Decizia Nr.949 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Iocşa în Dosarul nr. 789.1/194/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.316D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că autorul excepţiei este nemulţumit de aplicarea legii în propria sa cauză, problemă ce nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. De altfel, instanţa de contencios constituţional sa mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În concluzie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 789.1/194/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Iocşa, într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe civile pronunţate într-o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, deşi a solicitat în repetate rânduri declinarea competenţei instanţei de judecată, acest lucru nu a fost consemnat în încheierile de şedinţă. Astfel, o consecinţă a nerespectării competenţei de judecată este faptul că dispoziţiile art. 105 alin. 1 din Codul de procedură civilă devin aplicabile. Se consideră că în mod direct se produce o încălcare a legii şi a ordinii de drept dat fiind că cererea este soluţionată de un judecător necompetent. Aşa fiind, aplicarea, în cauza sa, a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă duce la o încălcare a dreptului de proprietate.Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, instanţa de contencios constituţional a statuat că dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituie nulitatea ca sancţiune procedurală care intervine - în anumite condiţii - în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, fiind, aşadar, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.Mai mult, Curtea constată că întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 105 din Codul de procedură civilă.Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii.Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Iocşa în Dosarul 789.1/194/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu