Decizia Nr.909 din 05.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, precum şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din această ordonanţă, în special, excepţie ridicată de Judeţul Braşov, prin preşedintele Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, în Dosarul nr. 3.036/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.932D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.036/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, precum şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din această ordonanţă, în special, excepţie ridicată de Judeţul Braşov, prin preşedintele Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, într-o cauză având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece reprezintă o modalitate de eludare a procedurii de drept comun şi o modificare a prevederilor normative dintr-o lege organică, prin instituirea unei proceduri evident inechitabile şi contrare liberului acces la justiţie.Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţa de plată nu reprezintă o modalitate de eludare a procedurii de drept comun, prin care se suprimă mijloace procesuale care constituie apărări ale debitorului împotriva pretenţiilor creditorului, astfel încât nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil ori a liberului acces la justiţie ale debitorului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, precum şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din această ordonanţă, în special. Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) - Categorii de legi, art. 76 - Adoptarea legilor şi a hotărârilor şi în art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate fie parţial, fie în integralitatea sa.În acest sens, Curtea a pronunţat, de pildă, Decizia nr. 1.490 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, a respins excepţia şi a statuat că „prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor, împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunţa numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată“.Prin Decizia nr. 871 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 11 august 2009, şi Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Curtea, analizând critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, a statuat, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 10, art. 11 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 respectă exigenţele dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil.Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, precum şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din această ordonanţă, în special, excepţie ridicată de Judeţul Braşov, prin preşedintele Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, în Dosarul nr. 3.036/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu