DECIZIE Nr.
932 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza intai din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată din oficiu de Curtea de Apel laşi - Secţia penală în Dosarul nr.
902/45/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenta în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 902/45/2006, Curtea de Apel laşi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată din oficiu într-un litigiu
având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel laşi susţine că dispoziţiile legale criticate,
prevăzând beneficiul cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepselor numai
pentru cei care achită integral prejudiciul cauzat până la primul termen de
judecată, iar nu şi pentru cei care achită prejudiciul până la pronunţarea
hotărârii definitive de condamnare, încalcă principiul nediscriminării,
consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, apreciază că aceste
dispoziţii legale sunt contrare şi prevederilor art. 15 alin. (2) din
Constituţie, întrucât cei care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală
înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 şi au avut un prim
termen de înfăţişare nu pot beneficia de aplicarea legii penale mai favorabile,
chiar dacă dovedesc că au acoperit integral prejudiciul cauzat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:
„(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de
evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral
prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate. [...]".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări,
precum şi ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie în raport cu o motivare
similară. Curtea, prin deciziile nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, nr. 103 din 9 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, nr. 285 din 28 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 14 aprilie 2006, nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, nr. 417 din 25 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 13 iunie 2006 şi nr. 710 din 19 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 931 din 16 noiembrie 2006, a constatat că textul
legal criticat este constituţional.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, potrivit art.
73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a
reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării
acestora. In virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber
să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească
natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice
pentru această faptă.
Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea
juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim
sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea
săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care
impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la
situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Soluţiile adoptate şi considerentele deciziilor
anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut
situaţii sau elemente noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii.
In legătură cu critica referitoare la încălcarea
principiului aplicării legii penale mai favorabile, Curtea reţine că orice lege
se aplică numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale
mai favorabile, care are efecte şi asupra raporturilor juridice penale sau
contravenţionale născute anterior intrării sale în vigoare. In consecinţă,
Curtea constată că, în speţa examinată, primul termen de judecată poate fi
considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005,
indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată din oficiu de
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală în Dosarul nr. 902/45/2006.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly