DECIZIE Nr.
923 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 5 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257
alin. (1) lit. l) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov
- Direcţia fiscală în Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.995/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscală în dosarul cu
numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de anulare a unui
act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece - contrar principiului autonomiei locale - legea
obligă autorităţile administrative locale ca în anumite situaţii să nu
stabilească taxe şi impozite pentru terenurile situate în raza lor teritorială.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Art. 250
a fost modificat prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.
In prezent, dispoziţiile criticate au următorul
conţinut:
- Art. 250 (Scutiri) alin. (1) pct. 9: „Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii,
sunt, după cum urmează: [...] 9. clădirile din parcurile industriale,
ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii.";
- Art. 257 (Scutiri) alin. (1) lit. I): „Impozitul pe teren nu se datorează pentru: [...] I) terenurile parcurilor
industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1) privind principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art.
250 alin. (1) pct. 11 lit. I)şin), precum şi ale art. 257 lit. j) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte
prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, criticile de
neconstituţionalitate erau asemănătoare celor din prezenta cauză, susţinându-se
că textele de lege ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate erau
contrare principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din
Constituţie. Curtea a constatat prin decizia amintită că principiul autonomiei
locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor
publice din unităţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se
supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării,
adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. In acest sens, s-au invocat
prevederile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Consiliile
locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi
administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe".
Ca atare, Curtea a constatat că autorităţile
administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa
stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2)
din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale
sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Această prevedere constituţională obligă
legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi
veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să
stabilească impozite şi taxe locale. In acelaşi sens, legea poate prevedea
domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la
plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de plată a
impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau
taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de
contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale,
prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.
Curtea a mai reţinut şi faptul
că Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) şi la art. 256 alin. (2),
ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituţionale ale art.
120, că impozitul şi taxa pe clădirile ori pe terenul amplasat în România se
datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată
clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se
datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
Faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor
taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituită de către cele
două texte de lege şi se justifică prin importanţa strategică, prevăzută de
lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2)
lit. c) şi d) din Constituţie, şi anume stimularea cercetării ştiinţifice şi
tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în
concordanţă cu interesul naţional.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscală în
Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean