Legea Nr.1020 din 29.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Olteanu în Dosarul nr. 3.440/85/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 903D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.440/85/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Olteanu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii penale privind condamnarea pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 încalcă egalitatea în drepturi, prezumţia de nevinovăţie şi prevederile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, deoarece creează posibilitatea săvârşirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autorităţile în drept, procurori şi judecători. Astfel, consideră că lăsarea la latitudinea procurorului şi a instanţei de judecată a interpretării sintagmelor „cu încălcarea legii“ şi „conform legii“ din textul de lege criticat duce la discriminare între persoanele acuzate de săvârşirea faptei incriminate de dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Mai arată că lipsa de claritate a termenilor folosiţi de legiuitor aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, întrucât prin simpla acordare de subvenţii cu încălcarea legii se prezumă obţinerea unui folos necuvenit.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Mai arată că acesta invocă faptul că procurorii şi judecătorii ar putea săvârşi abuzuri în aplicarea legii ca urmare a interpretării greşite a acesteia, ceea ce nu constituie, însă, o veritabilă critică de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Mai arată că interpretarea diferită pe care procurorii şi judecătorii o dau textelor de lege nu poate face obiectul unei cereri adresate Curţii Constituţionale, persoanele nemulţumite de soluţiile date în diverse cauze de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată având la dispoziţie căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au fost modificate prin Legea nr. 69/2007 privind modificarea lit. b) şi c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...] b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor;“.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 683 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2006, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 124 din Constituţie şi a reţinut că reglementarea care incriminează fapta de a acorda subvenţii cu încălcarea legii, respectiv de a nu urmări, conform legii, destinaţiile subvenţiilor, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite nu aduce atingere principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea justiţiei, neafectând în vreun fel imparţialitatea, unicitatea, egalitatea şi independenţa acesteia. Cât priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“ şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu aduc atingere nici prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a art. 16 din Legea fundamentală, Curtea constată că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.În plus, modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate de către procuror şi instanţa de judecată nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Olteanu în Dosarul nr. 3.440/85/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică