DECIZIE   Nr. 98 din 21 octombrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 343 din 12 decembrie 1994

    Vasile Gionea         - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Miklos Fazakas        - judecator
    Mihai Constantinescu  - judecator
    Ioan Muraru           - judecator
    Ioan Griga            - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 22 din 14 martie 1994, prin care a fost respinsa ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicata de inculpatul Banica Gheorghe in Dosarul nr. 2034/1993 al Judecatoriei Tulcea.
    La apelul nominal facut de catre magistratul-asistent se constata ca partile sunt lipsa.
    Procedura este completa.
    Magistratul-asistent face referatul cauzei.
    Curtea Constitutionala constata ca dosarul este in stare de judecata si da cuvantul procurorului care pune concluzii de admitere a recursului, de casare a Deciziei nr. 22 din 14 martie 1994 si de rejudecare a cauzei, pentru motivele aratate in cererea de recurs.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    In Dosarul nr. 2034/1993 al Judecatoriei Tulcea inculpatul Banica Gheorghe a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca aceasta dispozitie contravine prevederilor art. 135 alin. (2) si (4) din Constitutie si deci sunt abrogate prin dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea din 26 mai 1993.
    Prin Decizia nr. 22 din 14 martie 1994 Curtea Constitutionala a respins ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de inculpatul Banica Gheorghe, intrucat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, art. 224 urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din legea fundamentala, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs in termen legal, pentru urmatoarele trei motive:
    - nesocotirea prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de catre instanta de judecata, prin incheierea de sesizare, a opiniei sale in legatura cu exceptia ridicata;
    - solutia "lipsei de obiect" se intemeiaza pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33/1993, care interpretata astfel inchide calea sesizarii Curtii cu orice alta exceptie vizand art. 224 din Codul penal, chiar atunci cand infractiunea priveste un bun public nominalizat in art. 135 alin. (4) din Constitutie;
    - nemotivarea deciziei si deci incalcarea dispozitiilor art. 13 si ale art. 16 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 26^1 din Codul de procedura civila.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, cererea de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine:
    Primul motiv de recurs privind nesocotirea prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de catre instanta de judecata, prin incheierea de sesizare, a opiniei sale in legatura cu exceptia ridicata, urmeaza a fi respins ca nefondat.
    Curtea a apreciat ca, in cauza, desi instanta nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, aplicarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, referitoare la completarea actului de sesizare cu opinia instantei, era formala, intrucat, pe de o parte, de vreme ce instanta de judecata a sesizat Curtea cu solutionarea exceptiei, rezulta ca a considerat aceasta dispozitie in vigoare si ca singura de drept sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 224 din Codul penal este Curtea Constitutionala iar, pe de alta parte, cu privire la constitutionalitatea art. 224 din Codul penal, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva si obligatorie, conform art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    Cel de-al doilea motiv de recurs privind solutia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993 este nefondat si urmeaza a fi respins, intrucat nu tine seama de specificul jurisdictiei constitutionale. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate poate fi admisa sau respinsa prin decizie definitiva.
    In caz de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute in art. 145 din Constitutie si in art. 26 din Legea nr. 47/1992 si deci textul declarat neconstitutional sau textul anterior Constitutiei constatat ca abrogat, deoarece potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, fiind scos din legislatie. Orice alta exceptie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeaza a fi respinsa ca lipsita de obiect, daca solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a facut cu citarea partilor, ori ca vadit nefondata in cazul in care, pe acelasi motiv de fond, exceptia a fost solutionata, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu inseamna o lipsa de motivare in drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozitiilor constitutionale si legale.
    Recursul invoca si faptul ca, respingind exceptia ca lipsita de obiect, se inchide calea sesizarii Curtii Constitutionale, chiar si atunci cand exceptia priveste un bun public, nominalizat expres in art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea Constitutionala statueaza numai asupra problemelor de drept. Constatand in drept ca art. 224 din Codul penal este abrogat partial si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, ramane ca fiecare instanta judecatoreasca sa stabileasca daca este vorba sau nu de astfel de bunuri si sa decida daca textele referitoare la infractiunile privind avutul obstesc sunt sau nu aplicabile.
    Si cel de-al treilea motiv de recurs privitor la nemotivarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 22 din 14 martie 1994 si, respectiv, critica adusa acesteia ca se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, incalcind astfel prevederile art. 13 si ale art. 16 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 261 din Codul de procedura civila privind continutul deciziei, urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea statueaza numai asupra problemelor de drept. Spre a se evita solutii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecata ce doreste sa se abata de la practica Curtii Constitutionale sa sesizeze plenul acesteia spre a se pronunta asupra interpretarii ce urmeaza a fi data in viitor.
    Decizia Plenului Curtii Constitutionale este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel incat prin aceasta decizie nu se solutioneaza o exceptie de neconstitutionalitate concreta. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecarii exceptiilor, in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari in masura sa determine reluarea procedurii in vederea asigurarii consecventei practicii constitutionale.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 22 din 14 martie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 73 C/1993.
    Definitiva.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat-asistent,
                             Gabriela Dragomirescu