DECIZIE Nr.
911 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 676 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 5 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe
succesiuni din 28 iulie 1921, excepţie ridicată de Ştefan Lenghel în Dosarul
nr. 28.788/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde, personal şi asistat de
avocatul Adrian Todoran, autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei
de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
arată că prin norma cuprinsă în legea specială s-a limitat întinderea vocaţiei
succesorale până la al patrulea grad inclusiv, succesiunea operând până la
infinit numai în linie directă. Această limitare dă expresie aplicării celor
două criterii, respectiv clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Totodată,
limitarea, pe linie colaterală, a vocaţiei succesorale legale la gradul al
patrulea inclusiv corespunde unui interes acceptat de doctrină de a se păstra
bunurile dobândite de-a lungul timpului în cadrului aceleiaşi familii. In acest
sens, opţiunea legiuitorului este rezultatul unei experienţe sociale, care nu
contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 28.788/3/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 4 din Legea asupra impozitului
progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921. Excepţia a fost ridicată în
recursul declarat de autor împotriva Deciziei nr. 211A din 18 septembrie 2007 a
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins apelul
formulat de acesta şi s-a confirmat hotărârea instanţei de fond în care s-a
reţinut că reclamantul nu este persoană îndreptăţită la restituire, în
înţelesul art. 4 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce este rudă a defunctei
proprietare în gradul şase, iar, potrivit art. 676 din Codul civil, astfel cum
a fost modificat prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe
succesiuni din 28 iulie 1921, vocaţia succesorală legală pe linie colaterală
este limitată la gradul al patrulea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textele de lege criticate îi
limitează dreptul de succesiune şi, implicit, dreptul la restituire, în temeiul
Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care acesta susţine că este succesor de
gradul patru colateral ordinar (deşi instanţa a reţinut că este de gradul VI),
fiind astfel încălcate dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece este atributul puterii
legislative să limiteze ori să extindă drepturile succesorale ale rudelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 dau expresie competenţei
constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate. Astfel, este dreptul statului de a hotărî neîngrădit asupra
regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri
conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de
proprietate, precum şi de a stabili modul în care foştii proprietari sau
moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
a art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie
1921, arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de
moştenire al soţului supravieţuitor, dispoziţiile art. 676 din Codul civil,
modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28
iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al
patrulea inclusiv, sunt şi rămân în vigoare. Textele criticate ce limitează, pe
linie colaterală, vocaţia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv nu
conţin reglementări de natură a contraveni principiului constituţional al
garantării dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi
art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921.
Din notele scrise ale autorului rezultă însă că acesta
critică pentru neconstituţionalitate prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următorul conţinut: „De
prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari
ai persoanelor fizice îndreptăţite."
Totodată, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea asupra impozitului
progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, Curtea constată că acestea au
modificat art. 676 din Codul civil în sensul restrângerii dreptului de
moştenire al rudelor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. De
asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al
soţului supravieţuitor, „dispoziţiile art. 676 din Codul civil, modificate
prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921,
prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al IV-lea inclusiv,
sunt şi rămân în vigoare."
In aceste condiţii, Curtea urmează a analiza
constituţionalitatea prevederilor art. 676 din secţiunea a V-a „Despre
succesiunile colaterale" a capitolului IV - „Despre succesiunile
neregulate" din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4
din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 şi
potrivit cărora, pe linie colaterală, rudele succed până la al patrulea grad
inclusiv.
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că de
dispoziţiile legii speciale în materia restituirii imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 beneficiază şi
moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, astfel
cum au fost acestea din urmă stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. a) din
aceeaşi lege. Astfel, Curtea constată că includerea de către legiuitor în sfera
persoanelor îndreptăţite la restituire şi a celor care au vocaţie succesorală
testamentară sau legală este în acord cu dispoziţiile constituţionale privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De altfel, este dreptul statului
de a hotărî neîngrădit asupra modului în care foştii proprietari sau
moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Cât priveşte prevederile art. 676 din Codul civil,
astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea asupra impozitului
progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 şi potrivit cărora, pe linie
colaterală, rudele succed până la al patrulea grad inclusiv, Curtea, de
asemenea, nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate ale autorului.
Astfel, în legislaţia română instituţia moştenirii este
concepută, în cadrul devoluţiunii legale, ca o moştenire de familie. In unele
cazuri însă legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate, ceea ce ar
înlătura caracterul de succesiune de familie recunoscut instituţiei moştenirii,
astfel încât, în mod corect, legiuitorul a limitat, pe linie colaterală,
vocaţia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv, cu respectarea
proximităţii gradelor de rudenie.
In aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de
lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 şi ale art. 676 din Codul civil, excepţie ridicată de Ştefan Lenghel în
Dosarul nr. 28.788/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu