art. 344
Controlul alimentelor bauturilor, obiectelor uzuale si al localurilor de
fabricatie, depozitare, vindere si consumatie se va face prin inspectiuni,
incheindu-se procese-verbale de constatare, prin luare de probe pentru analiza.
Contravenientul are dreptul a cere prin justitie o contra analiza.
Art. 345
Pentru abaterile la dispozitiunile de mai sus, contravenientii se vor
pedepsi, daca legile penale nu prevad o pedeapsa mai grava, dupa cum urmeaza:
Cu amenda penala de la 1.000 - 3.000 lei, oricine din neglijenta va pune in
comert ori va da spre consumatie alimente, bauturi, obiecte uzuale sau
preparate ale acestora, stricate, falsificate sau impurificate in orice mod.
Cu amenda penala de la 2.000 - 20.000 lei daca punerea in consumatie sau in
comert s-a facut cu buna stiinta. In caz de recidiva amenda se va indoi in
ambele imprejurari.
Cu amenda penala de la 5.000 - 20.000 lei in cazul cand falsificarea s-a
facut de cel ce a pus in vanzare sau in consumatie alimentele, bauturile,
obiectele uzuale sau preparatele lor, iar in caz de recidiva amenda va fi
indoitul maximului si inchisoarea de la 1 - 3 luni.
Cu amenda penala de la 10.000 - 50.000 lei si inchisoare de la 1 - 3 ani,
in cazul cand va rezulta moartea, independent de despagubirile civile ce va
acorda justitia.
In caz cand o contraventie se repeta pentru a treia oara in interval de 3
ani, se va interzice contravenientului de a mai face comert, a vinde sau a pune
in vanzare produse alimentare.
Contravenientii la dispozitiunile privitoare la lapte si derivatele lui se
vor pedepsi pentru prima oara cu amenda penala de la 2.000 - 5.000 lei, iar in
caz de recidiva cu indoitul maximului de mai sus.
Daca in termen de un an va cadea in a doua recidiva, i se va retrage
autorizatia de a face comert cu laptele si i se va da inchisoare de la 1 - 3
luni.
Art. 346
Amenzile se vor varsa la fondul sanitar judetean sau municipal, care va da
o cota de 25% in favoarea laboratorului care a facut analiza, pentru
inzestrarea lui cu material stiintific.
f) Controlul sanitar al industriilor
Art. 347
Oricine va voi sa deschida, sa mareasca sau sa mute un asezamant industrial
de orice natura, sau sa adapteze un local unei exploatari industriale, va
trebui sa aibe o autorizatie de functionare, ce se va da de consiliul de igiena
si de ocrotire in termen de cel mult 15 zile de la cerere.
Regulamente speciale vor clasifica industriile insalubre*), precum si
raportul lor cu vecinatatile; de asemenea vor specifica conditiunile: relativ
la igiena localului si la igiena lucratorului, pentru fiecare fel de industrie
in parte; in fine, va specifica formalitatile ce trebuiesc indeplinite pentru
ca asezamintele industriale de orice natura sa poata lua fiinta.
Asezamintele industriale existente la promulgarea acestei legi sunt
obligate sa se puna de acord cu prevederile si cerintele regulamentelor
speciale de igiena industriala, in termenul ce se va prevedea in aceste
regulamente.
Dispozitiunile legii de fata se aplica si industriei miniere si industriei
casnice, acolo unde se lucreaza in contul unei intreprinderi industriale sau
comerciale.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru industriile insalubre, din 24 septembrie
1894.
Art. 348
Medicul industriei, acolo unde exista, sau al asigurarilor sociale, va tine
un registru sau un fisier de starea sanatatii tuturor lucratorilor si
functionarilor asezamantului industrial respectiv.
Art. 349
Orice medic care va constata ca un lucrator intrebuintat intr-o industrie
prezinta simptome de intoxicatie prin plumb, fosfor, mercur, arsenic, precum si
de orice alta intoxicatie, sau orice maladie profesionala, va aduce cazul la
cunostinta administratiei locale, instiintand totodata si patronul
asezamantului industrial. In intreprinderile in care, cu toate masurile de
prevenire, intoxicatiunile industriale sunt inevitabile, muncitorii vor lucra
prin rotatie pe timp ce se va determina prin regulamentele care vor stabili
epocele si orele de munca, precum si varsta si sexul muncitorilor ce pot fi
admisi in atari industrii.
Patronii asezamintelor industriale nu vor reprimi un lucrator atins de o
maladie contagioasa, de o intoxicatie profesionala, de o infirmitate corporala
sau de o incapacitate de munca de orice natura, decat in baza unui certificat
emanat de la autoritatea sanitara respectiva, de la medicul intreprinderii sau
al asigurarilor sociale, prin care sa se afirme ca acel lucrator s-a vindecat
si este apt pentru a lucra in industria respectiva.
Vizita medicala la admiterea lucratorului sau lucratoarei intr-o industrie
si vizita medicala periodica sunt obligatorii; regulamentele speciale vor arata
amanuntit conditiunile de admitere a lucratorilor in diferitele feluri de industrii.
Medicii contravenienti la acest articol vor fi pedepsiti de catre comisia
de disciplina.
Patronii contravenienti se vor pedepsi cu amenda penala de la 10.000 -
50.000 lei, iar in caz de recidiva cu amenda indoita.
Art. 350
Orice accident petrecut in timpul si prin faptul lucrului intr-un asezamant
industrial, urmat de o incapacitate de munca sau de moarte, va fi anchetat de
autoritatea politieneasca locala, asistata de medicul asigurarilor sociale si
de medicul industriei respective, in caz cand acesta exista; ancheta va
specifica circumstantele si va stabili responsabilitatile.
Medicii sau patronii care vor tainui sau nu vor anunta la timp un accident
care cauzeaza o incapacitate de munca mai mare de 8 zile, vor fi supusi unei
amenzi de la 1.000 - 50.000 lei, iar in caz de recidiva cu amenda dubla.
Art. 351
Asezamintele industriale si locuintele intrand in prevederile art. 347 pot
fi inspectate si controlate din punct de vedere al igienii muncii si localului
in orice parte a lor, la necesitate, in timpul lucrului de catre sefii
serviciilor ministeriale locale, medicii primari de judete, medicii sefi de
orase si municipii, medicii igienisti de plasa si medicii comunali, medicii
industriei, precum si medicii asigurarilor sociale - fiecare in circumscriptia
sa - putand lua orice informatie pe care o cred necesara pentru a se incredinta
ca dispozitiunile legii sanitare si a regulamentelor speciale sunt executate,
putand la trebuinta sa ceara concursul organelor politienesti locale, precum si
a chimistului sef al laboratorului respectiv si a inginerului sanitar daca
exista.
Raman raspunzatori de orice masura abuziva sau nedreapta pe care ar fi
luat-o, precum si de divulgarea secretelor de fabricatiune.
Organele sanitare de control enumerate mai sus, ca si medicii asezamintelor
industriale, nu vor putea face parte din consiliul de administratie sau sa
ocupe orice alta functiune in asezaminte industriale pe care sunt chemati sa le
inspecteze.
Cei care vor pune piedici la indeplinirea indatoririlor legale a organelor
sanitare de control, se vor pedepsi cu amenda penala de la 5.000 - 20.000 lei,
fara prejudiciul penalitatilor prescrise de la alte legi pentru faptul de
rezistenta, insulta, ultragiu sau violenta impotriva functionarilor publici.
g) Regulamente sanitare comunale
Art. 352
Fiecare municipiu pentru raza lui si fiecare judet pentru toate comunele
apartinatoare, sunt obligate sa aiba un regulament de salubritate publica,
intocmit in conformitate cu art. 111 si 214 a legii administrative din 3 august
1929*) si aprobat de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor sociale.
Acest regulament va prescrie normele pentru:
a) Ridicarea si depozitarea gunoaielor si laturilor;
b) Curatenia si stropirea strazilor, pietelor si a curtilor private;
c) Ingradirea, curatirea si cultivarea locurilor virane si igiena solului;
d) Crearea si intretinerea parcurilor, gradinilor publice, locurilor de joc
pentru copii si terenuri de sport;
e) Politia inmormantarilor, transporturilor de cadavre, cimitirelor si
crematoriilor;
f) Intretinerea si supravegherea capelelor mortuare a cimitirelor si a
localului pentru obiectiuni;
g) Inlaturarea cauzelor de infectiune a exalatiunilor nesanatoase si a
fumului;
h) Construirea si intretinerea latrinelor, hasnalelor si racordurilor la
reteaua publica;
i) Construirea si intretinerea fantanilor, puturilor si a apelor de care se
serveste populatia sau din care se adapa vitele;
k) Controlul locuintelor;
l) Controlul localurilor publice si a localurilor de consumatie;
m) Construirea si intretinerea abatoarelor;
n) Controlul alimentelor si bauturilor;
o) Eliminarea surselor sau cauzelor de zgomot inutil si daunator linistei
publice in comunele urbane, stabilind penalitati pentru reprimarea lor;
p) Executarea prescriptiunilor sanitare obligatorii in timpul constructiei
si reconstructiei caselor destinate pentru locuinte si pentru localuri de
utilitate publica;
r) Cooperarea autoritatilor de Stat si judet in lupta contra bolilor
infectioase si sociale;
s) Stabilirea ordinelor in care se vor realiza diferite lucrari publice.
Acest regulament va fi valabil numai dupa ce a fost aprobat de Ministerul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
------------
*) A se vedea Legea pentru organizarea administratiunei locale, din 3
august 1929, cu modificarile din 31 decembrie 1929, 4 ianuarie si 7 iulie 1930.
h) Amenzi sanitare
Art. 353
Toate sanctiunile si pedepsele prevazute de actuala lege, precum si in
toate regulamentele sale, in afara de pedeapsa inchisorii care se va hotari de
tribunal cu apel la Curte, in termen de 15 zile de la comunicare, se aplica de
catre ministrul, subsecretarul de Stat si secretarul general al Ministerului
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, directorul Sanatatii, sefii serviciilor
ministeriale locale, medicii primari de judet si medici sefi de municipii.
Comunicarea deciziunilor se va aduce la cunostinta celor vizati, prin
circumscriptiile politienesti, notarii comunelor sau alte organe
administrative, care sunt obligate sub pedeapsa disciplinara, sa le inmaneze in
cel mult 5 zile de la primirea lor.
Contravenientii pot declara apel contra deciziunii, in termen de cel mult
15 zile de la primirea sau afisarea ei.
Apelul se inainteaza la autoritatea administrativa prin al carui organ i-a
fost adusa la cunostinta deciziunea. Apelul se inainteaza de catre aceasta
autoritate, impreuna cu dovada de inmanarea deciziunii, la autoritatea sanitara
care a aplicat sanctiunea.
Daca apelul nu este declarat in termenul de 15 zile de la data comunicarii,
asa cum se arata mai sus, autoritatea administrativa face mentiune despre
neapelare, pe dovada obtinuta sau pe procesul-verbal de constatarea inmanarii
deciziunii, pe care apoi le inainteaza in cel mai scurt timp autoritatii
sanitare care a aplicat sanctiunea.
In acest caz deciziunea ramane definitiva si executorie, iar
contravenientul nu mai are dreptul sa formuleze nici un fel de plangere, nici
pe cale administrativa, nici pe cale judecatoreasca. Deciziunea se va executa
de autoritatea sanitara care a aplicat sanctiunea conform legii de incasarea
amenzilor judecatoresti*), iar pentru transformarea amenzii in zile de
inchisoare, dosarul cu decizia se va inainta parchetului tribunalului respectiv
unde locuieste contravenientul, pentru executare.
In caz de inchiderea localului, autoritatea sanitara are dreptul sa ceara
concurs organelor politienesti si judiciare care sunt obligate a i-l da.
Apelurile declarate si primite de autoritatile sanitare care au aplicat
sanctiunile, se trimit, impreuna cu dosarul chestiunii, la tribunalul judetului
in care s-a comis infractiunea.
Tribunalul judeca apelul cu precadere in cel mult 30 (treizeci) zile de la
inregistrare, fara drept de opozitie, deciziunea confirmata devenind astfel
executorie din ziua pronuntarii.
Contra hotaririi Tribunalului se poate face recurs la Inalta Curte de
Casatie si Justitie in termen de 15 zile libere de la pronuntare si numai in
cazurile permise de legea organica a acelei Inalte Curti.
Instantele judecatoresti nu vor putea reduce amenda sub minimum fixat de
prezenta lege in fiecare caz.
Odata aceste cai epuizate, contravenientii nu mai au dreptul sa formuleze
nici un fel de plangere, nici pe cale administrativa, nici pe cale
judecatoreasca.
Ministerul va fi citat din oficiu in fata instantei judecatoresti la toate
aceste procese.
Grefierii tribunalelor sunt obligati ca in termen de 15 zile de la
pronuntare sa restituie autoritatii sanitare respective dosarul si copia
sentintei definitive.
Hotaririle definitive se urmaresc conform legii de incasarea amenzilor
judecatoresti.
Prescriptiunea in privinta tuturor contraventiunilor prevazute de prezenta
lege este de un an de la savarsirea oricarei abateri. Deciziunile definitive si
hotaririle judecatoresti definitive se prescriu, in caz de neexecutare, in
termen de cinci ani de la cel din urma act de urmarire.
------------
*) A se vedea Legea pentru majorarea amenzilor judecatoresti si incasarea
lor, din 25 martie 1923.
CAP. 5
Statiunile balneare si climatice
Art. 354
Recunoasterea, infiintarea si functionarea statiunilor balneare,
hidro-minerale, climatice, se face de Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, sub a carui protectie, indrumare si control stau.
Art. 355
Institutiile balneare au drept sa instituie si sa incaseze taxe. Toate
aceste taxe nu se vor putea intrebuinta decat exclusiv pentru imbunatatirea
statiunilor*).
------------
*) A se vedea Legea pentru taxele de vilegiatura la Sinaia, din 16 iunie
1923.
Art. 356
Medicii statiunilor balneare se vor recruta dintre specialisti.
Art. 357
Pentru asigurarea permanenta a debitului si calitatii apelor, izvoarelor
minerale si lacurile sarate cu namoluri si pentru asigurarea interesului
Sanatatii publice, izvoarele minerale vor avea in mod obligatoriu un perimetru
de protectie. Perimetrul de protectie se va acorda in conformitate cu legea
pentru modificarea legii minelor din 4 iulie 1924*), publicata in Monitorul
Oficial din 28 martie 1929 si in conformitate cu legea speciala balneara.
Izvoarele de apa potabila naturala se vor bucura de asemenea de un perimetru de
protectie in aceleasi conditiuni. Perimetrul de protectie se acorda prin Decret
Regal de catre Ministerul Industriei si Comertului. Stabilirea lui este un act
de autoritate.
------------
*) A se vedea Legea minelor, din 28 martie 1829.
TITLUL II
Institutia farmaciei
CAP. 1
Dispozitiuni generale
Art. 358
Farmaciile functioneaza in conformitate cu legea, regulamentele si
ordonantele sanitare in vigoare*), sub controlul Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale.
------------
*) A se vedea regulamentele din 2 mai 1895 si 11 decembrie 1905, apoi
titlul V din Legea sanitara din 3 aprilie 1885, Legea din 29 iulie 1921; art.
68 si 113 din Legea 23 martie 1926.
Art. 359
Farmaciile sunt de urmatoarele categorii:
a) Farmacii publice urbane si rurale, pentru satisfacerea necesitatilor
obstesti;
b) Farmacii de clinici, spitale, Case cercuale si de Asigurari Sociale
pentru satisfacerea nevoilor lor proprii:
c) Farmacii de mana, pentru satisfacerea nevoilor urgente ale populatiunii
in comunele lipsite de farmacii publice.
Art. 360
Concesiunile de farmacii se acorda de Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale in conformitate cu dispozitiunile legii de fata.
CAP. 2
Exercitiul farmaciei
Conditiuni generale
Art. 361
Profesiunea de farmacist se exercita in conditiunile legii de fata de catre
doctorii si licentiatii in farmacie de la universitatile din tara sau de cei cu
diploma de la universitatile straine daca este echivalata de universitatile din
tara, potrivit legilor, regulamentelor in vigoare.
Farmacistii trebuie sa fie cetateni romani, cu dreptul de libera practica a
farmaciei in tara.
Farmacistul nu poate avea in acelasi timp ca proprietate, nici arenda sau
dirija decat o singura farmacie, de asemenea nu poate avea, arenda sau dirija
in acelasi timp si un depozit de medicamente sau droguerie.
Farmacistul trebuie sa-si aibe domiciliul real in localitatea in care isi
exercita profesiunea.
Este interzis farmacistului de a da consultatiuni medicale si a elibera
medicamente in baza acestui fel de consultatiuni.
Art. 362
Prepararea, manipularea si debitarea medicamentelor de orice natura, sub
orice forma, simple, compuse sau specialitati farmaceutice se poate face,
detine si debita sau vinde numai de farmacisti si numai in oficinele autorizate
cu titlul de farmacie.
Actualii droghisti cu autorizatie de drogherie beneficiaza de dispozitiile
art. 411, alin. 3 si 4.
Art. 363
Specialitatile farmaceutice simple sau compuse, prezentate sub numiri si
ambalaje speciale, nu se pot pune in vanzare decat in baza unei autorizatiuni
acordata de catre Minister cu avizul comisiunii chimico-farmaceutice.
