DECIZIE Nr.
908 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1200 pct. 4 si art. 1201 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1200 pct. 4 şi art. 1201 din Codul
civil, excepţie ridicată de Gabriela Vasilescu în Dosarul nr. 1.918/2006 al
Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal răspund, personal şi asistate de
avocat, părţile George Valentin Bădiţă şi Georgiana Bădiţă, lipsind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul părţilor prezente solicită
respingerea excepţiei, arătând că, de fapt, invocarea excepţiei se întemeiază
pe nemulţumirea unui justiţiabil care nu mai are alte căi de atac împotriva
unei hotărâri judecătoreşti, definitivă şi irevocabilă, precum şi posibilitatea
de a introduce o altă cerere de chemare în judecată, având acelaşi obiect,
aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Solicită cheltuieli de judecată pentru care
prezintă chitanţe fiscale.
Cu privire la solicitarea privind acordarea
cheltuielilor de judecată, formulată de apărătorul părţilor prezente, Curtea
constată că nu poate fi primită, întrucât aceasta urmează a fi soluţionată de
instanţa care judecă procesul în fond, singura în măsură să aprecieze cuantumul
integral al acestora şi repartizarea lor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 1.918/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1200 pct. 4 şi art. 1201
din Codul civil, excepţie ridicată de Gabriela Vasilescu într-o cauză
civilă având ca obiect o acţiune în grăniţuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, susţine, în
esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 21 din Constituţie,
precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, întrucât „lipseşte justiţiabilul de dreptul de
a-i fi examinată cauza sub aspectul verificării titlului său de proprietate în
raport cu cel al pârâţilor". Autorul excepţiei susţine că este încălcat şi
art. 44 din Legea fundamentală, deoarece cele două texte de lege criticate
„nu-i permit recunoaşterea dreptului său de proprietate".
Judecătoria Buftea apreciază
excepţia ca neîntemeiată, arătând, în acest sens, că prevederile criticate nu
contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil şi de o instanţă imparţială şi independentă, atâta timp cât în
litigiul dedus judecăţii sunt respectate principiile de
drept civil.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât prin aceste
norme legiuitorul a avut în vedere asigurarea securităţii şi stabilităţii
raporturilor juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1200
pct. 4 şi art. 1201 din Codul civil, prevederi ce au următoarea redactare:
- Art. 1200 pct. 4: „Sunt
prezumţii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
[...];
4. puterea ce legea acordă autorităţii lucrului
judecat."
- Art. 1201: „Este
lucru judecat atunci când a doua cerere în
judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între
aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de
proprietate privată. Este invocată şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
retine următoarele:
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 1200 pct.
4 şi ale art. 1201 din Codul civil contravin principiilor constituţionale ale
garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate şi ale accesului liber la
justiţie. Principalul argument în susţinerea neconstituţionalităţii acestor
texte este acela că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti
definitive şi irevocabile „nu-i permite recunoaşterea dreptului de
proprietate" şi „lipseşte justitiabilul de dreptul de a-i fi examinată
cauza sub aspectul verificării titlului său de proprietate în raport cu titlul
de proprietate al pârâţilor".
Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că puterea
lucrului judecat res judicata pro veritate habetur este o excepţie ce operează în exclusivitate în domeniul procesual
şi ea poate fi ridicată numai în faţa instanţelor judecătoreşti, când, potrivit
art. 1201 din Codul civil, a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe
aceeaşi cauză, iar procesul are loc între aceleaşi părţi, ele având aceeaşi
calitate.
Autoritatea de lucru judecat este nu numai o prezumţie
legală, dar şi una absolută, în sensul că un proces odată judecat, între
aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, nu poate fi reluat,
asigurându-se prin aceasta stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice
încheiate. De aceea, dată fiind importanţa autorităţii de lucru judecat,
întemeiată pe consideraţii de ordine publică, legiuitorul a înţeles să o
reglementeze în mod expres, textele de lege criticate fiind de strictă
interpretare.
Totodată, Curtea constată că autoritatea de lucru
judecat, chiar dacă este consacrată ca un principiu ce stă la baza procesului
civil, nu este consacrată ca atare de Constituţie, astfel că nu se poate
susţine că este în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 şi art. 21 din
Constituţie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1200 pct. 4 şi art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată
de Gabriela Vasilescu în Dosarul nr. 1.918/2006 al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu