HOTARARE   Nr. 4 din  9 septembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 216 din 11 septembrie 1996

    Ioan Muraru                - presedinte
    Costica Bulai              - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu       - judecator
    Mihai Constantinescu       - judecator
    Ioan Deleanu               - judecator
    Lucian Stangu              - judecator
    Florin Bucur Vasilescu     - judecator
    Romul Petru Vonica         - judecator
    Virgil Firuleasa           - procuror
    Doina Suliman              - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea contestatiilor formulate de un grup de 75 de cetateni impotriva inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei la alegerile presedintiale ce vor avea loc la data de 3 noiembrie 1996.
    Contestatiile au fost inregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. 67 din 7 septembrie 1996, fiind depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti.
    In temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, contestatiile au fost inaintate Curtii Constitutionale la data de 7 septembrie 1996 si formeaza obiectul Dosarului nr. 170 D/1996.
    Curtea Constitutionala a decis solutionarea contestatiilor fara citarea partilor, avand in vedere cerinta legala a rezolvarii lor in maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) si alin. (3) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 si coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Magistratul-asistent prezinta obiectul contestatiilor.
    In motivarea contestatiilor depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti si formulate de doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim Perudin, doamna Adrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin, Alexandru Tudor, Andrei N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani Edinan, doamna Badea Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele Bostan Maria, Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion, doamnele Calin Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie Mircea, doamnele Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu, Cristocea Bogdan, doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru, doamna Dumitrescu A. Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan Temo, doamnele Ene Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele Focseneanu Elena, Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna Furdu Tereza, domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg Francisc, Lacurezeanu Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu, doamna Maftei Maria, domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu Maria, domnul Pesuc Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna Pesuc Elena, domnul Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu Petre, Mihailescu Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana, domnii Neacsa G., Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu Aurica, doamna Omocea Adriana si domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici Liviu, Petre Aurel, contestatii care au continut identic, inregistrate la Biroul Electoral Central sub acelasi numar, se sustine, in esenta, ca: potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, deoarece a indeplinit de mai multe ori functia de Presedinte al Romaniei; in decembrie 1989 a fost ales, ca "emanat al Revolutiei", in functia de conducator al Romaniei, exercitand toate atributiile unui sef de stat; in februarie 1990 a fost ales ca Presedinte al Romaniei de catre Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala; in mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei in urma alegerilor desfasurate in baza Decretului-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei; in decembrie 1991 a fost confirmat in functia de Presedinte al Romaniei potrivit "art. 121" din Constitutie; in decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat in functia de Presedinte al Romaniei, pentru a patra oara, si in noiembrie 1996 doreste sa participe din nou la alegeri.
    Luand cuvantul in fond, procurorul considera ca Decretul-lege nr. 92/1990 este un act normativ cu caracter provizoriu si tranzitoriu si care nu se refera la notiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale functiei de Presedinte al Romaniei. Notiunea de mandat presedintial apare pentru prima data in Legea nr. 69/1992, adoptata in temeiul Constitutiei din 1991. Rezulta ca singurul mandat presedintial in inteles constitutional este cel indeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. In consecinta, apreciaza contestatiile ca neintemeiate si solicita respingerea lor.

    CURTEA,
luand in dezbatere contestatiile inaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa le solutioneze in temeiul art. 144 lit. d) din Constitutie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 si al art. 11 alin (3) din Legea nr. 69/1992.
    In raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 69/1992, si vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmatoarele:
    Examinand continutul contestatiilor, Curtea constata ca acesta este absolut identic cu cel al altor 50 de contestatii, depuse la Biroul Electoral Central tot de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti, in ziua de 5 septembrie 1996, prezentate sub forma unor acte xeroxate in care difera numai numele, prenumele si adresa autorului contestatiei.
    In legatura cu temeiurile contestatiilor, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Hotararea nr. 1 din 8 septembrie 1996 si nu exista motive sa revina asupra celor statuate.
    In sprijinul contestatiilor s-au invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, potrivit carora "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de doua ori, ca Presedinte al Romaniei."
    Invocarea acestor prevederi legale pentru contestarea legitimitatii constitutionale a candidaturii domnului Ion Iliescu, abstractie facand de dispozitiile legii fundamentale, chiar daca este pertinenta, nu este concludenta, din moment ce obiectul contestatiilor, prin referirea la nesocotirea unor dispozitii din Constitutie, imprima litigiilor cu care a fost sesizata Curtea Constitutionala trasaturile contenciosului constitutional. Or, in contenciosul constitutional, Curtea, garant al suprematiei Constitutiei, trebuie sa se raporteze la dispozitiile acesteia, nu la cele ale unor acte subsecvente si inferioare acestora.
    Pe de alta parte, chiar daca s-ar face abstractie de un asemenea imperativ, socotindu-se ca ne aflam in prezenta unui simplu contencios electoral, avand in vedere principiul necontestat al ierarhiei normelor juridice, este de la sine inteles ca norma legala nu poate fi opusa normei constitutionale. Fiind vorba de un text adoptat dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, prevederile sale nu pot fi interpretate decat in concordanta cu dispozitiile art. 81 alin. (4) din Constitutie, referindu-se la aceeasi interdictie ce priveste exclusiv mandatul constitutional de Presedinte al Romaniei. Orice alta interpretare, fiind neconstitutionala, nu poate fi retinuta, chiar daca, sub aspect literal, textul ar permite-o.
    In opinia autorilor contestatiilor am fi in prezenta mai multor "mandate" indeplinite deja, cuprinse in perioada decembrie 1989 si decembrie 1992, care, astfel cum ele au fost periodizate, ar conduce la concluzia ca persoana a carei candidatura se contesta a indeplinit patru "mandate".
    Indiferent insa de modul de periodizare, argumentul adus in atentie implica examinarea urmatoarelor probleme: natura juridica a actelor normative preconstitutionale, pe baza carora s-au indeplinit presupusele mandate; institutia mandatului presedintial si raportul dintre aceasta si functia de sef al statului, indeplinita anterior.
    S-au invocat, asadar, explicit sau implicit, prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 si cele ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, acte normative preconstitutionale, care, intre altele, au cuprins si reglementari cu privire la institutia de sef al statului.
    In legatura cu Decretul-lege nr. 2/1989 trebuie sa se constate ca prin nici una dintre prevederile acestuia nici macar nu se indica functia de sef al statului sau mandatul presedintial. Art. 5 din acest act normativ se refera la presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, stabilindu-i sumar atributiile, unele dintre acestea fiind specifice prin natura lor prerogativelor unui sef de stat, altele insa neavand nimic comun cu asemenea prerogative. Mai mult insa, unele atributii dintre cele care ar fi putut apartine unui sef de stat unipersonal au fost rezervate, prin prevederile art. 2 din acel act normativ, Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca organ colegial de putere.
    Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit intr-adevar functia de sef al statului, sub denumirea "Presedintele Romaniei". In conditiile date, reglementarea acestei institutii se remarca prin elemente specifice esentiale, diferite de Constitutie, indeosebi cele la care s-au referit art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 81 si 82 din acest act, privind varsta minima pentru a fi ales, interdictia pentru unele persoane de a fi alese, procedura contenciosului electoral, validarea alegerii si momentul de la care cel ales este declarat presedinte, precum si cele care au stabilit atributiile presedintelui si raporturile sale cu celelalte autoritati publice. Mai mult, este de observat ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu a stabilit durata indeplinirii functiei de presedinte. Comparand acele reglementari cu reglementarile constitutionale actualmente in vigoare, avand ca obiect institutia de Presedinte al Romaniei, cuprinse la art. 35 si la art. 80-100 din Constitutie, rezulta ca, desi, formal, cat priveste denumirea institutiei, s-ar parea ca suntem in prezenta uneia si aceleiasi autoritati, in realitate cele doua institutii sunt esential diferite. Pe calea unei asemenea examinari comparative rezulta, asadar, ca sub aceeasi denumire au fost reglementate institutii de autoritate publica esentialmente diferite, prima avand un caracter tranzitoriu, cealalta, in conditii de stabilitate constitutionala.
    O alta constatare insa este deplin pertinenta si concludenta pentru formularea unei judecati de valoare in problema litigioasa asupra careia urmeaza a se pronunta Curtea Constitutionala, si anume ca nici un act normativ preconstitutional nu consacra institutia mandatului presedintial. Aceasta institutie este pentru prima oara reglementata prin Constitutia din 1991.
    Mandatul presedintial are determinari constitutionale specifice si inedite fata de reglementarile anterioare. Acestea privesc mai ales functiile ce deriva din mandat, conditiile de dobandire, de validare si de incepere a mandatului, durata acestuia, incompatibilitatile si imunitatile pe care le antreneaza, atributiile ce deriva din mandat si, implicit, raporturile in care se afla detinatorul acestuia cu celelalte autoritati publice, raspunderea ce revine titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia. Nici o alta functie, dobandita pe baza unor reglementari anterioare Constitutiei, nu a avut ca fundament un asemenea mandat, asa incat trebuie admis ca prevederile Constitutiei Romaniei marcheaza o solutie de ruptura sau de reasezare, esential diferita, a institutiei de sef al statului. Pe cale de consecinta, mandatul presedintial reglementat de Constitutia Romaniei nu poate fi asezat in prelungirea unor durate de indeplinire a functiei de Presedinte al Romaniei, anterioare intrarii in vigoare a legii fundamentale.
    Un alt motiv pentru contestarea inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu este acela ca, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, de la data de 8 decembrie 1991 si pana la alegerile din septembrie 1992, acesta a indeplinit un alt mandat constitutional. Dar exercitarea functiei de presedinte in aceasta perioada s-a facut in temeiul prevederilor art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noi".
    Prevederile mentionate au asigurat continuitatea vietii statale a tarii prin prorogarea functionarii autoritatilor publice existente pana la constituirea celor noi, dupa regulile stabilite in Constitutie. In aceste conditii si-au desfasurat activitatea Presedintele Romaniei, Parlamentul, Guvernul, instantele judecatoresti, organele de procuratura etc. Cat priveste autoritatile publice cu caracter electiv - Parlamentul si Presedintele Romaniei -, acestea si-au continuat activitatea, in temeiul art. 151 alin. (1) din Constitutie, pe baza legitimarii conferite anterior, in urma scrutinului din 20 mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.
    In consecinta, numai prin alegerile din 1992, organizate inauntrul termenului de un an de la adoptarea Constitutiei, prevazut de art. 80 alin. (2) combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, aceste autoritati publice s-au constituit pentru prima oara ca institutii noi, in sensul art. 151 din Constitutie.
    Desigur, in ce priveste atributiile acestor autoritati, Constitutia a fost de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constitutional, al acestor autoritati, avand semnificatia unei rupturi fata de legitimitatea lor anterioara, este, fara indoiala, consecinta alegerilor din septembrie 1992. De aceea perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a Constitutiei si alegerile din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constitutional prevazut de art. 81 alin. (4) din Constitutie.
    Este adevarat, asa cum s-a mai aratat, ca mandatele pe care le poate exercita Presedintele Romaniei sunt cel mult doua, dar aceasta numai in conditiile cuprinse in legea fundamentala a tarii, deoarece numai aceasta a dat valoare juridica limitarii respective.
    Fata de cele aratate, rezulta ca mandatul de Presedinte al Romaniei din perioada 1992-1996 este primul mandat constitutional al domnului Ion Iliescu. In consecinta, contestatiile ce fac obiectul judecatii de fata urmeaza sa fie respinse.
    Pentru considerentele aratate si vazand dispozitiile art. 144 lit. d) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) si ale art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, precum si cele ale art. 2 alin. (2) si art. 11 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    HOTARASTE:

    Respinge ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, formulate de doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim Perudin, doamna Adrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin, Alexandru Tudor, Andrei N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani Edinan, doamna Badea Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele Bostan Maria, Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion, doamnele Calin Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie Mircea, doamnele Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu, Cristocea Bogdan, doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru, doamna Dumitrescu A. Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan Temo, doamnele Ene Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele Focseneanu Elena, Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna Furdu Tereza, domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg Francisc, Lacurezeanu Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu, doamna Maftei Maria, domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu Maria, domnul Pesuc Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna Pesuc Elena, domnul Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu Petre, Mihailescu Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana, domnii Neacsa G., Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu Aurica, doamna Omocea Adriana si domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici Liviu, Petre Aurel.
    Hotararea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                   Magistrat-asistent,
                                   Doina Suliman