Art. 364
Repetarea ordonantelor medicale nu se poate face decat cu avizul medicului
formulat pe reteta initiala.
Art. 365
Farmaciile publice sunt obligate de a tine toate drogurile, produsele
chimice, preparatele galenice, reactivii si toate preparatele prevazute in
farmacopeea romana; vor trebui sa satisfaca conditiunile de buna calitate si
puritate cerute de farmacopee. Pentru buna calitate, identitatea si puritatea
drogurilor, produselor chimice si preparatelor galenice oficinale, cat si a
celor neoficinale tinute si intrebuintate in farmacie, raspunderea o are in
intregime farmacistul diriginte.
Farmaciile de clinici si spitale se vor aproviziona conform nevoilor lor.
Art. 366
Toate medicamentele si specialitatile medicamentoase nu se pot elibera
decat pe baza de ordonanta medicala, in afara de cele prevazute in indexul
special al farmaciilor.
Preturile medicamentelor se stabilesc de Minister, cu avizul comisiunii
chimico-farmaceutice.
Ele vor fi cuprinse in taxa farmaceutica oficiala. Respectarea preturilor
prevazute in taxa oficiala este obligatorie pentru toate farmaciile publice de
orice categorie.
Pentru specialitati se va fixa o taxa de cel mult 20% peste pretul de cost.
Art. 367
Ordonantele medicale veterinare beneficiaza de o reducere de 25% si
pansamentele de 10% din taxa farmaceutica oficiala, cand sunt prescrise in
scopuri veterinare.
Art. 368
Taxa farmaceutica oficiala se revizuieste obligator odata pe an in cursul
lunii ianuarie, iar in cursul anului la orice fluctuatiune apreciabila de
preturi, in urma interventiei comisiei chimico-farmaceutice.
Art. 369
Organizarea interioara a farmaciilor, modul lor de control, de
supraveghere, de functionare, repaosul duminical, precum si orele de deschidere
si inchidere se vor preciza prin regulament*).
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru organizarea interioara a farmaciilor, din
16 ianuarie 1927.
CAP. 3
Farmaciile publice
Infiintarea, concesionarea si mutarea farmaciilor
Art. 370
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale acorda concesiuni
pentru infiintarea farmaciilor publice, cu avizul comisiei
chimico-farmaceutice, la propunerea organelor sanitare locale sau la cererea
comunelor si farmacistilor in conditiunile legii de fata. Ministerul va stabili
lista locurilor, circumscriptiunilor si resedintelor unde urmeaza a se infiinta
noile farmacii pe baza avizelor consiliilor sanitare judetene si municipale si
le va publica in Monitorul Oficial.
Art. 371
Cererile insotite de toate actele pe baza carora se solicita acordarea
concesiunilor se inainteaza Ministerului in termen de trei luni de la
publicare.
Art. 372
Concesiunea pentru infiintarea unei farmacii publice este personala si
pentru localitatea care a fost data; ea nu se poate revoca decat in
conditiunile prevazute in aceasta lege.
Concesiunea se da farmacistilor diriginti care satisfac conditiunile
acestei legi, pe circumscriptii precis determinate si pentru o populatiune de
5.000 locuitori in comunele urbane si 8.000 locuitori in circumscriptiile
rurale.
In comunele unde nu exista farmacie, drogueriile apartinand licentiatilor
sau doctorilor in farmacie, in momentul promulgarii legii, pot fi transformate
in farmacii, in conditiunile legii de fata.
Art. 373
Circumscriptia unei farmacii urbane o formeaza teritoriul fixat pe strazi
si distante bine determinate, pentru care s-a concesionat infiintarea
farmaciei.
Circumscriptiile farmaciilor rurale sunt formate din una sau mai multe
comune. La infiintarea lor, in scop de a nu se periclita existenta farmaciilor
vechi, pe langa numarul locuitorilor se va tine seama de starea materiala si de
alte interese generale ale populatiunii.
In circumscriptiile rurale, comuna de resedinta a farmaciei va fi fixata la
locul cel mai accesibil pentru populatia acelor circumscriptii.
Art. 374
Concesiunea unei farmacii publice este valabila numai pentru localitatea si
circumscriptia pentru care s-a acordat.
Art. 375
Concesiunea pentru infiintarea de noi farmacii publice, urbane si rurale,
se acorda in baza unei clasificari a solicitantilor facuta de comisiunea de
clasificare numita de Minister.
Comisiunea este formata din trei profesori universitari cate unul de la
invatamantul farmaceutic de la cele trei universitati (Bucuresti, Cluj si
Iasi), delegati de facultatile respective si doi membri din comisiunea
chimico-farmaceutica delegati de Minister. Secretarul comisiunii este seful
serviciului farmaciilor din Minister.
Concursul se tine la invatamantul farmaceutic a uneia din cele trei
universitati sau la Institutul chimico-farmaceutic.
Art. 376
Examenul de capacitate pentru infiintarea de noi farmacii publice urbane
sau rurale se tine din doi in doi ani, in decursul lunii octombrie sau
noiembrie si consta din trei probe si anume:
a) O proba in scris, tratand o chestiune cu caracter general, de chimie
farmaceutica;
b) O proba practica, constand din identificarea si determinarea
impuritatilor unui produs chimic farmaceutic de natura organica sau anorganica,
prevazut in farmacopeea romana;
c) O proba orala care consta din recunoasterea si descrierea sumara a 4 - 5
droguri oficinale de origine animala sau vegetala.
Notele se dau intre 0 - 20.
Art. 377
Tabloul de clasificare intocmit de comisiune se inainteaza ministerului
pentru indeplinirea formalitatilor necesare. Candidatii care au obtinut nota
medie generala de minimum 15 (cincisprezece) sunt clasificati si se trec pe
tablou.
Tabloul este valabil cinci ani, iar concesiunile de farmacie se acorda in
ordinea clasificarii. Cei care desi au fost clasificati, nu au obtinut
concesiuni de farmacie, se inscriu pe tabloul urmator, in ordinea mediei.
Art. 378
Rezultatul concursului incheiat prin proces-verbal, insotit de intregul
dosar de documente si probe scrise, se inainteaza pentru confirmare.
Art. 379
Pe baza rezultatului clasificarii aprobat de Minister, concesiunile de
farmacie se acorda prin decret regal in ordinea tabloului de clasificare ramas
definitiv, in urma aprobarii Ministerului, pe baza cererilor de optare facute
in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial.
Art. 380
Decretul regal contine numele farmacistului si precizeaza localitatea si
circumscriptia pentru care s-a acordat concesiunea. Farmacistul concesionar
este dator, sub sanctiunea pierderii concesiunii, sa-si deschida farmacia in
termen de cel mult un an de la data publicarii decretului de concesiune in
Monitorul Oficial.
Art. 381
Farmacistul clasificat care nu opteaza in termenul prevazut de art. 379 din
prezenta lege, pentru o farmacie din circumscriptiile publicate, pierde
beneficiul acestei clasificari, avand dreptul sa se prezinte la o noua
clasificare.
Art. 382
Farmacistii proprietari care pe baza clasificarii opteaza pentru o noua
concesiune de farmacie, pierd dreptul asupra vechilor concesiuni care se
declara vacante si se inscriu pe lista locurilor publicate, putandu-se acorda
altor farmacisti in termen de 30 de zile de la publicarea vacantei lor.
Art. 383
Din doi in doi ani, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale
este obligat a publica locurile vacante si cele ce se pot infiinta din nou in
raport cu cresterea populatiunii, in fiecare localitate.
Art. 384
Mutarea farmaciilor de orice categorie in aceeasi localitate in interiorul
circumscriptiei proprii se poate face numai cu autorizatiunea Ministerului,
data pe baza referatului consiliului sanitar si de ocrotire local, cu avizul
comisiei chimico-farmaceutice, care este obligata sa se pronunte in termen de
maximum 30 zile de la data cererii farmacistului.
CAP. 4
Farmaciile de clinici, spitale, de sezon si de mana
Art. 385
Ministerul, cu avizul comisiunii chimico-farmaceutice, va putea incuviinta
infiintarea de farmacii:
a) Clinicilor universitare;
b) Spitalelor publice care au cel putin 100 paturi si institutiunilor
depinzand de asigurarile sociale.
In farmaciile clinicilor, spitalelor si altor institutii publice comertul
de medicamente este interzis. Distribuirea medicamentelor si materialelor
sanitare in aceste farmacii se face in conformitate cu dispozitiunile si
regulamentele de administrare a spitalelor numai bolnavilor din interiorul
institutiunilor care a obtinut concesiunea.
Aceste farmacii nu pot fi conduse decat de farmacisti diriginti cu titlul
de doctor in farmacie sau licentiati in farmacie.
Art. 386
In localitatile balneare si climatice in care nu exista farmacie publica,
Ministerul cu avizul comisiei chimico-farmaceutice poate acorda farmacistilor
proprietari, de preferinta din regiunea localitatii respective, concesiunea
pentru infiintarea unei farmacii de sezon.
Farmacia de sezon nu este o concesiune independenta, ea functioneaza ca
filiala unei farmacii exclusiv numai in timpul sezonului de la 1 mai pana la 1
octombrie.
Farmacia de sezon nu se poate arenda, nici transmite altui farmacist, iar
concesiunea ei se stinge de drept din momentul in care concesionarul a incetat
de a mai fi proprietarul farmaciei publice pentru care a fost acordat dreptul
farmaciei de sezon, cat si prin faptul infiintarii unei farmacii publice in
localitate.
Farmaciile de sezon se conduc de un farmacist avand titlul de diriginte,
sau un farmacist licentiat avand dreptul la libera practica in tara.
Activitatea farmaciilor de sezon va trebui sa se conformeze dispozitiunilor
legii, regulamentelor si ordonantelor sanitare in vigoare si valabile pentru
farmaciile publice.
Art. 387
Medicii si veterinarii din comunele rurale departate la cel putin 10 km de
o farmacie publica pot solicita si obtine, de la serviciul ministerial local,
autorizatia de a poseda o farmacie de mana cu medicamentele necesare pentru
ingrijirea clientelei lor.
Aceasta autorizatie inceteaza cand s-a infiintat o farmacie publica in
comuna unde locuieste posesorul autorizatiei sau intr-o localitate mai
apropiata ca 10 km.
Serviciul ministerial local va comunica Ministerului numele persoanei care
a obtinut autorizatia de a poseda o farmacie de mana.
CAP. 5
Personalul farmaceutic
Art. 388
Personalul farmaceutic se compune din:
a) Farmacist diriginte;
b) Farmacist stagiar;
c) Ajutor de farmacist;
d) Asistent de farmacie;
e) Elev in farmacie (student farmacist in stagiul de practica).
Intrebuintarea altui personal in oficina este interzisa. Orice angajare si
schimbare de personal trebuie anuntata in termen de 15 zile medicului primar de
judet sau medicului-sef de municipiu, care va raporta serviciului ministerial
local.
Art. 389
Pentru dobandirea titlului de farmacist diriginte se cere:
a) Calitatea de cetatean roman;
b) Licenta sau doctoratul in farmacie;
c) Dreptul de libera practica a farmaciei in tara;
d) Un stagiu de trei ani de practica efectiva facut dupa obtinerea
dreptului liberei practice intr-o farmacie sau laborator farmaceutic recunoscut
de Minister. Doctorilor in farmacie li se reduce stagiul la doi ani.
In stagiul de practica se considera si timpul petrecut in serviciul militar
in farmaciile militare.
Titlul de farmacist diriginte se acorda la cerere de catre Minister pe baza
documentelor prezentate, care dispune in acelasi timp si inscrierea acestui
titlu in cazierul farmacistului respectiv.
Art. 390
Farmacistul cu titlul de farmacist diriginte poate sa inlocuiasca in mod
provizoriu, pe timp de cel mult sase luni, pe farmacistul diriginte proprietar
al unei farmacii urbane si rurale in cazul unui concediu obtinut de acesta, de
la Minister.
Art. 391
Se considera ca avand titlul de farmacist stagiar toti licentiatii sau
doctorii in farmacie, cetateni romani, cu dreptul de libera practica a
farmaciei in tara.
Farmacistii stagiari, desi lucreaza sub conducerea dirigintelui, au
intreaga responsabilitate morala si juridica pentru orice preparatiuni si expeditiuni
de medicamente facute de ei, sau in prezenta si supravegherea lor de asistentii
in farmacie.
Farmacistii stagiari substituiesc pe diriginte in absenta acestuia in toate
atributiunile lui.
Pot conduce o farmacie de sezon si pot inlocui in conducere in mod
provizoriu si pe timp de cel mult sase luni pe farmacistul diriginte al unei
farmacii urbane si rurale in cazul unui concediu obtinut de acesta de la
Minister.
Art. 392
Se considera ca avand titlul de asistenti in farmacie studentii facultatilor
de farmacie din tara, incepand cu anul al doilea de studiu si daca sunt
studenti activi, cu frecventa regulata.
Ei lucreaza in farmacie sub supravegherea si pe raspunderea dirigintelui
sau a farmacistului stagiar.
Art. 393
Admiterea elevilor pentru stagiul de practica in farmacie se face cu
aprobarea Comisiunii judetene pentru controlul farmaciilor, drogheriilor,
laboratoriilor etc.
Nici o farmacie publica sau de spitale nu va avea dreptul sa inscrie pentru
practica in acea farmacie decat un singur elev in anul I si unul in anul doi.
Farmaciile de clinici universitare alipite la un institut farmaceutic
universitar pot inscrie pana la maximum opt elevi. Ei sunt admisi sa lucreze in
farmacie numai in prezenta si sub raspunderea directa si intreaga a
farmacistului diriginte sau a farmacistului stagiar.
Un regulament special va preciza toate celelalte conditiuni.
Art. 394
Farmaciile de orice categorie, in afara de farmaciile de sezon, pentru care
sunt prevederi speciale, trebuiesc conduse de un farmacist diriginte recunoscut
de Minister, el avand intreaga raspundere pentru conducerea si functionarea
conforma legilor, regulamentelor si ordonantelor sanitare in vigoare ale
farmaciei.
Art. 395
Farmacistul concesionar responsabil, care din orice motive apreciate de
seful serviciului ministerial local este nevoit a absenta de la conducerea
farmaciei, poate fi inlocuit provizoriu si pe timp de cel mult un an printr-un
farmacist stagiar in comunele rurale, iar in cele urbane printr-un farmacist
avand titlul de farmacist diriginte.
Comisiunea de supraveghere si control, judeteana sau municipala, atunci
cand constata ca concesionarul responsabil al unei farmacii a devenit
incapabil, sesizeaza serviciul ministerial local care numeste o comisiune
medico-legala pentru a-si da avizul.
CAP. 6
Exploatarea, transmisiunea si concesiunea farmaciilor publice
Art. 396
Concesiunea farmaciilor publice este personala. Vinderea, arendarea sau
instrainarea sub orice titlu atrage anularea de drept a concesiunii obtinute.
In caz de moarte sau incapacitate a concesionarului, stabilita pe baza art.
395, se acorda un termen de 3 ani pentru lichidare, in care timp farmacia se va
conduce de un farmacist diriginte.
Art. 397
Concesiunea unei farmacii publice inceteaza de drept, in afara de cazurile
prevazute in articolele precedente, atunci:
a) Cand farmacistul a intrerupt functionarea farmaciei sau a incetat de a o
mai conduce personal, cu exceptia stabilita de art. 395;
b) Cand farmacia a fost mutata in alta circumscriptie;
c) Cand concesionarul renunta benevol la concesiunea sa.
Art. 398
Ministerul cu avizul comisiei chimico-farmaceutice va retrage concesiunea:
a) Cand farmacistul concesionar a fost condamnat in mod definitiv pentru
fapte infamante;
b) Cand farmacistul concesionar a suferit in cursul unui an mai multe
condamnari definitive pentru contraventiuni grave la legea sanitara, ori alte
legi similare si la regulamentele ce privesc exercitiul farmaciei;
c) Cand farmacistul si-a pierdut cetatenia romana;
d) Cand farmacistul si-a pierdut definitiv dreptul de a exercita
profesiunea de farmacist. Motivele incetarii concesiunii de farmacii vor fi
trecute in cazierul farmaciei respective.
CAP. 7
Organizarea si functionarea colegiului farmaceutic
Art. 399
In scopul de a se controla practica farmaciei si de a veghea la pastrarea
prestigiului Corpului farmaceutic se creeaza Colegiul farmaceutic.
Colegiul farmaceutic din Romania se compune din farmacistii care au dreptul
la libera practica a profesiunii lor in tara.
Nimeni nu poate practica farmacia daca nu este inscris in Colegiul
farmaceutic.
Art. 400
Un regulament va stabili toate celelalte conditiuni.
CAP. 8
Supravegherea si controlul farmaciilor
Art. 401
Supravegherea si controlul farmaciilor se exercita de catre Minister prin:
a) Institutele chimico-farmaceutice;
b) Serviciul farmaceutic din Minister;
c) Organele sanitare ale serviciilor ministeriale locale;
d) Comisiile judetene de control.
Art. 402
Serviciul farmaceutic din Minister in acest scop va purta evidenta tuturor
farmaciilor de orice categorie si a intregului personal farmaceutic. Va
infiinta caziere in care pe langa situatia juridica a farmaciei, va inregistra
orice schimbare de proprietate, de conducere, de personal si in genere orice
date privitoare la activitatea si functionarea farmaciei. Va purta si un cazier
personal in care se vor inregistra toate datele referitoare la activitatea
profesionala a personalului farmaceutic.
Art. 403
Controlul farmaciilor se va face obligator cel putin o data pe an de
comisiunea judeteana sau municipala de control, numita de Minister pe termen de
cinci ani, compusa din:
a) Medicul-sef al serviciului sanitar urban sau judetean;
b) Un farmacist delegat de Consiliul de igiena judetean sau municipal,
avand o vechime de cel putin cinci ani ca diriginte proprietar;
c) Un chimist sef de laborator, acolo unde este.
Art. 404
Se vor lua probe de medicamente cu indeplinirea formalitatilor stabilite
prin regulamentul acestei legi.
Analiza probelor se va executa de institutele chimico-farmaceutice sau de
laboratoarele desemnate de Minister cu avizul comisiunii chimico-farmaceutice.
CAP. 9
Aprovizionarea institutiunilor sanitare si de ocrotire
Art. 405
Aprovizionarea cu medicamente a institutiunilor sanitare si de ocrotire,
ori de cine ar depinde ele, se va putea face in comun prin licitatiune publica
pe baza de caiete de sarcini intocmite de comun acord cu Institutul
chimico-farmaceutic.
Aprovizionarea in detaliu a institutiunilor pendinte de Minister se va face
prin depozitele de medicamente, sau in lipsa lor, prin farmacii publice in baza
unei taxe speciale stabilita de Minister in acord cu Asociatia farmacistilor.
Art. 406
Toate institutiunile sanitare si de ocrotire, enumerate in regulamentul
acestei legi, vor beneficia in toate farmaciile publice de favorul preturilor
reduse cuprinse in "Taxa speciala farmaceutica pentru institutiuni
favorizate", taxa stabilita in fiecare an de Minister pe baza incheierilor
unei comisiuni speciale numita de Minister, compusa din:
a) Directorul sanatatii din Minister;
b) Directorul Institutului chimico-farmaceutic;
c) Un membru farmacist al comisiunii chimico-farmaceutice;
d) Un delegat al Casei Asigurarilor Sociale;
e) Un delegat al Asociatiunii Generale a Farmacistilor din Romania;
f) Un delegat al Casei Muncii C.F.R.
Art. 407
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale va putea in regiunile
impaludate sa puna la indemana populatiunii, fie gratuit, fie cu pret redus,
chinina cu semne distinctive, atat prin organele sale, cat si prin orice alt
mijloc va gasi de cuviinta.
CAP. 10
Dispozitiuni tranzitorii
Art. 408
Se vor considera ca farmacii autorizate toate farmaciile care au dobandit
concesiunea sau autorizarea in baza legilor in vigoare la data concesionarii
sau autorizarii.
Toate aceste farmacii nu vor fi supuse unei noi autorizari. In termen de 6
luni de la promulgarea acestei legi, ele se vor conforma dispozitiunilor legii
de fata, respectandu-li-se, insa, drepturile castigate prin legile sub care au
luat fiinta.
Farmaciile existente nu pot fi obligate a se muta din localurile in care se
gasesc.
Farmacistii diriginti, farmacistii stagiari, asistentii, ajutorii de
farmacisti, prevazuti in Legea din 23 martie 1926*), precum si in genere acei
care sub deosebite titluri, in virtutea legilor anterioare, au dobandit de la
autoritatile competente dreptul de a practica farmacia, sau de a avea in
exploatare o farmacie ca proprietar, arendas, diriginte etc., isi vor pastra
toate drepturile castigate, numai daca la promulgarea acestei legi exploateaza,
dirijeaza sau exercita aceste drepturi.
Ajutorii de farmacisti din Basarabia vor pastra drepturile recunoscute prin
Legea din 23 martie 1926.
------------
*) A se vedea Legea pentru modificarea Legii sanitare din 23 martie 1926.
Art. 409
Drepturile reale si de proprietate dobandite asupra farmaciilor in puterea
hrisoavelor domnesti sau a legilor anterioare, raman neatinse; totusi este
interzis ca, prin contracte intre vii, sa fie vandute altora decat
farmacistilor, care, conform legii de fata, pot obtine o concesiune de farmacie
si numai in conditiunile prevazute in aceasta lege.
Art. 410
O concesiune de farmacie dobandita in conformitate cu legile sanitare nu va
putea fi inchisa sub nici un motiv de nici o alta autoritate decat numai de
Minister si numai pentru cazurile si cu formele prevazute in aceasta lege.
Este interzis farmacistilor a tine si a vinde in oficina lor altceva decat
numai medicamente si articole in legatura cu medicina si igiena.
Daca la recensamantul viitor se va constata ca in unele orase numarul
farmaciilor in fiinta este mai mare decat ar trebui sa fie pentru cifra de
populatie stabilita prin art. 372, se vor putea da, cu avizul comisiunii
chimico-farmaceutice, autorizatia de stramutare in orasele unde acest
recensamant ar dovedi ca numarul farmaciilor existente nu mai corespunde la
cifra populatiei.
Aceasta stramutare se va face in ordinea vechimii, publicandu-se locurile
in aceasta categorie.
CAP. 11
Drogheria
Comertul cu droguri si produse medicamentoase si cu substante chimice care
au intrebuintari tehnice, industriale si agricole
Art. 411
In afara de farmacii, importul si comertul cu medicamente, preparate si
specialitati farmaceutice, organo si sero-terapeutice, cu produse galenice, cu
droguri si substante chimice cu intrebuintari medicinale, se poate face numai
de catre industriile si laboratoarele producatoare si depozitele de medicamente
si in conditiunile prezentei legi.
Atat industriile producatoare, cat si depozitele de medicamente nu sunt
autorizate si nici nu pot obtine autorizatie decat pentru exercitarea
comertului de en gros.
Actualii droghisti autorizati vor putea cumpara, importa si vinde
publicului toate medicamentele brute si specializate prevazute in indexul
drogheriei.
Indexul va fi intocmit de o comisiune speciala, sub presedintia
directorului sanatatii si compusa din: doi medici profesori universitari numiti
de ministru, din doi delegati ai asociatiei farmacistilor si doi delegati ai
asociatiei droghistilor.
Se respecta drepturile castigate pe temeiul legilor anterioare de actualii
droghisti autorizati*).
Depozitele de medicamente se vor infiinta si vor functiona in conformitate
cu dispozitiunile legii, a regulamentelor si a ordonantelor sanitare in
vigoare, si se vor conduce de un diriginte responsabil.
Nimeni nu poate fi dirigintele unui depozit de medicamente decat daca este
licentiat in farmacie, avand dreptul de libera practica a farmaciei in tara,
sau droghist, dirigintele daca satisface conditiunile prezentei legi, pentru
conducerea unui depozit de medicamente.
Nimeni nu poate avea in acelasi timp ca proprietate, nici conduce, decat un
singur depozit de medicamente, neputand avea, conduce in acelasi timp si o
drogherie sau o farmacie.
Organizatia interioara a depozitelor de medicamente, cat si modul lor de
priveghere, de control si functionare se va preciza printr-un regulament
special.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru comertul cu obiecte medicamentoase, din
30 noiembrie 1867, apoi Regulamentul din 9 ianuarie 1900 si in fine
Regulamentul din 23 aprilie 1921.
Art. 412
Pentru viitor comertul cu droguri, substante si produse chimice cu
intrebuintari tehnice, industriale si agricole, cat si cu preparate alimentare,
dietetice, cosmetice, igienice, precum si in general cu orice preparate pentru
a caror fabricatiune, import si vanzare nu se cere autorizatie speciala
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, se poate face in cadrele
dispozitiunilor legii, regulamentelor sanitare in vigoare, in afara de farmacii
si de catre drogherii autorizate de Minister, excluse fiind substantele
medicamentoase, brute sau specializate.
Ingrasamintele si substantele chimice necesare agriculturii, horticulturii,
viticulturii si viniculturii, cat si preparatele si produsele care servesc la
combaterea si starpirea omizilor, soarecilor, guzganilor si sobolanilor etc.,
se vor importa, depozita si vinde potrivit dispozitiunilor stabilite de Ministerul
Agriculturii si Domeniilor pe baza avizului Institutului de cercetari
agronomice.
Art. 413
Autorizatiunea pentru infiintarea unei drogherii se acorda in conformitate
cu dispozitiunile legii de fata. Drogheria se conduce de catre un droghist
conducator (diriginte).
Art. 414
Pentru dobandirea autorizatiei de a infiinta si conduce un depozit de
medicamente se cer urmatoarele conditiuni:
a) Calitatea de cetatean roman;
b) Sa fi satisfacut serviciul militar;
c) Titlul de farmacist licentiat, cu libera practica, sau de droghist
diriginte sau de ajutor farmacist;
d) Sa nu fi suferit nici o pedeapsa infamanta.
Art. 415
Pentru dobandirea autorizatiunilor de a infiinta si conduce drogherie se
cer urmatoarele conditiuni:
a) Calitatea de cetatean roman;
b) Sa fi satisfacut serviciul militar;
c) Matricola de droghist diriginte sau de ajutor farmacist;
d) Sa nu fi suferit nici o pedeapsa infamanta.
Art. 416
Pentru ca o societate sau asociatie de orice natura sa poata fi autorizata
sa deschida un depozit de medicamente, trebuie sa intruneasca conditiunile
urmatoare:
1. Sa dovedeasca cu certificatul tribunalului de comert competinte ca este
constituita conform codului de comert si ca are firma inregistrata.
2. Ca persoanele destinate pentru conducere intrunesc conditiunile cerute
de aceasta lege.
3. Ca localul in care se va instala depozitul corespunde tuturor cerintelor
unui atare comert.
Art. 417
Pentru obtinerea titlului de droghist se cere:
a) Matricola de droghist;
b) Dovada ca a practicat trei ani in mod efectiv intr-o drogherie sau
depozit de medicamente.
Art. 418
Pentru obtinerea matricolei de droghist se cere:
a) Trecerea unui examen la Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale, care se va tine odata pe an in lunile martie sau septembrie, inaintea
comisiunii compuse din 3 membri delegati de Minister, cu avizul comisiunii
chimico-farmaceutice, din care unul droghist-diriginte.
Probele si celelalte conditiuni ale examenului se vor stabili prin
regulament.
Pentru a fi admis la examenul de droghist se cere:
a) Calitatea de cetatean roman;
b) 4 clase secundare sau cursul inferior al unei scoli de comert;
c) O practica de cel putin trei ani intr-o drogherie sau depozit de
medicamente;
d) Sa nu fi suferit vreo pedeapsa infamanta.
Art. 419
Nu sunt admisi a functiona in drogherii pe langa droghistii diriginti
decat:
a) Practicantii inscrisi in vederea obtinerii matricolei de droghist;
b) Droghistii cu matricola.
Orice angajare si schimbare de personal trebuieste adusa la cunostinta
serviciului sanitar local in termen de cel mult 15 zile.
Art. 420
Controlul, constatarea si inspectiunea depozitelor de medicamente si
drogheriilor se va face de catre Minister prin serviciul farmaceutic,
institutele farmaco-terapeutice, serviciile sanitare ale directoratelor, prin
comisiunile de control si orice organ cu o autorizatie speciala a Ministerului,
luand parte in comisiune si un droghist, cand se inspecteaza drogheriile.
Serviciul farmaciilor si drogheriilor din Minister in acest scop va purta
evidenta tuturor depozitelor de medicamente si a drogheriilor de orice
categorie, precum si a intregului personal al depozitelor si drogheriilor.
Va infiinta caziere, in care, pe langa situatia juridica a depozitelor si
drogheriilor, va inregistra orice schimbare de proprietate, de conducere, de
personal si in genere orice date privitoare la activitatea si functionarea lor.
Controlul acestor depozite si drogherii se face obligator cel putin odata
pe an.
Art. 421
Un regulament special va determina modul cum se face controlul, recoltarea
probelor, precum si celelalte conditiuni pentru asigurarea bunului mers si a functionarii
legale a acestor depozite de medicamente si drogherii.
Art. 422
Autorizatiunea depozitelor de medicamente, a drogheriilor si a societatilor
care exercita acest comert se sting de drept in urmatoarele cazuri:
a) Daca nu au inceput sa functioneze timp de un an de la primirea
autorizatiunii;
b) Daca proprietarul sau dirigintele a devenit proprietar sau diriginte al
unui alt depozit de medicamente, unei alte drogherii sau al unei farmacii;
c) In caz de faliment, de lichidare sau disolvare;
d) Daca proprietarul diriginte al depozitului de medicamente sau al
drogheriei a fost osandit pentru fapte infamante;
e) Daca depozitul de medicamente sau drogherie nu are un diriginte
autorizat si in toate cazurile prevazute de prezenta lege.
Art. 423
Autorizatiile de drogherii se vor acorda una la 10.000 locuitori in
comunele urbane si municipii.
In comunele rurale si suburbane nu se pot deschide noi drogherii.
CAP. 12
Industria produselor si substantelor medicamentoase
Art. 424
Nimeni nu poate produce si fabrica nici un fel de produs sau substanta
medicamentoasa, preparate alimentare dietetice, cosmetice si igienice, sub nici
o forma, fara a avea autorizatia speciala de functionare.
Prepararea cosmeticelor, daca nu contin substante toxice, se poate face si
in drogherii sub directa conducere si raspundere a droghistului diriginte, daca
acesta are titlul de farmacist.
Autorizatia de functionare a fabricilor si laboratoarelor de produse
chimice, substantelor si preparatelor galenice, specialitatilor farmaceutice,
organo si sero-terapeutice, de pansamente sterilizate si medicamentoase, se
acorda de Minister, cu avizul comisiei chimico-farmaceutice. In cazul cand se
hotaraste asupra autorizatiei de fabrici, va fi invitat si va asista la sedinta
si un delegat al Uniunii generale a industriasilor.
Autorizatiunea de functionare nu se acorda decat in cazul cand conducerea
tehnica este incredintata unui farmacist sau chimist.
Un regulament va determina in detaliu conditiunile de functionare ale
acestor fabrici si laboratoare.
Art. 425
Specialitati farmaceutice sunt acele preparate medicamentoase admise ca
atare de Minister, pe baza avizului comisiunii chimico-farmaceutice.
Autorizarea importului, fabricatiunii si debitarii specialitatilor
farmaceutice, cat si modul de infaptuire a controlului, analizei, perceperea
taxelor, precum si orice alte conditiuni se vor stabili printr-un regulament
special.
Autorizatiunea aceasta se acorda numai industriilor si laboratoarelor de
produse medicamentoase indigene, depozitelor de medicamente din tara,
farmacistilor cu libera practica si reprezentantilor imputerniciti de Casele
respective, daca sunt farmacisti sau droghisti.
Art. 426
Specialitatile straine autorizate pot fi importate atat varsate, cat si
conditionate.
Fabricantii, reprezentantii si depozitarii de specialitati nu pot vinde
specialitatile lor decat en gros si in conformitate cu prevederile acestei
legi.
Art. 427
Importul si vanzarea specialitatilor neautorizate este cu desavarsire
oprit.
Art. 428
Importul si comertul drogurilor, substantelor si specialitatilor
farmaceutice, calificate ca stupefiante, sunt supuse conditiunilor legii si
regulamentului pentru combaterea abuzului cu stupefiante*), precum si ale legii
pentru instituirea monopolului stupefiantelor.
--------------
*) A se vedea Legea pentru combaterea abuzului cu stupefiante, din 25
aprilie 1920.
CAP. 13
Sanctiuni
Art. 429
Farmacistii si droghistii contravenienti dispozitiunilor legii de fata,
regulamentelor in vigoare, sunt supusi dupa gravitatea faptelor urmatoarelor
pedepse disciplinare:
1. Admonestare.
2. Amenda de la 1.000 pana la 20.000 lei.
3. Pierderea pe timp limitat a dreptului de a exercita profesiunea de
farmacist sau droghist.
4. Inchiderea pe timp limitat a farmaciei sau a drogheriei.
5. Pierderea definitiva a dreptului de a exercita profesiunea de farmacist
sau droghist.
Art. 430
Toate pedepsele, afara de admonestare, care se aplica de catre serviciile
sanitare de pe langa directorate, se pronunta de catre comisiunea regionala de
disciplina.
Trimiterea contravenientului in fata comisiunii de disciplina se face de
seful ministerial local.
Contra pedepselor pronuntate de seful serviciului ministerial local se
poate apela in termen de 15 zile la Minister, iar in contra pedepsei pronuntate
de comisiunea de disciplina regionala, in acelasi termen, la comisiunea
centrala de disciplina.
Comisiunea centrala de disciplina judeca cu aceleasi forme ca si prima
instanta disciplinara, cu drept de actiune la Curtea de apel, conform Legii
contenciosului administrativ*) in termen de 15 zile de la comunicare.
Hotararile definitive se executa de Minister prin organele sale.
------------
*) A se vedea Legea contenciosului administrativ din 23 decembrie 1925.
Art. 431
Executarea si expedierea ordonantelor medicale, vanzarea medicamentelor si
a oricarei substante medicamentoase, sub orice forme ar fi, specialitate sau
preparat galenic, pentru uzul terapeutic uman sau veterinar, sunt interzise
oricui, afara de farmacistii autorizati care trebuie sa le debiteze numai in
oficine, exceptandu-se substantele medicamentoase brute si specialitatile medicamentoase
autorizate de Minister, care sunt prevazute in indexul drogheriilor, pentru
droghistii autorizati la promulgarea legii de fata.
Violarea acestei dispozitiuni constituie delictul practicii ilicite a
farmaciei si se pedepseste cu amenda de la 5.000 pana la 20.000 lei.
Marfurile si substantele ce formeaza obiectul contraventiei se vor confisca
in folosul spitalelor, iar localul sau intreprinderea delincventului vor fi
inchise pe timp limitat sau definitiv, dupa gravitatea faptului.
Constatarea acestor delicte se face de organele autorizate ale
Ministerului.
Art. 432
De aceeasi pedeapsa sunt pasibili dirigintii si patronii depozitelor de
medicamente en gros a intreprinderilor industriale, ale laboratoarelor de
produse si specialitati farmaceutice, precum si reprezentantii lor comerciali
care vor vinde altor persoane decat celor autorizate prin lege substantele
prohibite a se debita in afara de oficinele farmaceutice legale si de drogherii
pentru produsele admise lor.
Cuvantul de drogherie nu va putea fi intrebuintat de nimeni, sub nici o
forma, decat numai de drogheriile autorizate.
Art. 433
Toate fabricile si laboratoarele de produse chimice medicamentoase si
specialitati farmaceutice isi pastreaza drepturile acordate de legile pe baza
carora au obtinut autorizatia de functionare.
In ce priveste depozitele de medicamente si drogheriile, acestea isi
pastreaza drepturile de functionare acordate de legile pe baza carora au luat
fiinta, cu precizarile prevazute in art. 411 al acestei legi.
TITLUL III
Dispozitiuni privitoare la ocrotire
CAP. 1
Ocrotirea nationala. Ocrotirea mamei si a copilului
Art. 434
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale are obligatia de a lua
toate masurile pentru ocrotirea familiei si in special a mamei, copilului si
tineretului, in scopul dezvoltarii normale a natiunii.
Art. 435
Organele de ocrotire sunt toate institutiunile care au atributiunile
prevazute in articolele ce urmeaza.
Art. 436
Prevederile art. 27, 28, 29, 30, 31, 32 si 33 din Legea pentru ocrotirea
muncii minorilor si femeilor din 1928*) se extind si asupra femeilor
functionare publice si particulare. In timpul concediului functionarele isi vor
primi drepturile lor.
------------
*) A se vedea Legea pentru ocrotirea muncii minorilor si femeilor din 13
aprilie 1928.
Art. 437
Femeile gravide ca si lehuzele lipsite de mijloace au dreptul la
consultatiuni gratuite in toate institutiunile de Stat, judet sau comuna.
Art. 438
Nici o mama nu poate fi angajata ca doica inainte de a fi facut persoana
care o angajeaza dovada ca copilul sau sta sub controlul unei institutii de
ocrotire sau este incredintat unei persoane care va asigura ingrijirea lui.
Art. 439
Alaptarea prin doica nu este permisa decat in urma unei examinari medicale
a doicei, a copilului si a parintilor acestuia.
Art. 440
Copiii de san separati de mamele lor si plasati in afara de domiciliul
parintilor, pana la implinirea varstei de un an intra sub controlul obligator
al centrului pentru ocrotirea copiilor (serviciul social) sau al autoritatilor
sanitare locale.
Art. 441
Ocrotirea copilului de prima varsta (pana la 3 ani) se face la
dispensariile de puericultura de medicii specialisti si prin supravegherea la
domiciliu a surorilor de ocrotire.
Art. 442
Copiii de la 3 la 7 ani, in mediul urban, vor fi supravegheati in cadrele
gradinilor de copii de catre medicii scolari; in mediul rural supravegherea lor
cade in sarcina medicilor igienisti de plasa si a medicilor comunali
respectivi. Medicii vor fi ajutati in activitatea lor de surorile de ocrotire.
Art. 443
Supravegherea copiilor de scoala se va face in tot timpul invatamantului
primar si secundar de catre medici, corpul didactic si surorile de ocrotire.
Asistenta copilului de scoala se asigura prin dispensarii scolare, cantine
scolare, scoli in aer liber, preventorii, colonii de vacanta si scoli speciale
pentru copiii defectivi.
Art. 444
Educatia igienica si invatamantul igienei se face dupa un program stabilit
de Ministerul Instructiunii Publice si al Cultelor in colaborare cu Ministerul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, pentru toate clasele invatamantului
primar, secundar si normal. Medicul scolar va participa la intocmirea orariilor
scolare.
Art. 445
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, de comun acord cu
Ministerul Instructiunii Publice si al Cultelor, vor facilita crearea
birourilor de orientare profesionala.
Art. 446
Copiii a caror dezvoltare fizica, intelectuala si morala nu se poate
asigura in cadrul familiei, vor fi trecuti in sarcina Statului, judetului sau
comunei, respectandu-se prevederile Codului civil.
Art. 447
Calificarea si repartitia copiilor din aceasta categorie, in institutii de
asistenta, se face de catre autoritatile judiciare, sectiile tutelare ale
tribunalelor, in colaborare cu oficiile de ocrotire sau cu medicii igienisti si
de ocrotire.
Art. 448
Asistenta copiilor dependenti se face in centrele pentru ocrotirea
copiilor, in coloniile acestor centre si in institutii speciale de educatie si
in lipsa lor prin repartizare in familii, sub controlul altor organe sau
institutii de ocrotire corespunzatoare.
Art. 449
O lege speciala va stabili in detaliu normele privitoare la ocrotirea mamei
si a copilului.
CAP. 2
Asistenta defectivilor
a) Alienatii
Art. 450
Bolnavii si infirmii mintali sunt proteguiti de Ministerul Public.
Parintii si tutorii pentru copii, copiii majori pentru parinti, sotul
pentru celalalt, conducatorii de scoli, de internat, de intreprinderi de orice
natura, conducatorii de institutiuni publice sau private de orice fel, sunt
obligati a aduce la cunostinta autoritatilor sanitare ale locului si numai in
lipsa acestora, celor administrative, cazurile de boli mintale ivite in familia
sau institutiunea lor.
Medicul oficial al locului va constata la domiciliul bolnavului daca in
adevar este vorba de o boala mintala si bolnavul poate fi tratat in bune
conditiuni la domiciliul sau.
Daca insa medicul constata ca aceasta nu este posibil, va ordona internarea
bolnavului in spitalul cel mai apropiat unde va ramane pana la transferarea lui
in spitalul de specialitate*).
Pentru bolnavii periculosi lor sau celor din jurul lor internarea in spital
de specialitate este obligatorie.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru internarea smintitilor in spitale din 15
iulie 1867.
Art. 451
Persoanele afectate de boli mintale sau nervoase vor fi tratate si
ingrijite in spitalele publice pentru boli mintale si nervoase, organizate si
intretinute cu caracter de spital special, sau in case de sanatate anume
pregatite si autorizate a primi si ingriji bolnavi de acest fel.
Persoanele afectate de infirmitati mintale sau morale, precum si bolnavii
mintali deveniti cronici, se vor ingriji in azilele speciale pentru infirmii
mintali si in colonii de munca.
Art. 452
Primirea bolnavilor in spitalele de boli mintale si nervoase se va face
dupa aceleasi norme ca si in spitalele generale, cu deosebirea insa ca la
intrarea bolnavilor mintali, medicul primar sau loctiitorul sau va fi obligat
sa intocmeasca un proces-verbal de primire, in care se va consemna starea
bolnavului la intrare, identitatea lui si a persoanelor care l-au insotit,
precum si imprejurarile care au precedat si determinat internarea.
Internarea bolnavilor se aduce la cunostinta sectiei tutelare a
tribunalului local, precum si Parchetului, care vor desemna o comisiune compusa
dintr-un medic legist si doi experti psihiatri, care vor referi asupra
motivelor internarii.
Art. 453
La cererea bolnavului sau a familiei lui medicul primar este dator a
elibera din spital pe bolnavul vindecat sau pe cel ce se gaseste in situatia de
a nu fi periculos siesi sau celorlalti.
Medicul primar, insa, va retine obligator mai departe pe bolnavul care ar
putea fi periculos siesi sau celorlalti. Impotriva hotaririi medicului se va
putea apela procurorului local, care va insarcina o comisiune compusa dintr-un
medic legist si doi specialisti de boli nervoase a vizita bolnavul in spital si
a referi asupra cazului.
Transferarea unui bolnav mintal intr-un stabiliment pentru cronici nu se va
putea face decat numai dupa indeplinirea formalitatilor internarii de durata
sau dupa ce medicul constata ca bolnavul nu are nevoie de ospitalizare in
spital special pentru bolnavi mintali si nervosi.
Eliberarea unui bolnav criminal nu se va putea face decat dupa completa lui
insanatosire si dupa ce o comisiune compusa din procurorul local, medicul
legist al parchetului si medicul primar care ingrijeste bolnavul va hotari
asupra cazului si va stabili conditiunile in care bolnavul va trebui sa
traiasca in viitor.
Art. 454
Infirmii mintali, precum si bolnavii mintali deveniti cronici, vor fi
transferati in stabilimentele psihiatrice anume organizate, cum sunt: coloniile
familiare, coloniile de munca, azilele de infirmi, azilele de siguranta etc.,
unde li se va continua cura si ingrijirea in conditiunile cele mai potrivite
starii lor.
Spitalele, precum si azilele vor avea servicii medicale ajutatoare
specialitatii psihiatrice si vor avea ateliere si ferme pentru terapeutica prin
munca a bolnavilor. Laboratoarele din spitalele de boli mintale si nervoase vor
fi conduse de un medic sef de laborator specializat si in psihiatrie. Acesta va
avea gradul si drepturile cuvenite unui medic primar.
Asistentii si medicii auxiliari, care formeaza ajutoarele medicului sef de
laborator, trebuie de asemenea sa se specializeze in psihiatrie.
Art. 455
Spitalele de boli mintale si nervoase, precum si stabilimentele psihiatrice
de orice fel functioneaza si ca centre de profilaxie mintala in raza
activitatii lor. Spitalul central de boli mintale si nervoase din Bucuresti se
va numi Institutul de boli mintale, nervoase si endocrinologice.
Medicii acestor institutiuni vor putea fi insarcinati a face studiile,
anchetele, evidenta si toate lucrarile privitoare la problemele de terapeutica
mintala, de profilaxie si de eugenie.
Art. 456
In ceea ce priveste ocrotirea intereselor lor materiale si ale familiilor
lor, pacientilor intrati in spitalele si stabilimentele psihiatrice li se vor
aplica dispozitiunile prescrise de legea tutelara din Codul civil si de
celelalte legiuiri in materie.
Art. 457
Stabilimentele de orice fel in care se ingrijesc bolnavii infirmi mintali
vor putea fi vizitate de procurorul tribunalului local. Constatarile sale vor
fi comunicate si autoritatii sanitare superioare.
Din punct de vedere tehnic medical aceste stabilimente vor fi inspectate de
catre organele de control si inspectiune de pe langa autoritatea sanitara
superioara.
Art. 458
Spitalele si stabilimentele de psihiatrie vor avea urmatorul personal medical:
medic primar director, care conduce si un serviciu din institutiune, medicii
primari de serviciu, medici asistenti definitivi, cate unul de fiecare serviciu
cu peste 150 paturi, medici secundari si auxiliari, iar ca personal ajutator
vor avea: primi ingrijitori, ingrijitori sau ingrijitoare de sectii,
ingrijitori de cl. I si II.
Institutul central de boli mintale, nervoase si endocrinologice din
Bucuresti va fi condus, din punct de vedere stiintific, de un director
stiintific, care va fi si medic primar de serviciu, iar din punct de vedere
tehnic si administrativ de un director, medic primar de serviciu.
Aceste spitale pot servi si pentru invatamant.
Art. 459
Medicul primar director si acolo unde se poate, medicii primari de la
spitalele de boli mintale au dreptul la locuinta in natura.
Au dreptul la locuinta, hrana, medicii secundari, auxiliari ca si
personalul administrativ, in conformitate cu regulamentul.
Art. 460
Spitalele si stabilimentele psihiatrice cad in sarcina bugetara a
ministerului, care va percepe de la asociatiunile judetene o cota ce se va
stabili de comun acord. Ele deservesc un teritoriu delimitat.
Art. 461
Inaintea instantelor judecatoresti expertizele psihiatrice valabile nu se
vor putea face decat de catre expertii psihiatri si medicii legisti inscrisi pe
tabloul specialistilor si cu respectarea prevederilor art. 181 alin. (2).
b) Orbii, surdo-mutii si anormalii mintali
Art. 462
Statul ocroteste pe copiii defectivi fizici si mintali, orbi, surdo-muti si
anormali mintali, de toate gradele, pana la varsta cand vor fi in masura sa-si
poata asigura existenta.
Art. 463
Statul, prin Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, va
infiinta si intretine institute speciale pentru ingrijirea si educarea copiilor
defectivi si reeducarea adultilor.
Pe langa aceste institutiuni vor functiona ateliere si terenuri de cultura,
in care tinerii din categoriile de mai sus vor invata o meserie.
Cei ce se vor dovedi needucabili, se vor transfera in azile speciale pentru
needucabili.
Art. 464
Ministerul va organiza cursuri superioare pentru personalul didactic
necesar institutelor speciale care ingrijesc de defectivi.
Art. 465
Personalul didactic al acestor institutiuni va fi numit si retribuit
conform normelor care se vor fixa.
Actualii profesori ai acestor institutii, care au diplome eliberate de
comisiunea examinatoare medico-pedagogica din tara si acei cu diplome speciale
din strainatate se mentin la tipul de salarizare la care sunt incadrati in
legea de armonizare si vor fi definitivi dupa o vechime de 5 ani, cu obligatia
de a face 18 ore saptamanal.
CAP. 3
Asistenta sociala si organizarea societatilor de binefacere
Art. 466
Asistenta sociala a indivizilor si familiilor incapabile de a se sustine
singure si obligati sa faca apel la sprijinul public*), este in sarcina
comunelor in colaborare cu societatile particulare de asistenta sociala.
Sunt societati de binefacere in intelesul acestei legi: asociatiunile
organizate in scopul de a participa la opera de ocrotire nationala si la munca
de asistenta sociala. Astfel sunt societati de binefacere, asociatiunile care
se ocupa de:
1. Ocrotirea mamei si noului-nascut.
2. Ocrotirea copiilor mici.
3. Ocrotirea tineretului.
4. Asistenta familiei dependente.
5. Asistenta copiilor parasiti.
6. Asistenta anormalilor fizici si mintali.
7. Combaterea plagilor sociale.
8. Societatile de patronaj.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru asistenta sociala din 29 iulie 1920.
Art. 467
Societatile de mai sus isi vor fixa atributiunile printr-un statut aprobat
de Minister.
Crucea Rosie a Romaniei va continua sa functioneze in conformitate cu
dispozitiunile legii sale speciale*).
------------
*) A se vedea Statutele Societatii "Crucea Rosie a Romaniei" din
13 ianuarie 1925.
Art. 468
Proiectele de buget ale tuturor organizatiilor si institutiilor sanitare si
de ocrotire, particulare, subventionate de Stat si autoritatile publice sunt
supuse controlului si aprobarii Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale, care va asigura ca subventiunile date sa fie in raport cu serviciul
real pe care institutia respectiva il aduce sanatatii publice sau ocrotirii si
sa nu intreaca in totalul lor 20% din totalul veniturilor realizate prin
mijloace proprii de acele societati ori organizatii particulare. Exceptii fac
numai institutiile care sunt indispensabile prin faptul ca tin locul unei
institutiuni sanitare si de ocrotire publice.
Art. 469
Cheltuielile de administratie (personalul administrativ, cheltuielile de
birou, incalzitul, luminatul si chiria localului administrativ) al societatilor
subventionate nu vor putea trece de 15% din bugetul anual al societatii.
Art. 470
Toate societatile vor inainta, in termen de un an, statutele, Ministerului
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care le va revizui pentru a le pune
de acord cu prevederile prezentei legi.
Art. 471
Societatile de binefacere se pot grupa in federatii pe specialitati, iar
federatiile vor forma o Uniune centrala a federatiunilor societatilor de
binefacere pe intreaga tara. Uniunea singura este autorizata sa organizeze
chete pentru adunarea de fonduri. Federatiile si Uniunea vor coordona
activitatea societatilor de binefacere, ingrijind sa se elimine cheltuielile cu
creatiuni de prisos sau nepotrivite. Impotriva hotararilor federatiei se poate
face apel la Uniune si in ultima instanta la minister.
Art. 472
Societatile de binefacere, indiferent de scopul urmarit (social, sanitar,
cultural, educational, national etc.), in afara de fondurile proprii, subventii
si cotizatii sau donatiuni de la membrii lor, nu pot face apel la contributia
benevola a publicului decat in conformitate cu prevederile acestei legi*).
------------
*) A se vedea Legea pentru reglementarea apelurilor la contributia benevola
a publicului (chete), din 8 iunie 1923.
Art. 473
In orice localitate, localuri publice sau particulare, apelul la
contributia benevola a publicului se va face in conformitate cu regulamentul
privitor la apelul la contributia benevola a publicului, numai o singura data
pe an, timp de una pana la 10 zile de catre Uniunea societatilor de binefacere,
care va stabili durata si data chetei. Uniunea societatilor este obligata a
comunica aceasta Ministerului in termen de cel putin 15 zile libere.
Art. 474
Din punct de vedere financiar, in vederea organizarii chetei, toate
societatile de binefacere se vor asocia pe judete sau pentru a forma o centrala
judeteana a operelor de binefacere. Aceasta centrala va avea dreptul de a
decide in toate chestiunile privitoare la adunarea si repartizarea fondurilor
adunate de "Centrala operelor de binefacere". Apelurile impotriva
hotararilor "Centralelor" se vor adresa Uniunii federatiilor
societatilor de binefacere. In ultima instanta, in toate cazurile de
divergenta, va decide Ministerul cu avizul Consiliului general al Ocrotirii.
Art. 475
Centralele societatilor de binefacere se vor compune din delegatul
Ministerului de Interne, seful serviciului de ocrotire sau de sanatate din
localitate, cate un delegat al celor cinci societati de binefacere care au cel
mai mare buget provenit din mijloace proprii si nu din subventii, precum si un
delegat al celorlalte societati care cer sa participe la beneficiul realizat de
cheta. Societatile beneficiare vor fi obligate sa participe in mod solidar si
efectiv la lucrarile de adunare a fondurilor.
Art. 476
Centrala societatilor de binefacere este obligata sa publice un raport
anual, precum si in presa locala, rezultatele chetei, precum si felul
repartizarii fondurilor, imediat ce se cunosc rezultatele si repartizarea a
ramas definitiva. Apelurile se pot face in termen de 8 zile libere de la
publicarea rezultatelor.
Art. 477
Nu intra in prevederile restrictive ale acestei legi:
a) Apelurile facute de institutiuni, asociatiuni sau societati ce au
personalitate juridica si de asociatiile profesionale recunoscute, adresate
exclusiv membrilor ce le compun;
b) Apelurile la contributia benevola a credinciosilor, facute sub orice
forma, din initiativa sau cu aprobarea mitropoliilor sau episcopiilor sau a
comunitatilor religioase, in biserici, manastiri, schituri, sau in cuprinsul
asezamintelor depinzand de acestea, pentru scopurile prevazute in Legea
cultelor*).
c) Apelurile la contributia benevola a publicului, facute sub orice forma
in cuprinsul asezamintelor de asistenta sociala sau nationala, in scopul
ajutorarii acelor asezaminte sau acelor ospitalizati in ele, din initiativa sau
cu aprobarea imputernicitilor directiunii ocrotirii sociale sau a serviciului
I.O.V. pentru asezamintele Statului, prefectilor de judet pentru asezamintele
judetene, a primarilor pentru ale oraselor de resedinta si a comitetelor
eforiilor sau administratiunilor respective pentru asezamintele particulare;
d) Balurile, seratele, reprezentatiunile si festivalurile organizate in
scop de binefacere, educativ, cultural sau national vor fi autorizate, in
comunele urbane resedinta, de catre primari, in celelalte comune de catre
prefectii de judete, iar in Capitala de prefectul de politie.
Tot de aceste organe se vor autoriza si loteriile sau tombolele ce obisnuit
se organizeaza cu prilejul balurilor, seratelor, reprezentatiunilor etc., cu
conditiunea ca ele sa aiba loc la aceeasi data si in acelasi local.
Autorizatiunile prevazute mai sus se vor da pe baza avizului prealabil al
organelor locale corespunzatoare (birouri de asistenta, revizorate scolare,
protoerii etc.); aceste autorizatiuni vor fi comunicate si Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
------------
*) A se vedea Regulamentul pentru pantahuze sau condice de mila, din 3
ianuarie 1880, cu modificarea din 1 iulie 1908.
Art. 478
Apelurile la contributia benevola a publicului se pot admite si in afara de
cheta anuala a centralelor, atunci cand se produc catastrofe, ca de ex.:
incendii, inundatii, cutremur de pamant etc.*). In acest caz autorizarea se va
da de Consiliul de Ministri in baza referatului Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale.
------------
*) A se vedea Legea pentru ajutorul incendiatilor si inundatilor din 30
decembrie 1890.
Art. 479
Loteriile si jocurile de noroc, de orice natura, organizate in total sau in
parte in scopul realizarii de fonduri pentru opere de asistenta sociala,
nationala etc., pe langa obligatiunea de a se conforma legilor speciale pe baza
carora pot functiona, trebuiesc sa fie autorizate de Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care va determina conditiunile de control
asupra intrebuintarii fondurilor realizate.
Pentru vanzarea biletelor de loterie se va fixa un termen limitat. In
acelasi timp nu se vor putea pune in vanzare decat biletele a cel mult trei
loterii pe intreaga tara*).
------------
*) A se vedea Legea pentru oprirea loteriilor din 20 ianuarie 1883, precum
si Legea loteriei de stat pentru asistenta satenilor din 30 mai 1906.
Art. 480
Persoanele insarcinate cu strangerea de fonduri vor avea asupra lor o
legitimatie, precum si o insigna vizibila a centralei. Legitimatia va fi
aratata la cerere oricarei persoane, precum si autoritatilor.
Art. 481
Cutiile, registrele, listele de subscriptie, carnetele de caramizi etc.,
prin care se strang fonduri, vor fi sigilate sau vizate si numerotate de
organele in drept a elibera autorizatiunile sau de imputernicitii lor.
Art. 482
Infractiunile la dispozitiunile legii de fata se vor constata de toate
organele administrative, judetene, comunale si politienesti, de inspectorii si
delegatii Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, de membrii
comitetelor judetene de asistenta, precum si de imputernicitii autoritatilor
care si-au dat avizul pentru autorizare, prin incheiere de procese-verbale care
vor face dovada pana la inscrierea in fals.
Art. 483
Acei care vor face apel la contributia benevola a publicului, in afara de
prevederile acestei legi, se vor pedepsi cu amenda pana la 50.000 lei si in caz
de recidiva cu inchisoare de la 5 - 30 zile.
Ei se vor urmari si judeca dupa procedura prevazuta de legea pentru
instructiunea si judecarea flagrantelor delicte (Legea micului parchet)*).
Comitetele societatilor, institutiunilor sau asociatiunilor care nu se vor
conforma dispozitiunilor prevazute de legea de fata, sau care fara aprobarea
prealabila a organelor care au eliberat autorizatiunea, vor fi hotarit
intrebuintarea fondurilor sau obiectelor adunate pe calea apelului la
contributia benevola a publicului, in alt scop decat acela pentru care au fost
autorizate, vor putea fi dizolvate de Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, cu avizul Comitetului central al asistentei sociale sau a
delegatiunii sale permanente.
Persoanele din comitetele astfel dizolvate nu vor mai putea fi realese.
In toate cazurile prevazute mai sus apelul la contributia benevola a
publicului va fi oprit de organele Ministerului Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, cu concursul autoritatilor politienesti si administrative
locale, iar sumele stranse pana la data opririi apelului se vor face venit pe
seama "Uniunii societatilor de binefacere".
------------
*) A se vedea Legea micului parchet din 13 aprilie 1913.
TITLUL IV
Despre administratiunile indepedente din spitale, Asezamintele Eforiei
Spitalelor Civile din Bucuresti si ale casei spitalelor Sf. Spiridon din Iasi
CAP. 1
Art. 484
Eforia Spitalelor civile din Bucuresti si Epitropia Generala a Casei
Spitalelor Sf. Spiridon din Iasi se vor gospodari fiecare de catre o
administratie, in conformitate cu asezamintele lor de fundatiune si
testamentele fondatorilor, sub privegherea Ministerului Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale*).
Fiecare din aceste administratiuni se compune din cate 3 membri, care se
numesc "Efori" pentru cea din Bucuresti si "Epitropi
Generali" pentru cea din Iasi.
Unul din membri va fi medic si se va ocupa in special cu controlarea
serviciilor spitalicesti si va supune odata pe luna colegilor sai o expunere
detailata despre starea spitalelor si necesitatile lor.
Nici un medic in serviciul acestor asezaminte nu va putea fi numit sau
delegat ca Efor sau Epitrop.
Eforii Spitalelor civile din Bucuresti si Epitropii Generali ai Casei Sf.
Spiridon din Iasi se numesc in conformitate cu actele de fondatiune a acestor
asezaminte pe termen de 5 ani, prin Decret Regal de catre Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. Ei vor primi o diurna din fondul
institutiunilor respective.
Eforii si Epitropii alcatuiesc bugetele acestor institutiuni, care insotite
de o situatiune financiara anuala a casei, dupa ce se cerceteaza si se aproba
de Ministrul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se supun votului Adunarii
deputatilor.
------------
*) A se vedea Legea pentru Eforia spitalelor civile din 17 octombrie 1864,
si regulamentele din 16 ianuarie 1905 si 31 iulie 1910.
Art. 485
Eforii si Epitropii Generali administreaza spitalele si in * tiunile Legii
contabilitatii publice*), se vor aplica si acestor institutiuni.
Bunurile imobile se administreaza de Efori si Epitropii Generali dupa
regulile stabilite pentru administratia bunurilor si domeniilor Statului.
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale supravegheaza aceste administratiuni,
pentru ca averile lor sa fie intrebuintate conform hrisoavelor, testamentelor
si actelor de fondatiune.
Regulamentele de administratie se vor face de Efori pentru asezamintele
spitalelor civile din Bucuresti si de Epitropi pentru acelea ale Casei Sf.
Spiridon din Iasi, dupa ce se va lua si avizul colegiului medical respectiv.
Aceste regulamente se vor supune de catre Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale sanctiunii Regale.
------------
*) A se vedea Legea contabilitatii publice din 31 iulie 1929.
Art. 486
Functionarii administrativi, precum si personalul silvic, eclesiastic si
medical, afara de cei ce se recruteaza pe baza de concurs, potrivit legii de
fata, se numesc in conformitate cu Statutul functionarilor publici*). Ei sunt
supusi normelor de disciplina prevazute in statut si sunt justitiabili de
comisiunea de disciplina instituita pe langa Eforie conform statutului. Se
excepteaza personalul medical superior (medici primari, medici primari de
consultatii, medici de servicii mixte, prosectori etc.), numiti cu titlu
definitiv, carora li se vor aplica dispozitiunile Legii sanitare in
conditiunile prezentei legi.
Profesorii de clinica la catedrele avand servicii la spitalele Eforiei
Spitalelor Civile, la Bucuresti si Epitropia Sf. Spiridon la Iasi, vor fi
numiti medici primari directori la serviciile respective pe baza numirii lor la
catedra corespunzatoare.
Aceste servicii vor pastra denumirea de Institute clinice si vor cuprinde
toate sectiunile si laboratoriile atasate lor.
Profesorii de clinici, medicii primari ai asezamintelor Eforiei Sf.
Spiridon, pentru abateri de la indatoririle lor, vor fi supusi jurisdictiei
comisiei Ministerului de Instructie in conformitate cu Legea invatamantului
superior*).
In cazurile de mai sus, Eforia Spitalelor Civile si Epitropia Sf. Spiridon
vor putea cere trimiterea lor in judecata. In aceste cazuri comisiunea de
judecata instituita conform dispozitiunilor Legii invatamantului superior, va
cuprinde si un profesor universitar facand parte din Colegiul Medical al
institutiunilor respective, desemnat prin tragere la sorti, care va inlocui pe
unul din membrii ei.
Actualele servicii de obstetrica si ginecologie de la Epitropia Sf.
Spiridon din Iasi (Institutul Gr. Ghica-Voda) vor forma impreuna Institutul
clinico-obstetrical, care va fi pus sub directiunea profesorului de clinica
obstetricala de la acea facultate.
Actualele sectiuni ale Clinicii stomatologice de la Spitalul Coltea si
anume:
I. Sectiunea de patologie si terapeutica buco-dentara.
II. Sectiunea de chirurgie maxilo-faciala.
III. Sectiunea de proteza restauratrice buco-dentara,
vor forma impreuna Institutul Clinico-Stomatologic. Aceste sectiuni vor fi
conduse de conferentiarii insarcinati cu predarea cursurilor de specialitate
respectiva, avand gradul de medici primari de consultatii.
------------
*) A se vedea Legea pentru Statutul functionarilor publici din 19 iunie
1923, cu modificarea din 26 iunie 1930.
*) A se vedea Legea invatamantului superior din 24 martie 1912.
Art. 487
Medici Eforiei Spitalelor Civile si Epitropiei Sf. Spiridon in afara de
profesorii universitari de clinica de mai sus, se voi numi pe baza de concurs.
Organizarea concursurilor se va regulamenta de Efori pentru Eforia
Spitalelor Civile din Bucuresti si de Epitropii Generali pentru Casa Spitalelor
Sf. Spiridon din Iasi, dupa ce vor fi luat avizul colegiilor medicale
respective.
Aceste regulamente vor trebui sa fie aprobate de Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si sanctionate prin decret regal*).
Pentru locurile de medici primari de serviciu sau de consultatiuni, de sefi
de laboratoare, prosectori, radiologi, ale Eforiei sau Epitropiei Sf. Spiridon
din Iasi publicarea concursului va avea loc cu patru luni inainte de data
tinerii lui.
Concursurile Eforiei se vor tine in Bucuresti, in localul Eforiei,
concursurile Epitropiei la Iasi in localul Epitropiei.
Juriul va fi compus din 2 medici primari de servicii ai institutiunilor
respective, alesi prin tragere la sorti de colegiul medical, 2 delegati ai
consiliului Facultatii de medicina respectiva si un delegat al Ministerului
Sanatatii, din consiliul general al sanatatii si ocrotirii.
Toti acesti membri vor fi alesi din specialitatea respectiva, iar in lipsa,
din specialitatile inrudite.
Unul din delegatii Facultatii de medicina va fi profesor de anatomie
patologica, microbiologie, medicina experimentala, igiena sau patologie
generala.
Atat Eforia, Epitropia, cat si Facultatea de medicina si Ministerul vor
desemna cate un supleant dupa aceleasi norme.
In cazul cand unul din membrii juriului s-ar afla in neputinta de a mai
continua lucrarile concursului, se va inlocui imediat printr-un alt membru,
delegat dupa aceleasi forme si de acelasi corp carui apartine membrul
impiedicat.
Candidatii la concursul de medic primar de serviciu si de primar de
consultatiuni, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditiuni:
Sa fie cetatean roman; sa fi functionat timp de 3 ani in calitate de medic
secundar cu concurs la Eforia Spitalelor Civile, Epitropia Sf. Spiridon, sau in
spitalele Statului, sau sa aiba 6 ani de libera practica a medicinii in tara si
sa dovedeasca ca a lucrat in specialitatea respectiva. Timpul acesta se reduce
la 4 ani pentru medicii care au fost timp de 3 ani interni cu concurs in
spitalele Eforiei sau Epitropiei sau interni cu concurs ai spitalelor din
Paris. Vor beneficia de aceeasi reducere sefii de lucrari, asistentii sau
preparatorii clinicilor Facultatilor de Medicina, care au functionat 3 ani in
atari posturi. Timpul acesta va fi socotit numai de la data obtinerii titlului
de doctor in medicina.
Posesorii diplomelor de specialitate vor fi primiti in aceleasi conditiuni
ca si medicii secundari.
Concursurile de medici primari de servicii vor consta din urmatoarele
probe:
a) Pentru locurile de medicina interna si specialitati inrudite, dintr-o
proba de titluri si lucrari, doua probe clinice si o proba clinica de
terapeutica si doua probe de laborator;
b) Pentru locurile de chirurgie si specialitati inrudite, dintr-o proba de
titluri si lucrari; doua probe clinice, doua probe tehnica operatoare;
c) Pentru specialitatile de radiologi, sefi de laboratoare si prosectori
probele de clinica se vor inlocui prin probe din specialitatea respectiva.
------------
*) A se vedea regulamentele pentru concursurile de medici, din 31 iulie
1911 si din 1 aprilie 1927.
Art. 488
Orice abatere a personalului medical, cu titlu definitiv, se va sanctiona
dupa normele generale prevazute pentru medicii Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale prin legea de fata.
Eforii si epitropii vor putea aplica pedepsele de competinta Ministrului.
Pentru abateri mai grave, personalul medical din aceasta categorie va fi
deferit comisiunii disciplinare a Ministerului, la cererea Eforiei sau
Epitropiei Sf. Spiridon.
In acest caz comisiunea se va constitui cu medici trasi la sorti de
colegiul medical al Eforiei sau Epitropiei in locul medicilor de spitale
prevazuti in lege. Un functionar revocat nu mai poate fi primit in serviciul
acestor administratiuni, nici chiar pe baza unui nou concurs.
Pentru personalul medical neavand titlu definitiv sau numit pe timp
limitat, aplicarea tuturor pedepselor disciplinare este de competinta eforilor
sau epitropilor.
Art. 489
Numirile in functiunea de medic secundar din spitalele Eforiei si
Epitropiei Sf. Spiridon se vor face pe un timp limitat de 4 ani pe baza unui
concurs ce se va tine cu acelasi juriu ca la medicii primari prevazuti mai sus.
Concursurile de medici secundari se vor publica in fiecare an pentru
locurile vacante la data publicarii concursului; vacantele ce s-ar ivi dupa
publicarea concursului, insa inainte de inchiderea registrului pentru
inscrierea candidatilor, se vor putea trece in publicatiunile facute.
Probele si normele concursului se vor detalia printr-un regulament facut de
Eforie sau Epitropie.
Art. 490
Concursul de medici pentru spitalele mixte se va tine dupa normele
stabilite prin regulamentul care va detalia probele ce trebuiesc tinute. Juriul
va fi acelasi ca la medicii primari.
Art. 491
Numirile definitive ale medicilor acestor institutiuni se fac prin Decret
Regal, dupa recomandarea adresata de Efori si Epitropi catre Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale in conformitate cu dispozitiunile legii de
fata.
Transferarile prin consimtamant reciproc sau la locuri vacante, pentru
posturile de medici primari de servicii, consultatiuni, sefi de laborator,
radiologi sau prosectori, sunt interzise. De asemenea transferarile de la
posturile de medici primari de consultatiuni, la posturile de medici primari de
servicii, chiar in aceeasi specialitate.
Medicii secundari pot fi transferati in locurile de aceeasi specialitate ce
ar deveni vacante in timpul stagiului lor, in conditiunile ce vor fi
determinate prin regulament.
Casarea unui concurs nu se poate face decat de catre Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si numai cu avizul Comisiunii administrative.
Eforia va putea fi reprezentata printr-un delegat care va arata conditiunile in
care s-a facut concursul si daca sunt sau nu motive de casare.
Art. 492
Toate veniturile Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti si ale Epitropiei
Sf. Spiridon din Iasi, precum si cele provenite din taxele de ingrijire ale
bolnavilor din spitale, se vor putea urmari in conformitate cu Legea de
urmariri a Statului*).
Pentru taxele de ingrijire ale bolnavilor din spitale, debitele stabilite
de aceste autoritati vor constitui titlul executor cerut de lege.
Taxele de intretinere, operatii, pansamente, analize, radiografii si orice
alte tratamente, atat in sectiunile de sanatoriu, cat si in sectiunile de
spital, stabilite de Eforia Spitalelor Civile si Epitropia Sf. Spiridon din
Iasi, se vor incasa numai prin administratorii spitalelor respective.
Pentru paturile cu caracter de sanatorii, medicii primari si personalul
medical vor avea dreptul la o cota ce se va stabili prin regulament.
Este cu desavarsire interzisa incasarea de orice taxe de catre personalul
administrativ sau medical, functionand in spitalele, sanatoriile si
institutiunile Eforiei si Epitropiei Sf. Spiridon, sub orice forma si sub orice
titlu, in afara de taxele stabilite de Eforie sau Epitropie si incasate prin
administratia spitalului.
Orice abatere de la aceasta dispozitie, afara de sanctiunile disciplinare,
va fi pedepsita potrivit dispozitiunilor art. 144 din Codul penal si
justitiabila de instantele de drept comun.
------------
*) A se vedea Legea pentru urmarirea veniturilor statului din 1 august
1921.
Art. 493
Eforia Spitalelor Civile si Epitropia Sf. Spiridon vor mentine la
dispozitia Ministerului Instructiunii, pentru facultatile de medicina,
serviciile de clinica astazi in fiinta.
Ministerul Instructiunii va suporta cheltuielile de functionare si
intretinere a tuturor serviciilor de clinica in fiinta astazi.
Pe viitor orice serviciu de spital sau consultatii, devenit vacant in
spitalele Eforiei din Bucuresti sau Epitropiei Sf. Spiridon din Iasi, va fi pus
la dispozitia Ministerului Instructiunii pentru facultatea de medicina
respectiva, care va trebui sa se pronunte in interval de 2 luni, daca are
nevoie si intelege sa-l utilizeze pentru trebuintele serviciilor sale de
clinica.
In caz afirmativ Ministerul Instructiunii, in interval de o luna, va trebui
sa comunice in scris Eforiei sau Epitropiei ca intelege sa suporte toate
cheltuielile de instalare, functionare si intretinerea bolnavilor din serviciul
respectiv, obligandu-se la acoperirea de indata a acestor cheltuieli si
trecerea lor in bugetul imediat urmator.
Destinatiunea ce se va da in cazurile de mai sus serviciilor vacante va fi
stabilita de acord cu Eforia sau Epitropia.
Aceeasi procedare se va intrebuinta si pentru serviciile vacante pe care
facultatea de medicina ar cere sa se ataseze serviciilor de clinica existente.
Dispozitiile de la articolul acesta sunt aplicabile pentru toate serviciile
vacante la promulgarea prezentei legi.
Orice creare de servicii noi de clinica in spitalele Eforiei sau Epitropiei
Sf. Spiridon, care ar reclama constructii, investitiuni si amenajari noi, nu se
va putea face in spitalele acestor institutiuni, fara ca Ministerul sa acopere
in intregime, atat cheltuielile de constructiuni, investitiuni si amenajari,
cat si cheltuielile pentru intretinerea bolnavilor.
Functionarea serviciilor de clinica, atributiunile personalului, precum si
relatiunile dintre administratiile spitalelor si acest personal, se vor stabili
printr-un regulament facut de Eforie, in acord cu Ministerul Instructiunii
Publice.
Serviciile de spitale si consultatiuni ramase vacante dupa indeplinirea
formalitatilor de la articolul de mai sus vor fi scoase la concurs si ocupate
in conformitate cu dispozitiunile legii de fata, Eforia si Epitropia avand insa
dreptul de a le suprima sau contopi cu alte servicii.
Art. 494
Numarul posturilor de medici primari, medici secundari, medici de consultatii,
radiologie si laboratoare in serviciile din spitalele Eforiei si Epitropiei Sf.
Spiridon, este cel in fiinta, in bugetul anului 1930.
In afara de cadrul personalului medical, astazi existent si figurand in
statele bugetare sau suplimentare ale anului 1930, nici un post de medici
primari, medici secundari, medici de consultatii, medici radiologi sau sefi de
laborator, nu se vor mai putea infiinta fara o lege speciala.
Serviciile mixte la data vacantei de medici primari respectivi vor putea fi
transformate in servicii de specialitate.
Art. 495
Medicii primari ai Eforiei si Epitropiei generale vor forma cate un colegiu
medical, care va servi de Corp Consultativ medical al administratiilor
respective.
Aceste colegii se vor convoca de Efori sau de Epitropi de cate ori va cere
trebuinta si vor fi consultate in toate cazurile in care reglementele cer
avizul lor.
Art. 496
Medicii Eforiei din Bucuresti sau Epitropiei din Iasi care ar contracta o
boala sau o infirmitate ce-i face incapabili de buna indeplinire a serviciului,
se vor pune in retragere din oficiu, cu dreptul de pensiune ce le recunoaste
Legea generala de pensiuni*). Boala sau infirmitatea se va constata de o
comisiune compusa in acelasi mod ca si comisiunea de judecata.
Medicii din spitalele Eforiei se vor pune la retragere obligatoriu oricare
ar fi numarul de ani serviti la varsta in care sunt pusi in retragere medicii
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Se face exceptiune pentru medicii care sunt in acelasi timp si profesori de
clinica, al caror termen de retragere obligatoriu ramane acel fixat de Legea
instructiunii publice pentru profesorii universitari*).
Medicii si farmacistii spitalelor din Bucuresti si ai Epitropiei Sf.
Spiridon din Iasi, care in exercitiul functiunii lor au contractat maladii din
care a rezultat pentru ei incapacitate de serviciu sau moarte, indiferent de
numarul anilor de serviciu, avand sau neavand anii ceruti de regulamentul
pensiilor, vor primi din cassa respectiva ca pensiune leafa intreaga ce au
avut, reversibila asupra familiei, in conformitate cu prescriptiunile
regulamentului respectiv al acestor administratiuni.
Constatarea cauzei mortii sau incapacitatii de lucru se va face conform
prescriptiunilor Legii si regulamentului de pensiuni al Statului.
------------
*) A se vedea Legea generala de pensiuni din 15 aprilie 1925, cu
modificarile din 15 mai 1928 si 20 august 1929 la ordinea cronologica.
*) A se vedea Legea de organizare a Ministerului de Instructie si Culte din
1 iulie 1930.
Art. 497
Toate dispozitiunile din prezenta lege nu privesc Eforia Spitalelor Civile
din Bucuresti, nici Epitropia Generala a Casei Sf. Spiridon din Iasi,
exceptandu-se dispozitiunile prevazute la art. 1.
PARTEA IV
Resurse financiare
TITLUL I
Fondul general sanitar si de ocrotire
CAP. 1
Dispozitiuni generale
Art. 498
Se infiinteaza un Fond general sanitar si de ocrotire pus sub administratia
unei regii autonome denumita "Regia Autonoma a Fondului Sanitar si de
Ocrotire".
Art. 499
Scopul acestui Fond este in primul rand de a servi la intretinerea si
ingrijirea bolnavilor saraci in spitale si sanatorii, la aprovizionarea cu
medicamente si material sanitar a bolnavilor lipsiti de mijloace si la
ingrijirea copiilor parasiti. In al doilea rand de a contribui la
constructiuni, reparatiuni, amenajari, inzestrari si intretinere de asezaminte
si institutiuni sanitare si de ocrotire, precum si la executare de lucrari de
salubritate publica, de interes general sau local, de a contribui la asistenta
invalizilor, orfanilor si vaduvelor de razboi si, in fine, de a contribui la
actiunea de combatere a bolilor sociale. Contributia la lucrarile edilitare se
va face pe cale de subventiuni sau de imprumuturi acordate autoritatilor
locale, precum si altor institutiuni publici sau de binefacere cu scop sanitar
sau de asistenta sociala.
Art. 500
Fondurile speciale, bunurile, proprietatile de orice natura, precum si
fundatiunile apartinand Ministerului sau serviciilor sanitare si de ocrotire,
pendinte de el, oricare ar fi provenienta si scopul lor, vor depinde in viitor
de Fondul general sanitar si de ocrotire si vor fi administrate de Regia
Autonoma a acestui Fond.
CAP. 2
Constituirea fondului
Art. 501
Pentru realizarea scopului sau se destina fondului general sanitar si de
ocrotire urmatoarele venituri:
a) Venituri proprii
1. Venitul loteriei de Stat si al jocurilor de noroc.
2. Venitul fondurilor averilor si fundatiunilor administrate de "Regia
Autonoma".
3. Cota de 70% din taxele pentru autorizarea vanzarii produselor
medicamentoase, straine sau indigene.
4. O cota de 90% din veniturile nete ale monopolului stupefiantelor si
medicamentelor continatoare de stupefiante, sub orice forma si in orice doza.
5. Veniturile spitalelor, ospiciilor si altor institutiuni sanitare si de
ocrotire de Stat, provenite din taxele de ingrijire.
6. Taxele pentru viza medicala a lucratorilor straini care intra in tara, precum
si a vaselor plutitoare care ating pentru prima oara un port romanesc.
7. Taxa ce se va percepe pentru fiecare autorizatiune de transmitere intre
vii a farmaciilor si a drogheriilor.
Cuantumul acestei taxe va fi de 30% asupra valorii locative a proprietatii
farmaciei sau drogheriei respective, atat in ce priveste dreptul real, cat si
in ce priveste dreptul imobiliar.
Acest cuantum se va fixa de organele fiscului.
8. Veniturile intreprinderilor autorizate de lege in folosul fondului.
9. Orice alte venituri intamplatoare, legate si donatiuni, sau neprevazute,
cum si acele pe care legi viitoare le vor destina acestui fond.
b) Contributiuni din partea Statului
1. Subventiune anuala acordata de Stat din bugetul sau.
2. Cota anuala pe care Directia Generala P.T.T. este obligata a varsa in
schimbul inlocuirii timbrului de asistenta.
Art. 502
Toate veniturile se vor consemna la Casa de Depuneri si Consemnatiuni, pe
seama si la dispozitia fondului general sanitar si de ocrotire, recipisele
respective trimitandu-se Casei Fondului.
CAP. 3
Gestiunea Fondului
Art. 503
Gestiunea Fondului general sanitar si de ocrotire se va tine deosebit de
aceea a Ministerului sau altor Case si fonduri speciale, cu respectarea
dispozitiunilor Legii contabilitatii publice*) privitoare la regiile autonome.
Ea se va verifica semestrial de o comisiune compusa din: un delegat al
inaltei Curti de conturi, un delegat al Ministerului de Finante si un delegat
al Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
------------
*) A se vedea Legea asupra contabilitatii publice din 31 iulie 1929.
Art. 504
Sumele de bani apartinand acestui Fond se vor pastra, pana la
intrebuintarea lor, la Casa de Depuneri si Consemnatiuni.
Veniturile si cheltuielile Fondului se vor fixa printr-un buget anual
separat, care va forma o anexa a bugetului general al Statului.
Art. 505
Acest buget se intocmeste de Consiliul de administratie al Regiei Autonome
a Fondului, cu aprobarea ministrului.
Dupa aprobarea lui de catre Camera deputatilor nici o modificare nu i se va
putea aduce pe cale de viriment decat in conditiunile prevazute de Legea
contabilitatii publice.
Art. 506
Fondul general sanitar si de ocrotire va fi repartizat prin bugetul anual,
dupa natura si importanta cheltuielilor, in urmatoarele 3 sectiuni:
1. Sectiunea pentru asistenta medicala si de ocrotire sociala.
2. Sectiunea pentru lucrari sanitare si de ocrotire sociala si pentru
subventiuni.
3. O sectiune de credit sanitar si ocrotire sociala.
CAP. 4
Intrebuintarea Fondului
a) Sectiunea asistentei medicale si a ocrotirilor sociale
Art. 507
Fondul va suporta, in limitele posibilitatilor sale, urmatoarele
cheltuieli:
1. Plata transportului si a taxelor de ingrijire si intretinere in
spitalele publice, precum si plata medicamentelor si ustensilelor sanitare
necesare, pentru bolnavii cetateni romani dovediti a fi saraci.
2. Taxele de ingrijire si costul medicamentelor pentru bolnavii de boli
contagioase si venerice, internati in spitale publice sau infirmerii.
3. Contributiunea la asistarea sanitara si materiala a invalizilor,
vaduvelor si orfanilor din razboi.
4. Spesele de ingrijire si intretinere, precum si plata medicamentelor
pentru functionarii si pensionarii Ministerului si a familiilor lor, a
medicilor oficiali si a familiilor lor, a farmacistilor, asistentelor sociale,
personalului didactic si de ingrijire medico-pedagogic, surorilor de ocrotire,
personalului infirmier si de caritate, moaselor si alt personal sanitar
auxiliar, aflat in functiuni publice, tratati in spitalele publice la clasa
corespunzatoare pozitiei lor sociale.
5. Spesele de ingrijire a celor fara patrie si a strainilor saraci care nu
vor fi pusi in sarcina vreunui Stat strain pe bazele de conventiuni sau
reciprocitate.
6. Spesele de transport si de ingrijire a trahomatosilor si celor muscati
de caini turbati, lipsiti de mijloace.
7. Contributiunea la actiunea de aparare in contra ciumei, holerei,
variolei si tifosului exantematic.
8. Ajutorarea actiunii de combaterea tuberculozei, sifilisului si malariei.
9. Taxele de ingrijire a alienatilor saraci.
In cazuri speciale Ministerul poate lua in sarcina Fondului si taxele de
ingrijire a alienatilor cronici, care necesita o ingrijire indelungata si a
caror familii nu pot face fata cheltuielilor de intretinerea lor.
10. Spesele de ingrijire a gravidelor, lehuzelor lipsite de mijloace si
care nu sunt membre ale unei corporatii, timp de 2 luni inainte si 2 luni dupa
nastere.
11. Spesele de ingrijirea, intretinerea si educatia copiilor parasiti pana
la etatea de 10 ani, intrucat nu pot fi achitate din fondul local sanitar si de
ocrotire sociala.
12. Ajutorarea coloniilor de vara.
Ajutoarele acordate din acest fond nu dispenseaza judetele, municipiile si
comunele, Casele autonome si orice alta institutie de obligatiunile impuse de
prezenta lege.
b) Sectiunea pentru lucrari sanitare si de ocrotire sociala si pentru
subventiuni
Art. 508
Subventiuni se pot acorda judetelor, comunelor, precum si institutiunilor
publice sau particulare, sanitare sau de ocrotire sociala, a caror mijloace
materiale nu sunt suficiente ca sa acopere costul lucrarilor.
Art. 509
Insuficienta mijloacelor, precum si caracterul urgent al lucrarilor se va
aprecia de consiliul de administratie al Regiei Autonome a Fondului, dupa
actele care insotesc cererea de subventiune (copii de pe buget, bilant,
procese-verbale sau alte acte constatand urgenta lucrarilor etc.).
Cererea va fi insotita si de avizul Ministerului respectiv.
Art. 510
Cuantumul subventiilor de acordat va fi hotarit de consiliul de
administratie al Regiei Autonome a Fondului, cu aprobarea ministrului, dupa
importanta lucrarilor si situatia materiala a autoritatii sau institutiei
solicitante.
Art. 511
Din cota rezervata acestei sectiuni se vor acorda ajutoare pentru
organizarea, inzestrarea si intretinerea punctelor de frontiera.
c) Sectiunea "Creditul sanitar si de ocrotire"
Art. 512
O parte a Fondului general sanitar si de ocrotire va servi pentru acordarea
de credite judetelor, comunelor si institutiunilor publice si particulare
sanitare sau de asistenta sociala pentru executarea de lucrari edilitare sau de
salubritate care intra in prevederile articolului corespunzator.
CAP. 5
Administrarea Fondului
Art. 513
Administrarea Fondului general sanitar si de ocrotire este un atribut al
Regiei Autonome a Fondului sanitar si de ocrotire. Aceasta regie are
personalitate juridica, cu dreptul de a primi orice liberalitati si de a figura
in justitie ca aparatoare sau reclamanta si putand intenta orice actiune care
priveste interesele si averea sa.
Art. 514
In afara de atributiunea de mai sus, Regia Autonoma a Fondului Sanitar si
de Ocrotire se substituie in toate drepturile si obligatiunile Casei
Sanatatii*) care privesc administrarea de fonduri si bunuri prevazute in Legea
ei de organizare din 11 aprilie 1927.
------------
*) A se vedea Legea pentru organizarea Casei Sanatatii din 12 aprilie 1927,
abrogata prin legea prezenta.
Art. 515
Plata salariilor personalului Regiei Autonome a Fondului Sanitar si de
Ocrotire se va face din bugetul Statului dupa aceleasi norme ca si pentru
ceilalti functionari ai Statului.
Cheltuielile de materiale se vor suporta din bugetul Fondului general.
Art. 516
Regia Autonoma a Fondului Sanitar si de Ocrotire este pusa sub conducerea
unui consiliu de administratie si functioneaza in conformitate cu
dispozitiunile prezentei legi.
Art. 517
Consiliul de administratie este compus din directorul general al Regiei,
directorul sanatatii si directorul ocrotirilor, ca membri de drept si din 5
membri numiti prin decret regal dupa propunerea Ministerului. In fiecare an
unul din membri, desemnat in ordinea hotarata in primul consiliu, prin tragere
la sorti, se reinnoieste. Membrul al carui mandat expira, poate fi numit din
nou.
Consiliul poate lucra cu cel putin 5 membri prezenti.
Hotararile se dau cu majoritatea absoluta a voturilor celor prezenti, in
caz de paritate decizand ministrul. Minoritatea isi va motiva parerea.
In caz de necesitate consiliul poate chema la sedinta, spre consultare,
persoane speciale si competente.
Consiliul va fi prezidat de directorul general al Regiei.
Cand ministrul sau secretarul general sunt de fata, presedintia le revine
lor de drept.
Consiliul se va convoca de ministru sau directorul general, o data pe an,
in sesiune ordinara, iar in sesiune extraordinara de cate ori va fi nevoie.
Art. 518
Directorul general este reprezentantul legal al Regiei si se numeste prin
decret regal de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Directorul general este ajutat de un subdirector general.
Art. 519
Directorul general conduce serviciile si lucrarile Regiei, administrand
interesele si bunurile ei, in conformitate cu legea si regulamentele
respective.
El executa deciziunile consiliului de administratie si orice alte
atributiuni ce-i sunt incredintate.
El poate lua orice masuri legale pentru a asigura fondurile necesare
regiei, avand dreptul a aproba orice cheltuieli necesare in limita
alocatiunilor inscrise in bugetele anuale ale Regiei.
Directorul general este raspunzator de gestiunea baneasca a fondurilor,
precum si de administrarea intereselor si bunurilor Regiei.
El este in drept a constata, personal sau printr-un delegat al sau, la fata
locului, mersul lucrarilor sau aprovizionarilor cu materiale ce se executa in
contul sau cu ajutorul Regiei, informand despre aceasta atat pe ministru, cat
si consiliul Regiei.
In absenta directorul general este inlocuit de drept in toate atributiunile
sale de subdirectorul general.
Art. 520
Recrutarea personalului tehnic si administrativ al Regiei, precum si
transferarile si inaintarile, se fac de ministru, dupa propunerea directorului
general, cu avizul consiliului de administratie, in conformitate cu Statutul
functionarilor publici*).
------------
*) A se vedea Statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923, cu
modificarea din 26 iunie 1930.
Art. 521
Legea contabilitatii publice se aplica in totul Regiei, acolo unde legea de
fata nu are dispozitiuni speciale.
Art. 522
Regia Autonoma a Fondului Sanitar si de Ocrotire cuprinde urmatoarele
directii si servicii:
1. Directia administrarii fondurilor pentru asistenta medicala si sociala,
cu urmatoarele servicii:
a) Serviciul fondului pentru ingrijirea bolnavilor saraci si a fondului
pentru asistenta sociala si pentru combaterea epidemiilor si bolilor sociale;
b) Serviciul administrarii fondurilor de subventiuni si a "Creditului
sanitar si de ocrotire".
2. Directia administrativa si de contabilitate cu urmatoarele servicii:
a) Serviciul administrarii bunurilor;
b) Serviciul de contabilitate generala.
Art. 523
Functionarii actuali ai Casei Sanatatii vor fi incadrati la Regia Autonoma
a Fondului Sanitar si de Ocrotire in functiuni echivalente gradului pe care-l
au.
Art. 524
Toate proprietatile, precum si veniturile si pretentiunile Casei Sanatatii,
cat si orice averi si drepturi patrimoniale ce s-au testat sau donat in
decursul timpurilor pentru sanatatea publica, vor fi luate in primire si urmarite
de Regia Autonoma a Fondului Sanitar si de Ocrotire, care va garanta buna
pastrare si valorificare a acestor proprietati si creante.
Art. 525
Regia Autonoma a Fondului Sanitar si de Ocrotire are dreptul de a primi
legate si a poseda bunuri si imobile. Orice legat sau donatiune facuta in
folosul Regiei e acceptata de aceasta Regie si se intrebuinteaza in ramura de
sanatate publica pe care a avut-o in vedere testatorul.
Art. 526
La deschiderea oricarui testament sau facerea unui act, prin care sa se
instituie o fundatiune sanitara sau se prevede vreun legat pentru sanatatea
publica, presedintii tribunalelor si notarii publici sunt obligati a
incunostinta despre aceasta, din oficiu, Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale.
Art. 527
La stabilirea taxelor care se percep de Minister, in favorul Regiei
Autonome a Fondului Sanitar si de Ocrotire, precum si la reglementarea
incasarilor acestor taxe, directiunile respective sunt obligate a cere si
avizul Regiei.
TITLUL II
Fondul sanitar judetean si comunal
Art. 528
Pentru a satisface necesitatile materiale ale serviciului sanitar si de
ocrotire, fiecare comuna, oras si judet va afecta o subventiune din bugetul sau
in acest scop, creandu-se fondul special local al Sanatatii si ocrotirilor
sociale.
Acestui fond se vor ingloba diferitele legate si donatiuni facute in acest
scop si se va augmenta prin afectarea unei cote din venitul net al diferitelor
institutii proprii ale comunelor, oraselor, judetelor, ca: cinematografe,
exploatari de mine si paduri, uzine electrice, fabrici de caramida, tramvaie
etc.
Se vor varsa la acest fond si toate amenzile pentru diferitele contraventii
pronuntate in baza legii si regulamentelor sanitare, precum si toate taxele platibile
la deschiderea de farmacii, drogherii, industrii insalubre si oricaror
stabilimente supuse acestor taxe, dupa cum urmeaza:
a) 5.000 - 10.000 lei de fiecare autorizatiune pentru functionarea oricarui
sanatoriu, case de sanatate sau alt asezamant privat, cu scopul de a interna
sau ingriji bolnavi, excluzand pe cele create cu scop de binefacere;
b) 5.000 lei de fiecare autorizatie pentru deschiderea de farmacii,
drogherii, depozite de medicamente, parfumerii, laboratoare de droguri si
cosmeticuri;
c) 2.000 lei pentru orice mutare sau transferare de drogherie sau farmacie;
d) 2.000 lei de fiecare autorizatie de functionare a oricarui laborator
privat pentru analize medicale;
e) 500 - 10.000 lei pentru acordarea de autorizatiuni de functionarea
stabilimentelor comerciale si industriale supuse controlului sanitar;
Art. 529
Din acest fond se vor da sumele necesare construirii, inzestrarii si
repararii institutiilor sanitare si de ocrotire, se vor achita spesele
materiale ale ambulatoriilor, dispensarelor, laboratoarelor, caselor de
sanatate si ocrotire; se vor achita spesele de intretinere ale copiilor
parasiti, defectivilor, bolnavilor incurabili, vagabonzilor si cersetorilor,
fie in institutie, fie in familii particulare; se vor achita 1/2 din taxele de
ingrijire dupa bolnavii contagiosi tratati in spitalele publice, se vor achita
toate spesele pentru profilaxia bolilor infectioase si se va contribui la
combaterea bolilor sociale, se vor afecta sumele necesare pentru protectia mamei
si a copilului, pentru bai populare, cantine scolare, se vor achita taxele de
transport ale muscatilor de caini turbati, ale alienatilor si tuberculosilor.
Acest fond se va manui separat si nici o suma nu poate fi nici afectata
altui scop, nici virata altui fond.
Acest fond este pus sub controlul regiei si intra in vigoare cu data
promulgarii acestei legi si Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale
este autorizat a fixa printr-un regulament normele de aplicare*).
------------
*) Regulamentul nu a aparut pana la 1 martie 1931.
TITLUL III
Casa de economie, credit si ajutor a personalului sanitar si de ocrotire
Art. 530
Pe langa Regia Autonoma a fondului sanitar si de ocrotire si sub dependinta
sa va functiona, ca serviciu independent de celelalte directii si servicii ale
Regiei Autonome, o "Casa de credit, economie si ajutor a personalului
sanitar si de ocrotire", care va inlocui actuala Casa de credit si ajutor
pendinte de Ministerul Sanatatii si Ocrotirilor Sociale*).
------------
*) A se vedea Regulamentul Casei de credit si ajutor pendinte de Ministerul
Sanatatii si Ocrotirilor sociale, din 29 mai 1927.
Art. 531
Aceasta Casa are de scop:
a) De a capitaliza si a face productive micile economii ale membrilor sai;
b) De a inlesni creditul prin avansuri in contul salariului;
c) De a acorda imprumuturi in contul salariului;
d) De a inlesni membrilor Casei procurarea de locuinte ieftine, efecte de
imbracaminte, incaltaminte, alimente, obiecte de gospodarie, combustibil etc.;
e) De a veni in ajutorul membrilor in cazuri fortuite, precum: boala,
nasteri, moarte, pentru diferite intamplari nenorocite;
f) De a acorda pensiuni functionarilor membri ai Casei si urmasilor lor,
care din cauza de boala sau infirmitati au fost nevoiti sa paraseasca serviciul
inainte de implinirea vreunui termen cerut de legea pensiilor;
g) De a acorda orice ajutoare in limita sumelor de care Casa va dispune,
precum: burse copiilor si orfanilor meritosi, ajutoare la maritisul fetelor
membrilor cu cel putin 4 copii sub ingrijirea lor.
Art. 532
Pot fi membri ai Casei toti functionarii de orice categorie care fac parte
din administratia centrala sau exterioara a Ministerului Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, precum si personalul tehnic al institutiunilor sanitare si
de ocrotire de sub controlul Ministerului.
Art. 533
Casa va fi administrata de un consiliu compus din:
a) Subdirectorul general al Regiei Autonome a fondului sanitar si de ocrotire;
b) Trei membri alesi de adunarea generala a membrilor Casei, confirmati de
ministru;
c) Trei membri numiti direct de ministru.
Presedintele consiliului este numit de ministru.
Confirmarile si numirile se fac pe termen de trei ani, prin decret regal.
Consiliul poate lucra valabil si cu cinci membri, hotararile luandu-se cu
majoritatea absoluta a voturilor celor prezenti, in caz de paritate decizand
votul presedintelui.
Art. 534
Atributiunile consiliului de administratie sunt:
a) Aproba bugetul anual al Casei;
b) Fixeaza dobanzile ce Casa va percepe pentru avansurile si imprumuturile
acordate membrilor, precum si asupra oricaror imprumuturi acordate de orice
natura ar fi ele;
c) Fixeaza dobanda ce se va plati pentru sumele depuse Casei sub orice
forma ar fi ele;
d) Hotaraste asupra cererilor de ajutoare facute de catre membrii Casei;
e) Hotaraste cuantumul pensiunii de acordat membrilor functionari sau
urmasilor lor;
f) Hotaraste asupra fondurilor Casei ramase disponibile;
g) Se pronunta asupra primirii sau respingerii donatiunilor si legatelor
facute Casei;
h) Ia cunostinta la fiecare sfarsit de luna de situatiunea fondurilor si de
operatiunile facute in cursul lunii;
i) Se pronunta asupra oricarei chestiuni ce i se va supune si pentru care
s-ar cere un vot al consiliului de administratie;
j) Hotaraste asupra procurarii de locuinte ieftine, imbracaminte,
incaltaminte si orice alte articole de prima necesitate.
Hotararile consiliului sunt definitive.
Art. 535
Lucrarile curente ale Casei vor fi rezolvate de subdirectorul general al
Regiei Autonome a fondului sanitar si de ocrotire.
Art. 536
Fondurile proprii ale Casei se vor alimenta din:
a) Dobanzile de la avansurile si imprumuturile asupra salariilor membrilor,
cum si de la imprumuturile pentru procurarea de locuinte sau oricare alte
imprumuturi:
b) Donatiuni sau legate;
c) Suma ce se va inscrie in fiecare an in bugetul Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale sau altor institutiuni, ca subventie;
d) Din orice alte venituri neprevazute.
Art. 537
Asupra intrebuintarii acestor fonduri hotaraste consiliul de administratie,
prin bugetul anual al Casei.
Art. 538
Casa va avea urmatoarele sectii:
1. O sectie de contabilitate.
2. O sectie de cassierie.
3. Un birou de secretariat si arhiva.
Art. 539
Fondurile actualei Case de credit si ajutor a Ministerului Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale trec de drept, de la data promulgarii acestei
legi, in administratia Casei de economie, credit si ajutor a personalului
sanitar si de ocrotire.
Art. 540
Orice sume datorate Casei, drept cotizatiuni, avansuri, rate de imprumuturi
etc., se vor trece in mod obligator si pe raspunderea personala a sefului
autoritatilor din ale caror bugete sunt platiti membrii debitori, in statele
respective de salarii si se vor retine de institutia financiara platitoare,
conform tablourilor comunicate de Casa.
Aceste retineri se varsa apoi lunar la Casa de depuneri pe seama Casei de
credit, careia se inainteaza recipisele respective.
Art. 541
Toate operatiunile Casei de economie, credit si ajutor a personalului
sanitar si de ocrotire, ca si orice acte incheiate pentru unul din scopurile
sale, sunt scutite de orice taxe si impozite catre Stat, judet sau comuna.
Art. 542
Prin regulament, intocmit de consiliul de administratie si aprobat de
ministru, se vor dezvolta dispozitiunile prevazute mai sus.
PARTEA V
Dispozitiuni finale si tranzitorii
Art. 543
Ori de cate ori se intrebuinteaza in legea de fata cuvantul
"Minister" fara alta indicatiune, se va intelege Ministerul Muncii,
Sanatatii si Ocrotirilor Sociale.
Art. 544
Dispozitiunile prezentei legi, care implica noi sarcini pentru Stat, judet
sau comuna, se vor aplica numai pe masura posibilitatilor bugetare.
Art. 545
Directiunea statisticii generale a Statului prevazuta la art. 162 si 163
ale Legii de organizare a ministerelor*), se suprima. Serviciul demografic
trece la directiunea ocrotirii, ramanand in stransa legatura de colaborare cu
Institutul statistic.
Casa Sanatatii infiintata prin Legea de organizare din 11 aprilie 1927 se
desfiinteaza.
------------
*) A se vedea Legea de organizarea ministerelor din 2 august 1929, cu
modificarea 3 ianuarie 1930.
Art. 546
Serviciul de economat se transforma in Economatul Ministerului, condus de
un director.
Serviciul personalului va fi condus de un medic. Pentru timpul cat seful personalului
va fi un functionar administrativ, conducatorul de drept al acestui serviciu va
fi subdirectorul sanatatii.
Art. 547
Directorii si subdirectorii sanatatii si ai ocrotirii, ca si sefii de
servicii tehnice din aceste directiuni, se recruteaza dintre persoane
specializate in domeniul respectiv. Ei au dreptul de a primi o prima lunara de
specialitate, atunci cand nu ocupa nici o alta functiune publica.
Art. 548
Delimitarea plasilor sanitare, ca si fixarea circumscriptiilor medicilor comunali,
se va face prin decizie ministeriala, pe baza rapoartelor medicilor primari de
judete.
In mod tranzitoriu si pana la completarea locurilor de igienisti de plasa,
posturile acestea vor fi suplinite de unul din actualii medici sanitari
definitivi.
Art. 549
Practica dentara este un atribut exclusiv al medicilor specializati in
stomatologie.
Dentistii confirmati in urma dispozitiunilor legii din 1924, precum si acei
care au obtinut autorizatie definitiva a Directiunii generale sanitare inainte
de promulgarea legii din 1923 isi pastreaza drepturile castigate*).
Se acorda dreptul de libera practica a dentisticii reduse, o data pentru
totdeauna, acelora care avand bacalaureatul, au urmat timp de 4 ani studii
universitare, au obtinut diploma de specialitate in dentistica si care au
inaintat cererea de autorizare la minister inainte de promulgarea legii de
fata.
Dentistii admisi la 1923 si infirmati in baza legii de revizuire din 1924
vor putea obtine dreptul de libera practica a dentisticei reduse, daca vor urma
cursurile si lucrarile special organizate de minister, cu concursul
facultatilor de medicina, care au invatamant stomatologic.
Invatamantul acesta va dura un an scolar. Cei reusiti la examenul final vor
obtine diploma de dentistica redusa. Cursurile se vor incepe cu anul scolar
1930/1931.
Pentru a putea fi admis la aceste cursuri, solicitatorul trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditiuni:
1. Sa fie cetatean roman.
2. Sa fi avut o practica intr-un cabinet dentar de 8 ani la 1923 si de 15
ani la promulgarea prezentei legi, socotita aceasta practica de la varsta de 20
ani.
Asupra situatiei din 1923 nu se primesc alte dovezi decat cele prezentate
Ministerului cu ocazia admiterii la examenul tinut in acel an.
Dentistii infirmati in baza legii din 1924, care la promulgarea legii de
fata au implinit varsta de 42 ani, dovedind acest fapt cu acte originale, vor
fi scutiti de cursuri si vor obtine libera practica a dentisticei reduse, daca
vor reusi la examenul ce se va organiza de minister, cu concursul facultatii de
medicina din Bucuresti, in luna octombrie 1930. Candidatii vor trebui sa
indeplineasca si conditiunile fixate la punctul 1 si 2 al articolului de fata.
Cei respinsi la acest examen se vor putea inscrie la cursurile prevazute la
alin. 4 al acestui articol.
Dentistii infirmati in urma legii din 1924, care nu intra in prevederile
alin. precedent, ca si cei ce vor fi respinsi la examenul final al cursurilor
prevazute la alin. 4, vor ramane definitiv in categoria tehnicienilor dentari.
Contravenientii la dispozitiunile articolului de fata, privitor la practica
dentara, se vor pedepsi cu 10.000 pana la 100.000 lei amenda, confiscarea
instalatiunii dentare si inchiderea cabinetului, iar in caz de recidiva, cu
amenda dubla si inchisoare de la 1 - 3 luni.
Nici un medic sau dentist autorizat nu va putea avea decat un singur
cabinet dentar.
------------
*) A se vedea Legea pentru exercitiul dentisticei din 6 martie 1923, cu
modificarea ulterioara.
Art. 550
Medicii si functionarii de orice categorie din functiunile depinzand de
Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care se vor gasi
functionand, la promulgarea legii de fata, cu titlu definitiv, pe baza de
concurs, examene de capacitate sau in baza altor dispozitiuni din legile
anterioare, raman definitivi, pastrandu-si locurile lor cu drepturile ce acorda
legea de fata functionarilor definitivi numiti in puterea ei.
Isi pastreaza de asemenea drepturile castigate in baza legilor anterioare
si celalalt personal ca: farmacisti, chimisti, ingineri sanitari, profesori
medico-pedagogi, asistente sociale, oficianti sanitari, agenti sanitari, surori
de caritate, surori de ocrotire, moase si infirmiere, care se vor gasi functionand
la promulgarea prezentei legi in vreunul din serviciile sau institutiile
pendinte de Minister.
Medicii demisionati vor putea fi reprimiti in serviciu in locurile vacante
cu drepturile ce au avut anterior demisiunii. Cererile lor vor fi inaintate si rezolvate
in conformitate cu dispozitiile legii de fata.
Art. 551
Actualilor medici primari definitivi de specialitate, precum si celor care
raman definitivi pe baza prezentei legi, li se acorda dreptul de libera
practica a specialitatii fara alte conditiuni.
Art. 552
Toate confirmarile in serviciu, facute in baza prezentei legi, se vor face
de catre ministru, prin decret regal, in urma avizului comisiunii
administrative.
Pana la termenul cand facultatile de medicina vor elibera diplome de
specialisti, se admite prezentarea la examenul de capacitate si medicilor cu
cel putin 5 ani vechime in specialitate.
Conferirea titlului si drepturilor de specialist in baza vechimii in
serviciu sau specialitate, privind medicii oficiali, se va face de comisiuni
alcatuite in conformitate cu art. 204, judecand titlurile si activitatea
candidatilor si instituind, in caz de nevoie, un examen probatoriu.
Se ratifica toate delegatiunile date de Minister de la data de cand nu a
mai fost convocat Consiliul sanitar superior si pentru care legile si
regulamentele anterioare cereau ca sa fie facute de acest Consiliu.
Art. 553
Actualii sefi ai serviciilor ministeriale locale, numiti definitivi in baza
hotararii comisiei administrative, se confirma definitivi in functiunea ce
ocupa si in drepturile lor.
Actualii directori ai institutelor de igiena si sanatate publica se
confirma definitivi in posturile lor.
Art. 554
Actualii medici primari de judet, sefi de municipii, sefi de oras cu cel putin
30.000 locuitori, medici sefi de laborator, medici de porturi definitivi, se
vor putea confirma medici igienisti.
Art. 555
Actualii medici primari de judet, sefi de municipii, care la data
promulgarii legii de fata se vor gasi functionand cu titlu provizoriu sau prin
delegatie sau detasare in aceste functiuni, vor fi confirmati definitivi daca
au o vechime de cel putin 8 ani ca medici functionari si se pot confirma medici
igienisti. Acei care vor avea numai 6 ani impliniti in serviciu public, vor
putea fi confirmati definitivi, cu conditiunea ca in timp de 2 ani de la
promulgarea prezentei legi sa urmeze cursurile de specializare in igiena. In
acest caz li se acorda de drept concediul necesar pentru specializare.
Interdictiile de practica clientelei stabilite prin aceasta lege se vor
aplica numai de la data cand sporul de salar, prevazut de art. 243, pentru
aceste categorii de functionari, va fi trecut in buget.
Art. 556
Actualii medici primari de specialitate si medicii primari de spitale
speciale si sanatorii, institutii de ocrotire si cei depinzand de Casa centrala
a asigurarilor sociale, medici de dispensar, precum si medicii radiologi
depinzand de Minister, care se vor gasi functionand in momentul promulgarii
prezentei legi, cu titlu provizor, in baza de decret regal sau decizie
ministeriala, vor putea fi confirmati definitiv in postul ce ocupa, daca au o
vechime in serviciul Statului de cel putin 5 ani in specialitatea respectiva de
la obtinerea titlului de doctor in medicina sau 15 ani de libera practica in
specialitate.
Actualii medici radiologi definitivi, cu o vechime de cel putin cinci ani
in aceasta specialitate, vor fi confirmati medici primari de radiologie.
Personalul medical al sanatoriilor se asimileaza, privitor la recrutare si
retributiuni, cu personalul medical al spitalelor.
Medicii scolari care la 31 decembrie 1930 vor avea o vechime de 3 ani de
serviciu si care au facut cursurile de igiena scolara la unul din Institutele
de igiena si sanatate publica, vor fi numiti definitivi.
Art. 557
Se recunosc ca specialisti in ramura lor de activitate:
a) Profesorii facultatilor de medicina;
b) Conferentiarii acelorasi facultati;
c) Docentii in ramura in care s-au abilitat;
d) Actualii sefi de sectie si sefi de laborator ai Institutelor de stiinta
aplicata, sefi de lucrari si asistenti, care au lucrat in continuitate intr-o
specialitate timp de cel putin 4 ani dupa obtinerea titlului de doctor.
Actualii preparatori cu o vechime de 4 ani in specialitate, ca si internii
spitalelor din Paris, se pot supune examenului de specialitate fara nici un
stagiu;
e) Medicii primari ai Eforiei spitalelor civile, Spiridoniei si oricarei
institutii sanitare, subventionata ori controlata de Stat si al carei personal
medical se recruteaza dupa norme identice cu cele ale Statului;
f) Actualii medici secundari ai Eforiei Spitalelor civile, Spiridoniei,
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si oricarei alte
institutii, recrutati prin concurs si cu un stagiu de 4 ani impliniti.
Art. 558
Personalul institutelor antirabice se asimileaza cu personalul de
laborator.
Actualii medici asistenti de laborator se confirma definitivi in posturile
ce ocupa, daca au o vechime de cel putin cinci ani in serviciu.
Art. 559
Actualii medici provizori de circumscriptie rurala sau urbana, precum si
medicii provizori de spitale mixte, cu sau fara circumscriptie, care se vor
gasi functionand in momentul promulgarii acestei legi, avand o vechime de cel
putin un an, vor putea fi confirmati cu titlu de stagiari, pe timp de 2 ani, ca
medici sanitari, in sensul prevederilor acestei legi, cu avizul comisiunii
administrative.
Sunt scutiti de stagiul de 2 ani si vor putea fi confirmati definitivi medicii
care au terminat cursul de specializare in igiena.
Actualii medici sanitari si de spitale mixte care sunt stagiari in baza
examenelor de capacitate depuse, vor fi confirmati definitivi medici sanitari
in baza avizului comisiunii administrative, dupa propunerea sefilor serviciilor
ministeriale locale.
Personalul tehnic sanitar (medici, farmacisti, chimisti) din Casa centrala
a asigurarilor sociale, dependinte de Ministerul Muncii, Sanatatii si
Ocrotirilor Sociale, cu o vechime in serviciu de cel putin 5 ani, poate fi
confirmat definitiv prin comisia administrativa.
Art. 560
Actualii medici sanitari definitivi care au absolvit cursul de specializare
in igiena vor putea fi confirmati medici igienisti de plasa.
Actualii medici sanitari definitivi care doresc sa obtina titlul de medic
igienist si au o vechime de cel putin 10 ani de definitivare, vor putea fi
confirmati medici igienisti dupa absolvirea unui curs de perfectionare de 3
luni, facut la unul dintre institutele de igiena si sanatate publica.
Toti ceilalti medici sanitari definitivi cu o vechime mai mica de 10 ani,
vor putea sa obtina diploma de igienist, dupa absolvirea cursului de igiena,
fiind scutiti de stagiu.
Actualii medici de circumscriptii rurale care doresc sa ramana in
situatiunea pe care o au, isi pastreaza toate drepturile si raman functionari
de Stat.
Art. 561
Actualele spitale mixte vor fi transformate in spitale de specialitati, in
spitale de plasa, in dispensarii, case de ocrotire sau infirmerii, dupa
necesitatile locale si potrivit conditiunilor actuale de functionare ale
acestor spitale.
Medicii de spitale mixte, definitivi, cu o vechime de cel putin 5 ani, ale
caror spitale mixte se transforma in spitale de specialitati, vor fi confirmati
definitivi medici primari in specialitatea pentru care opteaza sau medici sefi
de dispensar sau sef de sectie de dispensar.
Medicii de spitale mixte, definitivi, cu o vechime de serviciu sub 5 ani,
vor fi admisi la examenul de specialitate, fiind scutiti de stagiu.
Medicii sau stagiarii de spitale mixte pot fi confirmati medici sanitari
definitivi dupa o vechime in serviciu de cel putin 2 ani.
Art. 562
Actualii medici secundari provizorii de la spitalele si dispensariile
ministerului vor putea fi mentinuti in serviciu pana la expirarea stagiului de
4 ani. Aceia care au mai mult de 4 ani in aceasta calitate, vor putea fi
inlocuiti in masura cererilor. Stagiul poate fi prelungit numai in vederea
specializarii, cu maximum 2 ani, la propunerea medicului primar al serviciului,
inaintata pe cale ierarhica.
Actualii medici de ambulatorii sau dispensarii, cu o vechime de cel putin 5
ani in specialitate, numiti prin decizie ministeriala, pot fi confirmati
definitiv ca medici de specialitate la dispensarii.
Actualii medici de dispensar si maternitate ai municipiului Bucuresti,
numiti provizoriu de catre Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale
in posturi bugetare, se vor putea confirma definitiv in posturile ce ocupa de
catre Comisia administrativa.
Actualilor medici primari definitivi de specialitate, precum si celor care
raman definitivi pe baza prezentei legi, li se acorda dreptul de libera
practica a specialitatii, fara alte conditiuni.
Medicilor particulari cu o vechime de cel putin 5 ani in specialitate,
proband aceasta cu acte oficiale, li se recunoaste dreptul de libera practica a
specialitatii, fara ca acest titlu sa le confere dreptul de a candida la
examenul de capacitate sau la ocuparea unui post de specialitate.
Toti ceilalti medici particulari care doresc sa li se recunoasca o
specialitate se vor adresa facultatii in circumscriptia careia profeseaza.
Art. 563
Actualii licentiati sau doctori in farmacie, atat din serviciile centrale,
cat si din serviciile si institutiile exterioare ale Ministerului, care in
momentul promulgarii prezentei legi vor avea o vechime de cel putin 5 ani, dupa
obtinerea titlului academic, in serviciile Statului, vor putea fi confirmati
definitivi.
Art. 564
Actualii medici si chimisti sefi de laborator, sefi de sectie, asistenti si
experti din toate serviciile si institutiile Ministerului, care in momentul
promulgarii prezentei legi vor avea o vechime in serviciul Statului, de la
obtinerea titlului academic, de cel putin 5 ani, vor putea fi confirmati
definitivi cu drepturile ce confera prezenta lege.
Art. 565
Pana la infiintarea laboratoarelor judetene, actualele laboratoare de
igiena pot deservi mai multe judete, dupa o repartitie prin deciziune
ministeriala.
Art. 566
Actualele ambulatorii si ambulatorii policlinice se transforma in
dispensarii, iar personalul lor va intra in categoria personalului de
dispensarii.
Art. 567
Termenul pentru punerea in aplicare a dispozitiunilor tranzitorii privitor
la confirmari a personalului tehnic superior se fixeaza la cel mult un an de la
data promulgarii legii de fata.
Pentru locurile la care au avut loc concursuri sau la care aceste
concursuri sunt in curs, se vor face numirile in conformitate cu dispozitiunile
legii lor anterioare respective.
Art. 568
Ofiterii si reangajatii, pusi in retragere pentru infirmitati dobandite in
timpul si din cauza razboiului de intregire a neamului, ale caror infirmitati
au fost constatate de comisiile medico-militare pana la 31 martie 1923
inclusiv, dar care pana la acea data, nu au depus toate actele conform art. 36
din Legea din 2 septembrie 1920 si art. 84 din Legea pensiilor din 1925, vor
avea dreptul ca, in termen de un an de la promulgarea acestei legi, sa depuna
toate actele si noi cereri de a fi inscrisi si revizuiti la pensie pe baza art.
5 si 6 din Legea din 2 septembrie 1920, combinata cu art. 6 lit. c) din Legea
modificatoare a pensiilor din 20 august 1929 si cu art. 17 si 18 din
regulamentul ei*).
Acestia, ca si ceilalti ofiteri prevazuti de art. 6 lit. c) din Legea din
20 august 1929 si art. 17 si 18 din regulamentul respectiv, pe langa pensia de
baza (solda si indemnitate de activitate) corespunzatoare gradului, vor primi
si o indemnitate de scumpete si infirmitate pe cale bugetara, in raport cu
gradul infirmitatilor constatate de comisiunea de revizuire, fara ca aceasta
alocatie sub orice denumire s-ar acorda, totalizata cu pensia de baza, sa
intreaca cuantumul prevazut de art. 18 din regulamentul sus-citat si nici mai
mica decat aceea ce aveau la 20 august 1929.
Gradele inferioare, deveniti infirmi in timpul si din cauza razboiului, cu
infirmitati reclamate si inregistrate la oricare autoritate publica, inainte de
1 aprilie 1925, vor avea dreptul ca, in termen de doi ani de la promulgarea
acestei legi, sa prezinte toate actele si sa treaca prin operatiunile de
clasare si revizuire de catre comisiile medico-militare, spre a fi apoi
inscrisi la pensie, conform gradului si infirmitatilor lor, ca si camarazii lor
de grad egal, inscrisi si revizuiti inainte de promulgarea acestei legi.
Toate drepturile banesti ale acestei noi categorii de pensionari militari
prevazuti de acest articol, alin. 1 si 3, vor curge in favoarea lor si se vor
lichida pe cale bugetara, numai cu incepere de la 1 ianuarie 1931.
------------
*) A se vedea Legea pentru pensiunile de razboi din 2 septembrie 1920,
precum si modificarile din 19 iulie 1921 si 31 octombrie 1922.
Asemenea, Legea modificatoare a pensiilor din 20 august 1929 si
Regulamentul ei de aplicare. A se vedea si J.C.M. pentru pensiile invalizilor
si vaduvelor de razboi, din 11 august 1930.
Art. 569
Actualele felcerite (sub-chirurge) din Basarabia, care au absolvit 4 clase
de liceu si o scoala speciala de Stat, se echivaleaza in grad cu surorile de
caritate, prevazute in prezenta lege. Toate celelalte felcerite, care nu
indeplinesc aceste conditiuni, isi pastreaza drepturile castigate.
Art. 570
Regulamente speciale intocmite de comisiunile tehnice si administrative ale
Ministerului, in colaborare cu institutele de igiena si sanatate publica, vor
stabili modalitatile pentru punerea in aplicare a dispozitiunilor prezentei
legi.
Art. 571
Legea sanitara din 1910, cu toate modificarile ei ulterioare, se abroga.
Art. 572
Toate dispozitiunile contrarii legii de fata, din alte legi si regulamente,
sunt abrogate.