Decizia Nr.978 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria Puşcaşu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care, însă, a preluat soluţia legislativă criticată. Se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 79 din 26 ianuarie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.437/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria Puşcaşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii emise de o casă judeţeană de pensii, decizii ce privesc suspendarea plăţii pensiei de urmaş şi recuperarea debitului cauzat ca urmare a nerespectării art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât interzic cumulul pensiei de urmaş cu veniturile brute realizate mai mari de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională. O astfel de reglementare contravine art. 41, art. 47 teza a doua şi art. 115 alin. (6) din Constituţie.Tribunalul Vrancea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât, prin efectul lor, se ajunge la o discriminare între persoanele beneficiare ale pensiei de urmaş care pot cumula venituri brute mai mici de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională şi cele care, deşi beneficiază de o atare pensie, nu pot cumula venituri brute mai mari de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică numai art. 92 alin. (1) lit. d) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe şi care au următorul cuprins:

– Art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000: „(1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:[...] d)beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)“.

– Art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000: „(2) Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintro activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncă, art. 47 teza a doua privind nivelul de trai şi art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu se poate reglementa prin ordonanţe de urgenţă. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele: I. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Deşi soluţia legislativă criticată a fost reluată principial în art. 114 alin. (1) lit. h) şi art. 118 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din noua lege, se modifică un element esenţial al acesteia, şi anume pragul până la care se poate cumula pensia de urmaş cu venitul brut realizat dintr-o activitate profesională, respectiv de la o pătrime din salariul mediu brut pe economie la 35% din câştigul salarial mediu brut. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate continuă să producă efecte juridice din moment ce, prin deciziile contestate de către autorul excepţiei, s-a stabilit în sarcina acestuia un debit tocmai ca urmare a încălcării textului art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000. Astfel, prin efectul textului criticat, decizia de debit poate fi pusă în plată, aceasta constituind şi titlu executoriu. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată este admisibilă şi urmează să fie analizată pe fond. _______________*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. II. Curtea constată că, prin Decizia nr. 79 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, a statuat că raţiunea instituirii pensiei de urmaş rezidă în obligaţia pozitivă a statului de a susţine soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului şi pentru a suplini astfel contribuţia materială a celui decedat. Pensia de urmaş, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale peste un anumit cuantum ce îi permite să îşi asigure un trai decent, independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaş. Prin urmare, Curtea a constatat că pensia de urmaş are natura juridică a unui ajutor acordat de stat persoanelor care se regăsesc în Capitolul IV Secţiunea V din Legea nr. 19/2000, în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuţiei materiale a celui decedat. În aceste condiţii, suspendarea plăţii pensiei de urmaş în cazul în care beneficiarul acesteia realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare, la nivelul legii, a raţiunii pentru care a fost instituită pensia de urmaş. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaş reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în această situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. Curtea a mai reţinut că, în măsura în care beneficiarul unei pensii de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale (nu ca angajat, ci ca prestator de servicii, profesii liberale etc.) sub acest nivel, va putea cumula pensia de urmaş cu venitul realizat. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în raport cu art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria Puşcaşu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly