DECRET
Nr. 1177 din 28 decembrie 1968
privind ratificarea Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii
industriale, in forma revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967
ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 1 din 6 ianuarie 1969
EXPUNERE DE MOTIVE
Conventia pentru protectia proprietatii industriale a fost incheiata la
Paris in anul 1883 si a fost revizuita la Bruxelles in 1900, la Washington in
1911, la Haga in 1925, la Londra in 1934, la Lisabona in 1958 si, ultima oara
la Stockholm, in 1967.
Obiectul protectiei pe care o asigura conventia il constituie proprietatea
industriala, in care sint cuprinse inventiile, modelele de utilitate, desenele
si modelele industriale, marcile de fabrica, de comert si de serviciu,
denumirile de origine si indicatiile de provenienta, numele comercial si
reprimarea concurentei neloiale.
Romania a aderat la Conventia de la Paris la 26 octombrie 1920, iar prin
Decretul nr. 427 din 1963 (publicat in Buletinul Oficial nr. 19 din 19
octombrie 1963) a aderat la textul revizuit de Conferinta diplomatica de la
Lisabona (1958).
Prin conventie a fost creata Uniunea pentru protectia proprietatii
industriale - Uniunea de la Paris - la care sint membre in prezent 80 de state.
Conferinta diplomatica pentru proprietatea intelectuala, care a avut loc la
Stockholm intre 11 iunie si 14 iulie 1967 si la care a participat si o delegatie
a Republicii Socialiste Romania, a avut ca obiect si modificarea unor articole
din Conventia de la Paris.
Astfel, la articolul 4 al conventiei au fost incluse doua noi alineate,
care consacra dreptul de revendicare a prioritatii conventionale pe baza unor
depozite de cereri de certificate de autor, in aceleasi conditii si cu aceleasi
efecte ca si cele care se aplica cererilor de brevete.
Prin adoptarea acestei modificari a fost finalizata o propunere romaneasca
facuta inca in anul 1958, la Conferinta diplomatica de la Lisabona, in scopul
intaririi colaborarii internationale in domeniul protectiei proprietatii
industriale si a punerii de acord a Conventiei de la Paris cu alte sisteme de
protectie existente in statele membre, si anume cu sistemele in care
certificatul de autor constituie, alaturi de brevet, un titlu de protectie a
inventiilor.
Completarea adusa articolului 4 corespunde pe deplin interesului tarii
noastre de a-si asigura recunoasterea dreptului de prioritate la brevetarea in
strainatate a inventiilor romanesti care formeaza obiectul unor cereri de
certificate de autor.
La Conferinta diplomatica de la Stockholm au fost modificate si articolele
din textul conventiei care cuprind clauzele administrative si finale. Aceste
modificari au fost facute in scopul modernizarii structurii organizatorice a
Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale, care - ca si
Uniunea de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice - a fost
inzestrata cu organe reprezentative proprii si a carei administratie si
gestiune au fost scoase, prin aceasta, de sub supravegherea guvernului
Elvetiei, fiind incredintate biroului international infiintat prin Conventia
pentru instituirea Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale.
Astfel, prin constituirea Adunarii Uniunii de la Paris si a Comitetului sau
executiv, statele membre vor putea sa ia hotariri in toate problemele care
intereseaza dezvoltarea, administratia si bugetul uniunii.
Textul conventiei, astfel cum a fost adoptat de Conferinta diplomatica de
la Stockholm, este in concordanta cu legislatia noastra interna in domeniul
protectiei proprietatii industriale.
Conventia revizuita a fost semnata de delegatia romana, pe baza
directivelor primite, sub rezerva ratificarii si depunerii ulterioare a
instrumentului de ratificare, precum si cu o rezerva in temeiul articolului 28
alineatul 2, cu privire la neacceptarea jurisdictiei obligatorii a Curtii
Internationale de Justitie.
Tinind seama de cele aratate mai sus, se considera indicata ratificarea
acestei conventii, cu mentionarea rezervei formulate cu privire la jurisdictia
obligatorie a Curtii Internationale de Justitie.
Totodata, deoarece Conventia de la Paris contine clauza coloniala, propunem
ca, la depunerea instrumentului de ratificare, sa se faca o declaratie in
sensul ca "mentinerea starii de dependenta a unor teritorii, la care se
refera articolul 24 al conventiei, nu este in concordanta cu Declaratia asupra
acordarii independentei tarilor si popoarelor coloniale, adoptata de Adunarea
generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezolutia nr.
1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune capat in mod rapid si
neconditionat colonialismului sub toate formele si in toate manifestarile
sale".
In acest scop s-a adoptat alaturatul decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:
Art. 1
Se ratifica Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii
industriale, in forma revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967, cu urmatoarea
rezerva:
"Republica Socialista Romania declara, in baza art. 28 alin. 2 din
conventie, ca nu se considera legata de prevederile alineatului 1 din acest
articol. Pozitia Republicii Socialiste Romania este aceea ca diferendele
privind interpretarea sau aplicarea conventiei vor putea fi supuse Curtii
Internationale de Justitie numai cu consimtamintul partilor in litigiu pentru
fiecare caz in parte".
Art. 2
La depunerea instrumentului de ratificare de catre Republica Socialista
Romania a conventiei mentionate la art. 1, se va face o declaratie cu urmatorul
continut:
"Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca
mentinerea starii de dependenta a unor teritorii, la care se refera
reglementarea din articolul 24 al conventiei, nu este in concordanta cu
Declaratia cu privire la acordarea independentei tarilor si popoarelor
coloniale, adoptata de Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 14
decembrie 1960 cu Rezolutia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de
a se pune in mod rapid si neconditionat capat colonialismului sub toate formele
si in toate manifestarile sale".
Presedintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUSESCU
CONVENTIA
de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883,*)
revizuita la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911,
la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, la Lisabona la 31
octombrie 1958 si la Stockholm la 14 iulie 1967
*) Traducere.
Art. 1
1) Tarile carora li se aplica prezenta conventie sint constituite in
Uniunea pentru protectia proprietatii industriale.
2) Protectia proprietatii industriale are ca obiect brevetele de inventie,
modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, marcile de fabrica
sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial si indicatiile de
provenienta sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei
neloiale.
3) Proprietatea industriala se intelege in sensul cel mai larg si se aplica
nu numai industriei si comertului propriu-zise, ci si domeniului industriilor
agricole si extractive si tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de
exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale,
bere, flori, faina.
4) Printre brevetele de inventie se numara diferitele feluri de brevete
industriale admise de legislatiile tarilor uniunii, ca brevete de import,
brevete de perfectionare, brevete si certificate aditionale etc.
Art. 2
1) Cetatenii fiecarei tari a uniunii se vor bucura in toate celelalte tari
ale uniunii, in ceea ce priveste protectia proprietatii industriale, de
avantajele pe care legile respective le acorda in prezent sau le vor acorda in
viitor nationalilor, aceasta fara a se prejudicia drepturile prevazute in mod
special de prezenta conventie. In consecinta, ei se vor bucura de aceeasi
protectie ca nationalii si de aceleasi mijloace legale de aparare impotriva
oricarei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva indeplinirii conditiilor
si formalitatilor impuse nationalilor.
2) Totusi, nici o conditie cu privire la domiciliu sau la stabilirea in
tara in care este ceruta protectia nu poate fi pretinsa de la cetatenii uniunii
pentru folosirea vreunui drept de proprietate industriala.
3) Sint in mod expres rezervate dispozitiile legislative ale fiecarei tari
a uniunii referitoare la procedura judiciara si administrativa si la
competenta, precum si cele cu privire la alegerea domiciliului sau la
instituirea unui mandatar, care ar fi impuse de legile privind proprietatea
industriala.
Art. 3
Sint asimilati cetatenilor tarilor uniunii cetatenii tarilor care nu fac
parte din uniune care sint domiciliati sau care au intreprinderi industriale
sau comerciale reale si serioase pe teritoriul uneia dintre tarile uniunii.
Art. 4
A. - 1) Cel care a depus in conditii reglementare, intr-una dintre tarile
uniunii, o cerere de brevet de inventie, de model de utilitate, de desen sau
model industrial, de marca de fabrica sau de comert, sau succesorul sau in
drepturi, va beneficia, pentru a efectua depozitul in celelalte tari, de un
drept de prioritate in termenele precizate mai jos.
2) Se recunoaste ca dind nastere dreptului de prioritate orice depozit care
are valoarea unui depozit national reglementar in virtutea legislatiei
nationale a fiecarei tari a uniunii sau a tratatelor bilaterale sau
multilaterale incheiate intre tarile uniunii.
3) Prin depozit national reglementar se intelege orice depozit care este
suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusa cererea in tara
respectiva, oricare ar fi soarta ulterioara a acestei cereri.
B. - In consecinta, depozitul efectuat ulterior intr-una din celelalte tari
ale uniunii inainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de
fapte savirsite intre timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea
inventiei sau exploatarea ei, punerea in vinzare a unor exemplare ale desenului
sau modelului, folosirea marcii, si aceste fapte nu vor putea da nastere la
nici un drept al tertilor si la nici o posesiune personala. Drepturile
cistigate de terti inainte de ziua primei cereri care serveste ca baza
dreptului de prioritate sint rezervate prin efectul legislatiei interne a
fiecarei tari a uniunii.
C. - 1) Termenele de prioritate mentionate mai sus vor fi de 12 luni pentru
brevetele de inventie si modelele de utilitate si de 6 luni pentru desenele sau
modelele industriale si pentru marcile de fabrica sau de comert.
2) Aceste termene incep sa curga de la data depozitului primei cereri; ziua
depozitului nu este cuprinsa in termen.
3) Daca ultima zi a termenului este o sarbatoare legala sau o zi in care
biroul nu este deschis pentru primirea depozitelor de cereri in tara in care se
cere protectia, termenul va fi prelungit pina in prima zi lucratoare care
urmeaza.
4) Va fi considerata ca prima cerere, a carei data de depunere va fi
punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioara avind
acelasi obiect ca o prima cerere anterioara in sensul alineatului 2 de mai sus,
depusa in aceeasi tara a uniunii, cu conditia ca la data depozitului cererii
ulterioare aceasta cerere anterioara sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata,
fara sa fi fost supusa examenului public si fara a lasa sa subziste drepturi,
si ca ea sa nu fi servit inca de baza pentru revendicarea dreptului de
prioritate. Cererea anterioara nu va mai putea servi in acest caz ca baza
pentru revendicarea dreptului de prioritate.
D. - 1) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior
va trebui sa faca o declaratie indicind data si tara acestui depozit. Fiecare
tara va stabili termenul pina la care va trebui facuta, cel mai tirziu, aceasta
declaratie.
2) Aceste indicatii vor fi mentionate in publicatiile emise de
administratia competenta, in special pe brevete si pe descrierile acestora.
3) Tarile uniunii vor putea pretinde de la cel care face o declaratie de
prioritate sa prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depuse
anterior. Copia, certificata pentru conformitate de administratia care a primit
aceasta cerere, va fi scutita de orice forma de legalizare si va putea fi
depusa in orice caz, fara nici o taxa, oricind in cadrul termenului de 3 luni
de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa
fie insotita de un certificat al datei depozitului, eliberat de aceasta
administratie, si de o traducere.
4) Alte formalitati nu vor putea fi cerute pentru declaratia de prioritate,
in momentul depunerii cererii. Fiecare tara a uniunii va preciza consecintele
neindeplinirii formalitatilor prevazute de prezentul articol, fara ca aceste
consecinte sa poata depasi pierderea dreptului de prioritate.
5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificari.
Cel care se prevaleaza de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa
indice numarul acestui depozit; aceasta indicatie va fi publicata in conditiile
prevazute la alineatul 2 de mai sus.
E. - 1) Cind un desen sau model industrial va fi depus intr-o tara in
virtutea unui drept de prioritate intemeiat pe depozitul unui model de
utilitate, termenul de prioritate nu va fi decit cel stabilit pentru desene sau
modele industriale.
2) In afara de aceasta, este ingaduit a se depune intr-o tara un model de
utilitate in virtutea unui drept de prioritate intemeiat pe depozitul unei
cereri de brevet, si viceversa.
F. - Nici o tara a uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de
brevet pentru motivul ca depunatorul revendica prioritati multiple, chiar daca
ele provin din tari diferite, sau pentru motivul ca o cerere care revendica una
sau mai multe prioritati contine unu sau mai multe elemente care nu erau
cuprinse in cererea sau in cererile a caror prioritate este revendicata, cu
conditia, in ambele cazuri, sa existe o unitate a inventiei in sensul legii
tarii respective.
In ceea ce priveste elementele care nu sint cuprinse in cererea sau in
cererile a caror prioritate este revendicata, depozitul cererii ulterioare da
nastere unui drept de prioritate in conditiile obisnuite.
G. - 1) Daca reiese din examinare ca o cerere de brevet este complexa,
solicitantul va putea sa imparta cererea intr-un anumit numar de cereri
divizionare, pastrind ca data a fiecareia dintre ele data cererii initiale si,
daca este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
2) Solicitantul va putea de asemenea sa imparta cererea de brevet din
propria lui initiativa, pastrind ca data a fiecarei cereri divizionare data cererii
initiale si, daca este cazul, beneficiul dreptului de prioritate. Fiecare tara
a uniunii va avea facultatea sa precizeze conditiile in care va fi admisa
aceasta divizare.
H. - Prioritatea nu poate fi refuzata pentru motivul ca anumite elemente ale
inventiei pentru care se revendica prioritatea nu figureaza printre
revendicarile formulate in cererea depusa in tara de origine, cu conditia ca
din ansamblul documentatiei depuse odata cu cererea sa reiasa in mod precis
elementele respective.
I. - 1) Cererile de certificate de autor de inventie depuse intr-o tara in
care depunatorii au dreptul sa ceara la alegere fie un brevet de inventie, fie
un certificat de autor de inventie, vor da nastere dreptului de prioritate
instituit de prezentul articol, in aceleasi conditii si cu aceleasi efecte ca
cererile de brevete de inventie.
2) Intr-o tara in care depunatorii au dreptul sa ceara la alegere fie un
brevet de inventie, fie un certificat de autor de inventie, cel care cere un
certificat de autor de inventie va beneficia, in conformitate cu dispozitiile
prezentului articol aplicabile cererilor de brevete, de dreptul de prioritate
intemeiat pe depozitul unei cereri de brevet de inventie, de model de utilitate
sau de certificat de autor de inventie.
Art. 4 BIS
1) Brevetele cerute in diferitele tari ale uniunii de cetateni ai uniunii
vor fi independente de brevetele obtinute pentru aceeasi inventie in celelalte
tari, membre sau nu ale uniunii.
2) Aceasta dispozitie trebuie inteleasa in mod absolut, in special in
sensul ca brevetele cerute in cursul termenului de prioritate sint independente
atit din punct de vedere al cauzelor de nulitate si de decadere, cit si din
punct de vedere al duratei lor normale.
3) Ea se aplica tuturor brevetelor care exista la data intrarii sale in
vigoare.
4) Ea se va aplica de asemenea, in cazul aderarii unor tari noi, brevetelor
care vor exista de o parte si de alta la data aderarii.
5) Brevetele obtinute cu beneficiul prioritatii se vor bucura, in diferitele
tari ale uniunii, de o durata egala aceleia de care ele s-ar bucura daca ar fi
cerute sau eliberate fara beneficiul prioritatii.
Art. 4 TER
Inventatorul are dreptul sa fie mentionat ca atare in brevet.
Art. 4 QUATER
Eliberarea unui brevet nu va putea fi refuzata si un brevet nu va putea fi
invalidat pentru motivul ca vinzarea produsului brevetat sau obtinut printr-un
procedeu brevetat este supusa unor restrictii sau ingradiri care rezulta din
legislatia nationala.
Art. 5
A. - 1) Introducerea de catre brevetat, in tara in care a fost acordat
brevetul, de obiecte fabricate in orice alta tara a uniunii, nu va avea ca
urmare decaderea din drepturile conferite de brevet.
2) Fiecare tara a uniunii va putea lua masuri legislative care sa prevada
concesiunea de licente obligatorii, pentru a preveni abuzurile care ar putea sa
rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu in
caz de neexploatare.
3) Decaderea din drepturile conferite de brevet nu va putea fi prevazuta
decit pentru cazul in care concesiunea de licente obligatorii s-ar fi dovedit
insuficienta pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o actiune in decadere sau in
anulare a unui brevet nu va putea fi introdusa inainte de expirarea a doi ani de
la concesiunea primei licente obligatorii.
4) O licenta obligatorie nu va putea fi ceruta din cauza de neexploatare
sau de insuficienta exploatare inainte de expirarea unui termen de patru ani de
la depozitul cererii de brevet, sau de trei ani de la acordarea brevetului,
termenul care expira cel mai tirziu fiind cel care se aplica; ea va fi refuzata
daca brevetatul isi justifica lipsa de actiune cu motive valabile. O astfel de
licenta obligatorie va fi neexclusiva si ea nu va putea fi transmisa, nici chiar
sub forma de concesiune de sub-licenta, decit impreuna cu partea din
intreprindere sau din fondul de comert care exploateaza licenta respectiva.
5) Dispozitiile de mai sus vor fi aplicabile modelelor de utilitate sub
rezerva modificarilor necesare.
B. - Protectia desenelor si modelelor industriale nu poate fi atinsa de
decadere in nici un fel, nici din cauza lipsei de exploatare, nici pentru
introducerea de obiecte la fel cu cele care sint protejate.
C. - 1) Daca, intr-o tara, folosirea marcii inregistrate este obligatorie,
inregistrarea nu va putea fi anulata decit dupa un termen echitabil si numai
daca cel interesat nu justifica motivele lipsei sale de actiune.
2) Folosirea unei marci de fabrica sau de comert de catre proprietarul ei,
sub o forma care difera prin anumite elemente care nu modifica caracterul
distinctiv al marcii in forma sub care ea a fost inregistrata intr-una dintre
tarile uniunii, nu va avea ca urmare invalidarea inregistrarii si nu va
restringe protectia acordata marcii.
3) Folosirea simultana a aceleiasi marci pe produse identice sau similare,
de catre intreprinderi industriale sau comerciale considerate coproprietare ale
marcii in baza dispozitiilor legii nationale a tarii in care este ceruta
protectia, nu va impiedica inregistrarea si nu va reduce nicicum protectia
acordata acestei marci in oricare alta tara a uniunii, cu conditia ca aceasta
folosire sa nu aiba ca efect inducerea in eroare a publicului si sa nu fie
contrara interesului public.
D. - Pentru recunoasterea dreptului nu se va pretinde pe produs nici un fel
de semn sau de mentiune a brevetului, a modelului de utilitate, a inregistrarii
marcii de fabrica sau de comert, sau a depozitului desenului sau modelului
industrial.
Art. 5 BIS
1) Un termen de gratie, care va trebui sa fie de cel putin 6 luni, va fi
acordat pentru plata taxelor prevazute pentru mentinerea drepturilor de
proprietate industriala, in schimbul achitarii unei taxe suplimentare, daca
aceasta este impusa de legislatia nationala.
2) Tarile uniunii au dreptul sa prevada revalidarea brevetelor de inventie
decazute ca urmare a neplatii taxelor.
Art. 5 TER
In nici una dintre tarile uniunii nu se va considera ca se aduce vreo
atingere drepturilor brevetatului prin:
1. folosirea, la bordul navelor celorlalte tari ale uniunii, a mijloacelor
care formeaza obiectul brevetului sau, si anume in corpul navei, in masini,
aparate de manevra, echipament de navigatie si alte accesorii, atunci cind
aceste nave vor patrunde in mod temporar sau accidental in apele tarii, cu
conditia ca aceasta folosire sa fie facuta exclusiv pentru trebuintele navei;
2. folosirea mijloacelor care formeaza obiectul brevetului sau in
constructia sau functionarea vehiculelor aeriene sau terestre apartinind
celorlalte tari ale uniunii sau a accesoriilor acestor vehicule, atunci cind
acestea vor patrunde in mod temporar sau accidental in tara respectiva.
Art. 5 QUATER
Atunci cind un produs este introdus intr-o tara a uniunii in care exista un
brevet care protejeaza un procedeu de fabricatie a acestui produs, brevetatul
va avea, fata de produsul introdus, toate drepturile pe care legislatia tarii
de import i le acorda, pe baza brevetului de procedeu, asupra produselor
fabricate insasi in tara.
Art. 5 QUINQUIES
Desenele si modelele industriale vor fi protejate in toate tarile uniunii.
Art. 6
1) Conditiile de depunere si de inregistrare a marcilor de fabrica sau de
comert vor fi stabilite in fiecare tara a uniunii de legislatia nationala.
2) Totusi, o marca depusa de un cetatean al unei tari a uniunii intr-o alta
tara a uniunii nu va putea fi refuzata sau invalidata pentru motivul ca ea nu
ar fi fost depusa, inregistrata sau reinnoita in tara de origine.
3) O marca inregistrata reglementar intr-una dintre tarile uniunii va fi
considerata ca independenta de marcile inregistrate in celelalte tari ale
uniunii, inclusiv tara de origine.
Art. 6 BIS
1) Tarile uniunii se obliga, fie din oficiu daca legislatia tarii o
ingaduie, fie la cererea celui interesat, sa refuze sau sa invalideze
inregistrarea si sa interzica folosirea unei marci de fabrica sau de comert
care constituie o reproducere, imitatie sau traducere putind crea confuzie, a
unei marci pe care autoritatea competenta a tarii de inregistrare sau de
folosire o va considera ca este notoriu cunoscuta ca fiind deja marca unei
persoane admise sa beneficieze de prezenta conventie si ca fiind folosita
pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci cind partea
esentiala a marcii constituie o reproducere a unei astfel de marci notoriu
cunoscute, sau o imitatie putind fi confundata cu aceasta.
2) Un termen de cel putin 5 ani de la data inregistrarii va trebui acordat
pentru a se cere radierea unei astfel de marci. Tarile uniunii vor putea sa
prevada un termen in care sa fie ceruta interzicerea folosirii.
3) Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere
sau de interzicere a folosirii marcilor inregistrate sau folosite cu
rea-credinta.
Art. 6 TER
1) a) Tarile uniunii convin sa refuze sau sa invalideze inregistrarea si sa
interzica prin masuri corespunzatoare folosirea, fara autorizatia organelor
competente, fie ca marci de fabrica sau de comert, fie ca elemente ale acestor
marci, a stemelor, drapelelor si altor embleme de stat ale tarilor uniunii, a
semnelor si sigiliilor oficiale de control si de garantie adoptate de catre
ele, precum si a oricaror imitatii de blazoane.
b) Dispozitiile de sub litera a) de mai sus se aplica de asemenea stemelor,
drapelelor si altor embleme, initialelor sau denumirilor organizatiilor
internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari
ale uniunii, cu exceptia stemelor, drapelelor si altor embleme, initiale sau
denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internationale in vigoare,
menite sa asigure protectia lor.
c) Nici o tara a uniunii nu este obligata sa aplice dispozitiile de sub
litera b) de mai sus in dauna titularilor de drepturi cistigate cu buna-credinta
inainte de intrarea in vigoare, in tara respectiva, a prezentei conventii.
Tarile uniunii nu sint obligate sa aplice aceste dispozitii atunci cind
folosirea sau inregistrarea prevazuta sub litera a) de mai sus nu este de
natura sa sugereze publicului existenta unei legaturi intre organizatia in
cauza si stemele, drapelele, emblemele, initialele sau denumirile respective,
sau daca aceasta folosire sau inregistrare nu este in mod vadit de natura a
insela publicul cu privire la existenta unei legaturi intre cel care le
foloseste si organizatie.
2) Interzicerea semnelor si a sigiliilor oficiale de control si de garantie
se va aplica numai in cazurile cind marcile in care ele vor fi cuprinse vor fi
destinate sa fie folosite pentru marfuri de acelasi fel sau de fel asemanator;
3) a) Pentru aplicarea acestor dispozitii, tarile uniunii convin sa-si
comunice reciproc, prin intermediul biroului international, lista emblemelor de
stat, a semnelor si sigiliilor oficiale de control si de garantie pe care doresc
sau vor dori sa le puna, in masura absoluta sau in anumite limite, sub
protectia prezentului articol, precum si orice modificari ulterioare ale
acestei liste. Fiecare tara a uniunii va pune in timp util la dispozitia
publicului listele care i-au fost notificate.
Totusi, in ceea ce priveste drapelele statelor, aceasta notificare nu este
obligatorie.
b) Dispozitiile de sub litera b) a alineatului 1 al prezentului articol nu
sint aplicabile decit stemelor, drapelelor si altor embleme, initialelor sau
denumirilor organizatiilor internationale interguvernamentale pe care acestea
le-au comunicat tarilor uniunii prin intermediul biroului international.
4) Orice tara a uniunii va putea, in termen de 12 luni de la primirea
notificarii, sa transmita tarii sau organizatiei internationale
interguvernamentale interesate eventualele sale obiectii, prin intermediul
biroului international.
5) Pentru drapelele statelor, masurile prevazute la alineatul 1 de mai sus
se vor aplica numai marcilor inregistrate dupa 6 noiembrie 1925.
6) Pentru emblemele de stat altele decit drapelele, pentru semnele si
sigiliile oficiale ale tarilor uniunii si pentru stemele, drapelele si alte
embleme, initialele sau denumirile organizatiilor internationale
interguvernamentale, aceste dispozitii nu se vor putea aplica decit marcilor
inregistrate dupa mai mult de 2 luni de la primirea notificarii prevazute la
alineatul 3 de mai sus.
7) In caz de rea-credinta, tarile vor putea sa radieze chiar si marcile
inregistrate inainte de 6 noiembrie 1925 si care comporta embleme de stat,
semne si sigilii.
8) Cetatenii fiecarei tari care vor fi autorizati sa foloseasca emblemele
de stat, semnele si sigiliile tarii lor vor putea sa le foloseasca chiar atunci
cand exista o similitudine cu cele apartinind altei tari.
9) Tarile uniunii se obliga sa interzica folosirea neautorizata, in comert,
a stemelor de stat ale celorlalte tari ale uniunii, atunci cind aceasta
folosire ar fi de natura sa induca in eroare cu privire la originea produselor.
10) Dispozitiile precedente nu constituie un obstacol pentru exercitarea
dreptului pe care il au tarile de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea
punctului 3 de la litera B a articolului 6 quinquies, marcile care contin, fara
autorizatie, steme, drapele si alte embleme de stat, sau semne si sigilii
oficiale adoptate de o tara a uniunii, precum si semne distinctive ale
organizatiilor internationale interguvernamentale mentionate la alineatul 1 de
mai sus.
Art. 6 QUATER
1) Atunci cind, in conformitate cu legislatia unei tari a uniunii, cesiunea
unei marci nu este valabila decit daca este efectuata in acelasi timp cu
transferul intreprinderii sau al fondului de comert caruia ii apartine marca,
va fi suficient pentru a se admite valabilitatea cesiunii, ca partea din
intreprindere sau din fondul de comert situata in acea tara sa fie transmisa
cesionarului, cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde in tara
respectiva produsele insemnate cu marca cedata.
2) Aceasta dispozitie nu impune tarilor uniunii obligatia de a considera ca
valabil transferul unei marci a carei folosire de catre cesionar ar fi, de
fapt, de natura sa induca publicul in eroare, mai ales cu privire la
provenienta, la natura sau la calitatile esentiale ale produselor pe care se
aplica marca.
Art. 6 QUINQUIES
A. - 1) Orice marca de fabrica sau de comert inregistrata reglementar in
tara de origine va fi admisa la depunere si va fi protejata, intocmai asa cum
este ea, in celelalte tari ale uniunii, sub rezerva celor indicate in prezentul
articol. Aceste tari vor putea sa ceara, inainte de a proceda la inregistrarea
definitiva, sa fie prezentat certificatul de inregistrare a marcii in tara de
origine, eliberat de autoritatea competenta. Pentru acest certificat nu se va
cere nici o forma de legalizare.
2) Va fi considerata ca tara de origine acea tara a uniunii in care
depunatorul are o intreprindere industriala sau comerciala reala si serioasa
si, daca el nu are o astfel de intreprindere in uniune, acea tara a uniunii in
care se afla domiciliul sau si, daca el nu are un domiciliu in cadrul uniunii,
tara nationalitatii sale, in cazul cind el este cetatean al unei tari a
uniunii.
B. - Marcile de fabrica sau de comert la care se refera prezentul articol
nu vor putea fi refuzate de la inregistrare sau invalidate decit in urmatoarele
cazuri:
1. cind ele sint de natura sa aduca atingere anumitor drepturi cistigate de
terti in tara in care se cere protectia;
2. cind ele sint lipsite de orice caracter distinctiv sau cind sint compuse
exclusiv din semne sau indicatii putind sa serveasca, in comert, pentru a
indica felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, locul de origine al
produselor sau data productiei, sau cind ele au devenit uzuale in vorbirea curenta
sau in practica comerciala cinstita si constanta din tara in care se cere
protectia;
3. cind ele sint contrare moralei sau ordinii publice si, mai ales, cind
sint de natura sa insele publicul. O marca nu va putea fi considerata ca fiind
contrara ordinii publice pentru singurul motiv ca ea nu este conforma cu o
oarecare dispozitie a legislatiei cu privire la marci, cu exceptia cazului cind
aceasta dispozitie se refera ea insasi la ordinea publica.
Aceasta nu modifica totusi aplicarea articolului 10 bis.
C. - 1) Pentru a se aprecia daca marca este susceptibila de protectie, va
trebui sa se tina seama de toate circumstantele de fapt, mai ales de durata
folosirii marcii.
2) Nu vor putea fi refuzate in celelalte tari ale uniunii marcile de fabrica
sau de comert pentru singurul motiv ca ele se deosebesc de marcile protejate in
tara de origine numai prin unele elemente, care nu altereaza caracterul
distinctiv si nu modifica identitatea marcilor in forma sub care acestea au
fost inregistrate in tara de origine.
D. - Nimeni nu va putea beneficia de dispozitiile prezentului articol daca
marca pentru care se revendica protectia nu este inregistrata in tara de
origine.
E. - Totusi, in nici un caz reinnoirea inregistrarii unei marci in tara de
origine nu va atrage obligatia de reinnoire a inregistrarii in celelalte tari
ale uniunii in care a fost inregistrata marca.
F. - Beneficiul prioritatii ramine cistigat pentru depozitele de marci
efectuate in termenul prevazut la articolul 4, chiar atunci cind inregistrarea
in tara de origine nu are loc decit dupa expirarea acestui termen.
Art. 6 SEXIES
Tarile uniunii se obliga sa protejeze marcile de serviciu. Ele nu sint
obligate sa prevada inregistrarea acestor marci.
Art. 6 SEPTIES
1) Daca agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei marci
intr-una dintre tarile uniunii va cere, fara autorizatia acestui titular,
inregistrarea pe propriul sau nume a marcii respective in una sau mai multe din
aceste tari, titularul va avea dreptul sa se opuna inregistrarii cerute sau sa
reclame radierea ei sau, daca legea tarii ingaduie aceasta, sa ceara transferul
inregistrarii in favoarea sa, afara de cazul in care agentul sau reprezentantul
va aduce o justificare faptelor sale.
2) Titularul marcii va avea dreptul, sub rezerva alineatului 1 de mai sus,
sa se opuna folosirii marcii de catre agentul sau reprezentantul sau, daca el
nu a autorizat aceasta folosire.
3) Legislatiile nationale pot sa prevada un termen echitabil in care titularul
unei marci va trebui sa valorifice drepturile prevazute de prezentul articol.
Art. 7
Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicata marca de fabrica sau de
comert nu poate, in nici un caz, sa constituie un obstacol pentru inregistrarea
marcii.
Art. 7 BIS
1) Tarile uniunii se obliga sa admita la depunere si sa protejeze marcile
colective apartinind unor grupari colective a caror existenta nu este contrara
legii tarii de origine, chiar daca aceste grupari colective nu poseda o intreprindere
industriala sau comerciala.
2) Fiecare tara va stabili conditiile speciale in care va fi protejata o
marca colectiva si va putea sa refuze protectia, daca aceasta marca este
contrara interesului public.
3) Totusi, protectia acestor marci nu va putea fi refuzata unei grupari
colective a carei existenta nu este contrara legii tarii de origine, pentru
motivul ca aceasta grupare colectiva nu este stabilita in tara in care este
ceruta protectia sau ca nu este constituita in conformitate cu legislatia
acestei tari.
Art. 8
Numele comercial va fi protejat in toate tarile uniunii, fara obligatia de
depunere sau de inregistrare, indiferent de faptul daca el face sau nu parte
dintr-o marca de fabrica sau de comert.
Art. 9
1) Orice produs care poarta in mod ilicit o marca de fabrica sau de comert
sau un nume comercial va fi sechestrat la importul sau in acele tari ale
uniunii in care aceasta marca sau acest nume comercial are dreptul la protectia
legala.
2) Sechestrarea va fi de asemenea efectuata in tara in care a avut loc
aplicarea ilicita sau in tarile in care a fost importat produsul.
3) Sechestrarea va fi efectuata la cererea fie a procuraturii, fie a
oricarei alte autoritati competente, fie a unei parti interesate, persoana fizica
sau juridica, in conformitate cu legislatia interna a fiecarei tari.
4) Autoritatile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea in caz de
tranzit.
5) Daca legislatia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va
fi inlocuita cu prohibirea importului sau cu sechestrarea in interior.
6) Daca legislatia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici
prohibirea importului, nici sechestrarea in interior, aceste masuri vor fi
inlocuite pina la modificarea corespunzatoare a legislatiei, cu actiunile si
mijloacele pe care legea tarii respective le-ar asigura, in astfel de cazuri,
cetatenilor sai.
Art. 10
1) Dispozitiile articolului precedent vor fi aplicabile in cazul folosirii
directe sau indirecte a unei indicatii false cu privire la provenienta
produsului sau la identitatea producatorului, a fabricantului sau a
comerciantului.
2) Va fi in orice caz recunoscut ca parte interesata, fie ca este o
persoana fizica sau juridica, oricare producator, fabricant sau comerciant
angajat in producerea, fabricarea sau comertul acestui produs si care este
stabilit fie in localitatea fals indicata ca loc de provenienta, fie in
regiunea in care este situata aceasta localitate, fie in tara fals indicata,
fie in tara in care este folosita falsa indicatie de provenienta.
Art. 10 BIS
1) Tarile uniunii sint obligate sa asigure cetatenilor uniunii o protectie
efectiva impotriva concurentei neloiale.
2) Constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar
practicilor cinstite in materie industriala sau comerciala.
3) Vor trebui sa fie interzise mai ales:
1. orice fapte care sint de natura sa creeze, prin oricare mijloc, o
confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau
comerciala a unui concurent;
2. afirmatiile false, in exercitarea comertului, care sint de natura a
discredita intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala
a unui concurent;
3. indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului,
este susceptibila sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de
fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea
marfurilor.
Art. 10 TER
1) Tarile uniunii se obliga sa asigure cetatenilor celorlalte tari ale
uniunii mijloace legale corespunzatoare pentru reprimarea eficace a tuturor
faptelor prevazute la articolele 9, 10 si 10 bis.
2) In afara de aceasta, ele se obliga sa prevada masuri care sa permita
sindicatelor si asociatiilor care reprezinta pe industriasii, producatorii sau
comerciantii interesati si a caror existenta nu este contrara legilor tarilor
lor, sa actioneze in justitie sau in fata autoritatilor administrative, in
vederea reprimarii faptelor prevazute la articolele 9, 10 si 10 bis, in masura
in care legea tarii in care este ceruta protectia ingaduie aceasta sindicatelor
si asociatiilor din tara respectiva.
Art. 11
1) Tarile uniunii vor acorda, in conformitate cu legislatia lor interna,
protectia temporara inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor
sau modelelor industriale, precum si marcilor de fabrica sau de comert, pentru
produsele care vor figura la expozitiile internationale oficiale sau oficial
recunoscute, organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
2) Aceasta protectie temporara nu va prelungi termenele prevazute la
articolul 4. Daca, mai tirziu, este invocat dreptul de prioritate,
administratia fiecarei tari va putea stabili ca termenul sa curga de la data
introducerii produsului in expozitie.
3) Fiecare tara va putea sa ceara, ca dovada a identitatii obiectului expus
si a datei de introducere, documentele justificative pe care le va considera
necesare.
Art. 12
1) Fiecare dintre tarile uniunii se obliga sa stabileasca un serviciu special
al proprietatii industriale si un birou central de primire a depozitelor,
pentru comunicarea catre public a brevetelor de inventie, a modelelor de
utilitate, a desenelor sau modelelor industriale si a marcilor de fabrica sau
de comert.
2) Acest serviciu va edita o publicatie periodica oficiala. El va publica
in mod regulat:
a) numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurta descriere a
inventiilor brevetate;
b) reproducerea marcilor inregistrate.
Art. 13
1) a) Uniunea are o adunare constituita din tarile uniunii care sint legate
de articolele 13 pina la 17.
b) Guvernul fiecarei tari este reprezentat de un delegat, care poate fi
asistat de supleanti, de consilieri si de experti.
c) Cheltuielile fiecarei delegatii sint suportate de guvernul care a
desemnat-o.
2) a) Adunarea:
i) se ocupa de toate problemele care se refera la mentinerea si la
dezvoltarea uniunii si la aplicarea prezentei conventii;
ii) da directive Biroului international al proprietatii intelectuale (denumit
in cele ce urmeaza "biroul international", prevazut de conventia care
instituie Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (denumita in cele ce
urmeaza "organizatia"), cu privire la pregatirea conferintelor de
revizuire, acordind cuvenita consideratie observatiilor acelor tari ale uniunii
care nu sint legate de articolele 13 pina la 17;
iii) examineaza si aproba rapoartele si activitatea directorului general al
organizatiei referitoare la uniune si da acestuia toate directivele utile in problemele
care sint de competenta uniunii;
iv) alege membrii comitetului executiv al adunarii;
v) examineaza si aproba rapoartele si activitatea comitetului sau executiv
si da directive acestuia;
vi) stabileste programul, adopta bugetul trienal al uniunii si aproba
bilantul ei;
vii) adopta regulamentul financiar al uniunii;
viii) creeaza comitetele de experti si grupurile de lucru pe care ea le
considera utile pentru realizarea obiectivelor uniunii;
ix) hotaraste care sint tarile nemembre ale uniunii si care sint
organizatiile interguvernamentale si internationale neguvernamentale care pot
fi admise la intrunirile sale in calitate de observatori;
x) adopta modificarile articolelor 13 pina la 17;
xi) intreprinde orice alta actiune potrivita pentru realizarea obiectivelor
uniunii;
xii) indeplineste orice alte sarcini pe care le implica prezenta conventie;
xiii) exercita drepturile pe care i le confera conventia care instituie
organizatia, sub rezerva ca ea sa le fi acceptat.
b) Asupra problemelor care intereseaza de asemenea si alte uniuni
administrate de organizatie, adunarea statueaza avind cunostinta de avizul
comitetului de coordonare al organizatiei.
3) a) Sub rezerva dispozitiilor subalineatului b), un delegat nu poate sa
reprezinte decit o singura tara.
b) Acele tari ale uniunii grupate in virtutea unui aranjament special in
cadrul unui oficiu comun avind pentru fiecare dintre ele, caracterul
serviciului national de proprietate industriala prevazut la articolul 12, pot
fi reprezentate in ansamblul lor, in cursul discutiilor, de catre una dintre
ele.
4) a) Fiecare tara membra a adunarii dispune de un vot.
b) Jumatate din tarile membre ale adunarii constituie cvorumul.
c) Cu toate dispozitiile subalineatului b, daca, in timpul unei sesiuni,
numarul tarilor reprezentate este mai mic de jumatate dar este egal sau mai
mare de o treime a tarilor membre ale adunarii, aceasta poate lua hotariri;
totusi, hotaririle adunarii, cu exceptia celor care se refera la procedura sa,
nu devin executorii decit atunci cind sint indeplinite conditiile care urmeaza.
Biroul international comunica aceste hotariri tarilor membre ale adunarii care
nu au fost reprezentate, invitindu-le ca, in termen de 3 luni de la data comunicarii,
ele sa exprime in scris votul sau abtinerea lor. Daca, la expirarea acestui
termen, numarul de tari care si-au exprimat astfel votul sau abtinerea este cel
putin egal cu numarul de tari care a lipsit pentru a se atinge cvorumul in
timpul sesiunii, hotaririle respective devin executorii cu conditia ca,
totodata, sa fie intrunita majoritatea necesara.
d) Sub rezerva dispozitiilor articolului 17.2, hotaririle adunarii se iau
cu o majoritate de doua treimi a voturilor exprimate.
e) Abtinerea nu este considerata ca vot.
5) a) Sub rezerva subalineatului b), un delegat nu poate sa voteze decit in
numele unei singure tari.
b) Tarile uniunii prevazute la alineatul 3 b) se straduiesc, ca regula
generala, sa fie reprezentate la sesiunile adunarii de propriile lor delegatii.
Totusi, daca din motive exceptionale una dintre aceste tari nu poate sa fie
reprezentata de propria sa delegatie, ea poate sa dea delegatiei alteia dintre
aceste tari imputernicirea de a vota in numele sau, convenindu-se ca o
delegatie nu poate sa voteze prin mandat decit pentru o singura tara. Orice
imputernicire data in acest scop trebuie sa constituie obiectul unui act semnat
de conducatorul statului sau de ministrul competent.
6) Tarile uniunii care nu sint membre ale adunarii sint admise la
intrunirile ei in calitate de observatori.
7) a) Adunarea se intruneste o data la fiecare 3 ani in sesiune ordinara in
baza convocarii directorului general si, in afara cazurilor exceptionale, in
cursul aceleiasi perioade si in acelasi loc cu adunarea generala a
organizatiei.
b) Adunarea se intruneste in sesiune extraordinara in baza convocarii
facute de directorul general, la cererea comitetului executiv sau la aceea a
unui sfert din tarile membre ale adunarii.
8) Adunarea adopta regulamentul sau intern.
Art. 14
1) Adunarea are un comitet executiv.
2) a) Comitetul executiv este constituit din tarile alese de adunare dintre
tarile membre ale acesteia. In afara de aceasta, tara pe al carei teritoriu se
afla sediul organizatiei dispune, din oficiu, de un loc in comitet, sub rezerva
dispozitiilor articolului 16.7 b.
b) Guvernul fiecarei tari membre a comitetului executiv este reprezentat de
un delegat, care poate fi asistat de supleanti, de consilieri si de experti.
c) Cheltuielile fiecarei delegatii sint suportate de guvernul care a
desemnat-o.
3) Numarul de tari membre ale comitetului executiv corespunde cu sfertul
numarului de tari membre ale adunarii. La calcularea numarului de locuri care
vor trebui completate, restul care ramine dupa impartirea la patru nu este luat
in consideratie.
4) La alegerea membrilor comitetului executiv, adunarea tine seama de o
repartitie geografica echitabila si de necesitatea tuturor tarilor participante
la aranjamentele instituite in legatura cu uniunea, de a face parte din tarile
care alcatuiesc comitetul executiv.
5) a) Membrii comitetului executiv ramin in functiune de la inchiderea
sesiunii adunarii in cursul careia ei au fost alesi, pina la sfirsitul urmatoarei
sesiuni ordinare a adunarii.
b) Membrii comitetului executiv pot fi realesi in limita a maximum doua
treimi dintre ei.
c) Adunarea reglementeaza modurile de alegere si eventuala realegere a
membrilor comitetului executiv.
6) a) Comitetul executiv:
i) pregateste proiectul de ordine de zi a adunarii;
ii) supune adunarii propuneri cu privire la proiectele de program si buget
trienal ale uniunii, pregatite de directorul general;
iii) se pronunta, in limitele programului si bugetului trienal, asupra
programelor si bugetelor anuale pregatite de directorul general;
iv) supune adunarii, cu comentarii corespunzatoare, rapoartele periodice
ale directorului general si rapoartele anuale de verificare a gestiunii;
v) ia toate masurile utile in vederea executarii de catre directorul
general a programului uniunii, in conformitate cu hotaririle adunarii si tinind
seama de situatiile care survin intre doua sesiuni ordinare ale adunarii;
vi) indeplineste orice alte sarcini care ii sint atribuite prin prezenta
conventie.
b) Asupra problemelor care intereseaza de asemenea si alte uniuni
administrate de organizatie, comitetul executiv statueaza avind cunostinta de
avizul comitetului de coordonare al organizatiei.
7) a) Comitetul executiv se intruneste o data pe an in sesiune ordinara in
baza convocarii directorului general, pe cit posibil in aceeasi perioada si in
acelasi loc cu comitetul de coordonare al organizatiei.
b) Comitetul executiv se intruneste in sesiune extraordinara in baza
convocarii facute de directorul general, fie din initiativa lui, fie la cererea
presedintelui sau a unui sfert din membrii comitetului executiv.
8) a) Fiecare membru al comitetului executiv dispune de un vot.
b) Jumatate din tarile membre ale comitetului executiv constituie cvorumul.
c) Hotaririle se iau cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.
d) Abtinerea nu este considerata ca vot.
e) Un delegat nu poate sa reprezinte decit o singura tara si nu poate sa
voteze decit in numele acesteia.
9) Tarile uniunii care nu sint membre ale comitetului executiv sint admise
la intrunirile acestuia in calitate de observatori.
10) Comitetul executiv adopta regulamentul sau intern.
Art. 15
1) a) Sarcinile administrative care revin uniunii sint asigurate de biroul
international, care succeda biroului uniunii reunit cu biroul uniunii instituit
de Conventia internationala pentru protectia operelor literare si artistice.
b) Biroul international asigura in special secretariatul diferitelor organe
ale uniunii.
c) Directorul general al organizatiei este cel mai inalt functionar al
uniunii, pe care o reprezinta.
2) Biroul international aduna si publica informatiile cu privire la
protectia proprietatii industriale. Fiecare tara a uniunii comunica cit se
poate de curind biroului international textul oricarei legi noi, precum si
orice texte oficiale referitoare la protectia proprietatii industriale. In
afara de aceasta, fiecare tara pune la dispozitia biroului international toate
publicatiile emise de serviciile sale competente in materie de proprietate
industriala si care se refera direct la protectia proprietatii industriale,
considerate de biroul international ca prezentind interes pentru activitatea
lui.
3) Biroul international publica un periodic lunar.
4) Biroul international procura oricarei tari a uniunii, la cererea ei,
informatii cu privire la problemele care se refera la protectia proprietatii
industriale.
5) Biroul international efectueaza studii si asigura servicii menite sa
faciliteze protectia proprietatii industriale.
6) Directorul general si oricare dintre membrii personalului desemnat de el
participa, fara drept de vot, la toate intrunirile adunarii, ale comitetului
executiv si ale oricarui alt comitet de experti sau grup de lucru. Directorul
general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretarul
acestor organe.
7) a) Biroul international pregateste, in baza directivelor adunarii si in
cooperare cu comitetul executiv, conferintele de revizuire a dispozitiilor
conventiei, altele decit cele prevazute de articolele 13 pina la 17.
b) Biroul international poate sa consulte organizatii interguvernamentale
si internationale neguvernamentale pentru pregatirea conferintelor de
revizuire.
c) Directorul general si persoanele desemnate de el participa la discutii
in aceste conferinte fara drept de vot.
d) Biroul international executa orice alte sarcini care ii sint atribuite.
Art. 16
1 a) Uniunea are un buget.
b) Bugetul uniunii cuprinde incasarile si cheltuielile proprii ale uniunii,
contributia acesteia la bugetul cheltuielilor comune ale uniunilor, precum si,
daca este cazul, suma pusa la dispozitia bugetului conferintei organizatiei.
c) Sint considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor, cheltuielile
care nu sint atribuite exclusiv uniunii, ci de asemenea unei alte sau unor alte
uniuni administrate de organizatie. Partea uniunii la aceste cheltuieli comune
este proportionala cu interesul pe care il prezinta pentru ea aceste
cheltuieli.
2) Bugetul uniunii este stabilit tinind seama de cerintele de coordonare cu
bugetele celorlalte uniuni administrate de organizatie.
3) Mijloacele de finantare ale bugetului uniunii sint urmatoarele:
i) contributiile tarilor uniunii;
ii) taxele si sumele datorate pentru serviciile pe care le face biroul
international in numele uniunii;
iii) produsul vinzarii publicatiilor biroului international referitoare la
uniune si drepturile aferente acestor publicatii;
iv) donatiile, legatele si subventiile;
v) chiriile, dobinzile si alte diverse venituri.
4) a) Pentru a determina partea de contributie la buget a unei tari,
fiecare tara a uniunii este incadrata intr-o clasa si ea plateste contributiile
sale anuale in baza unui numar de unitati stabilit dupa cum urmeaza:
Clasa I .............. 25
Clasa II ............. 20
Clasa III ............ 15
Clasa IV ............. 10
Clasa V ............... 5
Clasa VI .............. 3
Clasa VII ............. 1
b) Daca nu a facut-o in prealabil, fiecare tara indica, in momentul
depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, clasa in care
doreste sa fie incadrata. Ea va putea sa schimbe clasa. Daca tara isi va alege
o clasa inferioara, ea va trebui sa informeze adunarea despre aceasta, in
cursul uneia dintre sesiunile ordinare. O astfel de schimbare isi produce
efectul la inceputul anului calendaristic care urmeaza sesiunii respective.
c) Contributia anuala a fiecarei tari este constituita dintr-o suma al
carei raport fata de suma globala a contributiilor anuale ale tuturor tarilor
la bugetul uniunii este la fel cu raportul dintre numarul de unitati al clasei
in care este incadrata tara respectiva si numarul total al unitatilor pe
ansamblul acestor tari.
d) Contributiile se datoreaza la 1 ianuarie al fiecarui an.
e) O tara care este in intirziere cu plata contributiilor sale nu poate sa
exercite dreptul sau de vot in nici unul din organele uniunii in care este membra,
daca totalul restantelor sale este egal sau superior sumei contributiilor pe
care ea le datoreaza pentru ultimii 2 ani intregi expirati. Totusi, o astfel de
tara poate fi autorizata sa-si pastreze exercitiul dreptului de vot in cadrul
acestui organ, atit timp cit acesta apreciaza ca intirzierea se datoreaza unor
imprejurari exceptionale si inevitabile.
f) In cazul cind bugetul nu este adoptat inainte de inceperea unui nou
exercitiu financiar, bugetul anului precedent va fi reluat, in conditiile stabilite
de regulamentul financiar.
5) Cuantumul taxelor si al sumelor datorate pentru serviciile facute de
biroul international in numele uniunii este fixat de directorul general, care
raporteaza despre aceasta in fata adunarii si comitetului executiv.
6) a) Uniunea are un fond de rulment constituit din remiterea unica a unei
sume de catre fiecare tara a uniunii. Daca fondul devine insuficient, adunarea
hotaraste majorarea lui.
b) Valoarea remiterii initiale a fiecarei tari la fondul mentionat sau
aceea a participarii sale la majorarea acestuia este proportional cu
contributia acestei tari pentru anul in cursul caruia este constituit fondul
sau este hotarita majorarea.
c) Proportia si conditiile de remitere sint hotarite de adunare la propunerea
facuta de directorul general si cu avizul comitetului de coordonare al
organizatiei.
7) a) Acordul cu privire la sediu, incheiat cu tara pe al carei teritoriu
se afla sediul organizatiei, prevede ca, daca fondul de rulment este
insuficient, aceasta tara acorda avansuri. Cuantumul acestor avansuri si
conditiile in care ele sint acordate formeaza obiectul, in fiecare caz in
parte, al unor acorduri separate intre tara respectiva si organizatie. Atit
timp cit ea are obligatia sa acorde avansuri, aceasta tara dispune, din oficiu,
de un loc in comitetul executiv.
b) Tara prevazuta la subalineatul a) si organizatia au dreptul, fiecare, sa
denunte printr-o notificare facuta in scris intelegerea cu privire la acordarea
de avansuri. Denuntarea produce efect la 3 ani dupa expirarea anului in cursul
caruia a fost facuta notificarea.
8) Verificarea gestiunii este asigurata, in conditiile stabilite de
regulamentul financiar, de una sau mai multe tari ale uniunii, sau de
controlori din afara care sint, cu consimtamintul lor, desemnati de adunare.
Art. 17
1) Propuneri de modificare a articolelor 13, 14, 15 si a prezentului
articol vor putea fi prezentate de orice tara membra a adunarii, de comitetul
executiv sau de directorul general. Aceste propuneri sint comunicate de
directorul general tarilor membre ale adunarii cu cel putin 6 luni inainte de a
fi supuse examenului adunarii.
2) Orice modificare a articolelor prevazute la alineatul 1 intra in vigoare
la o luna dupa primirea de catre directorul general, din partea a trei patrimi
din tarile care erau membre ale adunarii in momentul cind a fost adoptata
modificarea, a notificarilor scrise de acceptare, efectuata in conformitate cu
normele constitutionale ale tarilor respective. Orice modificare a acestor
articole, acceptata in acest fel, leaga toate tarile care sint membre ale
adunarii in momentul cind modificarea intra in vigoare, sau care vor deveni
membre ale ei la o data ulterioara; totusi, orice modificare care mareste
obligatiile financiare ale tarilor uniunii nu leaga decit pe acelea dintre ele
care au notificat acceptarea modificarii respective.
Art. 18
1) Prezenta conventie va fi supusa unor revizuiri in vederea introducerii
imbunatatirilor care sint de natura sa perfectioneze sistemul uniunii.
2) In acest scop, conferinte ale delegatilor acestor tari vor avea loc,
succesiv, intr-una dintre tarile uniunii.
3) Modificarile articolelor 13 pina la 17 sint supuse dispozitiilor
articolului 17.
Art. 19
S-a convenit ca tarile uniunii sa-si rezerve dreptul de a incheia intre
ele, in mod separat, aranjamente speciale pentru protectia proprietatii
industriale, in masura in care aceste aranjamente nu ar contraveni
dispozitiilor prezentei conventii.
Art. 20
1) a) Fiecare tara a uniunii care a semnat prezentul act poate sa-l
ratifice si, daca nu l-a semnat, poate sa adere la el. Instrumentele de
ratificare sau de aderare se depun directorului general.
b) Fiecare tara a uniunii poate sa declare in instrumentul sau de ratificare
sau de aderare ca ratificarea sau aderarea sa nu se aplica:
i) articolelor 1 pina la 12, sau
ii) articolelor 13 pina la 17.
c) Fiecare tara a uniunii care, in conformitate cu subalineatul b), a
exclus de la efectele ratificarii sau aderarii sale unul din cele doua grupuri
de articole prevazute la subalineatul respectiv, poate sa declare oricind dupa
aceea ca ea extinde efectele ratificarii sau aderarii sale asupra acestui grup
de articole. O astfel de declaratie se depune directorului general.
2) a) Articolele 1 pina la 12 intra in vigoare, fata de primele zece tari
ale uniunii care au depus instrumentele de ratificare sau de aderare fara a
face o declaratie in sensul ingaduit de alineatul 1 b)i, la 3 luni dupa
depunerea celui de-al zecelea din aceste instrumente de ratificare sau de
aderare.
b) Articolele 13 pina la 17 intra in vigoare fata de primele zece tari ale
uniunii care au depus instrumentele de ratificare sau de aderare fara a face o
declaratie in sensul ingaduit de alineatul 1 b)ii, la 3 luni dupa depunerea
celui de-al zecelea din aceste instrumente de ratificare sau de aderare.
c) Sub rezerva intrarii in vigoare initiale, in conformitate cu
dispozitiile subalineatelor a) si b) a fiecaruia dintre cele doua grupuri de
articole prevazute la alineatul 1 b)i si ii si sub rezerva dispozitiilor
alineatului 1 b), articolele 1 pina la 17 intra in vigoare fata de orice alta
tara a uniunii, in afara de cele prevazute la subalineatele a) si b), care
depune un instrument de ratificare sau de aderare, precum si fata de orice tara
a uniunii care depune o declaratie in aplicarea alineatului 1 c), la 3 luni
dupa data notificarii unei astfel de depuneri de catre directorul general, in
afara cazului cind in instrumentul sau in declaratia depusa s-ar fi indicat o
data posterioara. In acest ultim caz, prezentul act intra in vigoare fata de
tara respectiva la data astfel indicata.
3) Fata de fiecare tara a uniunii care depune un instrument de ratificare
sau de aderare, articolele 18 pina la 30 intra in vigoare la prima dintre
datele la care intra in vigoare fata de aceasta tara, in conformitate cu
alineatul 1 a), b) sau c), vreunul din grupurile de articole prevazute la
alineatul 1 b).
Art. 21
1) Orice tara din afara uniunii poate sa adere la prezentul act si sa
devina, prin aceasta, membra a uniunii. Instrumentele de aderare se depun
directorului general.
2) a) Fata de orice tara din afara uniunii, care a depus instrumentul sau
de aderare cu o luna sau mai mult de o luna inainte de data intrarii in vigoare
a dispozitiilor prezentului act, acesta intra in vigoare la data la care aceste
dispozitii au intrat pentru prima oara in vigoare in aplicarea articolului 20.2
a) sau b), in afara cazului cind in instrumentul de aderare s-ar fi indicat o
data posterioara, totusi:
i) daca articolele 1 pina la 12 nu au intrat in vigoare la aceasta data, o
astfel de tara va fi legata, in timpul perioadei interimare inainte de intrarea
in vigoare a acestor dispozitii, si in locul lor, de articolele 1 pina la 12
ale Actului de la Lisabona;
ii) daca articolele 13 pina la 17 nu au intrat in vigoare la aceasta data,
o astfel de tara va fi legata, in timpul perioadei interimare inainte de
intrarea in vigoare a acestor dispozitii, si in locul lor, de articolele 13 si
14.3, 4 si 5 ale Actului de la Lisabona.
Daca o tara indica o data posterioara in instrumentul sau de aderare,
prezentul act intra in vigoare pentru aceasta tara la data astfel indicata.
b) Pentru orice tara din afara uniunii, care a depus instrumentul sau de
aderare la o data posterioara intrarii in vigoare a numai unuia din grupurile
de articole prevazute de prezentul act, sau la o data care precede cu mai putin
de o luna aceasta intrare in vigoare, prezentul act intra in vigoare, sub
rezerva celor prevazute la subalineatul a), la 3 luni dupa data la care
notificarea aderarii sale a fost facuta de directorul general, in afara cazului
cind in instrumentul de aderare s-ar fi indicat o data posterioara. In acest
ultim caz, prezentul act intra in vigoare pentru aceasta tara la data astfel
indicata.
3) Pentru orice tara din afara uniunii, care a depus instrumentul sau de
aderare dupa data intrarii in vigoare a prezentului act in intregimea lui sau
care l-a depus cu mai putin de o luna inainte de aceasta data, prezentul act
intra in vigoare la 3 luni dupa data la care notificarea aderarii sale a fost
facuta de directorul general, in afara cazului cind in instrumentul de aderare
s-ar fi indicat o data posterioara. In acest ultim caz, prezentul act intra in
vigoare pentru aceasta tara la data astfel indicata.
Art. 22
Sub rezerva exceptiilor posibile prevazute la articolele 20.1 b) si 28.2,
ratificarea sau aderarea va atrage de plin drept acceptarea tuturor clauzelor
si asigurarea tuturor avantajelor stipulate de prezentul act.
Art. 23
Dupa intrarea in vigoare a prezentului act in intregimea lui, o tara nu va
putea sa adere la actele anterioare ale acestei conventii.
Art. 24
Orice tara poate sa declare in instrumentul sau de ratificare sau de
aderare sau poate oricind dupa aceasta sa informeze pe directorul general ca
prezenta conventie se aplica totalitatii sau unei parti a teritoriilor sale,
desemnate in declaratie sau in notificare, ale caror relatii externe sint puse
sub a sa raspundere.
2) Orice tara care a facut o astfel de declaratie sau o astfel de
notificare poate, oricind, sa notifice directorului general ca prezenta
conventie inceteaza a se mai aplica totalitatii sau unei parti a acestor
teritorii.
3) a) Orice declaratie facuta in virtutea alineatul 1 produce efect la
aceeasi data la care produce efect ratificarea sau aderarea al carei instrument
o include, si orice notificare efectuata in virtutea acestui alineat produce
efect la 3 luni de la comunicarea ei de catre directorul general.
b) Orice notificare facuta in virtutea alineatului 2 produce efect dupa 12
luni de la primirea ei de catre directorul general.
Art. 25
1) Orice tara parte la prezenta conventie se obliga sa adopte, in conformitate
cu constitutia sa, masurile necesare pentru a asigura aplicarea prezentei
conventii.
2) S-a convenit ca, in momentul cind o tara va depune instrumentul sau de
ratificare sau de aderare, ea va fi in masura, in conformitate cu legislatia sa
interna, sa aplice dispozitiile prezentei conventii.
Art. 26
1) Prezenta conventie ramine in vigoare fara limita de durata.
2) Orice tara poate sa denunte prezentul act printr-o notificare adresata
directorului general. Aceasta denuntare atrage si denuntarea tuturor actelor
anterioare si ea nu-si produce efectul decit fata de tara care a facut-o,
conventia raminind in vigoare si executorie fata de celelalte tari ale uniunii.
3) Denuntarea produce efect la 1 an dupa ziua in care directorul general a
primit notificarea.
4) Facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol nu poate fi
exercitata de o tara inainte de expirarea unui termen de 5 ani, socotind de la
data la care ea a devenit membra a uniunii.
Art. 27
1) Prezentul act inlocuieste, in relatiile dintre tarile fata de care el se
aplica, si in masura in care el se aplica, Conventia de la Paris din 20 martie
1883 si actele de revizuire care au urmat.
2) a) Fata de tarile carora nu li se aplica prezentul act, sau nu li se aplica
in intregimea lui, dar carora li se aplica Actul de la Lisabona din 31
octombrie 1958, acesta din urma ramine in vigoare in intregimea lui, sau in
masura in care nu este inlocuit de prezentul act in virtutea alineatului 1.
b) De asemenea, fata de tarile carora nu li se aplica nici prezentul act,
nici parti ale acestuia, nici Actul de la Lisabona, Actul de la Londra din 2
iunie 1934 ramine in vigoare in intregimea lui sau in masura in care nu este
inlocuit de prezentul act in virtutea alineatului 1.
c) De asemenea, fata de tarile carora nu li se aplica nici prezentul act,
nici parti ale acestuia, nici Actul de la Lisabona, nici Actul de la Londra,
Actul de la Haga din 6 noiembrie 1925 ramine in vigoare in intregimea lui sau
in masura in care nu este inlocuit de prezentul act in virtutea alineatului 1.
3) Tarile din afara uniunii care devin parte la prezentul act il aplica
fata de orice tara a uniunii care nu este parte la acest act sau care, desi
este parte la el, a facut declaratia prevazuta la articolul 20.1 b)i. Aceste
tari admit ca tara respectiva a uniunii sa aplice fata de ele dispozitiile
celui mai recent act la care ea este parte.
Art. 28
1) Orice diferend intre doua sau mai multe tari ale uniunii cu privire la
interpretarea sau la aplicarea prezentei conventii care nu va fi solutionat pe
calea negocierilor, poate fi adus in fata Curtii internationale de justitie de
una dintre tarile in cauza, printr-o cerere facuta in conformitate cu Statutul
Curtii, in afara cazului cind tarile in cauza vor conveni asupra unui alt mod
de solutionare. Biroul international va fi informat de tara care a facut
cererea despre diferendul adus in fata Curtii; el va aduce aceasta la
cunostinta celorlalte tari ale uniunii.
2) Orice tara poate sa declare, in momentul cind semneaza prezentul act sau
cind depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ca ea nu se
considera lezata de dispozitiile alineatului 1. In cazul unor diferende intre o
astfel de tara si orice alta tara a uniunii, dispozitiile alineatului 1 nu se
aplica.
3) Orice tara care a facut o declaratie in conformitate cu dispozitiile
alineatului 2 poate, oricind, sa o retraga printr-o notificare adresata
directorului general.
Art. 29
1) a) Prezentul act este semnat intr-un singur exemplar in limba franceza
si este depus pe linga guvernul Suediei.
b) Dupa consultarea guvernelor interesate, directorul general va intocmi
texte oficiale in limbile germana, engleza, spaniola, italiana, portugheza si
rusa si in alte limbi pe care adunarea va putea sa le indice.
c) In caz de contestatie cu privire la interpretarea diferitelor texte,
textul francez este cel autentic.
2) Prezentul act ramine deschis semnaturilor, la Stockholm, pina la 13
ianuarie 1968.
Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului
act, certificate pentru conformitate de guvernul Suediei, guvernelor tuturor
tarilor uniunii si, la cerere, guvernului oricarei alte tari.
4) Directorul general inregistreaza prezentul act la Secretariatul
Organizatiei Natiunilor Unite.
5) Directorul general notifica guvernelor tuturor tarilor uniunii
semnaturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare si a
declaratiilor incluse in aceste instrumente sau facute in aplicarea articolului
20. 1 c), intrarea in vigoare a tuturor dispozitiilor prezentului act,
notificarile de denuntare si notificarile facute in aplicarea articolului 24.
Art. 30
1) Pina la intrarea in functie a primului director general, mentiunile din
prezentul act cu privire la biroul international al organizatiei sau la
directorul general sint considerate ca se refera la biroul uniunii, respectiv
la directorul acestuia.
2) Tarile uniunii care nu sint legate de articolele 13 pina la 17 pot sa
exercite, timp de 5 ani dupa intrarea in vigoare a conventiei care instituie
organizatia, daca vor dori, drepturile prevazute de articolele 13 pina la 17
ale prezentului act, ca si cind ele ar fi legate de aceste articole. Orice tara
care va dori sa exercite aceste drepturi va depune in acest scop directorului
general o notificare facuta in scris, care produce efect la data primirii ei.
Tarile care vor proceda astfel vor fi considerate ca membre ale adunarii pina
la expirarea perioadei respective.
3) Atit timp cit tarile uniunii nu vor fi devenit toate membre ale
organizatiei, biroul international al organizatiei functioneaza de asemenea in
calitate de birou al uniunii, iar directorul general in calitate de director al
acestui birou.
4) Atunci cind toate tarile uniunii vor fi devenit membre ale organizatiei,
drepturile, obligatiile si bunurile biroului uniunii trec asupra biroului
international al organizatiei.
Drept care subscrisii, avind cuvenita imputernicire in acest scop, au
semnat prezentul act.
Facuta la Stockholm la 14 iulie 1967.