HOTARARE Nr. 2
din 9 iulie 2009
privind adoptarea Codului de
etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moasei si al
asistentului medical din Romania
ACT EMIS DE:
ORDINUL ASISTENTILOR MEDICALI GENERALISTI, MOASELOR SI ASISTENTILOR MEDICALI
DIN ROMANIA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 560 din 12 august 2009
In temeiul art. 52 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical
generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi
organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
Adunarea generală naţională a Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România emite următoarea hotărâre:
Art. 1. - Adunarea generală naţională a Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România adoptă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical
generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România, prevăzut în anexa
care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Codul de etică şi deontologie al asistentului
medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
Mircea Timofte
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE
al asistentului medical generalist, al moaşei şi al
asistentului medical din România
CAPITOLUL I
Principii generale
Art. 1. - Codul de etică şi deontologie al asistentului
medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România cuprinde
un ansamblu de principii şi reguli ce reprezintă valorile fundamentale în baza
cărora se exercită profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă
şi profesia de asistent medical pe teritoriul României.
Art. 2. - Codul de etică şi deontologie al asistentului
medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România are drept
principal scop:
a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
b) respectarea obligaţiilor profesionale de către
asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali;
c) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de
asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical;
d) recunoaşterea profesiei, a responsabilităţii şi
încrederii conferite de societate, precum şi a obligaţiilor interne ce derivă
din această încredere.
Art. 3. - Principiile fundamentale în baza cărora se
exercită profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă şi profesia
de asistent medical pe teritoriul României sunt următoarele:
a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect
faţă de viaţa şi de persoana umană;
b) în orice situaţie primează interesul pacientului şi
sănătatea publică;
c) respectarea în orice situaţie a drepturilor
pacientului;
d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi
factorii implicaţi în asigurarea stării de sănătate a pacientului;
e) acordarea serviciilor se va face la cele mai
înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe,
aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de
discriminare;
f) în exercitarea profesiei asistenţii medicali
generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie să dovedească loialitate şi
solidaritate unii faţă de alţii în orice împrejurare, să îşi acorde colegial
ajutor şi asistenţă pentru realizarea îndatoririlor profesionale;
g) asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali trebuie să se comporte cu cinste şi demnitate profesională
şi să nu prejudicieze în niciun fel profesia sau să submineze încrederea
pacientului.
CAPITOLUL II
Responsabilitatea personală, integritatea şi independenţa profesională a asistenţilor medicali
generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali
Art. 4. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce
aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ce este incompatibil cu
demnitatea şi moralitatea individuală şi profesională.
Art. 5. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical au obligaţia să manifeste o conduită ireproşabilă faţă de
bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.
Art. 6. - In caz de pericol public, asistentul medical
generalist, moaşa şi asistentul medical nu au dreptul să îşi abandoneze
bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei autorităţi competente, conform
legii.
Art. 7. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical sunt răspunzători pentru fiecare dintre actele lor
profesionale.
Art. 8. - Pentru riscurile ce decurg din activitatea
profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali
din sistemul public sau privat încheie o asigurare de răspundere civilă pentru
greşeli în activitatea profesională.
Art. 9. - Incredinţarea atribuţiilor proprii unor
persoane lipsite de competenţă constituie greşeală deontologică.
Art. 10. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată,
folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe
înţelesul acestora.
Art. 11. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical trebuie să evite orice modalitate de a cere recompense,
altele decât formele legale de plată.
CAPITOLUL III
Raporturi profesionale cu alţi profesionişti din
domeniul medico-sanitar şi instituţii
SECŢIUNEA 1
Raporturile profesionale cu alţi profesionişti
din domeniul sanitar
Art. 12. -In baza spiritului de echipă, asistenţii
medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi datorează sprijin
reciproc.
Art. 13. - Constituie încălcări ale regulilor etice:
a) jignirea şi calomnierea profesională;
b) blamarea şi defăimarea profesională;
c) orice alt act sau fapt care poate aduce atingere
demnităţii profesionale a asistentului medical generalist, a moaşei şi a
asistentului medical.
Art. 14. - (1) In cazul unor neînţelegeri, în
considerarea calităţii profesionale, conflictul în primă instanţă trebuie
mediat de biroul consiliului judeţean, la nivel judeţean/municipiului
Bucureşti, şi de Biroul executiv, la nivel naţional.
(2) Dacă acesta persistă, cei implicaţi se pot adresa
Comisiei de etică şi deontologie sau justiţiei, fiind interzisă perturbarea
activităţii profesionale din aceste cauze.
(3) In cazul în care se constată încălcări ale
regulilor etice, se urmează procedura de sancţionare, conform prevederilor
Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale
naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor si
Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009.
Art. 15. -In cazul colaborării mai multor asistenţi
medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali pentru examinarea,
tratamentul sau îngrijirea aceluiaşi pacient, fiecare practician îşi asumă
responsabilitatea individual prin aplicarea parafei profesionale în dreptul
fiecărei manevre sau tehnici executate personal.
Art. 16. - In interesul pacienţilor, asistenţii
medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali vor avea relaţii de
colaborare cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea
demnităţii şi onoarei profesionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Raporturile profesionale cu instituţiile
Art. 17. -Angajatorul trebuie să asigure condiţii
optime asistentului medical generalist, moaşei şi asistentului medical în
exercitarea profesiei.
Art. 18. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical aduc la cunoştinţa persoanelor competente şi autorităţilor
competente orice circumstanţă care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea
tratamentelor, în special în ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau
care limitează exerciţiul profesional.
Art. 19. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical, în concordanţă cu diferitele niveluri de responsabilitate
pe care le îndeplinesc, contribuie la orientarea politicilor şi dezvoltarea
sistemului de sănătate.
CAPITOLUL IV
Educaţia medicală continuă
Art. 20. - In vederea creşterii gradului de pregătire
profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali
au obligaţia să efectueze cursuri şi alte forme de educaţie continuă creditate
de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România, denumit în continuare OAMGMAMR, precum şi alte forme de
educaţie continuă prevăzute de lege pentru îndeplinirea numărului minim de
credite anual necesar reautorizării exercitării profesiei.
CAPITOLUL V
Obligaţii etice şi deontologice
SECŢIUNEA 1
Obligaţia acordării îngrijirilor medicale
Art. 21. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical, în exercitarea profesiei, nu pot face discriminări pe baza
rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale,
religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale, a condiţiei sociale
faţă de pacienţi.
Art. 22. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor.
Art. 23. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile
necesare în limita competenţei lor profesionale.
Art. 24. -In caz de calamităţi naturale (cutremure,
inundaţii, epidemii, incendii) sau accidentări în masă (naufragii, accidente
rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc), asistentul medical generalist,
moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere
de bunăvoie serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre
eveniment.
Art. 25. - (1) Voinţa pacientului în alegerea
asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical trebuie
întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia.
(2) Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau
psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau
apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect, pentru a
hotărî în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii (de identificare, de
comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor.
Art. 26. - Dacă în urma examinării sau în cursul
îngrijirilor asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical
consideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o
asistenţă corespunzătoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma
bolnavul către alţi specialişti.
Art. 27. -Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în
problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-şi
părerea numai dacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii
pacientului, cu consimţământul prealabil al acestuia.
Art. 28. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci
când refuzul este justificat de interesul sănătăţii pacientului, cu excepţia
situaţiilor de urgenţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Respectarea drepturilor pacientului
Art. 29. - Pacientul are următoarele drepturi: dreptul
la informaţia medicală, dreptul la consimţământ, dreptul la confidenţialitatea
informaţiilor şi viaţa privată, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la
tratament şi îngrijiri medicale.
SECŢIUNEA a 3-a
Consimţământul
Art. 30. - O intervenţie medicală nu se poate efectua
decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cunoştinţă de
cauză, şi-a dat consimţământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească
o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa;
consecinţele refuzului său, al opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului.
Art. 31. - Consimţământul pacientului sau, după caz, al
reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:
a) pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii
diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
b) în cazul supunerii la orice fel de intervenţie
medicală;
c) în cazul participării sale la învăţământul medical
clinic şi la cercetarea ştiinţifică;
d) în cazul fotografierii sau filmării sale într-o
unitate medicală;
e) în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de
lege.
Art. 32. - Consimţământul pacientului sau al
reprezentantului legal al acestuia, după caz, nu este obligatoriu în
următoarele situaţii:
a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar
este necesară o intervenţie medicală de urgenţă;
b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale
consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul
legal refuză să îşi dea consimţământul, asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical sunt obligaţi să anunţe medicul curant/de gardă (decizia
fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).
SECŢIUNEA a 4-a
Secretul profesional
Art. 33. - (1) Secretul profesional este obligatoriu.
(2) Secretul profesional există şi faţă de
aparţinători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în
tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.
Art. 34. - Obiectul secretului profesional îl
constituie tot ceea ce asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în
legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor, precum
şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu
boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.
Art. 35. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical răspund disciplinar pentru destăinuirea secretului
profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţământul
expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.
Art. 36. - Interesul general al societăţii (prevenirea
şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă
şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de interesul personal al
pacientului.
Art. 37. - In comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi
astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.
Art. 38. - Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi
furnizate de către asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical
numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea
o cere în mod expres.
CAPITOLUL VI
Situaţii speciale în practicarea profesiunii în sistem instituţionalizat
SECŢIUNEA 1
Situaţia bolnavului psihic
Art. 39. - Persoanele cu tulburări psihice beneficiază
de asistenţă medicală şi de îngrijiri de sănătate de aceeaşi calitate cu cele
aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sănătate.
Art. 40. - Orice persoană cu tulburări psihice trebuie
apărată de daunele pe care ar putea să i le producă administrarea nejustificată
a unui medicament, tehnică sau manevră de îngrijire şi tratament, de
maltratările din partea altor pacienţi sau persoane ori de alte acte de natură
să antreneze o suferinţă fizică sau psihică.
Art. 41. - (1) Pacientul cu tulburări psihice trebuie
să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea
lui de înţelegere. In cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu îşi poate
exprima liber voinţa, consimţământul în scris trebuie luat de la reprezentantul
legal al acestuia.
(2) Nu este necesară obţinerea consimţământului în
condiţiile prevăzute la alin. (1) atunci când este necesară intervenţia de
urgenţă.
(3) Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o
intervenţie medicală, după caz, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia
sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului, cu informarea medicului, dacă întreruperea tratamentului sau a
îngrijirilor are drept consecinţă punerea în pericol a vieţii pacientului.
Art. 42. - Orice persoană care suferă de tulburări
psihice trebuie tratată cu omenie şi respectul demnităţii umane şi trebuie să
fie apărată împotriva oricăror forme de exploatare economică, sexuală sau de
altă natură, împotriva tratamentelor vătămătoare şi degradante. Nu este admisă
nicio discriminare bazată pe o tulburare psihică.
SECŢIUNEA a 2-a
Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete
medicale şi administrarea drogurilor
Art. 43. - Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete
medicale şi administrarea drogurilor, în alte condiţii decât cele prevăzute de
lege, constituie infracţiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Pacientul privat de libertate
Art. 44. - Asistentului medical generalist, moaşei şi
asistentului medical care îngrijesc un pacient privat de libertate le este
interzis să aducă atingere integrităţii fizice, psihice sau demnităţii
acestuia.
Art. 45. - Dacă asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical constată că pacientul privat de libertate a suportat
maltratări, aceştia au obligaţia să informeze organele competente.
SECŢIUNEA a 4-a
Situaţia pacienţilor infectaţi cu HIV sau
bolnavi de SIDA
Art. 46. - (1) Pacienţii infectaţi cu HIV sau bolnavi
de SIDA au dreptul la îngrijire şi tratament medical în mod nediscriminatoriu,
asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical fiind obligaţi să
asigure îngrijirile de sănătate şi tratamentele prescrise acestor pacienţi.
(2) Păstrarea confidenţialităţii asupra datelor
privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru
asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care au în
îngrijire, supraveghere şi/sau tratament astfel de persoane.
(3) Intre specialiştii medico-sanitari, informaţiile cu
privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate.
CAPITOLUL VII
Practicarea profesiunii în sistem privat. Ingrijirile la domiciliu
Art. 47. -Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali exercită profesia în regim salarial şi/sau independent.
Art. 48. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical care îşi desfăşoară activitatea în calitate de titular sau
asociat al unui cabinet de practică medicală pot furniza îngrijiri medicale la
domiciliu, dacă sunt autorizaţi în acest sens, în conformitate cu prevederile
legale privind organizarea şi funcţionarea îngrijirilor la domiciliu.
Art. 49. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical sunt obligaţi să comunice medicului care a recomandat aceste
servicii situaţia evoluţiei stării de sănătate a pacientului îngrijit.
Art. 50. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical chemaţi într-o familie ori colectivitate trebuie să respecte
regulile de igienă şi de profilaxie, în exercitarea profesiei.
CAPITOLUL VIII
Probleme ale îngrijirii minorilor
Art. 51. - Dacă asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical apreciază că minorul este victima unei agresiuni sau
privaţiuni, trebuie să încerce să îl protejeze, uzând de prudenţe, şi să
alerteze autoritatea competentă.
Art. 52. -Asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical trebuie să fie apărătorul copilului bolnav, dacă apreciază
că starea de sănătate nu este bine înţeleasă sau nu este suficient de bine
protejată.
Art. 53. -In vederea efectuării tehnicilor şi/sau a
manevrelor de îngrijire şi/sau de tratament asupra unui minor, consimţământul
trebuie obţinut de la reprezentantul legal al minorului, cu excepţia
situaţiilor de urgenţă.
CAPITOLUL IX
Probleme ale experimentării pe om
Art. 54. - (1) Se interzice provocarea de îmbolnăviri
artificiale unor oameni sănătoşi, din raţiuni experimentale.
(2) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu
celelalte prevederi legale incidente în materie.
Art. 55. - Impunerea, cu forţa sau prin inducere în
eroare, a experimentului pe om reprezintă o abatere gravă pentru orice asistent
medical generalist, moaşă şi asistent medical care participă în mod voluntar şi
conştient la asemenea fapte.
CAPITOLUL X
Dispoziţii speciale
Art. 56. - La primirea în OAMGMAMR, asistentul medical
generalist, moaşa şi asistentul medical vor depune următorul jurământ:
„In numele Vieţii şi al Onoarei,
jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect
fiinţa umană şi drepturile sale şi să păstrez secretul profesional.
Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria
mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă
politică sau stare socială.
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chiar
sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor
umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!"
Art. 57. - Dovedirea calităţii de membru al OAMGMAMR se
face cu certificatul de membru, eliberat de OAMGMAMR.
Art. 58. - Actele medicale şi de îngrijire efectuate de
asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali vor purta parafa şi
semnătura acestora, pentru asumarea răspunderii individuale şi probarea
responsabilităţii profesionale.
Art. 59. - Modelul certificatului de membru şi al
parafei profesionale sunt adoptate de Consiliul Naţional al OAMGMAMR, ca anexe
ale Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale
naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009 şi fac parte integrantă din
acesta.
CAPITOLUL XI
Dispoziţii finale
Art. 60. - Nerespectarea prevederilor prezentului cod
de etică şi deontologie constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară.
Art. 61. - Răspunderea disciplinară a membrilor
OAMGMAMR nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau materială.
Art. 62. - Procedura de sesizare şi soluţionare a
cauzelor este prevăzută în Statutul OAMGMAMR.
Art. 63. - Toţi asistenţii medicali generalişti,
moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia de a informa consiliul judeţean al
OAMGMAMR, respectiv al municipiului Bucureşti despre modificările survenite în
situaţia lor profesională.
Art. 64. - Consiliul judeţean al OAMGMAMR, respectiv al
municipiului Bucureşti va informa Consiliul naţional al OAMGMAMR cu privire la
aceste modificări.
Art. 65. - Prevederile prezentului cod de etică şi
deontologie se completează corespunzător cu dispoziţiile Legii nr. 46/2003 privind
drepturile pacientului, cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a
profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi
funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, ale Statutului Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat
prin Hotărârea Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009, ale
Regulamentului de organizare şi funcţionare al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea
Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 3/2009, precum şi cu normele
legale în materie pe specialităţi, cu modificările ulterioare.
Art. 66. - Completarea sau modificarea prezentului cod
de etică şi deontologie se va face de către Adunarea generală naţională, la
propunerea Consiliului naţional al OAMGMAMR.
Art. 67. - La data intrării în vigoare a prezentului
cod de etică şi deontologie se abrogă Codul de etică şi deontologie
profesională al asistentului medical şi al moaşei din România, adoptat de
Adunarea generală naţională a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România.
Art. 68. - Prezentul cod de etică şi deontologie a fost
adoptat de Adunarea generală naţională a OAMGMAMR în data de 9 iulie 2009 şi
intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României,
Partea I.