DECIZIE Nr.
922 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 511 din 24 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 15,21,24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, raportate la
prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006",
excepţie ridicată de Societatea Comercială „NGF Construct" - S.R.L. din
Timişoara în Dosarul nr. 5.486/306/2008 al Judecătoriei Sibiu - Secţia
generală, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 468D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
673D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
„art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, raportat la art. 108 lit. a) punctul 8 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice",
ridicată de Răzvan Covaci în Dosarul nr. 11.682/325/2008 al Judecătoriei
Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de
obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a celor două cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 673D/2009 la Dosarul nr.
464D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.486/306/2008, Judecătoria Sibiu - Secţia generală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
„art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, raportate la prevederile Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006".
Prin Incheierea din 6 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 11.682/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 15,
21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, raportat la art. 108 lit. a) punctul 8 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice".
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Societatea Comercială „NGF Construct" - S.R.L. din Timişoara şi de Răzvan
Covaci în cauze civile având ca obiect soluţionarea unor plângeri
contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine, în esenţă, că textele de
lege criticate încalcă „dreptul constituţional la respectarea prezumţiei de
nevinovăţie" şi nesocotesc „principiul statului de drept", deoarece
contravenientului îi revine sarcina de a proba nevinovăţia în faţa instanţei de
judecată, în timp ce agentul constatator este scutit de orice sarcină a
probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului,
„deşi constituţional este ca agentul constatator să îi dovedească
vinovăţia". In Dosarul nr. 468D/2009 autorul excepţiei indică, în sprijinul
celor susţinute, Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care Curtea
Constituţională a sancţionat, prin admiterea excepţiei, existenţa unei
jurisdicţii extraordinare, astfel cum a fost caracterizată activitatea
specifică desfăşurată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii.
Judecătoria Sibiu - Secţia
generală, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 468D/2009, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Timişoara nu
îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în
Dosarul nr. 673D/2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege examinate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit Incheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu
soluţionarea excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 468D/2009,
dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, raportate la prevederile Legii securităţii
şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006. De asemenea, obiect al excepţiei îl
constituie, potrivit motivării autorului excepţiei ce formează obiectul
Dosarului nr. 673D/2009, aceleaşi prevederi din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, raportate însă la art. 108 lit. a) punctul 8 [în mod corect - art. 108
alin. (1) lit. a) pct. 8] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificat prin art. I
pct. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
443 din 29 iunie 2007. Examinând argumentele prezentate de autorii excepţiei,
Curtea constată că acestea vizează exclusiv prevederile art. 15, 21, 24 şi 30
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
fără a cuprinde nicio referire la actul, respectiv textul normativ faţă de care
fiecare dintre aceştia îşi raportează critica, şi care, oricum, au legătură cu
situaţia de fapt dedusă judecăţii, şi nu cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate. In consecinţă, prevederile legale pe care Curtea urmează
să le examineze în cadrul controlului de constituţionalitate sunt cele ale art.
15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, care au următorul conţinut:
- Art. 15: „(1) Contravenţia se constată printr-un
proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care
stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi
constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii
şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi,
persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai
autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti,
precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului
de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia
pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi
transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor
alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a
Guvernului.";
-Art. 21: „(1) In cazul în care prin actul normativ
de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul
constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi
sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau
persoanei competente să aplice sancţiunea. In acest caz sancţiunea se aplică
prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al
faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de
urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi
de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: „(1) Persoana împuternicită să aplice
sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate
din contravenţii. In toate situaţiile agentul constatator va descrie în
procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile
de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) In cazul în care bunurile nu se găsesc
contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească
cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte
persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este
posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele
pentru care identificarea nu a fost posibilă.";
- Art. 30: „(1) Dacă persoana împuternicită să
aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de
urmărire penală competent.
(2) In cazul în care fapta a fost urmărită ca
infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că
ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a
faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe
hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate
contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii
în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să
aplice sancţiunea."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
menţionate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3)
care afirmă principiul statului de drept, art. 21 -Accesul liber la
justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 124 - Infăptuirea
justiţiei şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au
mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor
critici asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate
şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea,
pentru argumentele acolo expuse, a respins excepţia de neconstituţionalitate,
astfel că atât această soluţie, cât şi motivele care au fundamentat-o se menţin
si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„NGF Construct" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.486/306/2008 al
Judecătoriei Sibiu - Secţia generală şi de Răzvan Covaci în Dosarul nr.
11.682/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi