DECIZIE Nr. 273 din 20 decembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168^1 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 101 din 28 februarie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Corneliu Vadim
Tudor in Dosarul nr. 3.003/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 decembrie 2000 si
au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.003/1999,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 168^1 din Codul penal,
exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor intr-o cauza penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 168^1
din Codul penal "reprezinta un atentat grav la libertatea de exprimare
garantata de Constitutie prin prevederile art. 30"; textul de lege
criticat "este formulat intr-o maniera imprecisa, vaga si ambigua",
astfel incat, daca din continutul acestuia se elimina cuvintele
"false" sau "falsificate", prevederile sale pot fi aplicate
oricarei comunicari de date sau informatii prin presa; textul nu precizeaza
daca falsul trebuie comis sau nu de autorul comunicarii si nu face nici o
diferentiere intre fapte si judecati de valoare; nu distinge intre
buna-credinta si reaua-credinta; formularea "de natura a aduce
atingere" este foarte greu de concretizat. Se mai arata ca art. 168^1 din
Codul penal contravine prevederilor art. 31 din Constitutie, prin aceea ca
ingradirile aduse libertatii de exprimare incalca dreptul la orice informatie
de interes public, iar rolul presei este tocmai de a transmite cat mai operativ
aceste informatii. Se apreciaza ca ziaristul nu poate verifica autenticitatea informatiilor,
iar din teama de a nu fi tras la raspundere ulterior pentru publicarea unor
informatii false nu isi mai indeplineste rolul specific. Singurele ingradiri
admise de textul constitutional vizeaza protejarea tinerilor si a sigurantei
nationale. Se mai sustine ca informatiile de interes public trebuie comunicate
fara intarziere si fara verificarea autenticitatii lor, pentru a asigura
exercitiul dreptului de acces la orice informatie de interes public, drept
prevazut de Constitutie.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza
ca "fata de importanta deosebita a valorilor sociale ocrotite prin textul
de lege analizat si de imprejurarea ca sunt incriminati numai faptuitorii care,
cu intentie, comunica informatii despre al caror continut cunosc ca este fals,
in scopul crearii unei stari de pericol", exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, intrucat art. 168^1 din
Codul penal nu incalca nici prevederile art. 30 si nici ale art. 31 din
Constitutie. Astfel se arata ca art. 30 alin. (1) din Constitutie "face
referire la libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor si credintelor de
orice fel care, intr-un mod sau altul, implica judecati de valoare, pe cand
textul legal atacat face referire la date, stiri sau informatii, deci la
elemente concrete, obiective, care nu fac obiectul aprecierii persoanei care le
transmite". In consecinta, se considera ca acest text constitutional
"nu poate fi interpretat in sensul ca ar permite comunicarea de date sau
informatii false". In ceea ce priveste sustinerea referitoare la
incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 31, se arata ca, potrivit
alin. (1) al acestui articol, "Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public nu poate fi ingradit", iar conform alin. (4)
al aceluiasi articol, "Mijloacele de informare in masa, publice si
private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
168^1 din Codul penal, al caror continut este urmatorul: "Comunicarea sau
raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de
documente falsificate, daca fapta este de natura sa aduca atingere sigurantei
statului sau relatiilor internationale ale Romaniei, se pedepseste cu
inchisoare de la unu la 5 ani."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca acest text de lege
contravine art. 30 si 31 din Constitutie, care prevad:
Art. 30
"(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a
credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a
face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
Art. 31
"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate
sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinsa.
I. Cu privire la sustinerea referitoare la incalcarea prin textul de lege
criticat a art. 30 din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile art. 168^1
din Codul penal nu contravin sub nici un aspect libertatii de exprimare
consacrate de prevederile constitutionale mentionate. Dispozitiile art. 30 din
Constitutie prevad libertatea persoanei de a-si exprima gandurile, opiniile sau
credintele, precum si modalitatile de exprimare a acestora, fara nici o
ingradire, dar cu respectarea cerintei inscrise la alin. (6) al aceluiasi
articol, si anume "[...] de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
Continutul infractiunii reglementate de art. 168^1 din Codul penal priveste
"[...] comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau
informatii false ori de documente falsificate [...]", iar nu libertatea de
exprimare a gandurilor, a opiniilor ori a credintelor sau raspandirea acestora
prin orice mijloc de comunicare, astfel incat Curtea Constitutionala constata
ca dispozitiile art. 30 din Constitutie nu sunt incidente in cauza. Asa fiind,
Curtea urmeaza sa respinga aceasta critica de neconstitutionalitate.
II. Sustinand neconstitutionalitatea art. 168^1 din Codul penal, autorul
exceptiei invoca si incalcarea art. 31 din Constitutie privind dreptul
persoanei la informatie. Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile
acestui text legal, referitoare la "comunicarea sau raspandirea, prin
orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente
falsificate [...]", trebuie examinate in lumina garantiei prevazute la
alin. (1) al art. 31 din Constitutie, care stabileste ca "Dreptul
persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi
ingradit". Acest text constitutional, garantand dreptul persoanei de a
avea acces la orice informatie de interes public, are in vedere informatiile
autentice, conforme cu realitatea. Comunicarea sau raspandirea de stiri, date
sau informatii false ori de documente falsificate prejudiciaza persoana in
promovarea si apararea intereselor sale legitime. Tocmai de aceea alin. (2) si
(4) ale art. 31 din Constitutie prevad obligatia autoritatilor publice, precum
si a mijloacelor de informare in masa de a asigura "informarea corecta a
opiniei publice".
Este adevarat ca unul dintre principalele mijloace prin care informatiile
ajung la cunostinta persoanelor il constituie presa scrisa si cea audiovizuala.
Cu toate acestea Curtea retine ca dispozitiile art. 168^1 din Codul penal nu au
in vedere, in mod exclusiv, presa, ci orice mijloace de comunicare sau de
raspandire a informatiilor. Prin urmare, acest text de lege nu ingradeste, nici
direct si nici indirect, libertatea presei. Legea penala nu sanctioneaza
comunicarea sau raspandirea de date ori informatii doar pentru simplul motiv ca
nu s-a confirmat veridicitatea acestora, ci are in vedere datele sau
informatiile false, precum si documentele falsificate. Chiar si in cazul
indeplinirii acestei din urma conditii, art. 168^1 din Codul penal stabileste
ca este necesar ca fapta de a comunica sau de a raspandi "stiri, date sau
informatii false ori documente falsificate" sa fi fost "de natura sa
aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale
Romaniei".
Contrar sustinerilor autorului exceptiei textul de lege criticat nu
constituie nici o amenintare la adresa ziaristilor, in sensul ca acestia ar
putea fi trasi la raspundere penala pentru publicarea unor date, informatii ori
documente a caror autenticitate nu au avut posibilitatea sa o cunoasca. Aceasta
deoarece, sub aspectul laturii subiective, vinovatia, ca element constitutiv al
infractiunii, nu se poate manifesta, in cazul faptei incriminate prin art.
168^1 din Codul penal, decat in forma intentiei, definita astfel la art. 19
alin. 1 pct. 1 din Codul penal: "Fapta este savarsita cu intentie cand
infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea
acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta
posibilitatea producerii lui."
Rezulta deci ca, pentru a fi trasa la raspundere penala in temeiul
dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal, fapta persoanei care a comunicat ori
a raspandit date sau informatii false ori documente falsificate trebuie sa fie
de natura "sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor
internationale ale Romaniei", iar autorul faptei sa urmareasca sau, cel
putin, sa accepte in mod constient posibilitatea producerii acestor urmari.
Dovada existentei acestor elemente ale vinovatiei incumba celui care formuleaza
acuzarea, iar persoana acuzata poate uza de toate mijloacele legale de aparare
pentru a combate invinuirile ce i se aduc. Aceste aspecte nu reprezinta insa
probleme de constitutionalitate si, in consecinta, nu intra in competenta de
solutionare a Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168^1 din
Codul penal, exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor in Dosarul nr.
3.003/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu